Foarte simplu, aflu de la un tovaras de munte ca vineri pe Hornul Coamei a fost zapada inghetata, desi imi pare tare ciudata situatia in 19 aprilie dupa zile lungi de temperaturi pozitive. Deci imi zic sa dau si eu din bascheti, sa fac o trilogie in Bucegi. Am inteles ca se poarta denumirea asta, o inlantuire de trasee vestite. Filmul:http://youtu.be/Woru7EPkljc Album foto:https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/SeacaHornuriCruceMalin2122apr2013# Duminica, 21 aprilie 2013
4:45 sui in trenul personal de Busteni. Prin cimpie vad si luna ceea ce ma bucura. Eh, pe internet sint anuntate citeva ploi razlete pe munte, dar sa le las doar pe internet, sa ude reteaua :-))
6:15 Busteni, cer inorat, +7*C, platoul e piclat. Poate ca cerul se curata odata cu ivirea zorilor.
Alimentez cu apa de la cismeaua din DN-intersectie cu Str Fintinii(care iarna e oprita!) apoi o urmez in amonte spre Pirtia Kalinderu.
Kalinderu si Caraiman
Ma tot gindesc cum voi urca cu un bagaj de 18kg ...nu suna prea bine si din acest puct de vedere am renuntat la mult echipament(am luat un "pompier" cu filet, de ce? cind puteam sa iau o caraba de 50g cu sirma?, betele de schi au ramas acasa, la fel si pitoanele, mobilele si hamul).
6:35 intru in Pirtia kalinderu, prea mult din crestele semetele ale Caraimanului nu prea vad dar hai sa continui spre ultimul izvor. Pirtia are stilpi pentru instalatia nocturna, o noutate pt mine!
La izvorul nu prea rece(apa de padure e ceva mai calda) iau pauza pentru micul dejun si de echipare. Citeva picaturi cad peste zona. Ah...si jacheta cu gore-tex a ramas acasa.
Traversez si de instalatia telegondolei si continui pe vechea poteca de promenada, marcata discret si in scurt timp(cca 30min) sosesc in valea Seaca.
Ploaie! Stai asa...nu-i de bine sa plec in sus. Imi caut un adapost sub ceva bolovan si ma echipez cu coltarii si casca, asa sa fiu gata de atac daca imi suride norocul.
Valea Seaca
Si da, la ora 8 incep urcusul. Uneori burniteaza dar imi zic ca mai sus va ninge. Se urca greoi peste bulgarii avalanselor. Dupa vreo 5min las pe stinga Faleza Piranha(adapost de ploaie). Continui domol stiind ca sus la obirsie trebuie sa fiu inca in puteri!
Zangur-Seaca
Ora 9 ma gaseste la confluenta cu Valea lui Zangur. Atmosfera e apasatoare dar inca ma pot retrage chiar din Poiana Mare. Deseori sint tinta unor pietricele sau bulgarasi.
Picatura-Turnurile
Pe dreapta se intrezareste Fisura Galbena si rampa catre Strunga Marelui V.
Sub Poiana Mare apare o treapta pe care siroieste apa. O depasesc pe stinga pe fostele urme facute probabil cu o zi in urma. Sint cu ochii radar dupa ursi! suspans, liniste, singuratate, in continuare tinta unor atacuri cu pietricele.
Vilcelul Mortului-Hornurile
10:10 confluenta Vilcelului Mortului cu Hornurile Vaii Seci.
E tare rau peisajul, sper ca n-am gresit iar dozajul! Zona alpina, salbatica...ceea ce va urma! Ador zona, din pozele altora pare infiorator.
Ma inscriu in Hornuri, mai inguste si cu panta accentuata. Zapada e tot fleasca dar uneori dau si de gheata in care pioletii si coltarii cauta timid prize. cistig inaltime destul de frumos dar mai repede nu pot cu bagajul destul de greu, facut pentru 3 zile(timp in care doream sa fac 3 vai dus, 3 vai coborit).
Manusile cu clapa windstopper sint tot mai ude dar daca fac miscare e inca bine.
