Ueeee, se vor alinia astrele si pentru mine? Nu am mai iesit demult si pindesc vremea si timpul liber de aproape 4 saptamini. Ploaia trebuie sa lipseasca cu desavirsire.
Si marti 21 iulie 2020 se anunta senin. Gata , presiune in roti si hai la drum.
Luni 20 iulie ora 21:45 regiocalatori, 9,10 Lei un bilet pina in Sinaia Sud cu bicicleta demontata. Tren aproape pustiu.
23:00 cu bicicleta pregatita, vesta si licurici pornesc spre Cartierul Izvorul apoi soseaua nationala spre Tirgoviste.
km 7, ora 00
Foarte rar trec masini si odata cu intrarea in padure si intunericul ma gindesc la El Chupacabra...si poate vreun blanos. De obicei oamenii se gindesc la urs cind spun de mers noaptea.De aici inainte va fi trafic tot mai slab, poate deloc spre Dichiu. In urma cu 3 ani stiu ca am atipit vreo 30min in acest loc. Acum desi nu am reusit sa dorm acasa mai mult de un ceas, nu resimt oboseala. Pornesc tinereste spre Cuibu Dorului si imediat sesizez o multime de arbori doboriti.., Intr-un fel ideea a fost de a urca noaptea pentru a scapa de peisajul cu padurea doborita.
Hai, hai si ma afund tot mai mult in bezna padurii. La Cuibul Dorului ma opresc la un mic izvoras unde alimentez bidoanele(2,5L, foarte mult pentru o zi racoroasa). O singura luminita la cabana si nicio vietate. Dupa o ciocolata si biscuite continui drumul. La fiecare curba, indicatoarele parca au ochi.......animalele salbatice se ascund de mine. Cita liniste si ce imensitate de cer senin, instelat mi se arata prin deschizatura soselei care pare un tunel. Vreo 3 masini vin din sens opus. Ma intreb ce au gindit acei soferi la intilnirea cu un biciclist la ora 2 dimineata....amuzant. Se zaresc multime de luminite, Ploiesti si pina la Tirgoviste. La limita judetelor am o perspectiva larga! De aici in sus, padurea dispare si face loc etajului subalpin. Incep sa latre niste ciini de pe la stina... Deodata apare o cruce imensa si luminata. Este Crucea de pe Dichiu sau a Paduchiosului. Poposesc la intersectia drumurilor si cred ca voi atipi aici dupa ce maninc.
Divhiu, 1600m, ora 2, km 15
Insa frigul ma impinge de la spate sa continui imbracat cu tot ce am inclusiv fular si manusi. In zona Cantonului Pastoral Pajistea Alpina sint latrat de ciini dar nu prea periculosi. Prefer sa merg pe linga bicicleta si sa vorbesc cu ei iar mai departe aud niste nechezaturi de ..magarusi!
Ora 4 AM Bariera Piatra Arsa, km 24, 1930m. Aici as mai fi stat sa dorm insa frigul ma zoreste la mers, cu ideea ca voi merge pe linga bicicleta oa parte din drumul bolovanos spre Babele pina se va lumina. O masina vine si se opreste. Pasagerii nu pornesc la drum. Parca-i pacat de bicicleta sa nu o folosesc, asa ca urc pe cal si dau la pedale pe solul bine inmuiat de ploaia cazuta cu citeva ore inainte.
Crucea Eroilor ora 4:58
In zare apare Crucea Eroilor si valurile de nori ce acopar Muntii Baiului. Nu e timp de stat, Sint pe drum de 6 ore si mai am de urcat destul pina la Omu.
Incepe sa se vada platoul muntilor. Cita liniste! Totusi imi pare o vreme ciudata cu plafonul de nori coborit. Sint curios cum va fi vremea peste zi. Acum este bine fiindca pot merge fara lanterna.
