Este vorba de partea 1 si 2, pe o vreme nu prea agreabila de facut creste la peste 2000. Vineri, 9 feb 2018
Sosim la ivirea zorilor si parcam linga celebrul Camin Alpin. Pina pregatim rucsacii se face ora 8. Muntii nu se vad dar pornim cu incredere pe Munticel unde zapada porneste in strat continuu de la troita/Garderoba unde ne oprim 2min. Urmele sint inghetate ceea ce ne ajuta usor la inaintare. Trecem firele Costilei si Galbenele apoi datorita viscolului poteca din Poiana Costilei dispare. Mergem pe linga padurea din dreapta si prindem Vilcelul poienitei. Merge de un sandvish si shaorma apoi mai sus la spart urme pe panta maricica.
10:30 pornim.
Urcusul este parca nesfirsit dar finalmente la 12:30 montam rapelul pe Hornul Pamintos.
Valea este in rafale de viscol si vizibilitate scazuta. Stringem cordelina si plecam la deal.
Saritoarea Mare o urcam pe dreapta pe linga cablu si o cordelina.
Inainte de iesirea in Amfiteatru facem dreapta pe un vilcel infundat bine cu zapada dar tai transee adinci. La final fac stinga si ajutat de niste jnepeni ies pe un prag.
Aici facem o sedinta. Este ora 15 si ar mai fi inca o ora pina la baza Crestei Malinului.
Este tirziu si trebuie sa ne vedem lungul nasului. Coborim linistiti si la 16:20 ne dezechipam in saua Hornului Pamintos. Ascensiunea hornului pune singele in miscare, pasajele nu sint prea usurele.
Hotarim sa ascundem echipamentul tehnic la Masuratoarea Ursilor fiindca vom reveni in citeva ore dupa cina.
La 9 seara, cu burta plina ar trebui sa pornim spre refugiul Costila. Dar, o lasam pe a 2 a zi...asa ca dormim in masina. Partea 2 10 februarie, ora 3:30 alarma suna. Trebuie sa fac ceai pentru termos si sa ne echipam. Sint vreo -2*C. Mincam si ne hidratam apoi la 5 la lumina lanternelor pornim spre refugiu. Recuperam corzile si celelalte fiare si urcam. Sintem plcut surprinsi a vedea in soare peretele Vulturilor. De acolo pina la refugiu nu mai este mult.
Sintem singurii si pun repede de topit zapada pentru o supa la ora 8. Dupa ora 9 soseste Cornel Sain si Andrei H. Eu cu Dan plecam mai inainte spre Saua de sub Pintenul Costilei.
Transeele sapate de salvamont cu ocazia avalansei provocate de un alpinist, au fost acoperite. Inainte de Crucea Metalica facem dreapta apoi mergem pe sub un peretel si urcam spre fetele stincoase de sub Pinten.
Toata zona e acoperita cu zapada stabila sudata de stinca. Pina la intrarea in Pinten si legarea in coarda facem 1h. La ora 11 ne legam in coarda.
Cornel il invita pe Andrei sa deschida traseul.
eu in stinga si Sainu mai jos dreapta
Toate ancorele sint ascunse, asa ca ne folosim de o zada subtire pt a asigura o bucla pe toata lungimea intinsa de 60m.
Regrupez intermediar la o radacina apoi dupa vreo 8m sosesc la un cornier cu inel.
Pornesc cap mai departe pe sub Pintenul Costilei.
Pitoane sint suficiente, iar pitonul batut de mine intr-o fisura de la jumatatea traversarii este intact.
Cobor in fisura greoi datorita rucsacului si a batului de schi care sta pe dreapta.
Comunicarea este grea si regret ca nu am luat walkie talkie.
De asemenea cu bucle scurte coarda vine mai greu si este treaba de baieti sa tragi o coarda care freaca prin toate carabele.
Iesirea din fisura este ciudata. Ori iesi, ori PICI!
Si poti pica in pitonul meu. Andrei a coborit pina la baza stincii evitnd sa mearga pe burta.
Bun asa cind ai coarda deasupra ta.
Doi bolovani incastrati firav stau acolo de multi ani.
Nu vreau sa ii ating asa ca voi cauta sa blochez pioletul in fisura.
Spre deosebire de alti ani, acum nu mai asigur vreun friend.
Ura, am trecut repede. Imi arunc ochii repede catre creasta sa vad unde este echipa 1. Cornel a pornit cap spre lungimea care iese in Creasta.
