Miercuri dimineata, 26 feb 2020, ma imbarc pt vreo ora si putin in trenul de Sinaia(10,20 Lei). Mi-as fi dorit sa fie zapada, sa plec cu rachetele si sa plec in excursie mai devreme cu citeva zile. Este atmosfera de primavara cu madam Coronavirus COVID 19 undeva in spatele cortinei, prin ordonantele ministerului sanatatii.
Bagajul meu cintareste vreo 23 kg cu apa pe care o voi lua de pe traseu.
~9:00 sint in centrul orasului si pina la sosirea autocarului local ce duce pina la Telegondola ar mai fi de asteptat inca vreo 20min dar eu nu am rabdare.
Versantul estic al Mt Furnica
Hai la talpa Dane, esti in adidasi si timpul e frumos de alergat.
La intrarea in padure, pasesc pe pamintul moale, semn ca au fost precipitatii masive. Si hop, uite-l pe tovarul Ion Iliescu care a frint citiva molizi falnici.
Molizi falnici rupti de vint(OM)
Doamne....ce s-a intimplat aici? Intru mai mult in padure si descopar pe parcurs zeci de brazi doboriti de OM dar prin intermediul vintului. Nu am putere sa fac poze arborilor rupti. Imi ajunge ca vad acest masacru. Dificultatea traseului creste, depasirea arborilor cere rabdare si multe boscorodeli, vinovata este natia umana, romanul care se vinde pentru un vot nemaicontind. Undeva pe soseaua de Cota 1400 sint muncitori care curata arborii de pe carosabil si sint mai atent ca nu cumva sa-mi doboare ceva cu drujba in directia mea, ei nestiind ca un turist se zbeguie pe acolo. Curind sosesc la izvorul de apa si fireste ca nu bea dupa recomandarea Ministerului Sanatatii cu inghitituri mici si dese ca sa indepartez coronavirusul, sau cam asa ceva. Imi e suficient ca este rece si potoleste setea. Mai sus fosta Cabana Bradet este de inchiriat.
Ultimii metri inaintea Hotelului de la 1400 sint blocati de alti, foarte multi copaci tineri doboriti. Ies la telecabine la soarele cu dinti, filtrat de nori si la muzica specifica teraselor cu mici si gondolelor. Nimanui nu-i pasa de masacrul din padure. Pina cind Doamne!
Sint 6 grade si vintul adie usor dar pt mine nu e timp de stat.
Stina Tirle
In continoare cu adidasii incercind sa trec peste pasaje cu noroi sau gheata catre traseul de iarna cu clasica banda rosie spre Stina Tirle. In apropiere traseul este blocat total de pomi doboriti si sint nevoit sa urc abrupt la Stina Tirle 1600m unde un dulau enorm si ciufulit parca vrea sa ma inghita. Altul legat se agita de parca a vazut ursul insa cineva cu mina ghipsata iese afara din stina pentru a-i potoli.
Azi: vint. Miine: poate urgie 80-90kmh
Dupa panta abrupta sosesc la traseul 6, pirta de Vara pe care o urmez pina in Saua Cu Virful cu Dor. Rafalele de vint precum si aparitia zapezii, sint elementele care ma determina sa ma incalt cu bocancii de plastic. Panta relativ domoala ma face sa merg mai usor. Surpriza, vechea casuta ce a deservit odata instalatia de teleschi, este darimata de vint. Prin apr 2005 am dormit o noapte dar in conditii jalnice de vijelie. Parca odata cu democratia, vijeliile, furtunile sau cum vreti sa le numiti, sint tot mai dese si incrincenate.
Buun, hai sus sa vedem cum arata Valea Dorului. Rafale de vint dar care inca nu pun in pericol echilibrul.
Functioneaza telescaunul pe partea Dorului, insa pentru scurt timp nefiind schiori. Traseul este trasat si modelat frumos de catre ratrack iar eu sint primul care lasa urme.