5:32 vedere spre Baiului peste V Jepilor
Razboiul dintre noapte si zi, rasaritul inca-i departe. Tot mai aproape de Babele si inca nu sint hotarit pe ce traseu voi continua...pe la Sfinx sau pe drum? Gindul imi zboara la un soare caldut si somn pe pajiste insa e cale lunga, fara odihna in aceasta tura. Finalmente aleg sa ocolesc Sfinxul si cabana pe partea dreapta si la fiecare pas atept sa fiu latrat de ciinii de pe la Floarea de Colt, ai lui Gina si Ginel. Probabil ca in aceste vremuri au coborit si ei! Drumul este foarte rupt si stratul nisipos moale de la ploile trecute. La baza Babei Mari ma opresc sa-mi trag sufletul. E foarte greu la deal in portiunile de push bike dar alternez cu pedalat domol. Este liniste la Baza Salvamont, cei care nu aud bataia in geam la miezul noptii, in timp ce Cabana Babele nu ofera cazare. Oameni care te lasa afara sa ingheti. Buun, urmeaza sirul pilonilor spre Cerdac, pe linga conducta de gaze si traversind 2-3 sistoace prin zone nisipoase.
Coltii Obirsiei, ora 6:09
Spre surprinderea mea, zona inalta este acoperita de neguri si ceata.
Totusi releul Costila se lasa vazut si neinvins. Citeva clipe zaresc chiar Azuga, Predeal si Piatra Mare.
km 31, ora 6:38
Urc impingind bicicleta pina la Container unde este si tractorul senileta. Sint tot mai ametit si tocmai ca in fata am de trecut pe Brina de sub Cerdac, sector ingust si cu prapastie.
Cerdacul
Din pacate din cauza oboselii, a bicicletei si a bagajului, nu pot risca sa pedalez prea mult pe aici. Pe aici se vad urmele oilor, un gest nesabuit, care provoaca eroziunea. In citeva minute, in Saua Vaii Cerbului ma retrag din calea vintului si reusesc sa ma alimentez. Dintr-o data imi recapat energie cit sa contui pe sub Bucura si pina la Omu. Liniste deplina. Nu-mi ramine decit sa imping bicicleta fiindca drumul este prea bolovanos. Peste tot ceata insa traseul este clar. Undeva pe dreapta vad intrarea in poteca vaii cerbului apoi cotesc stinga si poposesc la Virful Omu.
km 33, ora 8
Cabana e inchisa, probabil din cauza covidului. Este frigut si vinticel si momentele fara ceata sint reduse la citeva secunde.
Am prins aripi...energie!
Pina termin sedintele foto si circuitul in jurul cabanei trec vreo 20min. Timpul trece si desi este ora 8 ma si gindesc ca nu voi prinde trenul de 20:40 din Predeal.
8:20 Cerdacul si Bucura
Hai, hai la pedalat pe partea vestica a Bucurei peste prastia Vaii Gaura!
Si de aici urmez drumul pe linga vf Gavanele, o poteca prapastioasa apoi pe deasupra Vaii Ialomitei, a Obirsiei, intru pe urcusul Doamnelor.
Valea Obirsiei
Aici, in plina ceata, ma cuprinde un gind....sa merg catre Babele si sa dau vina pe vreme, ca este ceata si nu are rost sa merg catre Saua Strunga. Adidasii sint deja uzi de la roua si ploaia cazuta, oare sa merg spre Sinaia? Ce ma impiedica sa continui proiectul? Am uitat de vremea urita? Oare 5 ani de aminari si asteptari nu au fost suficienti? Nu-mi va parea rau? Cealalta parte din mine spune ca stiu deja traseul, l-am parcurs cu bicicleta si pe vremea asta nu are rost sa continui.
vf Doamnele 9:26
Si tot soptind, ma trezesc pe vf Doamnele la 2400m unde primesc o pauza cu ciocolata si biscuiti. Visez inca la o pauza de somn, poate in ref Batrina insa coborirea prin pasunea denivelata comporta o atentie deosebita. Tocmai ca eu acum nu ma pot controla iar coborirea este periculoasa in aceste clipe de oboseala. Nu pot sincroniza frinele si pozitia pe bicicleta. Parca totul imi sta in cale. Deodata ma trezesc in santz, mai bine zis am frinat cum nu trebuie si bicicleta a venit peste mine cu rotile in sus si pusa pe sa si ghidon.
