Centenar la Crucea de pe Caraiman

Discutam pe grup de vreo 2 saptamini despre asceasta excursie de 1 Dec, ocazie de a celebra 100 de ani de la Marea Unire. Si mi-as fi dorit sa mergem prin Fagaras insa fara masina la 3 zile nu este fezabil planul.
Raminem doar 22, eu cu Andi Eremie, frate-miu, asa ca
Vineri 30nov 2018 ma gasesc cu Andi dupa vreo 10ani in care nu am mai stiu aproape nimic. Este frig si uscat in Ploiesti, doar Bucurestiul are ceva zapada cazuta in zilele trecute. Reusesc sa imi pun in tren bocancii de plastic. Urmeaza la la 9:15 sa coborim din tren cu directia Munticel.

Este senin pe abruptul prahovean si avem speranta unei zile bune.
Pina la Garderoba/Troita reusim sa ne incalzim. Luam un popas in care reusesc sa inghit o parte din sandvis.

Intre timp ne salutam cu Lucian Apostu solitar spre o Albisoara. Nu avem parte de zapada deci vom avansa fara probleme.

Dupa izvorul din padurea catre Verdeata intilnim  zapada continua si inghetata insa momentan nu punem coltarii.

Admiram abruptul albisoarelor de pe prispele de linga La Verdeata. Spre Platou apar niste nori de zapada insa nu vom fi afectati.

Urcam anevoios la piolet si bat de trekking peste bolovani acoperiti cu zapada putina si datorita urmelor lui Lucian reusim sa mentinem un traseu bun.

La o saritoare mai serioasa ne legam coltarii. Avem parte de un mixt dragt mai ales ca rucsacii mari ne incurca miscarile.

Reusim sa ne mentinem in picioare. Saritoarea Cirnului se depaseste urcind un vilcel pe dreapa apoi o brina in zig zag cu cablu.

Iesirea se face pe o prispa cu zapada. Pioletii ne sint de folos si pe la jumatea vaii Albe ne oprim sa facem o supa.

Este destul de frig si ne gindim cum va fi peste noapte, cind prognoza arata undeva la -20 grade.

Ne incalzim stomacul, stringem repede si pornim spre o noua saritoare. Avem de traversat pe o fata cazuta acoperita de zapada. Este destul de incomod sa gasim alveole pentru coltari.

Partea finala a Vaii Albe este frumos acoperita iar noi ne afundam uneori pina la glezne. Pe ultimele fete stincoase ne reintilnim cu Lucian care a optat sa evite coborirea pe firul Vaii Albe.

Este un risc sa mergi pe versant nestiind ce este sub tine. Ii dam citeva indicatii reusind sa prinda scocul corect. Este ora 16 iar noi dupa inca 20minute sosim pe Platoul Bucegilor la ultimele raza ale soarelui.

Soarele nu mai are putere iar noi pentru a nu ingheta trebuie sa mergem.
Unde? La locul de bivuac de pe platforma Crucii Eroilor.

Sus de pe virful Caraiman avem o priveliste deosebita si ni se descopera ochiului chiar un adapost. Socotim ca muncitorii care au inceput renovarea Monumentului Eroilor au avut ceva confort si vreun vagom.
Coborim pe zapada inghetata in bataia unor rafale de vint.
Si avem o surpriza odata cu apropierea de locul de bivuac. Jos este un intreg santier ingradit de plase si niciun vagon sau baraca. Curatam zapada si intindem pe jos o foaie mare de rafie. Pregatim sacii de dormit si cei de bivuac asteptind gerul si mai napraznic.