De jos din Valea Dorului zaresc parapante insa nu vad deloc oameni care sa le cirmeasca. Ciudat, neica. Hai repede pe niste urme de rachete catre Transbucegi si Laptici-Padina. Ma afund foarte putin insa in unele locuri piciorul poate intra pina la genunchi. Urcare usoare dupa stilpii desi si in scurt timp, pe vint ies la soseaua Dichiu-Piatra Arsa, acum acoperita de zapada. Ma salut cu o pereche careia ii spun ca fug de coronavirus.
E cel mai bine asa! In scurt timp cobor pe versantul Lapticilor si intru intr-o padure atacata de paraziti pentru care ministerul mediului nu face nimic. Peste sol au cazut multe ace si crengute de molid, rupte de vijelii.
Zapada este deosebit de putina iar gheata prezenta pune dificultate la coborire. Reusesc sa alimentez cu apa din firul vaii Scindurilor dintr-un pod de gheata. Aproape de Valea Scindurilor aud si vad un elicopter, probabil ca la Salvamont Padina are loc un exercitiu. Dupa trecerea soselei Padina-Pestera pe fondul ghetii si al pomilor rupti, alunec si imi fac la ochi o zgirietura.
elicopterul
Si din pacate nimeni nu raspunde pentru defrisarile voluntare din ultimii 30 de ani care au dus la modificari climatice. Destul de pustiu pe aici, aproape zero turisti dar eu nu mai pierd vremea si urc sus de cabana Padina gindindu-ma la supa pe care o voi pregati la refugiul Strunga.
Tot mai putina zapada pe V Coltilor motiv pentru care aleg sa vad valea mai de sus de pe poteca de vara care trece pe la o stina unde ciobanii au fost inventivi punind o talpa de cauciuc in schimbul balamalei de la usa.
Mai sus un traverseu ca conduce in caldarea de sus unde intilnesc poteca si marcajul de iarna ce pastreaza talvegul. Sint fara parazapezi si cu emotii reusesc sa trec de zapada adinca si uda. Ah, uite refugiul Strunga.
Vintul parca vrea sa ma salute si sa-mi comunice ceva despre schimbara vremii. Este aproape 17:30 si nu ma asteptam sa sosesc asa repede.
Bucegii spre Est. Am venit de dincolo
Arunc rucsacul in refugiu si uit putin de foame iesind in Saua Strungii sa asist la apusul soarelui. Un colt al Leaotei este vizibil, nu prea alb si foarte deluros.
vf Strungii
Am traversat vara de vreo 4 ori iar acum urmeaza trecerea de iarna insa vintul doreste sa-mi schimbe planurile.
Apusul pe Leaota
In departare tara Moeciului cu padurile specifice ma cheama spre vaile adinci.
Gutanu
Si linga mine zona Gutanu cu peretii de stinca calcaroasa si poienile cu stine imbie la bicicleala cum se topeste zapada. In rafale de vint intru in refugiul Strunga cu lumina si bine mobilat.
refugiul strunga
Si in pregatirea mesei de seara arzatorul joaca un rol important. Uf, dupa citeva incercari ma dau batut, garnitura de la robinetul MSR-ului nu mai etanseizeaza nici lubrifiata cu ulei sintetic sau de masline. Bine ca am apa suficienta si ceva mincare rece. Imi reconsider planul, ca fara arzator nu pot continua traversarea. In cel mai bun caz voi merge putin spre Sud catre traseul lui Nae Popescu. Pe versantul schiabil al Muntelui Furnica, ratrackurile niveleaza treaba pe intuneric. Peste noapte se lasa racoare la 3 grade iar dimineata la 2 grade. Joi 27 februarie 2020
Alarma suna pe la 6. Vintul nu a adus nimic bun, seninul de seara acum s-a transformat in white out, ceata, viscol, nici de scos ciinele. Cit am iesit afara 1min la pipi, viscolul m-a albit. Brrr, trec la somn pina pe la 7:30 cind imi fac curaj sa ies din nou. Pe aici in anii 1950 s-au ascuns luptatorii anticomunisti care au rezistat multi ani in munti. Vizibilitatea este pina la primul stilp. Curat zapada de pe terasa si maminc cite ceva. Rezolvarea treburilor mari se lasa cu racnete in bataia viscolului. Hai ca am facut-o si pe asta.
rafale cu zapada in Saua Strungii
Dupa citeva poze si filmari spre Moieciu, la ora 9 incep retragerea spre Padina si Sinaia. S-a mai luminat si vad ca acum totul s-a albit.
