Transfagarasanul in octombrie

Transfagarasanul este in prezent soseaua cea mai inalta din Romania(DN 7C). Este o lucrarare impresionanta realizata de sistemul comunist in Muntii Fagaras. Este deschis oficial doar vara(iulie-octombrie) si doar ziua. Traseul acestei sosele a fost un motiv intemeiat de a rula si autovehiculele Top Gear. Mai multe detalii despre sosea: http://transfagarasan.net.
 Prima ninsoare peste Muntii Fagaras a cazut in primele zile din septembrie. Au urmat si altele, nesemnificative, din care ultima a fost la inceput de octombrie. Vremea rece a mentinut bine zapada, transformind-o in gheata. Vremea din zona Bilea poate fi vazuta online la: http://www.jurnalul.ro/webcam/cabana-balea-55.html

In perioada 22-23 octombrie 2010, impreuna cu Dan Oancea si bracul Venom am urcat dinspre Cartisoara pe acest DN7C bine asfaltat. Din pacate, am fost intirziati pe drumul dintre Poiana Marului si Sercaia datorita drumului extrem de stricat. Nu recomand sa mergeti spre orasul Fagaras via Rasnov-Zarnesti-Poiana Marului-Sinca Noua/Veche-Sercaia!!!
De la drumul national Fagaras-Sibiu si pina la Lacul Bilea sint 35 km asfaltati, o desfatare si un test pentru soseri.
Drumul urca printr-o padure de foioase

Lasam in linistea diminetii Hotelul Bilea Cascada si trecem prin Poarta Genistilor:

Afara e racoare, termometrul masinii ne indica -5*C si pe sosea este prezenta gheata. Oricum, cu atentie depasim obstacolele si intram in caldarile superioare:

Ura! am ajuns la Lac...trebuie sa ne imbracam si sa ne miscam repede. Ne dorim ca pina diseara sa ajungem la refugiul Vistea si e cale lunga(vreo 6 ore vara).

Traseul nostru porneste catre peninsula pe care se afla Cabana Balea Lac si apoi in sus spre Saua Caprei pe marcaj triunghi albastru. Initial nu e zapada prea multa si avansam repede. De la jumatea drumului apar problemele si pina la finalul vilcelului facem echilibristica. Sapam trepte cu rama bocancilor iar pioletii stau la odihna pe rucsaci. Venom urca si el la aderanta. E prima data cind ajunge pe astfel de gheturi si pante. Riscam destul de mult, tinind cont ca avem si ceva greutate(cca 15-20kg). La intoarcerea din "excursia" noastra aflam ca pe aceasta panta s-a accidentat mortal o turista.
Sint mereu cu ochii pe traseele de iarna

Si aici un film spre Saua Caprei: https://picasaweb.google.com/Danny.Oancea/Fagaras#5538110124455756530 facut de Dan.
 Asa ca prima etapa o incheiem in soarele din Saua Caprei:

 

Urcind pe gheata din Saua Caprei mi-am dat seama ca pe fetele nordice nu e de joaca fara coltari si ca vom face mai mult pina in Moldoveanu. Sint sceptic dar continuam spre Fereastra Zmeilor. Acum sintem la soare si zarim o capra neagra spre Vaiuga. Venom nu o zareste deloc...Coborim pe marcajul de creasta si sosim repede pe malul lacului Capra unde intilnim 2 vinatori. Lacul inca nu e inghetat, oricum e destul sa stea patinoar pina in luna mai... 