Nu am ceas la mina si imi e greu sa vad ora de pe telefon. Oare cit e ora? Nu-i prea tirziu ca altfel mi se facea foame!
11:00 ajung sub un perete inca glazurat cu gheata. Sper sa nu-mi cada nimic in cap. Primavara e cam periculos din punctul asta de vedere. Urc tot mai incet.
streasina
12:00 Briul de sub Streasina. As putea face stinga si iesi mai usor in platou.
Povestea Marianei Nedelea si a lui Luti(https://picasaweb.google.com/117588753999819906963/BucegiValeaSeacaACaraimanuluiHornurileVaiiSeciValeaAlba) care au fost in 21 apr 2012 pe aici in sta mereu in cap...ei s-au luptat cu o saritoare ceva mai sus apoi s-au retras pe briul de sub streasina si au haituit un urs cam speriat. Au avut acceasi vreme cu ceata si burnita. Go "URSULE" !
Ma "relaxez" putin, in picioare la marginea culoarului. Caderile de materiale din zona de obirsie s-au diminuat. Citiva metri mai sus sosesc si la o saritoare descoperita, cu piton pe stinga peretelui. Ma zelbuiesc, scot semicoarda, ma odihnesc, mai beau apa, trec firul sforii prin inel pina la jumatate apoi ma leg cu ambele capete.
Pornesc...aici Luti n-a putut trece. Poate ca era altfel. Nu-i nevoie sa lupt prea mult, imi pare rau pt timpul pierdut, pt asigurarea pusa intre briul meu si piton. Ma salt neasteptat de repede, string coarda si parca aud niste voci mai spre vale. Nu vad nimic.
13:00 ajung la o saritoare ce desparte hornul in doua. Prefer pe dreapta. E dificil de trecut, de revenit in fir. Acum nimic nu mai conteaza....ba da, doar muntele! Sa trec obstacolul asta dificil. Ar fi prostesc sa gresesc acum la citeva minute de creasta. Hai, ursule, ai incredere in fiarele din miini si ridica-te.
Sosesc la ultimul pas...o fosta cornisa, acum un parapet vertical de zapada. Am mierlit-o...nu te grabi.
Pitoanele au ramas acasa. Ce naiba omule? Au trecut si altii pe aici!
Da, insa nu aveau bagaj asa de mare si nu erau singuri!
Si vad in jos doua mogildete. Le fac un semn cu mina. Ma vazusera cind eram la saritoarea ce despica hornul in doua dar nu m-au "speriat". Bine gindit!
Ma intreaba cum e...un parapet dar va fi greu cu bagaj mare. Decidem sa urcam impreuna si le arunc semicoarda.
la cornisa
Soseste primul(un bustenar, Vlad Grigore) cu pioleti grivel moderni. Are bagaj mic si vrea sa treaca primul. Reusesc sa ma regrupez sub cornisa ce incepe sa duduie. Ah, ce teren minat! Trece destul de anevoios, nucile sau pitoanele ar fi fost bune in stinca din dreapta. Regrupeaza vreo 5m mai sus la un lant subtirel si un anou pus la o proeminenta. Ma leg cu o coada vacii pe fir si ii dau in sus cu avertismentul sa nu cad in coarda fiindca regruparea nu-i solida. N-am nicio problema si in citeva miscari ma arunc sus peste cornisa(ora 14).
Acum il asteptam si pe ultimul(Dragu Georgescu din Brasov).
14:30 plecam din Creasta spre Cruce, baietii fiind mai usurei urmeaza matematic pe creasta stincoasa iar eu ocolesc prima parte pina ma supar si ma bag si eu direct!
Adăugaţi o legendă
~15 Crucea Eroilor. Incepe sa se curete ceata. Mincam putin, admiram Busteniul(cineva de jos ne vede si Vlad e sunat) apoi urcam domol vf Caraiman. Ei vor cobori pe Valea Alba, eu ma hotarasc pentru Valea Malinului.