Aprind primusul, topim zapada si bem supe. Gerul ne impinge repede in sacii de dormit intr-una din cele mai lungi si geroase nopti. Este trecut putin de ora 18 cind Andi face ultimele poze cu trepiedul. Temperatura este de -18-19 dar rafalele de vint ne face sa simtim gerul mai napraznic.
Adormim greu, eu fiindca nu ma simt prea obosit. Apoi auzim vintul si gheata cazind de pe brate crucii exact peste bivuac.
Pe la ora 22 citesc temperatura. S-a incalzit cu vreo 3 grade. Simbata se anunta o zi calduta cu mult soare. In departare se vede pina la Ploiesti. Ar fi placut sa admiri luminitele dar frigul nu ne dezlipeste de confortul sacilor.
Simbata 1 decembrie 2018
Catre dimineata nu mai am somn si sint nerabdator sa vina zorii zilei si SOARELE !
Primul este Andi care sare cu aparatul foto. Soarele rasare foarte tirziu, pe la 7:45.

Oricum, poze deosebite inainte de aparita razelor.

Topitul zapezii, masa scurta si inghetata si impachetatul echipamentului ne ia timp pina dupa ora 9. Anii trecuti armata sau jandarmeria obisnuia sa aduca coroane de flori cu prilejul Zilei Romaniei.
Eu? Mi-am indeplinit visul de a dormi pe platforma Crucii Eroilor insa aventura trebuie repatata cind va fi si iluminat.
Mergem spre Vf Costila urcind prima parte vf Caraiman pe deasupra traseului Brina Caraimanului.

Avem de-a face cu niste placi de vint cu expozitie estica.

Pastram distanta intre noi si ii arat lui Andi cum se depaseste si evident ca daca totul era acoperit nu am fi urcat pe aici. Revenim in traseul catre vf Costila iar mersul pe platou este anevoios.

Ne afundam pina la glezna si uneori mai mult. Andi reuseste sa isi intepe putin pantalonul. Ufff.  Dupa ceva lupte cu poteca ne apropiem de Spinarea Costilelor pe sub care trec grupuri de turisti grabiti sa cucereasca vf Omu pe 1 Decembrie.

Noi facem citeva poze cu Acele Morarului si apoi printre bolovani decidem sa ne hidratam cu o supa.

Reluam traseul spre babele si Sfinx urmind sa bivuacam pe la Piatra Arsa.

Zeci de turisti sositi cu masina de la asfaltul transbucegilor fiindca telecabina este in revizie nedeterminata.

Acum e mai caldut si atmosfera e placuta pentru plimbarea aici pe platou.

Ajunsi la stina din Piatra Arsa avem program de voie, unul isi usuca echipamentul iar altul se gospodareste in alt fel.

Urmeaza o noapte calduta, citeva grade sub zero iar Andi este super bucuros cu pozele nocturne.

Dormim la limita inghetului.
Duminica 2 decembrie 2018
Ne trezim devreme urmind ca pe la ora 8 sa facem primii pasi.

Prindem niste cadre deosebite si mai zabovim sa privim marea de nori.

Aici pe platou nu este deloc frig insa stiu ca jos in ceata trebuie sa fie chiciura.

si iata-ma si cu tricolorul!

Vom avea invatarea si exersarea rapelului la o stinca din zona dar pina acolo avem inca 1h30 de dat din bascheti.

Portiuni fara zapada urmind ca mai jos in padure sa o regasim. Zadele si-au scuturat acele fiind singurul conifer cu frunze cazatoare.

Aproape de Poiana Regala il vad pe fesenistul si forta democrata Petre Roman urcind cu a lui madam. Nu au veun echipament deci sigur nu au tinte superioare.
Marea de nori s-a mai curatat insa a ramas frig.

Ne echipam la baza stincii si merg sa montez rapelul. Ii arat lui Andi pasii apoi mergem impreuna la statia de rapel repetindu-i pozitia corpului si a miinilor.
Dl Andi nu se mai satura  de rapeluri pe semicoada mea de 31m.