La ora 13 imi soseste si coechipierul vesel si grabit incercind parca sa alerge dupa Cornel si Andrei care acum dezgroapa lungimea de sub tavanele de Argint.
Stringem coarda si ne dezlegam. Dan porneste pe urme si este hotarit sa continuam. Ma cam abtin deorece ar mai fi inca 13 lungimi, primele dificile apoi celelalte neasigurate de grad 2. Brrr. Noi am facut aproape 1h pe lungime, dar daca am stabili niste reguli, sigur putem reduce.
Cert este ca eu primesc materialele in regrupare si pornesc imediat. In cazul de fata nu as vrea sa continuam.
sus la rapel
Mergem pina la intersectia cu Florile de Colt si vedem cum baietii incep retragerea. Cornel ne intreaba daca vrem sa continuam. Nuuu, e raspunsul meu!
Ii asteptam apoi Cornel gaseste o zapada si facem un rapel de 60m care ne conduce aproape de V Galbenele. Vilcelul are o zapada si gheata-parfum, insa pe timp de vara trebuie evitat.
Stringem semicorzile si coborim spre refugiu. Citeva persoane au urcat pe Galbenele Secundar.
Ne reintilnim cu Cornel care isi asteapta rindul la dry tooling in Tancul Ascutit pe o mansa pusa de Matei Popovici. Putin mai tirziu soseste o echipa care a facut vreo 2-3 lungimi din Petit Jackson. Catre seara raminem singuri incercind sa nascocim vreun plan pentru duminica care se anunta cu vint si viscol. Duminica 11 feb 2018
fara vreun plan ne trezim pe la 8. Stind sus la prici, observ o lumina difuza si realizez ca afara este ceata si poate ceva mai rau. Nu ne grabim dar cind ne gindim ca vor sosi turistii de duminica, incepem sa impachetam.
Pe la 11 pornim la vale unde apar deja primele grupuri. Fetele sint inaintase iar mai sus de izvor ne salutam cu Dl Dan Vasilescu care ne spune ca a montat ancora de rapel spre Florile de Colt insa noi nu am gasit-o.
Observam ceva nou, monumentul lui Cornel Coman, un titan al muntelui si expeditiilor.
Este mai putina gheata fata de alti ani. De la garderoba in jos zapada e tot mai putina. Datorita cetii nu reusim sa vedem muntii.
Aventura in Galbenele si Malin(Bucegi)
Este duminica 7 August 2016 si dis de dimineata formam echipa: Dana, nea Titu (tatal Danei), George, Mihaela si eu(Hiker)
Parcam pe la Caminul Alpin apoi urcam catre ref Costila pe varianta nemarcata.
Poposim repede la Izvorul de beton apoi in circa 30min sosim la ref Costila. Aici este soare dar in refugiu este placut si racoare.
Ma echipez repede sa montez o mansa in Fisura Intrerupta. George ma fileaza iar restul ramine cu gura cascata.
Urmeaza la catarat fiecare, in stilul personal.
Este primul contact al fiecaruia, dar cu George am mai catarat. Timpul trece si hotarim sa plecam pe Galbenele principal.
Primele obstacole apar pe valea Costilei dar reusim sa trecem toti. Pe Galbenele George o ia in fata iar eu cu Mihaela inchidem plutonul. Imi plac saritorile de aici pe care le catar cu ruscac si la liber.
Ajunsi in Strunga Galbenele coborim spre Valea Scorusi. Este tirziu si unii vor merge la munca luni dimineata. Ii incurajez dar imi dau seama ca la coborire le va fi greu. Incepe ploaia iar pe sus catre releul Costila vad citiva salvamontisti alarmati.
Coborim incet, prudenti. Mihaela se descurca mai greu insa ii sint aproape. Timpul se scurge, se inopteaza, inca ploua si nu avem toti haine de ploaie, si nici lanterne suficiente. Dana merge in tricou. Sint uimit de rezistenta ei. Le strig sa nu coboare prea mult fiindca vom pierde hornul Pamintos. Urc primul si montez o cordelina pe hornul mocirlos.
La coborirea pe firul Vilcelului Poienii fetele adopta coborirea pe fund fiindca se simt mai in siguranta. Este trecut de miezul noptii. Prin Poiana Costilei ratacim putin insa iesim la stina de unde vom cobori pe Gilma Mare pe Plaiul Finului. Urcarea pe asfalt pina la Caminul Alpin este un chin pentru multi. Acolo asteapta salvarea fiindca Salvamontul coboara pe cel accidentat.