Adăugaţi o legendă
Am muult de traversat pina la releul Costila. Si ma afund in flescaiala si fara bete de schi e greoi. Linga antena iau o pauza scurta apoi ma pregatesc s-o dau pe Malin.
17:00 ramas bun Platou! Urmele pe V Cerbului da siguranta ca zapada s-a stabilizat.
Cobor citiva metri cu fata la panta(ca la urcare) apoi normal pina jos la V Coltilor.
Mi se fac talpi de zapada pe coltari si deseori i-au trinte. Uf...Ce liniste si frumos e aici.
Admir Creasta Malinului, fata Scorusilor si brinele. In partea mediana si inferioara sint multi bilgari de avalanse. Deasupra Crestei Malinului este marcata o sageata si un lant ce faciliteaza accesul in BMC.
Interesant!
v Coltilor si Malinul
18:15 confluenta Coltilor-Malin. saritoarea mare de jos este descoperita, cordelina veche si pitoanele/spiturile aferente.
Ar fi tentanta o coborire in rapeluri direct pe Malin insa nu e timp de orbecait, fara ham si cu ghetele ude. Asa ca urc pe Hornul Pamintos cu noroi si putina zapada. In partea finala cine e subtire s-ar putea tiri printr-o fereastra, insa eu fac o traversare expusa dreapta si ies in micuta sa. Continui pe Vilcelul Poienitei pe zecile de urme ce nu prea ma tin la suprafata zapezii. Enervant.
19:00 Poiana Costilei, scot coltarii, ma desfatez cu ghiocei, brinduse si altele si caut o sursa de apa. Din pacate, aval de intrarea in Gilma Mare nu curge nimic as ca iau din ultimul petic de zapada. String lemne si....incepe ploaia. Ma cazez in Stina unde si pornesc un foc mirific....Afara toarna bine, si intre timp da cu lapovita!
uscarea/afumarea
Ce noroc ca am cazare aici. Si stau la foc multe ore, si-mi pun la uscat parazapezi, ghete, talpi. Si ce constat? Ca galosul unei ghete se dezlipeste de la prea multa caldura. Ptiu, ce cascat...turbez, astia erau ultima pereche mai zdravana. Apas citeva minute cu degetele, spun o rugaciune si apare minunea. Am rezolvat cu lipitura. Si in rest fac o supa la jar si ma afum si inspir o cantitate nesanatoasa de fum.
Luni, 22 aprilie 2013
alarma e setata la 5 insa vremea e inchisa iar eu resimt FEBRA MUSCULARA, da, EU!
Si lenevesc stiind ca zapada e super imbibata cu apa. Si paradox, am o criza mare de apa. Acum pt micul dejun mai am doar juma de litru pt o budinca cu cereale.
11:00 plec spre Casa de vinatoare Coltii Morarului sperind sa ma hidratez din Valea Cerbului. Dar de unde? Valea e seaca! asa ca urmez marcajul si dupa ~30min poposesc la izvorul stiut linga casa de vinatoare.
Ma hidratez bine cu peste 1Litru de ceai si apoi continui catre Valea Morarului.
Bujorul
Imi amintesc ca am urcat prima data pe valea asta in 1 mai 1997 pe o zapada bocna in ghetele de oras. Am luat citeva trinte insa atunci am zis ca sint pe Valea Morarului! Cit de perspicac am fost in tura aia, solitar. Intrasem in pielea marelui Messner!
Apoi, afundindu-ma uneori, la umbra padurii prin zapada, poposesc citeva clipe la Bordei.
Unii ii mai zic Observatorul de Ursi....poate asa o fi, dar acum e intr-o stare de degradare. Zapada persista in pragul usii iar in tavan sint multe nyloane.
Continui pe urme catre Poiana cu Urzici de sub Timbal. Crestele sint inca ascunse, ce nasol ca nu pot incadra vaile. Avalansele au facut ravagii sub Timbal!
Tancurilor-Ripele-Adinca
Dupa citeva poze revin in poteca marcata unde aud voci. Oho, lumea se mai plimba si lunea! Eu ziceam ca sint in jungla aici!