Merg la cascada inghetata si  ne hidratam cu o supa apoi la ora 14 coborim in viteza spre tren. Prindem un tren regiocalatori in care luam biletele chiar din tren in timp ce ghiseele CFR erau superaglomerate.
Iata inca o plimbare pe munte, timp in care nu am reusit sa ne indeplinim obiectivele(nu spun care) dar totusi fericiti. Ne-am bucurat de joaca cu pioletii, de zapada buna in Valea Alba, de rapelul exersat. Ne vor ajuta in urmatoarele ture.
Iata albumul foto https://photos.app.goo.gl/Akow5MFAbrB65iuT9

Varful Picatura, Bucegi

Visam de mult sa repet ascensiunea pe vf Picatura. Visez inca sa urc iarna pe acolo. Si iata ca dupa 7 ani reusesc sa pun la cap un plan.
Alte ascensiuni personale pe Virful Picaturii: septembrie 2009(echipa de 4, am terminat traseu a 2-a zi dimineata), 11 septembrie 2011 cu Noam Avnon cind am terminat traseul catre 11 seara.... Noam, fratele meu, traseul de azi este in memoria ta. A fost primul traseu de catarat cu tine! Iti placea tare mult retragerea cu rapelurile nesfirsite!
Coechipier imi va fi Dragos Sararu, un om cu plamini si picioare bune. Invitatia era deschisa pt o echipa de 3-4 persoane.
Duminica 14 octombrie 2018 la vreo 2 -3 saptamini de la prima ninsoare cazuta pe munte.
Sosim la 6:30 in Busteni unde a cazut bruma si oarecum tematori de frigul de afara mai lenevim citeva minute in masina, Asteptam sa se lumineze si incet prind curaj sa ies afara sa-mi pregatesc bagajul.

E trecut usor de ora 7 cind aranjam coarda si verificam masina si pornim spre Pirtia kalinder peste iarba proaspat cosita.Am venit de acasa cu aproape juma litru de apa pe care o pun in sticla de metal a lui Dragos. Eh, mergem la izvorul de linga pirtie. Si urcam...urcam pe sub linia gondolei, dar parca sintem prea sus pentru acel izvor, Cobor singur si caut cu atentie teava. Revin si urc mai sus insa nimic, Asta e, ori am gresit eu , ori "cineva" si-a batut joc de natura si nu as fi mirat. Imi va ajunge apa azi. Hai ca am regasit poteca spre Valea Seaca si marcajul neturistic. In scurt timp sosim in Vale insa lumina nu ne ajuta sa facem poze. Traversam si continuam pe curba de nivel spre Vilcelul Picaturii insa poteca se pierde. Sosim intr-un final in Vilcel pe care il urcam acum pe fir peste anumite praguri fara mare greutate. La un moment dat zarim saritoarea, primul obstacol pe care il ocolim pe dreapta. Si aici pierdem vremea mergind pe felurite "poteci", cercetind terenul.

Dragos la primul rapel

Pfai, facem o mica traversare spre Vilcel si sintem nevoiti la un rapel pe cordelina pina in talveg. Sintem din nou pe fir si putin mai sus auzim voci venind din vale. Un bolovan fuge de linga Dragos insa echipa de 3 reuseste sa il evite. Pe parcurs sintem depasiti. Echipa e formata din Lucian Apostu, Jhonny Mihai Sava si inca o fata. Urmeaza saritoarea 2 pe care o ocolim pe hornul din dreapta si apoi urcam citeva minute pieptis dupa care prin traverseu revenim la vilcelul nostru.

Ne apropiem de Furcile Picaturii si de iesirea spre Muchia Trandafir.

Avem un pas mai delicat pe care il trcem la aderenta.

Ne asezam la un sandvis dupa care traversam spre Vilcelul Spinzurat printre crengile de jnepeni. Imi pare rau ca varianta Grotei Comanescu nu mai este practicabila din cauza surparii Hornului cu Zade. Acum urcam pe vilcel, destul de friabil la inceput. Sub noi vilcelul e rupt cu vreo 80m de perete vertical ce conduce in Valea Alba. Urcam spre jungla de jnepeni de sub Briul de Sus. Ne ajutam de miini si sintem mereu aplecati. Pe linga capul meu zboara un bolovan. Dragos il atinge cu palma si il arunca mai departe. Tragem ALARMA si punem castile.