9:55 spre Gutanu
Ma vedeam cu pinioanele infipte in gamba insa am scapat fara nimic iar palaria de soare m-a protejat de minune 😃 In departare se aud oile, sper sa nu dau in nas cu dulaii si sa-mi folosesc armele in starea de oboseala. Un politist m-ar amenda daca mi-ar vedea stilul zig-zag de a merge.
10:14 intru in Jnepenii de pe Gutanu
Hai, uite jnepenii, un ultim efort pina la ref Batrina apoi odihna! Poteca ingusta nu permite pedalare sau macar impinsul bicicletei iar singura varianta este ridicarea calului pe roata din spate si apoi push bike. Deodata primesc un telefon si profit de ocazie pt o pauza.
10:30 Gutanu
Crengile actioneaza ca niste tentacule de caracatita vrind sa se infiga in spitele bicicletei.
10:50 Refugiul Batrina, km 38
Gata, vad refugiul si la iesire din jnepeni vreo 6-8 dulai s-au speriat de mine, eu de ei, caut fluierul la git insa ciobanul sare si cu o vorba ii potoleste. Nu stiu unde-i sint oile insa stina lui este sub poteca care trece pe sub Coltii Tapului imediat dupa Saua Horoabei. Pina la urma, racoarea refugiului parca imi face un vint sa continui traseul dar si gindul ca oile s-ar putea intoarce spre stina si astfel profit ca traseul este liber de dulai.
11:26 Avenul Tapului
Cobor la obirsia Vaii Horoaba si undeva intre jnepeni se afla Avenul din Coltii Tapului, 79m. Un mic izvoras deserveste stina unde vor veni oile ciobanului intilnit. Spre Strunga, urmeaza si un scurt impins printre pietre. Iarna trecuta pe ceata si zapada am parcurs in 2h intre cele 2 refugii. Coborirea spre refugiu o fac pe picioare.
Saua Strunga, km 43, ora 12:07
Iata undeva pe vf Strunga este o turma de oi care paste linistita. Gata, ma intind pe un bustean pe post de canapea. Incerc sa adorm insa vintul rece ma trimite sa stau in refugiu. Acolo la adapost incep sa maninc si treptat somnul fuge si energia se trezeste inlauntrul meu. Aveam optiune sa cobor spre Padina si Sinaia insa deodata prind aripi.
Hai mai departe spre tara Branului! Imi iau ramas bun de la Refugiul Strunga care m-a primit in iarna trecuta de 2 ori cite 1-2 nopti in asteptarea unei ferestre bune, mai senine.
La ora 13 imping bicicleta catre Saua Strungii, poarta care permite trecerea spre abruptul vestic al Bucegilor. Deodata aud clopotelul oilor care stau la rumegat la adapost de vint. Stop baiete!!! Nu alerga, ciinii se pot alerta in defavoarea mea.
Si merg vreo 200m pe grohotis pina ies din raza de actiune a dulailor. Este o zona primitoare cu citeva izvoare iara eu cad 2L tocmai de la Cuibul Dorului, dar azi nu a fost asa cald. Aceasta zona este cunoscuta pentru Miscarea luptatorilor anticomunisti.
Valea Bingaleasa
Iata jos este Valea Bingaleasa si Moieciul de Sus. Poteca ingusta serpuieste paralel cu abruptul indreptinde-se catre Poiana Gutanu, un sir de mici poienite. In multe locuri vacutele pasc si ele verdele crud.
Hey, buna ziua! Urmeaza o discutie cu un grup care tocmai a urcat pe crucea rosie din V Bingaleasa. Ii indrum sa faca circuitul prin Casa Gutanu. Sint destul de obositi oamenii si ii incurajez ca eu vin din Sinaia si merg spre Predeal. Putin mai jos un localnic calareste un cal dolofan si insoteste vreo 4 turisti care fotografiaza fiecare unghi. Spre Poiana un alt grup numeros, vreo 10 persoane, se plimba prin zona.