Poienii-Vilcelul Tancurilor
Revin la casa de vinatoare apoi citiva metri mai jos trec de limita zapezii si cobor la Gura Diham. Vine primavara insa padurea imi face in ciuda: covorul vegetal nu cuprinde si leurda.
adio IARNA
Aproape de finalul potecii ma opresc sa-mi servesc portia de paste fainoase! Mmm, n-as mai pleca aici, temperatura e placuta, aerul curat, pasarelele ciripesc iar piriul susura. Am zis bine? Cunoasteti sentimentul? Sint o bucata din natura si mai am sa-mi caut jumatatea. Si pe la ora 14 imi iau zborul spre gara, oras, poluare...Ce aiurea.
Sus e iarna/zapada umeda
Iar jos, rulotistii stau din aprilie in octombrie.
rulotisti, caravane, corturi
Sa ma multumesc cu atit? Nu...sint vesnic nemultumit...am facut Valea Seaca a Caraimanului, am coborit pe Malin, si doream mai mult.
Asadar e toamna la cimpie la inceputul lunii noiebrie 2011, iar la munte a nins ultima data la jumatea lui octombrie. Chiar, cum e pe sus? Ne trebuie coltari si piolet? Pe webcam nu prea ne dam seama si banuim ca pe fetele nordice va fi ceva gheata. Si cum aveam planificat sa patrundem in zonele nordice ale Bucegilor ne incarcam rucsacii cu de toate pentru o catarare mai de mixt. Eu aduc si un ciocan-piolet.
Ziua 1, Luni, 7 noiembrie 2011
Plec cu trenul alpinistilor la 4:20 din Ploiesti. Nu e prea frig nici afara si nici in tren. La nici ora 6 dimineata sosesc in statia CFR Brasov si astept ora 7 cind ma voi regasi cu Paciu, bun tovaras de aventuri si acum cu pofta imensa dupa catarat. Sint 3*C si plafon coborit. Bihhh! Ce va fi pe sus?
Hai sa urcam!
Si pe drumul Munticelului ne reintilnim cu Doamna Toamna!
Trecem pe la izvorul de beton al Costilei al carui nicel e scazut cu vreo degete si deci e statut. Of...avem doar 5-6 litri pt vreo 4-5 zile. Dar poate mai gasim ceva zapada sau scurgeri parietale in vaile de sus. Vedem noi sau mai facem setea ca nu e ca vara.
Dupa vreo 3 ore de mers, povestit si pauze, timp in care am simtit uneori picaturi reci de ploaie, sosim la refugiul alpinistilor, Costila. E frig, adica -1*C si noi obositi dupa o noapte scurta in care nu am reusit sa dormim suficient pentru a fi in forma la stinca.
Studiem citeva trasee pe schite caci pe teren nu incape vorba sa vedem ceva din cauza cetii dense. Apoi gustam ceva si ne bagam la somn citeva ore.
multa gheata bine lipita de crengi
Nu incape vorba sa urcam pe frigul asta. Cel putin nu acum neantrenati, la inceput de sezon. Nici macar la dry-tooling, brrr!
Pe la 4dupa amiaza, vremea e la fel de urita, si nu admit ideea sa mai stau la refugiu. Ultima ora de lumina o voi folosi pentru a urca pina in Coama cu Jnepeni. Paciu ramine tot in sacul de dormit. Imi iau manusile, fesul si pioletul si pornesc in ritm alert printre bolovani. Ce bine e sa faci miscare si sa te incalzesti!!! Vara nu-i ca iarna cind urci pe o limba de zapada! Acum esti atent la poteca si incerci sa te adaptezi la mersul pe conglomerat(uneori cu grohotis marunt si instabil) cu bocancii tehnici. Nasol, nu-mi place mai ales ca deja am facut o rana la o glezna.
in Coama cu Jnepeni nu vad nimic altceva decit chiciura
Cobor repede si atent la orice miscare in padure. O fi momentul pentru vreo intilnire? Sper ca nu!