Acum vizibilitatea a crescut pina pe platoul Bucegilor.
Urmeaza o coborire rapida cu trecere pe la stina din vale. Abia deasupra salvamontului iau o scurta pauza de vorbit la telefon dupa care merg pe sosea pina la intrarea in banda rosie.
urcarea pe Laptici se face prin padurea din dreapta.
Zapada proaspata ma bucura deoarece a mai acoperit gheata. Putin mai sus imi dau seama ca trebuia sa explorez o nemarcata catre stina Laptici de unde se ajungea la traseul lui Mos Butmaloi.
Banda rosie Sinaia-Baile Herculane :-) si minerul unei umbrele
Vintul se intensifica aducind negura in zona vestica exact de unde am coborit. Bau-Bau..
Merg la deal si nu dupa mult timp ies la soseaua Dichiu-Piatra Arsa in Saua Laptici.
Se intuneca spre Strunga
Citeva priviri 360 grade si ma bag la o coborire inspre Stina din valea Dorului cu lemne suficiente.
Stina din V Dorului, Saua Calugarului si Furnica
In sus urc o culme care ma va conduce spre Saua Calugarului aproape de ascensiunea de iarna pe Furnica. Situatia incepe sa miroasa adica in orice moment ceata si viscolul m-ar putea prinde din urma iar daca m-as afunda in zapada as pierde timp cu deplasarea. Stiu ca a fost anuntat vint de 80-100kmh si ma intreb daca as putea rezista pina la un adapost care sa nu fie darimat de vint.
pe Furnica in traversare
Reusesc sa alerg pina in Saua Calugarului cu o stina in apropiere si sa apreciez conditiile de traversare pe fata estica a muntelui Furnica care iarna este interzis. Zapada nu pune probleme iar vizibilitatea inca este buna.
nu credeti indicatorul
Carpul ma tenteaza insa prefer sa trag putin de timp. Ninge insa eu mi-am pus ochelarii si masca. Zapada este moale si deseori simt moale noroiul.
Gata, nu e vreme de stat si daca ninge asa in 2 zile se poate schia parfum pe drumul de iarna. Sub o stinca fac o pauza de gustare apoi cobor spre Cota 1500.
Bine ca noroiul nu se mai simte! Este de facut cruce la citi pomi au fost rupti.
La urmatoarea furtuna toata zona ar putea deveni o pirtie naturala. Urmez o scurtatura catre Schitul Sf Ana chiar de sint ursi in zona. Consider ca omul este cel mai nenorocit animal.
Sfinta Ana
Si drumul este in continuare cu arbori doboriti chiar in apropierea schitului. Ii dau zor la coborire uneori pe traseul de bicicleta Old Trail School, intersectez forestierul Poiana Stinii si apoi la soseaua Cota 1400-Sinaia
. Apoi pe asfalt prin orasul regal si la 16:30 ma opresc la gara Sinaia. A fost o iesire dureroasa, psihic sa vezi asa de multi pomi rupti din cauza prostiei umane ar trebui sa afecteze pe multi.
Sintem pierduti, invinsi, ne meritam soarta. Poluam, taiem, stam nepasatori, taiem si dam strainilor toata bogatia cu care ne-a inzestrat Universul. Noi despre care Herodot spunea ca sintem poate cel mai tare trib.
17:05 pe ninsoare soseste regiocalatori, un tren cu 1,10 Lei mai ieftin decit CFR-ul, confortabil, un fel de sageata albastra. Si in gara Ploiesti ma astept sa fiu luat pe sus, pus in carantina, verificat daca sint purtator de COVID 19 adica #coronavirus... mmm, un scenariu in mintea mea motiv pentru care trag cu urechea la orice vorba care umbla prin tren. Daca-i asa cum gindesc atunci voi sari din tren inainte de gara. Lumea e calma, chiar si cei 5 israelieni care calatoresc la Bucuresti s-au intins la somn. Respir, expir, am sosit in gara. Ploua, nu sintem inca in carantina. Nu este nimeni cu termometrul pentru a masura temperatura.
