Foarte simplu, aflu de la un tovaras de munte ca vineri pe Hornul Coamei a fost zapada inghetata, desi imi pare tare ciudata situatia in 19 aprilie dupa zile lungi de temperaturi pozitive. Deci imi zic sa dau si eu din bascheti, sa fac o trilogie in Bucegi. Am inteles ca se poarta denumirea asta, o inlantuire de trasee vestite. Filmul:http://youtu.be/Woru7EPkljc Album foto:https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/SeacaHornuriCruceMalin2122apr2013# Duminica, 21 aprilie 2013
4:45 sui in trenul personal de Busteni. Prin cimpie vad si luna ceea ce ma bucura. Eh, pe internet sint anuntate citeva ploi razlete pe munte, dar sa le las doar pe internet, sa ude reteaua :-))
6:15 Busteni, cer inorat, +7*C, platoul e piclat. Poate ca cerul se curata odata cu ivirea zorilor.
Alimentez cu apa de la cismeaua din DN-intersectie cu Str Fintinii(care iarna e oprita!) apoi o urmez in amonte spre Pirtia Kalinderu.
Kalinderu si Caraiman
Ma tot gindesc cum voi urca cu un bagaj de 18kg ...nu suna prea bine si din acest puct de vedere am renuntat la mult echipament(am luat un "pompier" cu filet, de ce? cind puteam sa iau o caraba de 50g cu sirma?, betele de schi au ramas acasa, la fel si pitoanele, mobilele si hamul).
6:35 intru in Pirtia kalinderu, prea mult din crestele semetele ale Caraimanului nu prea vad dar hai sa continui spre ultimul izvor. Pirtia are stilpi pentru instalatia nocturna, o noutate pt mine!
La izvorul nu prea rece(apa de padure e ceva mai calda) iau pauza pentru micul dejun si de echipare. Citeva picaturi cad peste zona. Ah...si jacheta cu gore-tex a ramas acasa.
Traversez si de instalatia telegondolei si continui pe vechea poteca de promenada, marcata discret si in scurt timp(cca 30min) sosesc in valea Seaca.
Ploaie! Stai asa...nu-i de bine sa plec in sus. Imi caut un adapost sub ceva bolovan si ma echipez cu coltarii si casca, asa sa fiu gata de atac daca imi suride norocul.
Valea Seaca
Si da, la ora 8 incep urcusul. Uneori burniteaza dar imi zic ca mai sus va ninge. Se urca greoi peste bulgarii avalanselor. Dupa vreo 5min las pe stinga Faleza Piranha(adapost de ploaie). Continui domol stiind ca sus la obirsie trebuie sa fiu inca in puteri!
Zangur-Seaca
Ora 9 ma gaseste la confluenta cu Valea lui Zangur. Atmosfera e apasatoare dar inca ma pot retrage chiar din Poiana Mare. Deseori sint tinta unor pietricele sau bulgarasi.
Picatura-Turnurile
Pe dreapta se intrezareste Fisura Galbena si rampa catre Strunga Marelui V.
Sub Poiana Mare apare o treapta pe care siroieste apa. O depasesc pe stinga pe fostele urme facute probabil cu o zi in urma. Sint cu ochii radar dupa ursi! suspans, liniste, singuratate, in continuare tinta unor atacuri cu pietricele.
Vilcelul Mortului-Hornurile
10:10 confluenta Vilcelului Mortului cu Hornurile Vaii Seci.
E tare rau peisajul, sper ca n-am gresit iar dozajul! Zona alpina, salbatica...ceea ce va urma! Ador zona, din pozele altora pare infiorator.
Ma inscriu in Hornuri, mai inguste si cu panta accentuata. Zapada e tot fleasca dar uneori dau si de gheata in care pioletii si coltarii cauta timid prize. cistig inaltime destul de frumos dar mai repede nu pot cu bagajul destul de greu, facut pentru 3 zile(timp in care doream sa fac 3 vai dus, 3 vai coborit).
Manusile cu clapa windstopper sint tot mai ude dar daca fac miscare e inca bine.
Nu am ceas la mina si imi e greu sa vad ora de pe telefon. Oare cit e ora? Nu-i prea tirziu ca altfel mi se facea foame!
11:00 ajung sub un perete inca glazurat cu gheata. Sper sa nu-mi cada nimic in cap. Primavara e cam periculos din punctul asta de vedere. Urc tot mai incet.
streasina
12:00 Briul de sub Streasina. As putea face stinga si iesi mai usor in platou.
Povestea Marianei Nedelea si a lui Luti(https://picasaweb.google.com/117588753999819906963/BucegiValeaSeacaACaraimanuluiHornurileVaiiSeciValeaAlba) care au fost in 21 apr 2012 pe aici in sta mereu in cap...ei s-au luptat cu o saritoare ceva mai sus apoi s-au retras pe briul de sub streasina si au haituit un urs cam speriat. Au avut acceasi vreme cu ceata si burnita. Go "URSULE" !