DE CE NU E ZAPADA?!
Paciu, facind miscare in refugiu
Revin la refugiu si ne intrebam cu va fi dimineata. La stiri se anunta cer variabil pentru urmatoarele zile. Excelent, prima veste buna din tura!
mda...care sint ale noastre, ele traseele din schite???
Mai studiem schitele si ne hotarim ca miine sa urcam ceva pe linga refugiu si sa lasam Costila-Galbenele pentru a 3-a zi(miercuri). Mmmm, nu prea imi convine, prefer sa urc ceva mediu la bocanci(adica in C-G) decit la papuci pasaje tari pe frig.
Noaptea, amindoi nu prea avem somn...deh, am picotit ziua in loc sa mergem pe bolovani!
Ziua 2, Marti, 8 noiembrie 2011
Alarma e setata pt 5:50 insa abia la 6:30 scot capul pe usa refugiului. "Amazing day!"
Rasarit si mare de nori
Hai odata afara, hai sa mergem, e senin sticla si mare de nori! Pfai, ce fain e, afara se incalzeste repede, scot masa si banca afara si il tot zoresc si pe Paciu sa iasa din sac. Gata, e zi de catarat!
Valea Costilei si creasta Costila Galbenele
Incepe sa se topeasca si chiciura si toata stinca e a noastra! Ce egoist sint!
Micul dejun
Luam micul dejun in fata unui minunat tablou de toamna. Ce placut e sa te bata soarele asa de dimineata. Ce privilegiu sa avem un refugiu plasat intr-un asemenea punct in care poti vedea rasaritul.
echipare
Luam echipamentul si mergem sa facem Fisura Intrerupta, primul traseu batut in punctul cel mai de jos al Tancului Ascutit. Dar avem si o mare neplacere: intrarea e uda fiindca gheata de pe copacii/jnepenii de sus se topeste. Bleah. Paciu vrea sa intre cap dar alege o diretissima fara pitoane.
Paciu si Fisura Intrerupta, la stinga liniei directe unde e umezeala, grad 4A
Merge atent pe conglomerat, o stinca nu prea comuna pentru noi. Ajunge la primul piton, asigura, se mai odihneste, isi pune magneziu pe degete si pleaca spre pitoanele 2-3. Face traverseul la stinga, pasaj mai delicat si se opreste. Revine la baza si facem schimb de capete. Imi vine mie rindul sa continui.
Dar auch! Rana facuta de ghete imi afecteaza purtarea papucilor. Asadar urc la papucii lui Paciu destul de uzati. Sosesc repede la ultima asigurare.
de aici in sus...cap de coarda pe pasi de 5+
Pina pe aici am urcat in toiul verii cu ghetele mele de iarna. Gata, ii dau in sus si am noroc ca am aderenta buna si sint multe prize. Urmez fisura in sus, pun o nuca si sosesc repede la un bolovan incastrat si o radacina. Vad si urmatoarele pitoane si copacul unde se regrupeaza. Dar jos in padure se aud fosnete. O fi vreun urs? Ma zelbuiesc si fluier. Trece momentul de panica, pun un friend in fisura si ma avint mai departe. Nu reusesc din prima, trebuie sa-mi aleg cu atentie prizele dar gata, am scapat, asigur la un spit dar pina la regrupare e o traversare de 2 m la dreapta. Nasol. Cum se trece? Si nu mai am nici carabiniere fiindca au ramas jos la Paciu. Sint lasat mai jos pentru a mai recupera un expres. Apoi sosesc la regrupare.
regrupare solida
Ma descalt si ii arunc papucii lui Paciu pentru a urca si el. Din pacate nu ia cu el aparatul foto si nu mai avem poze. Paciu reuseste sa scoata 3/4 din traseu la rot. Rapelam pentru a merge si pe alte trasee.
Soarele se retrage si ne mai imbracam. Intram in Revelion 74(batut in iarna 1974 de catre Dan Vasilescu si altii). Noi asa credem fiindca sintem linga The Jack.