Iata albumul fotohttps://photos.app.goo.gl/bzYhXaQ52RDSnoDV6 Filmul aici https://youtu.be/0tjmu2XrfZM
Duminica 9 feb 2020 impreuna cu fratele meu George plecam la Cascada Conciu fiindca a vazut el ceva gheata in urma cu o saptamina. Plus de asta au fost vreo 2 nopti cu -10 grade.
8:35 coborim din tren si purcedem la drum catre nord pe marginea caii ferate.
In circa 15min sosim la un drum de piatra ce intra puternic in Cheile Prahovei la microhidrocentrale. Este o zi senina si se anunta cald.
Eh, cascada noastra are doar niste urme de gheata pe margine asa ca sezonul 2020 pe fondul lipsei de zapada este pierdut. Citiva metri la stinga avem formatiuni de gheata si turturi pe un versant pamintos, catarabil daca am reusi sa punem coarda pe dupa un copac. Lasam zona pe mai tirziu si avansam. Gasim o cascada artificiala in 3 trepte, 25m si ne echipam.
Prima data testez grosimea cu 2 suruburi si apoi fac o statie din 3 suruburi gen top-rope. Cu coltarii atasati ma las in rapel peste cascada. Nu este suficient de frig asa ca apa curge printre turturi.
Pornesc sa catar in mansa, cit de frumos si captivant si obositor poate fi activitatea. Pe fiecare treapta gheata este diferita, dar sculele se infig cu lejeritate. Cobor filat de George dupa care urmeaza si el. Este prima experienta si se indragosteste pe loc desi pasii nu ii sint corecti. Din top il las la baza si urmez eu la catarat cu alti coltari si alti pioleti. Ma duc frumos in sus.
Mai face o tura si George dupa care testez recuperarea unui surub, stringem materialele si plecam sa cautam o perdea de gheata aflata mai sus.
Trecem pe linga o ferma micuta cu dulai galagiosi si sosim la perdeaua inghetata insa trebuie sa trecem e malul opus.
Avem saci de pus in picioare pentru a trece apa insa preferam sa descataram pe sub un pod si sa mergem pe malul semi-inghetat. Si surpriza dupa ce trecem obstacolele, vedem o caprioara cu piciorul din spate fluturind. Este rupt...iar biata de ea, se sperie si incearca sa fuga insa nu poate. Decidem sa abandonam planul pentru a nu speria mai rau animalul.
Caprioara disperata
Intre timp capra trece prin apa si dispare din vizorul nostru. Noi revenim pe calea ferata spre primul perete care era inghetat de dimineata. Insa acum la ora 14 razele soarelui cad pe el topindu-l in totalitate.
turturii care au fost inghetati dimineata
Asistam la caderea turturilor.
Nu ne ramine decit sa mai testam niste scheme cu suruburile si sa ne indreptam la trenul de ora 16.
A fost o zi faina cu bagaj greu....aviz amatorilor.
PS: ajuns seara acasa am contactat o asociatie care se ocupa cu salvarea animalelor salbatice insa nu am primit raspuns.
Iata albumul foto https://photos.app.goo.gl/wXpUgLNtHB4Tmagg7
Duminica 2 feb 2020 destul de tirziu reusesc sa imi las treburile in urma, sa dau citeva pompe in cauciucuri, sa fac rucsacul si sa o intind spre DN1. Se anunta ceva vinticel si nu prea frig. Merge la sapca si fara manusi. Am oarece emotii, anul trecut prin aceeasi perioada mi se rupea rucsacul si am revenit dupa 10km. Acum pedalez pe margineaa soselei tot mai circulata spre munte. Cine mai pleaca la Sinaia la ora 12? Zau ca nu inteleg!
Opresc la o poza la paralega 45 si apoi ma inscriu la dreapta spre Liliesti, o subrbie a micului oras Baicoi.