Ma "relaxez" putin, in picioare la marginea culoarului. Caderile de materiale din zona de obirsie s-au diminuat. Citiva metri mai sus sosesc si la o saritoare descoperita, cu piton pe stinga peretelui. Ma zelbuiesc, scot semicoarda, ma odihnesc, mai beau apa, trec firul sforii prin inel pina la jumatate apoi ma leg cu ambele capete.
Pornesc...aici Luti n-a putut trece. Poate ca era altfel. Nu-i nevoie sa lupt prea mult, imi pare rau pt timpul pierdut, pt asigurarea pusa intre briul meu si piton. Ma salt neasteptat de repede, string coarda si parca aud niste voci mai spre vale. Nu vad nimic.
13:00 ajung la o saritoare ce desparte hornul in doua. Prefer pe dreapta. E dificil de trecut, de revenit in fir. Acum nimic nu mai conteaza....ba da, doar muntele! Sa trec obstacolul asta dificil. Ar fi prostesc sa gresesc acum la citeva minute de creasta. Hai, ursule, ai incredere in fiarele din miini si ridica-te.
Sosesc la ultimul pas...o fosta cornisa, acum un parapet vertical de zapada. Am mierlit-o...nu te grabi.
Pitoanele au ramas acasa. Ce naiba omule? Au trecut si altii pe aici!
Da, insa nu aveau bagaj asa de mare si nu erau singuri!
Si vad in jos doua mogildete. Le fac un semn cu mina. Ma vazusera cind eram la saritoarea ce despica hornul in doua dar nu m-au "speriat". Bine gindit!
Ma intreaba cum e...un parapet dar va fi greu cu bagaj mare. Decidem sa urcam impreuna si le arunc semicoarda.
la cornisa
Soseste primul(un bustenar, Vlad Grigore) cu pioleti grivel moderni. Are bagaj mic si vrea sa treaca primul. Reusesc sa ma regrupez sub cornisa ce incepe sa duduie. Ah, ce teren minat! Trece destul de anevoios, nucile sau pitoanele ar fi fost bune in stinca din dreapta. Regrupeaza vreo 5m mai sus la un lant subtirel si un anou pus la o proeminenta. Ma leg cu o coada vacii pe fir si ii dau in sus cu avertismentul sa nu cad in coarda fiindca regruparea nu-i solida. N-am nicio problema si in citeva miscari ma arunc sus peste cornisa(ora 14).
Acum il asteptam si pe ultimul(Dragu Georgescu din Brasov).
14:30 plecam din Creasta spre Cruce, baietii fiind mai usurei urmeaza matematic pe creasta stincoasa iar eu ocolesc prima parte pina ma supar si ma bag si eu direct!
Adăugaţi o legendă
~15 Crucea Eroilor. Incepe sa se curete ceata. Mincam putin, admiram Busteniul(cineva de jos ne vede si Vlad e sunat) apoi urcam domol vf Caraiman. Ei vor cobori pe Valea Alba, eu ma hotarasc pentru Valea Malinului.
Adăugaţi o legendă
Am muult de traversat pina la releul Costila. Si ma afund in flescaiala si fara bete de schi e greoi. Linga antena iau o pauza scurta apoi ma pregatesc s-o dau pe Malin.
17:00 ramas bun Platou! Urmele pe V Cerbului da siguranta ca zapada s-a stabilizat.
Cobor citiva metri cu fata la panta(ca la urcare) apoi normal pina jos la V Coltilor.
Mi se fac talpi de zapada pe coltari si deseori i-au trinte. Uf...Ce liniste si frumos e aici.
Admir Creasta Malinului, fata Scorusilor si brinele. In partea mediana si inferioara sint multi bilgari de avalanse. Deasupra Crestei Malinului este marcata o sageata si un lant ce faciliteaza accesul in BMC.
Interesant!
v Coltilor si Malinul
18:15 confluenta Coltilor-Malin. saritoarea mare de jos este descoperita, cordelina veche si pitoanele/spiturile aferente.
Ar fi tentanta o coborire in rapeluri direct pe Malin insa nu e timp de orbecait, fara ham si cu ghetele ude. Asa ca urc pe Hornul Pamintos cu noroi si putina zapada. In partea finala cine e subtire s-ar putea tiri printr-o fereastra, insa eu fac o traversare expusa dreapta si ies in micuta sa. Continui pe Vilcelul Poienitei pe zecile de urme ce nu prea ma tin la suprafata zapezii. Enervant.