Muntii Leaota
O ultima vedere catre dealurile inalte ale Leaotei apoi intru in zona padurii. Este cald si insfirsit mai scot 2 bluze de pe mine, a sosit vara!
14:11 sub Batrina
Iata in apropiere este coborirea care vine de la ref Batrina.
14:20 km 47 Cabana Gutanu
Usor ma apropii de Cabana Gutanu, abandonata, la km 47, 1450m unde niste copii dintr-o tabara sint sositi aici sa se zbenguiasca!
valea Gaura
Un usor deal de urcat apoi este zona de usor downhill, cu ceva pomi doboriti si ferestre spre munti si zona Vaii Gaura.
Dintr-o data intr-o poiana departata apar alte vaci. Intrebare: unde dorm, cum sint mulse? Undeva mai jos banda rosie se lasa la drepta pe un culoar ingust al padurii.
Aici este o bifurcatie nemarcata pe care vroiam sa o cobor pina in Moieciu de Jos insa ramine pt alta data(km 51, 1200m alt). Dupa coborirea pe culoar timp de vreo 30-40min sosesc pe V Simon la asfalt, km 53, 15:30. Am terminat cu bolovanisurile, ma felicit, bicicleta a rezistat iar acum rasuflu usurat.
Putina pauza in V Simon
Probabil ca ma voi odihni in mers insa bag de seama ca noul segment propus Risnov-Diham-Busteni va fi taiat de pe lista mea de azi. Este tot mai cald insa daca prind viteza si leg bine palaria de soare este totul ok.
Drumul este in lucru, fapt ce ma face ca la semafoare sa admir putin pensiunile goale pe vreme de covid.
Bran, 16:10, km 60
Visam sa degust ceva la Bran insa profit de elanul prins pentru a ma apropia de Risnov. Branul miroase a tei inflorit si e placut nefiind prea aglomerat, turisti romani, moldoveni si ceva polonezi. Soseaua este recent modernizata si mai rau, e marginita de santuri adinci de 1m, pericol de cadere.
Iata ca transportatorii de lemne nu sau oprit iar unul suparat ca il fotografiez ma claxoneaza si urla ceva din cabina lui.
Grinele inalte si uscate isi asteapta combinele pe o parte iar pe cealalta este lanul verde cu cartofi.
Risnov, ora 17, km 71
Traficul este redus ceea ce ma avantajeaza. Urmeaza ultimul urcus spre Predeal, ultima piatra de incercare, vreo 25km. Aici a inceput autostrada Cristian-Predeal si pina acum s-a construit sensul giratoriu la intersectia cu DN. Hai la deal...si dupa bif cu cheile Risnoavei decid sa poposesc la o gustare. Apoi tot la deal la intrecere cu cite un tir in curbele strinse. La Motelul Cerbul inainte de Piriul Rece gasesc un izvor amenajat, o binecuvintata apa rece. Urmeaza ultimele 2-3 curbe in urcare apoi Pasul Risnoava si o coborire pe la Sanatoriul de Nevroze Predeal. Dupa inca vreo 20min sosesc la ora 20 in Gara Predeal, km 93, dupa aproape 3000m urcati pe bicicleta sau pe linga ea. Oboseala o simt doar din punct de vedere al somnului. Nici vorba de sindromul iliotibial la genunchiul sting...
Am reusit...21h cu 5 ore mai mult fata de 2015 cind am folosit o bicicleta superioara, rucsac mai usor si noapte odihnita.
Traseul Endomondo este aici https://www.endomondo.com/users/14038531/workouts/1577254683
Albumul este aici: https://photos.app.goo.gl/S4ZJbeH7imu48Yf56,
Miercuri dimineata, 26 feb 2020, ma imbarc pt vreo ora si putin in trenul de Sinaia(10,20 Lei). Mi-as fi dorit sa fie zapada, sa plec cu rachetele si sa plec in excursie mai devreme cu citeva zile. Este atmosfera de primavara cu madam Coronavirus COVID 19 undeva in spatele cortinei, prin ordonantele ministerului sanatatii.
Bagajul meu cintareste vreo 23 kg cu apa pe care o voi lua de pe traseu.