Ocolesc destul de mult prin acest oras situat pe un delusor dar scap de trafic. Este destula agitatie si in aceasta zona, fiind duminica lumea merge la cumparaturi. De fapt romanul merge zilnc la supermaret. Romanul e mincacios! Si inainte de o statie Petrom ma inscriu la dreapta pe un drum ce duce la Mislea.
Livezi abandonate sau arse! Si mai nou o viitoare plantatie de catina. Un Biciclist cu semicursiera ma depaseste insa o bucata de drum reusesc sa ma tin dupa el, si il numesc iepurele meu! Mai departe cobor o panta la dreapta pentru a intra pe drumul de Telega zona faimoasa pentru baile Sarate dar si pentru inchisoarea comunista unde a fost inchis si Ceausescu. Case cochete amestecate cu case vechi, unele abandonate. Citeva fintini pe margime ma fac curios pentru a vedea adincimea pinzei freatice. 1m! E uimitor si mi se striga sa nu iau apa de acolo! Un batrin pe bicicleta isi duce franzela alba pe portbagaj aducindu=mi aminte de tataia... amuzant! Din centru comunei Telega incepe greul, sperietoarea, o urcare de vreo 200-250m pe nici 5km. Am mai coborit pe aici si auzind de la Andi Eremie ca este urcabil, ma incumet sa incerc si eu. Dupa o scurta pauza de energizare si hidratare, schimb foile si pinioanele si incep urcusul. Nimic dificil dar daca ma opresc la deal, nu mai plec de pe loc.
Fac o poza mai sus la o deschidere catre muntii inzapeziti si continui curbele. Imi estte draga urcarea la Bustenari, un asfalt bun, trafic mai deloc cu priveliste larga.
Multe nu imi amintesc de la excursia de prin 2015 si ochiul meu cere sa revina pe culme in urmatorul anotimp cu verde crud. Oamenii si-au gasit aici in Bustenari un loc primitor si nu foarte departe de Cimpina insa iarna pe zapada pe acest drum chiar este periculos.
Acum e deja primavara.
Si trebuie sa ma opresc pentru cteva poze.
Si o alta casa cu acoperis interesant. Din centrul comunei Bustenari fac dreapta spre Biserica Adventista, asfaltul dispare si de undeva apare un dulau la atac!
Scap de el si la o bifurcatie catre catunul Tontesti fac o pauza. Imi amintesc ca prin 2014-2015 am luat apa de la aceasta conducta.
Nu este noroi dar pietrele mari din drum nu imi permit sa pedalez cu viteza.
Sint pe drumul sondelor acoperit cu pietris. Nasol. Incep sa pierd din inaltime si in zona unei sonde vreo 2 catei au ceva probleme de reglat cu bicicleta mea.
Undeva ma intersectez cu drumul stiut din 2015 dar eu merg acum pe drmul dorit si neexplorat.
Ideea este ca drumul dispare printre radacini si desi urmez gpsul este foarte greu sa gasesc continuarea. Finalmemte cobor intr-o vilcea si urc pe versantul celalalt dar pe linga bicicleta.
Mai departe drumul dispare si pedalez pe o poteca cu maracini. Se aude o muzica de petrecere si conform hartii sint foarte aproape.
Traversez un canal uscat si plin cu peturi si printr-o jungla cu macesi ma blochez in spatele unor gradini si case. Vad soseaua dar nu am cum ajunge acolo. Fac cale intoarsa, iau bicicleta in brate prin canal si urc printr-o livada parasita. Sar un gard si incep sa pedalez pe un drum creat intr livezi. Urmind spre vale sosesc la niste case de tigani, acelasi canal este plin de gunoaie, un alt catel alearga putin bicicleta si sosesc finalmente la asfalt. Nu-mi ramine decit sa pedalez repede spre Scorteni-Bordeni-Cocorastii Misli-Plopeni-Gageni si se lasa intunericul aproape de oras.
Ah ce cursa nebuna....
Iata un link https://www.endomondo.com/users/14038531/workouts/1460570027 Albumulhttps://photos.app.goo.gl/d2UGuHnS47UCMAJPA