19:00 Poiana Costilei, scot coltarii, ma desfatez cu ghiocei, brinduse si altele si caut o sursa de apa. Din pacate, aval de intrarea in Gilma Mare nu curge nimic as ca iau din ultimul petic de zapada. String lemne si....incepe ploaia. Ma cazez in Stina unde si pornesc un foc mirific....Afara toarna bine, si intre timp da cu lapovita!
uscarea/afumarea
Ce noroc ca am cazare aici. Si stau la foc multe ore, si-mi pun la uscat parazapezi, ghete, talpi. Si ce constat? Ca galosul unei ghete se dezlipeste de la prea multa caldura. Ptiu, ce cascat...turbez, astia erau ultima pereche mai zdravana. Apas citeva minute cu degetele, spun o rugaciune si apare minunea. Am rezolvat cu lipitura. Si in rest fac o supa la jar si ma afum si inspir o cantitate nesanatoasa de fum.
Luni, 22 aprilie 2013
alarma e setata la 5 insa vremea e inchisa iar eu resimt FEBRA MUSCULARA, da, EU!
Si lenevesc stiind ca zapada e super imbibata cu apa. Si paradox, am o criza mare de apa. Acum pt micul dejun mai am doar juma de litru pt o budinca cu cereale.
11:00 plec spre Casa de vinatoare Coltii Morarului sperind sa ma hidratez din Valea Cerbului. Dar de unde? Valea e seaca! asa ca urmez marcajul si dupa ~30min poposesc la izvorul stiut linga casa de vinatoare.
Ma hidratez bine cu peste 1Litru de ceai si apoi continui catre Valea Morarului.
Bujorul
Imi amintesc ca am urcat prima data pe valea asta in 1 mai 1997 pe o zapada bocna in ghetele de oras. Am luat citeva trinte insa atunci am zis ca sint pe Valea Morarului! Cit de perspicac am fost in tura aia, solitar. Intrasem in pielea marelui Messner!
Apoi, afundindu-ma uneori, la umbra padurii prin zapada, poposesc citeva clipe la Bordei.
Unii ii mai zic Observatorul de Ursi....poate asa o fi, dar acum e intr-o stare de degradare. Zapada persista in pragul usii iar in tavan sint multe nyloane.
Continui pe urme catre Poiana cu Urzici de sub Timbal. Crestele sint inca ascunse, ce nasol ca nu pot incadra vaile. Avalansele au facut ravagii sub Timbal!
Tancurilor-Ripele-Adinca
Dupa citeva poze revin in poteca marcata unde aud voci. Oho, lumea se mai plimba si lunea! Eu ziceam ca sint in jungla aici!
Poienii-Vilcelul Tancurilor
Revin la casa de vinatoare apoi citiva metri mai jos trec de limita zapezii si cobor la Gura Diham. Vine primavara insa padurea imi face in ciuda: covorul vegetal nu cuprinde si leurda.
adio IARNA
Aproape de finalul potecii ma opresc sa-mi servesc portia de paste fainoase! Mmm, n-as mai pleca aici, temperatura e placuta, aerul curat, pasarelele ciripesc iar piriul susura. Am zis bine? Cunoasteti sentimentul? Sint o bucata din natura si mai am sa-mi caut jumatatea. Si pe la ora 14 imi iau zborul spre gara, oras, poluare...Ce aiurea.
Sus e iarna/zapada umeda
Iar jos, rulotistii stau din aprilie in octombrie.
rulotisti, caravane, corturi
Sa ma multumesc cu atit? Nu...sint vesnic nemultumit...am facut Valea Seaca a Caraimanului, am coborit pe Malin, si doream mai mult.
Ninge si e frig de peste o saptamina. Hai sa vedem cum mai stam cu conditia fizica inainte de a face vreun traseu de iarna mai taricel. Dupa citeva zile de oboseala ne hotarim la ceva scurt, citeva ore.
Coechipier: Noam din Predeal.
munti acoperiti de ceata, -8*C
Sintem nerabdatori sa incercam gheata si mergem la Busteni pentru o urcare la Cascada Spumoasa. E frig ceea ce e bine. Speram sa fie destula cit sa punem si suruburi.
indicator de avalanse
Zapada nu e mare deloc spre deosebire de zona Predeal. Urcam greoi fiind cu toate fiarele pe noi.
Ne apropiem de tinta noastra. Urmele dispar si zapada creste.
ref Salvamont Spumoasa
Gata, sintem la refugiul salvamont. Luam o mica gustare si mai sosesc 2 baieti cu un ciine gen bull-terier.
Ceaiul s-a cam racit. Primim niste indicatii ca daca ajungem la bifurcatia vilcelelor sa facem dreapta si vom iesi pe linga Kalinderu. Sosim la baza cascadelor care nu sint prea inalte, dar suficient pentru incalzire. Si ninge...
prima treapta de cascade
Ma echipez, ma leg si plec. Pun un prim surub...si tine bine, e zdravan!