Urcam pe Piciorul Sudic al Vf Capra si in fata ni se deschide temuta caldare Fundu Caprei. Este temuta deoarece in timpul iernii prezinta dificultati avansate de trabersare.

 si Portita Arpaselului:

Coborirea in caldare prezinta probleme: avem de-a face cu zapada inghetata. Imi leg coltarii si trec lejer pasajul. Insa Venom are reale probleme pe gheata si decidem sa-l legam in cordelina.
Traversarea pina in Fereastra Zmeilor nu pune probleme. Vintul se intesteste si caldura topeste tzurturii cazind cu viteza catre noi...Mai greu este urcarea pe piciorul ce conduce la micuta fereastra de calcar. Soarele a dezmortit pamintul si acum e noroi.
Ajunsi la Fereastra Zmeilor decidem sa renuntam la marsul catre Podragu si Vistea. Fetele nordice ne-ar incetini, la fel si Venom. Avem doar o pereche de coltari si ar fi aiurea sa mergem amindoi cu cite un coltar.
In imagine sint fetele nordice ale Arpasului Mic, Arpasului Mare si Podragu. Se observa cele doua poteci: cea de jos e prin caldari spre cab Podragu iar cea de sus spre Nerlinger.

si Capra cu Revolverul:

Pe creasta "trei pasi de moarte" sintem loviti de un vint turbat, destul de rece, mai ales pt ciini. Asa ca ne lasam la refugiile din Fereastra Zmeilor, aflate la mai bine de 100m mai jos de creasta pricipala.
Refugiul nou este extrem de mare si friguros. E bine luminat dar placile de tabla striata de pe jos nu sint etanse. In zona conversam cu 4 vinatori care ne spun ca au tras spre o capra insa nu stiu daca e ranita ori moarta. Ce aiureala...
Noaptea avem parte de luna plina si de o multime de pleiade. E destul de frig si nu zabovim prea mult pe afara. Eu am sacul de dormit de vara si nu-mi permit sa inghet pe afara. Ziua 2 e programata cu retragerea spre Transfagarasanul sudic, recuperarea masinii si intrarea pe Valea Vistei Mari.

Simbata, 23 octombrie 2010
Dimineata superba, vintul s-a domolit si ochii imi zboara la Virtopel-Arpasel

Coborim pe triunghi galben si in scurt timp sosim la capatul drumului alpin pietruit. Citiva alpinisti se indreapta in pas voios spre creasta Virtopelului si Arpaselului. Daca nu va bate vintul, azi va fi o zi exceptionala pentru o asemenea ascensiune alpina. Avem si noi echipamentul alpin la masina insa nu avem unde lasa ciinele. Pe fata sudica nu intilnim deloc zapada ceea ce e o bucurie pentru Venom!
Ajunsi in Transfagarasan pornim la deal spre Bilea. Drumul pe sosea este lung de 7km si nu ne avantajeaza deloc. Deci vom cauta scurtaturi.

Pisetoarea Caprei:

La Salvamont Capra este un helicopter "parcat", sper sa nu fie ceva grav.  Urcam incet pe un drum parcurs de mine in mai 2000. Nu mergem mult pe asfalt ca propun o scurtatura imediat ce vedem Cota 2000. E un urcus abrupt care scurteaza destule bucle de sosea.

Toamna asta ce frumoasa e...

Si drumul spre tunel:

Inainte de tunel Dan crede ca si-a uitat in refugiul mare rezervorul  unui MSR. Asa ca ne luam atelajul de la Bilea si coborim repede pina la drumul pietruit ce urca spre Fereastra Zmeilor. Hotarasc sa merg singur si sa verific. In 50 min sosesc la refugiu si dupa alte 30min sosesc la masina cu mina goala. Intre timp au mai trecut prin refugiu si alti turisti care poate duceau lipsa de piese...Speram sa-l recuperam de pe internet si revenim la Bilea fara prea mult chef.
Iata si Urechile de Iepure cu alpinisti:

la insistentele mele, dan mai cotrobaie in rucsac si-si gaseste butelia de benzina. URA!

Si covorul de toamna, crestele inzapezite si Portita Arpaselului::

Ne indreptam spre Victoria si Vistisoara pentru a urca pe Valea Vistei Mari.
Filmul celor 2 zile:

si  pozele mele(Dan Alexe) din excursie. Aici sint pozele lui Dan Oancea.