Nea Titu ma uimeste, este obosit dar conduce vitejeste. Noi stam inveliti in patura si pe la 5:30 sosim acasa in Ploiesti. Album foto:https://photos.app.goo.gl/GRGQJbGK9h1N2YLk6 Link filmhttps://youtu.be/4br9ninf9bg
Tura de o zi? Hai sa vedem ce putem face, unde putem dormi ca sigur ne va prinde noaptea!
Ceva nou? Bine, de acord...hai pe ...Creasta Malinului Coechipier: Dan Oancea Album foto: aici Marti, 17 martie 2015
Sosim la Busteni pe la 7:30, parcam la Gura Diham si surpriza, portbagajul refuza sa ne dea bagajele ce asteptau sa fie plimbate la deal! Desfacem o canapea, tragem de rucsaci si pornim cu micul dejun, atasarea parazapezilor si finalizarea ultimelor retusuri in ce priveste echipamentul alpin.
Pe la 8:30 pornim voiniceste spre Cantonul Coltii Morarului insa la bifurcatia piraielor vedem urme ce duc in stinga pe care le urmam. Ne riscam sa pierdem timp...sosim la o captare imprejmuita, o sarim si apoi urmele dispar. Cum zapada e mica in unele locuri, ori deloc, ori inghetata, hotarim sa continuam in sus pe niste fete apoi pe o muchie, intr-un final iesind la drumul ce vine din Plaiul Finului.
Coborim pe drumeagul cu urme si in 5 minute ajungem la soare in Poiana Costilei.
Nu avem timp de stat asa ca urmam Vilcelul Poienitei spre Hornul Pamintos. Pe sus zapada se inmoaie si ne afundam. Imi amintesc ca odata in martie 2005 am facut 3 ore pe vilcel sapind urme cu Paciu.
Ne echipam cu ham, coltari si casca, iar pentru moment decidem sa pastram coarda in rucsac. Cobor primul pe horn, la liber. Este putin incomod insa cu atentie dry-toolingul la coborire este un bun antrenament.
Pe valea Malinului zapada este buna de urcat, deseori inghetata si foarte rar cind intram pina la glezna.
Este soare si peisajul imbietor...urcam si incercam sa dibuim intrarea in Creasta malinului. Timpul se scurge, am ajuns la intersectia cu Scorusul. Vedem un briu cu Jnepeni ce ar putea duce in creasta noastra. Urcam inca putin, iar briul se dovedeste prea expus.
Sintem in dreptul Fisurii Malinului si imi pare ciudata daca intrarea pe Briul cu Jnepeni este mai sus. Dar urcam inca putin pe vale si, alta surpriza...sintem in dreptul Dintelui din malin...asa ca am ratat mult intrarea.
Vremea se raceste, iar miine prognoza arata ninsoare. Putin mai sus este intersectia cu Briul Mare al Costilei. Luampe noi ce avem mai gros si coborim lejer.
Gasim si intrarea in Briul cu Jnepeni, cam incomod de parcurs din cauza vegetatiei insa calea cea mai sigura, safe! Este in dreptul confluentei cu Scorusul.
Propun sa exploram Malinul inferior, aval de Hornul Pamintos.
Prima saritoare o coborim la liber, putin incomod daca nu e zapada suficienta.
Saritoarea 2 o rapelam fixand coarda de un trunchi de copac rupt.
Saritoarea 3 este cea mai spectaculoasa, ne folosim de un piton vechi si ruginit. Coborim intr-un "put" mai mult decit vertical fara a smuci coarda desi cornisa de pe care am coborit ar putea lasa urmari pentru cei slabi de inima. Ma rasucesc in corda nevind un punct de sprijin, apoi decid sa cobor repede dar controlat si fara vreo frina.
Urmeaza si Dan la rapel. In citeva minute sintem amindoi in siguranta.
Ultima saritoare se ocoleste pe stinga printre copaci unde au aparut si urmele in zapada.
Debusam in Valea Cerbului pe inserat la ultimele minute de lumina.
Ne dam jos echipamentul si grabim pasul pentru a prinde aceasi linie a traseului spre Gura Diham.