Traseul Ragalia(numit de noi), grad 1B, mai mult pt iarna, la stinga placutei lui Liviu Cirligel
E o rampa de iarba pe care Paciu urca cap(fara a-l fila fiindca era riscant daca isi lua zborul) ajutindu-se de pioletul meu. Ajunge la o saritoare in care e batut un piron intr-o fisura. Total aiurea, nu ne ajuta cu nimic si pune un friend. Deci au mai fost oameni aici. Ce traseu e asta? In niciun caz nu e Revelion 74 care are pasi de 5 si uneori A2 cu scarite. Depaseste saritoarea pe stinga apoi bate un virf de piton(mai mult nu intra), merge pe un jgheab de iarba si piatra si regrupeaza pe o brina la stinga. Citeva minute lungi bate un piton cu inel. E o zona destul de expusa dar pitonul nu intra decit jumate. Iar ciocanul-piolet se comporta ca unul de snitele!
Paciu pune o cordelina intr-o firida/ceas
Urc si eu fara probleme, recuperez materialele(apropos, undeva pe dreapta pe o brina subtire era o candela) gasesc un glont ramas pe un cartus ruginit(ramas de la vreun braconier) si sosesc linga infima noastra platforma. Mai batem pitonul si cu ciocanul dar nu reusim sa-l infigem prea mult.
Pitonul batut pe jumate
Iau ceva materiale si plec eu sa studiez terenul. Panta abrupta si expusa de iarba fara vreo asigurare. Nu incape vorba sa reintram pe horn sau sa continuam. Ora 5 seara se apropie si decidem sa rapelam.
Paciu e primul iar eu mai fac o asigurare si la piolet. Pitonul oscileaza(nu e rigid!) Tensiunea noastra e crescuta, gura ni se usuca si nu ne place sentimentul. Ah, sintem prea aproape de limita. Tine pitonule! Stai acolo. Uf, Paciu a ajuns la sol. Urmez eu dar aleg sa descatar pe unde am urcat si nu in linie dreapta pentru a nu solicita prea mult cuiul.
In Valea Costilei
Sintem amindoi in V Costilei si urcam pentru a vedea unde am fi iesit...Cam in poteca ce duce in Coama.
Se lasa inserarea si frigul
Mergem la refugiu si incepem cu planurile.
Daca in prima noapte am avut in refugiu doar 4*C, in noaptea a 2a am avut 10*C ...perfect. Doar ca pe la miezul noptii Paciu nu mai are somn. Belea mare treaba asta pe munte.
Noapte in V Ph
Ziua 3, miercuri 9 noiembrie 2011
Rasarit peste Baiului
Gata cu planurile noastre, azi coborim...jale amara. Stringem, mincam pe repezeala, lasam apa noastra la refugiu si o taiem in jos. Bagajul e mai greu decit la urcare fiindca acum am 2 corzi.
Peretele Vulturilor
Nostalgie...cine se gindea sa coboare pe o vreme asa de senina?
dupa intilnirea cu ursul
Mai jos de izvorul de beton, asa tacuti cum eram, eu in fata, zaresc 3 ursi...ursoaica cu 2 pui traversau poteca pe dupa un dimb! Ne intoarcem citiva metri si fluieram, facem galagie. Nu auzim nimic daca au fugit. Dupa cca 1min plecam si noi dar nici urma de ursi. Pfai! Ce moment hazliu. Acum coborim si mai vorbim intre noi desi nu-mi dau seama de ce? Ca nu ai "norocul" sa te mai gasesti cu alt urs asa de aproape.
Toamna
Jonctionam cu Munticelul si mai jos auzim voci pe poteca "ascunsa" spre refugiu. Incepe sa bata vintul tot mai puternic. E abia ora 10 si pe linga Troita(La Garderoba) ne despartim. Eu astept aici in munte trenul de ora 14!
Nostalgie
Ce placut sa simti frunzele cum cad pe corp! Ninge cu frunze, sint cca 11*C.
peretele vaii albe
Se anunta temperaturi scazute, bate vintul asa ca nu mai urcam nimic.