Am scapat....traim. Inotam printre crengi apoi iesim pe portiunea finala si aeriana a Muchiei Trandafir.

Auzim voci din Peretele cu Fereastra a Picaturii.

Facem un stinga si apoi dreapta si iesim sub perete.
Aici ne legam in coarda.

Dragos este ingindurat...daca nu va putea urca peretele? Ii explic cumse fileaza cu optul si plec pe horn.

Aproape era sa pierd din vedere asigurarea la primul piton dar Dragos mi-l face cunoscut.

Nu are rost sa mai privesc in jos asa ca ii dau repede in sus incercind sa ma gindesc unde as infige pioletii iarna.

Iata si fereastra unde sincer pe timp de iarna ar fi nevoie de un piton suplimentar. Este fata cazuta pe aici.

Urc pina in dreptul ferestrei, ah ce-as intra prin ea dar fac o traversare spre dreapta si regrupez la o zada solida. Comunic prin statie cind sint gata. Din pacate nu pot face poze fiindca Dragos este putin peste limita obisnuita a unui alpinist si sint pe pozitie.

Depaseste nu fara greutate pasajele si ultimii metri ii parcurgem in coarda scurta.

Ne felicitam pe virf in bataia unui vint cam turbat. Uit sa mai stau in cap si sa filmez peisajul...

Sintem coplesiti iar Dragos este ingindurat la pasajele care vor veni 

Rapeluri pe pereti aproape verticali chiar usor surplombanti. Mergem spre punctul de rapel. Hotarim ca eu sa plec primul si sa il asigur pe Dragos de jos.

Mi se pare banal chiar daca relieful este "wow". Pina in Strunga Marelui V sint 3 buc rapel intre 20-10m. Dragos ii vede pe cei 3 brasoveni traversind in Albisoara Turnurilor, mult mai bine pentru noi si ei daca s-ar disloca ceva pietre pe Albisoara Strungii.

Continuam la liber in jos pina la o prima saritoare care necesita rapel.

Dragos invata cum sa arunce coarda !

Si cum sa coboare fara emotii stapinind frina. Trecem prin multe canioane  unde picioarele gasesc sprijin foarte greu sau deloc. Intilnim statii de rapel bine amenajate cu veriga rapida si cordelina noua, dublind pitonul vechi dar si statii simple cu pitoane ruginite.

Rapelul penultim, cam nr 12, este cel mai lung si fioros. Brrr pentru unii. Vom iesi la timp din traseu, pe lumina.

Facem stinga si prindem hatasul spre valea Alba apoi in scurt timp poposim La verdeata loc deosebit de pozat.

Vedem clar Albisoara Strungii ale carei hornuri sint inabordabile de jos in sus. Este prima data cind reusesc sa termin traseul pe lumina!!!

Si iata echipa...vom reveni, vom continua! Izvorul din padure are multe frunze asa ca il depasim. Poteca este acoperita de frunzele toamnei, un peisaj de poveste dar destul de intuneric pentru a fotografia. Incepem sa ne plictisim la cit coborim si aproape de Troita de la Garderoba Dragos vrea sa cerem un taxi. Il conving ca vom ajunge la Kalinder mai repede decit se asteapta si iata ca in 10-15min deschidem usile masinutei. Este aproape 7 seara.
Sintem obositi, insetati si infometati. Urmeaza  aproape 2 ore in pas de melc in traficul infernal. Pe la ora 22 sosim in Ploiesti la o shaorma mica.
Felicitari Dragos si te mai astept.

Albumul aici: https://photos.app.goo.gl/5Vhk1FR883BcQGDi8