A fost o tura interesanta cu recunoasterea Briului cu Jnepeni si a Canionului Inferior din Malin pentru care e necesara o coarda de vreo 45m, eventual plantarea unui alt piton.
Foarte simplu, aflu de la un tovaras de munte ca vineri pe Hornul Coamei a fost zapada inghetata, desi imi pare tare ciudata situatia in 19 aprilie dupa zile lungi de temperaturi pozitive. Deci imi zic sa dau si eu din bascheti, sa fac o trilogie in Bucegi. Am inteles ca se poarta denumirea asta, o inlantuire de trasee vestite. Filmul:http://youtu.be/Woru7EPkljc Album foto:https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/SeacaHornuriCruceMalin2122apr2013# Duminica, 21 aprilie 2013
4:45 sui in trenul personal de Busteni. Prin cimpie vad si luna ceea ce ma bucura. Eh, pe internet sint anuntate citeva ploi razlete pe munte, dar sa le las doar pe internet, sa ude reteaua :-))
6:15 Busteni, cer inorat, +7*C, platoul e piclat. Poate ca cerul se curata odata cu ivirea zorilor.
Alimentez cu apa de la cismeaua din DN-intersectie cu Str Fintinii(care iarna e oprita!) apoi o urmez in amonte spre Pirtia Kalinderu.
Kalinderu si Caraiman
Ma tot gindesc cum voi urca cu un bagaj de 18kg ...nu suna prea bine si din acest puct de vedere am renuntat la mult echipament(am luat un "pompier" cu filet, de ce? cind puteam sa iau o caraba de 50g cu sirma?, betele de schi au ramas acasa, la fel si pitoanele, mobilele si hamul).
6:35 intru in Pirtia kalinderu, prea mult din crestele semetele ale Caraimanului nu prea vad dar hai sa continui spre ultimul izvor. Pirtia are stilpi pentru instalatia nocturna, o noutate pt mine!
La izvorul nu prea rece(apa de padure e ceva mai calda) iau pauza pentru micul dejun si de echipare. Citeva picaturi cad peste zona. Ah...si jacheta cu gore-tex a ramas acasa.
Traversez si de instalatia telegondolei si continui pe vechea poteca de promenada, marcata discret si in scurt timp(cca 30min) sosesc in valea Seaca.
Ploaie! Stai asa...nu-i de bine sa plec in sus. Imi caut un adapost sub ceva bolovan si ma echipez cu coltarii si casca, asa sa fiu gata de atac daca imi suride norocul.
Valea Seaca
Si da, la ora 8 incep urcusul. Uneori burniteaza dar imi zic ca mai sus va ninge. Se urca greoi peste bulgarii avalanselor. Dupa vreo 5min las pe stinga Faleza Piranha(adapost de ploaie). Continui domol stiind ca sus la obirsie trebuie sa fiu inca in puteri!
Zangur-Seaca
Ora 9 ma gaseste la confluenta cu Valea lui Zangur. Atmosfera e apasatoare dar inca ma pot retrage chiar din Poiana Mare. Deseori sint tinta unor pietricele sau bulgarasi.
Picatura-Turnurile
Pe dreapta se intrezareste Fisura Galbena si rampa catre Strunga Marelui V.
Sub Poiana Mare apare o treapta pe care siroieste apa. O depasesc pe stinga pe fostele urme facute probabil cu o zi in urma. Sint cu ochii radar dupa ursi! suspans, liniste, singuratate, in continuare tinta unor atacuri cu pietricele.
Vilcelul Mortului-Hornurile
10:10 confluenta Vilcelului Mortului cu Hornurile Vaii Seci.
E tare rau peisajul, sper ca n-am gresit iar dozajul! Zona alpina, salbatica...ceea ce va urma! Ador zona, din pozele altora pare infiorator.
Ma inscriu in Hornuri, mai inguste si cu panta accentuata. Zapada e tot fleasca dar uneori dau si de gheata in care pioletii si coltarii cauta timid prize. cistig inaltime destul de frumos dar mai repede nu pot cu bagajul destul de greu, facut pentru 3 zile(timp in care doream sa fac 3 vai dus, 3 vai coborit).
Manusile cu clapa windstopper sint tot mai ude dar daca fac miscare e inca bine.
Nu am ceas la mina si imi e greu sa vad ora de pe telefon. Oare cit e ora? Nu-i prea tirziu ca altfel mi se facea foame!
