Buun, este ziua de 4 septembrie 2021, seara si parasim Valea Tirgului situata in Muntii Iezer, tranzitam Cimpulung si incepem sa urcam in dealurile Subcarpatilor Getici spre Comuna Domnesti Arges. Avem de toate in bagaje insa pofta pentru covrigi este mare insa nu pot fi gasiti la ora tirzie. Odata ajunsi in Valea Doamnei cautam cele citeva izvoare localizate pe drumul de acces. Din nefericire au debit foarte redus din cauza secetei. Drumul asfaltat este plin de gropi si denivelari care nu ne permit sa conducem repede. Deja s-a intunecat iar gasirea unui loc de cort raportat la semnalul telefonic este mai greu. Dupa ultima pensiune reusim sa gasim loc de cort+masina pe un cimp dar aproape de apa dar si de drumul principal pentru a fi vazuti de Camelia si Dan din Tirgoviste.
Ne organizam: unii aduc lemne, altii aprind focul si aragazul, iar fetele scot masa de seara. Sintem atenti sa nu fim jefuiti de vreo vulpe. Zeci de masini coboara dinspre Moldoveanu in plina noapte si facind nori de praf. Pe la ora 23 ne culcam iar pe la ora 2 dimineata aud motorul masinii lui Dan. Ii semnalizez cu lanterna si apoi adorm iar.
Duminica 5 septembrie 2021
Cind inca era intuneric(cca 5:45), ies afara si reprind focul.
Aprind si aragazul pentru a fierbe citiva cartofi adusi de Camelia. Dimineata vintoasa.
George a poftit la cartofi copti iar recomandarea mea este sa ii fierbem..
Desi sintem usor obositi dupa traseul de ieri din Muntii Iezer, ne mobilizam si pe la ora 8 pornim in lungul drum catre Stina lui Burnei. Iata Lacul de pe Riul Doamnei la confluenta cu Vasalatul(cale de acces spre Coltii Cremenei-jungla pe sus)
Continuam pe valea Slatina vreme de 1h30 sau putin mai mult calatorind in viteza 2 pina la capatul drumului. Sintem depasiti doar de 2-3 jeepuri. Asadar la ora 10 parcam masinile si incercam sa terminam pepenele. Desi prognoza ne indica frig si zapada proaspata, acum si aici este o vreme perfecta.
Nu sintem singuri pe traseu insa reusim sa depasim multe grupuri. Niste tineri chiar coboara fiindca au dormit in creasta. Iar 2 fete din Cluj se grabesc sa ajunga la masina intrucit au mult de condus.
 |
| Iata Virful Moldoveanu |
Raminem uimiti cind vedem cascada Zbuciumatu dar si celelalte caderi. Iarba verde, mirosul placut, florile si stincile ne dau energie.
Curind dupa treapta glaciara vedem trapezul Vistea-Moldoveanu. Pe un prag cu vedere la Cascadele Vaii Rele, citiva din grup cinta ceva frumos "Mult imi placi piriu de munte", un imn crestin care rasuna pe toata valea la concurenta cu cascada. Camelia este profesoara de muzica, iar George si Daniela sint in cor la bas si alto. Trecem pe linga fiarele contorsionate ale vechiului refugiu lovit de avalansa in anii 1987. Toata zona este mlastinoasa si verde intens. La inceputul verii pe aici creste bumbacarita, o planta care face un puf ca de bumbac. Incepem a urca spre Portita Vistei in directia unei turme de oi la pascut alaturi de magarusi. Apar ceturile caracteristice crestei pricipale. Pe partea nordica nu vedem nimic. Fiecare urca cum poate, pe unde poate si in propriul ritm, unii savurind traseul si dificultatile crestei. Ceilalti din grup sint in premiera in Fagaras (exceptie Bilea).
Cam pe la ora 14 poposim scurt pe Vf Vistea Mare 2527m.Aici echipa noastra cinta "Este soare azi in viata mea" iar ceata incepe sa dispara.
Sint vreo 4 grade si pe drumul spre Moldoveanu cade o mazariche usoara de ne ingheata miinile, noroc ca avem si manusi. Doar George este in tricou.
 |
| Eu cu Iezerul triunghiular |
Acum pasajul Spintecaturii Moldoveanului este echipat cu lanturi. Aglomeratie mare insa eu merg pe creasta matematica.
14:40 Virful Moldoveanu 2544m, Acoperisul Romaniei in echipa: Daniela cu sora ei Camelia+sotul Dan, George, Daniel, Emilia, eu.
Mie mi-au trebuit citeva incercari in Fagaras pina la ajuns la 20 de ani pe acest virf.... hmmm, ei au ajuns din prima. Bravo lor!
Poze, poze si apoi coborim spre Scarisoara insa intr-o sa ne oprim sa mincam masa de prinz din ghiozdan. Terminam repede si urcam spre vf Scarisoara. O pereche care nu stie drumul o ia razna pe o muchie secundara si apoi nu-i mai vedem. Nu stiu ce s-a intimplat cu ei. Au fost zone unde marcajul nu era prea clar insa tot ce trebuie sa faca un turist este sa mearga pe poteca marcata pina la primul indicator care ne anunta clar directia lacurilor Scarisoarei.
La 16:30 sintem deasupra Lacului Mare Scarisoara insa trecem greu prin aceasta zona intrucit magarii intilniti trag de noi, de chingile rucsacilor, de haine.
Trecem de un bordei apoi pe la alte lacuri mai mici.
Intre timp culegem afine si merisoare si alimentam bidoanele cu apa intrucit de citeva ore nu au mai fost izvoare. Popas pentru imnul "Mult imi placi piriu de munte". Urmind marcajul cruce albastra, bine aplicat, sosim la buza abruptului unde incep jnepenii.
De aici urmeaza o coborire mai abrupta insa poteca este uscata. Prindem din urma niste turisti care se cam certau si dam tare din bascheti spre vale. Sintem tare confuzi sa vedem cit de aproape vom fi de cascada Zbuciumatu. Ideea este ca acum vedem niste cascade uriase suspendate, faine culoare de gheata in perioada iernii.
Asadar la 18:50 sosim inapoi la capatul drumului forestier dupa aproape 11km dar 1300m urcati.
Urmeaza un drum lung pina la Ploiesti. Aici pe vale a fost ploaie si au aparut balti pe drum deci masinile cu praf acum au si noroi. Mai prindem citeva reprize de ploaie , mergem constant, unii dorm linistiti iar altii mai tin de vorba soferul. Pe la ora 1 dimineata sosim teferi in Ploiesti. Unii vor merge la munca la ora 7. Ha, ha!
Iata albumul foto https://photos.app.goo.gl/fQXK35XNQrhbi4To6