~9:00 sint in centrul orasului si pina la sosirea autocarului local ce duce pina la Telegondola ar mai fi de asteptat inca vreo 20min dar eu nu am rabdare.
Versantul estic al Mt Furnica
Hai la talpa Dane, esti in adidasi si timpul e frumos de alergat.
La intrarea in padure, pasesc pe pamintul moale, semn ca au fost precipitatii masive. Si hop, uite-l pe tovarul Ion Iliescu care a frint citiva molizi falnici.
Molizi falnici rupti de vint(OM)
Doamne....ce s-a intimplat aici? Intru mai mult in padure si descopar pe parcurs zeci de brazi doboriti de OM dar prin intermediul vintului. Nu am putere sa fac poze arborilor rupti. Imi ajunge ca vad acest masacru. Dificultatea traseului creste, depasirea arborilor cere rabdare si multe boscorodeli, vinovata este natia umana, romanul care se vinde pentru un vot nemaicontind. Undeva pe soseaua de Cota 1400 sint muncitori care curata arborii de pe carosabil si sint mai atent ca nu cumva sa-mi doboare ceva cu drujba in directia mea, ei nestiind ca un turist se zbeguie pe acolo. Curind sosesc la izvorul de apa si fireste ca nu bea dupa recomandarea Ministerului Sanatatii cu inghitituri mici si dese ca sa indepartez coronavirusul, sau cam asa ceva. Imi e suficient ca este rece si potoleste setea. Mai sus fosta Cabana Bradet este de inchiriat.
Ultimii metri inaintea Hotelului de la 1400 sint blocati de alti, foarte multi copaci tineri doboriti. Ies la telecabine la soarele cu dinti, filtrat de nori si la muzica specifica teraselor cu mici si gondolelor. Nimanui nu-i pasa de masacrul din padure. Pina cind Doamne!
Sint 6 grade si vintul adie usor dar pt mine nu e timp de stat.
Stina Tirle
In continoare cu adidasii incercind sa trec peste pasaje cu noroi sau gheata catre traseul de iarna cu clasica banda rosie spre Stina Tirle. In apropiere traseul este blocat total de pomi doboriti si sint nevoit sa urc abrupt la Stina Tirle 1600m unde un dulau enorm si ciufulit parca vrea sa ma inghita. Altul legat se agita de parca a vazut ursul insa cineva cu mina ghipsata iese afara din stina pentru a-i potoli.
Azi: vint. Miine: poate urgie 80-90kmh
Dupa panta abrupta sosesc la traseul 6, pirta de Vara pe care o urmez pina in Saua Cu Virful cu Dor. Rafalele de vint precum si aparitia zapezii, sint elementele care ma determina sa ma incalt cu bocancii de plastic. Panta relativ domoala ma face sa merg mai usor. Surpriza, vechea casuta ce a deservit odata instalatia de teleschi, este darimata de vint. Prin apr 2005 am dormit o noapte dar in conditii jalnice de vijelie. Parca odata cu democratia, vijeliile, furtunile sau cum vreti sa le numiti, sint tot mai dese si incrincenate.
Buun, hai sus sa vedem cum arata Valea Dorului. Rafale de vint dar care inca nu pun in pericol echilibrul.
Functioneaza telescaunul pe partea Dorului, insa pentru scurt timp nefiind schiori. Traseul este trasat si modelat frumos de catre ratrack iar eu sint primul care lasa urme.
De jos din Valea Dorului zaresc parapante insa nu vad deloc oameni care sa le cirmeasca. Ciudat, neica. Hai repede pe niste urme de rachete catre Transbucegi si Laptici-Padina. Ma afund foarte putin insa in unele locuri piciorul poate intra pina la genunchi. Urcare usoare dupa stilpii desi si in scurt timp, pe vint ies la soseaua Dichiu-Piatra Arsa, acum acoperita de zapada. Ma salut cu o pereche careia ii spun ca fug de coronavirus.