11:00 ajung sub un perete inca glazurat cu gheata. Sper sa nu-mi cada nimic in cap. Primavara e cam periculos din punctul asta de vedere. Urc tot mai incet.
streasina
12:00 Briul de sub Streasina. As putea face stinga si iesi mai usor in platou.
Povestea Marianei Nedelea si a lui Luti(https://picasaweb.google.com/117588753999819906963/BucegiValeaSeacaACaraimanuluiHornurileVaiiSeciValeaAlba) care au fost in 21 apr 2012 pe aici in sta mereu in cap...ei s-au luptat cu o saritoare ceva mai sus apoi s-au retras pe briul de sub streasina si au haituit un urs cam speriat. Au avut acceasi vreme cu ceata si burnita. Go "URSULE" !
Ma "relaxez" putin, in picioare la marginea culoarului. Caderile de materiale din zona de obirsie s-au diminuat. Citiva metri mai sus sosesc si la o saritoare descoperita, cu piton pe stinga peretelui. Ma zelbuiesc, scot semicoarda, ma odihnesc, mai beau apa, trec firul sforii prin inel pina la jumatate apoi ma leg cu ambele capete.
Pornesc...aici Luti n-a putut trece. Poate ca era altfel. Nu-i nevoie sa lupt prea mult, imi pare rau pt timpul pierdut, pt asigurarea pusa intre briul meu si piton. Ma salt neasteptat de repede, string coarda si parca aud niste voci mai spre vale. Nu vad nimic.
13:00 ajung la o saritoare ce desparte hornul in doua. Prefer pe dreapta. E dificil de trecut, de revenit in fir. Acum nimic nu mai conteaza....ba da, doar muntele! Sa trec obstacolul asta dificil. Ar fi prostesc sa gresesc acum la citeva minute de creasta. Hai, ursule, ai incredere in fiarele din miini si ridica-te.
Sosesc la ultimul pas...o fosta cornisa, acum un parapet vertical de zapada. Am mierlit-o...nu te grabi.
Pitoanele au ramas acasa. Ce naiba omule? Au trecut si altii pe aici!
Da, insa nu aveau bagaj asa de mare si nu erau singuri!
Si vad in jos doua mogildete. Le fac un semn cu mina. Ma vazusera cind eram la saritoarea ce despica hornul in doua dar nu m-au "speriat". Bine gindit!
Ma intreaba cum e...un parapet dar va fi greu cu bagaj mare. Decidem sa urcam impreuna si le arunc semicoarda.
la cornisa
Soseste primul(un bustenar, Vlad Grigore) cu pioleti grivel moderni. Are bagaj mic si vrea sa treaca primul. Reusesc sa ma regrupez sub cornisa ce incepe sa duduie. Ah, ce teren minat! Trece destul de anevoios, nucile sau pitoanele ar fi fost bune in stinca din dreapta. Regrupeaza vreo 5m mai sus la un lant subtirel si un anou pus la o proeminenta. Ma leg cu o coada vacii pe fir si ii dau in sus cu avertismentul sa nu cad in coarda fiindca regruparea nu-i solida. N-am nicio problema si in citeva miscari ma arunc sus peste cornisa(ora 14).
Acum il asteptam si pe ultimul(Dragu Georgescu din Brasov).
14:30 plecam din Creasta spre Cruce, baietii fiind mai usurei urmeaza matematic pe creasta stincoasa iar eu ocolesc prima parte pina ma supar si ma bag si eu direct!
Adăugaţi o legendă
~15 Crucea Eroilor. Incepe sa se curete ceata. Mincam putin, admiram Busteniul(cineva de jos ne vede si Vlad e sunat) apoi urcam domol vf Caraiman. Ei vor cobori pe Valea Alba, eu ma hotarasc pentru Valea Malinului.
Adăugaţi o legendă
Am muult de traversat pina la releul Costila. Si ma afund in flescaiala si fara bete de schi e greoi. Linga antena iau o pauza scurta apoi ma pregatesc s-o dau pe Malin.
17:00 ramas bun Platou! Urmele pe V Cerbului da siguranta ca zapada s-a stabilizat.
Cobor citiva metri cu fata la panta(ca la urcare) apoi normal pina jos la V Coltilor.
Mi se fac talpi de zapada pe coltari si deseori i-au trinte. Uf...Ce liniste si frumos e aici.
Admir Creasta Malinului, fata Scorusilor si brinele. In partea mediana si inferioara sint multi bilgari de avalanse. Deasupra Crestei Malinului este marcata o sageata si un lant ce faciliteaza accesul in BMC.
Interesant!
v Coltilor si Malinul
18:15 confluenta Coltilor-Malin. saritoarea mare de jos este descoperita, cordelina veche si pitoanele/spiturile aferente.
Ar fi tentanta o coborire in rapeluri direct pe Malin insa nu e timp de orbecait, fara ham si cu ghetele ude. Asa ca urc pe Hornul Pamintos cu noroi si putina zapada. In partea finala cine e subtire s-ar putea tiri printr-o fereastra, insa eu fac o traversare expusa dreapta si ies in micuta sa. Continui pe Vilcelul Poienitei pe zecile de urme ce nu prea ma tin la suprafata zapezii. Enervant.
19:00 Poiana Costilei, scot coltarii, ma desfatez cu ghiocei, brinduse si altele si caut o sursa de apa. Din pacate, aval de intrarea in Gilma Mare nu curge nimic as ca iau din ultimul petic de zapada. String lemne si....incepe ploaia. Ma cazez in Stina unde si pornesc un foc mirific....Afara toarna bine, si intre timp da cu lapovita!
uscarea/afumarea
Ce noroc ca am cazare aici. Si stau la foc multe ore, si-mi pun la uscat parazapezi, ghete, talpi. Si ce constat? Ca galosul unei ghete se dezlipeste de la prea multa caldura. Ptiu, ce cascat...turbez, astia erau ultima pereche mai zdravana. Apas citeva minute cu degetele, spun o rugaciune si apare minunea. Am rezolvat cu lipitura. Si in rest fac o supa la jar si ma afum si inspir o cantitate nesanatoasa de fum.
Luni, 22 aprilie 2013
alarma e setata la 5 insa vremea e inchisa iar eu resimt FEBRA MUSCULARA, da, EU!
Si lenevesc stiind ca zapada e super imbibata cu apa. Si paradox, am o criza mare de apa. Acum pt micul dejun mai am doar juma de litru pt o budinca cu cereale.
11:00 plec spre Casa de vinatoare Coltii Morarului sperind sa ma hidratez din Valea Cerbului. Dar de unde? Valea e seaca! asa ca urmez marcajul si dupa ~30min poposesc la izvorul stiut linga casa de vinatoare.
Ma hidratez bine cu peste 1Litru de ceai si apoi continui catre Valea Morarului.
Bujorul
Imi amintesc ca am urcat prima data pe valea asta in 1 mai 1997 pe o zapada bocna in ghetele de oras. Am luat citeva trinte insa atunci am zis ca sint pe Valea Morarului! Cit de perspicac am fost in tura aia, solitar. Intrasem in pielea marelui Messner!
Apoi, afundindu-ma uneori, la umbra padurii prin zapada, poposesc citeva clipe la Bordei.
Unii ii mai zic Observatorul de Ursi....poate asa o fi, dar acum e intr-o stare de degradare. Zapada persista in pragul usii iar in tavan sint multe nyloane.
Continui pe urme catre Poiana cu Urzici de sub Timbal. Crestele sint inca ascunse, ce nasol ca nu pot incadra vaile. Avalansele au facut ravagii sub Timbal!
Tancurilor-Ripele-Adinca
Dupa citeva poze revin in poteca marcata unde aud voci. Oho, lumea se mai plimba si lunea! Eu ziceam ca sint in jungla aici!
Poienii-Vilcelul Tancurilor
Revin la casa de vinatoare apoi citiva metri mai jos trec de limita zapezii si cobor la Gura Diham. Vine primavara insa padurea imi face in ciuda: covorul vegetal nu cuprinde si leurda.
adio IARNA
Aproape de finalul potecii ma opresc sa-mi servesc portia de paste fainoase! Mmm, n-as mai pleca aici, temperatura e placuta, aerul curat, pasarelele ciripesc iar piriul susura. Am zis bine? Cunoasteti sentimentul? Sint o bucata din natura si mai am sa-mi caut jumatatea. Si pe la ora 14 imi iau zborul spre gara, oras, poluare...Ce aiurea.
Sus e iarna/zapada umeda
Iar jos, rulotistii stau din aprilie in octombrie.
rulotisti, caravane, corturi
Sa ma multumesc cu atit? Nu...sint vesnic nemultumit...am facut Valea Seaca a Caraimanului, am coborit pe Malin, si doream mai mult.