E cel mai bine asa! In scurt timp cobor pe versantul Lapticilor si intru intr-o padure atacata de paraziti pentru care ministerul mediului nu face nimic. Peste sol au cazut multe ace si crengute de molid, rupte de vijelii.
Zapada este deosebit de putina iar gheata prezenta pune dificultate la coborire. Reusesc sa alimentez cu apa din firul vaii Scindurilor dintr-un pod de gheata. Aproape de Valea Scindurilor aud si vad un elicopter, probabil ca la Salvamont Padina are loc un exercitiu. Dupa trecerea soselei Padina-Pestera pe fondul ghetii si al pomilor rupti, alunec si imi fac la ochi o zgirietura.
elicopterul
Si din pacate nimeni nu raspunde pentru defrisarile voluntare din ultimii 30 de ani care au dus la modificari climatice. Destul de pustiu pe aici, aproape zero turisti dar eu nu mai pierd vremea si urc sus de cabana Padina gindindu-ma la supa pe care o voi pregati la refugiul Strunga.
Tot mai putina zapada pe V Coltilor motiv pentru care aleg sa vad valea mai de sus de pe poteca de vara care trece pe la o stina unde ciobanii au fost inventivi punind o talpa de cauciuc in schimbul balamalei de la usa.
Mai sus un traverseu ca conduce in caldarea de sus unde intilnesc poteca si marcajul de iarna ce pastreaza talvegul. Sint fara parazapezi si cu emotii reusesc sa trec de zapada adinca si uda. Ah, uite refugiul Strunga.
Vintul parca vrea sa ma salute si sa-mi comunice ceva despre schimbara vremii. Este aproape 17:30 si nu ma asteptam sa sosesc asa repede.
Bucegii spre Est. Am venit de dincolo
Arunc rucsacul in refugiu si uit putin de foame iesind in Saua Strungii sa asist la apusul soarelui. Un colt al Leaotei este vizibil, nu prea alb si foarte deluros.
vf Strungii
Am traversat vara de vreo 4 ori iar acum urmeaza trecerea de iarna insa vintul doreste sa-mi schimbe planurile.
Apusul pe Leaota
In departare tara Moeciului cu padurile specifice ma cheama spre vaile adinci.
Gutanu
Si linga mine zona Gutanu cu peretii de stinca calcaroasa si poienile cu stine imbie la bicicleala cum se topeste zapada. In rafale de vint intru in refugiul Strunga cu lumina si bine mobilat.
refugiul strunga
Si in pregatirea mesei de seara arzatorul joaca un rol important. Uf, dupa citeva incercari ma dau batut, garnitura de la robinetul MSR-ului nu mai etanseizeaza nici lubrifiata cu ulei sintetic sau de masline. Bine ca am apa suficienta si ceva mincare rece. Imi reconsider planul, ca fara arzator nu pot continua traversarea. In cel mai bun caz voi merge putin spre Sud catre traseul lui Nae Popescu. Pe versantul schiabil al Muntelui Furnica, ratrackurile niveleaza treaba pe intuneric. Peste noapte se lasa racoare la 3 grade iar dimineata la 2 grade. Joi 27 februarie 2020
Alarma suna pe la 6. Vintul nu a adus nimic bun, seninul de seara acum s-a transformat in white out, ceata, viscol, nici de scos ciinele. Cit am iesit afara 1min la pipi, viscolul m-a albit. Brrr, trec la somn pina pe la 7:30 cind imi fac curaj sa ies din nou. Pe aici in anii 1950 s-au ascuns luptatorii anticomunisti care au rezistat multi ani in munti. Vizibilitatea este pina la primul stilp. Curat zapada de pe terasa si maminc cite ceva. Rezolvarea treburilor mari se lasa cu racnete in bataia viscolului. Hai ca am facut-o si pe asta.
rafale cu zapada in Saua Strungii
Dupa citeva poze si filmari spre Moieciu, la ora 9 incep retragerea spre Padina si Sinaia. S-a mai luminat si vad ca acum totul s-a albit.
Acum vizibilitatea a crescut pina pe platoul Bucegilor.
Urmeaza o coborire rapida cu trecere pe la stina din vale. Abia deasupra salvamontului iau o scurta pauza de vorbit la telefon dupa care merg pe sosea pina la intrarea in banda rosie.
urcarea pe Laptici se face prin padurea din dreapta.
Zapada proaspata ma bucura deoarece a mai acoperit gheata. Putin mai sus imi dau seama ca trebuia sa explorez o nemarcata catre stina Laptici de unde se ajungea la traseul lui Mos Butmaloi.
Banda rosie Sinaia-Baile Herculane :-) si minerul unei umbrele
Vintul se intensifica aducind negura in zona vestica exact de unde am coborit. Bau-Bau..
Merg la deal si nu dupa mult timp ies la soseaua Dichiu-Piatra Arsa in Saua Laptici.
Se intuneca spre Strunga
Citeva priviri 360 grade si ma bag la o coborire inspre Stina din valea Dorului cu lemne suficiente.
Stina din V Dorului, Saua Calugarului si Furnica
In sus urc o culme care ma va conduce spre Saua Calugarului aproape de ascensiunea de iarna pe Furnica. Situatia incepe sa miroasa adica in orice moment ceata si viscolul m-ar putea prinde din urma iar daca m-as afunda in zapada as pierde timp cu deplasarea. Stiu ca a fost anuntat vint de 80-100kmh si ma intreb daca as putea rezista pina la un adapost care sa nu fie darimat de vint.
pe Furnica in traversare
Reusesc sa alerg pina in Saua Calugarului cu o stina in apropiere si sa apreciez conditiile de traversare pe fata estica a muntelui Furnica care iarna este interzis. Zapada nu pune probleme iar vizibilitatea inca este buna.
nu credeti indicatorul
Carpul ma tenteaza insa prefer sa trag putin de timp. Ninge insa eu mi-am pus ochelarii si masca. Zapada este moale si deseori simt moale noroiul.
Gata, nu e vreme de stat si daca ninge asa in 2 zile se poate schia parfum pe drumul de iarna. Sub o stinca fac o pauza de gustare apoi cobor spre Cota 1500.
Bine ca noroiul nu se mai simte! Este de facut cruce la citi pomi au fost rupti.
La urmatoarea furtuna toata zona ar putea deveni o pirtie naturala. Urmez o scurtatura catre Schitul Sf Ana chiar de sint ursi in zona. Consider ca omul este cel mai nenorocit animal.
Sfinta Ana
Si drumul este in continuare cu arbori doboriti chiar in apropierea schitului. Ii dau zor la coborire uneori pe traseul de bicicleta Old Trail School, intersectez forestierul Poiana Stinii si apoi la soseaua Cota 1400-Sinaia
. Apoi pe asfalt prin orasul regal si la 16:30 ma opresc la gara Sinaia. A fost o iesire dureroasa, psihic sa vezi asa de multi pomi rupti din cauza prostiei umane ar trebui sa afecteze pe multi.
Sintem pierduti, invinsi, ne meritam soarta. Poluam, taiem, stam nepasatori, taiem si dam strainilor toata bogatia cu care ne-a inzestrat Universul. Noi despre care Herodot spunea ca sintem poate cel mai tare trib.
17:05 pe ninsoare soseste regiocalatori, un tren cu 1,10 Lei mai ieftin decit CFR-ul, confortabil, un fel de sageata albastra. Si in gara Ploiesti ma astept sa fiu luat pe sus, pus in carantina, verificat daca sint purtator de COVID 19 adica #coronavirus... mmm, un scenariu in mintea mea motiv pentru care trag cu urechea la orice vorba care umbla prin tren. Daca-i asa cum gindesc atunci voi sari din tren inainte de gara. Lumea e calma, chiar si cei 5 israelieni care calatoresc la Bucuresti s-au intins la somn. Respir, expir, am sosit in gara. Ploua, nu sintem inca in carantina. Nu este nimeni cu termometrul pentru a masura temperatura.
Iata albumul fotohttps://photos.app.goo.gl/bzYhXaQ52RDSnoDV6 Filmul aici https://youtu.be/0tjmu2XrfZM