Fac o regrupare la un copac si il chem si pe Noam. Ce frumos poate fi....la inceput ingheti cind te cateri dar apoi incepi si degaji caldura!
Intram la a doua treapta care e mai inalta si verticala. Pun un prim surub si ma inalt. Uneori gheata e subtire si ciocul pioletului nu vrea sa agate ori sa prinda ceva. Ah, si se aude doar stinca cind lovesc. Ar fi un moment groaznic sa cad. Stinga vrea sa ma lase dar coltii frontali parca s-au lipit de gheata. Trebuie sa-mi tin doar echilibru si sa infiletez un al doilea surub. Nu am pozitie prea buna si simt cum il scap. Si nu mai am altele pe ham...ce pacat, am 11 suruburi in rucsacul de la baza cascadei dar ce folos acum.
Urc fara nicio asigurare inca vreo 7m pina scade panta. Ptiu...ce tare, am scapat, acum trebuie sa gasesc o regrupare.
Si dupa 20m sosesc la un copac unde amenajez regruparea. Gata, imi chem secundul.
Apoi gasim o poteca ce ajunge la baza cascadei. Mai sus nu era gheata. Pentru urmatoarea cascada facem rapel.
Ninge, luam bagajele si mergem la refugiu unde pregatim un ceai dulce.
tea break
Arzatorul sfirii bine la -10*C. Este un loc minunat aici, as mai veni dar sper sa gasesc ghata mai multa.
ceaiul
Ne pregatim de coborire. Ninge continuu si noi trebuie sa ne miscam. In scurt timp sosim in Busteni unde ninsoarea se opreste.
Dupa lungi asteptari iarna a sosit si la cimpie. Imi doream sa fie zapada destula de cum cobor din tren ca sa nu fiu nevoit sa car mul talpicile mele de 1,90m. Inca se anuntau ninsori si cod galben de ger. Dar mie nu-mi pasa. Aveam in plan sa fac mai multi munti, respectiv Baiul, Neamtul si Grohotisul. Nu aveam cu cine dar nu mai conta. Aveam elan si nu mai mai oprea nimic. Toata toamna am mesterit pe la schiuri facind teste si improvizatii ciudate ca sa fie cit mai usoare. Aveam nevoie de un bagaj cit mai usor si cred ca mi-a iesit.
In noaptea plecarii reusesc sa dorm 2h30 pt ca la ora 4:10 aveam personalul muncitoresc spre Comarnic. Uf, pina la gara nu circula nimic si fac un mars de 3km. Ei, asta sa fie incalzirea :)
Trenul vechi si ruginit si numai bun fara intirzieri dar cu doar 8-9grade in compartiment. De la Cimpina in sus incepe ninsoarea. Nu-i nimic, imi place iarna
5:10 debarc in Comarnic desi acasa planificasem sa cobor in Posada. Dar pt ca nu prea stiam drumul am preferat sa merg pe DN din Comarnic pina in V Floreiului. Nu are rost sa ma grabesc, mai sint inca 2 ore de intuneric. Ninge linistit si clasa muncitoare a iesit la microbuze.
6:10 V Floreiului, 700m alt. Din greseala acasa uit sa memorez harta. Ar fi fost bine sa stiu pe ce parte a vaii e drumul cel mai bun. Vara am coborit de 2 ori(http://picasaweb.google.com/hikerph/PlimbareInMuntiiBaiuluiOctombrie2008 ) din culmea Baiului la Posada pe un vechi marcaj dar eu acum nu vreau sa urc pe acea poteca. Vreau un forestier care sa ma duca usor in zona golului si sa-mi folosesc schiul.
Trec podul si incerc sa vad daca exista vreun forestier lesnicios. Dupa citeva minute constat ca drumul e abrupt si bolovanos asa ca revin pe partea sudica a vaii Florei. Ma echipez cu schiurile si fara emotii pornesc incet. La inceput drumul e in usoara coborire si dupa 100m ajung la o bariera. E inca intuneric si pe masura ce inaintez zgomotul soselei e acoperit de cascade.
Drumul dispare si sint nevoit sa trec pe celalalt mal dar nu pt mult timp pt ca apar o succesiune de cataracte. Trec pe linga zidurile de piatra si hotarasc sa urc pe versantul sudic(dreapta) fiind mai domol. Urc cu schiurile legate pe rucsac ceea ce este incomod: agat toate crengile si arbustii iar zapada se scutura pe mine. Dupa putin timp ajung intr-o rariste pe culmea vizata. Imi pare ca in vale este un forestier asa ca ma cobor repede la el si surpriza...constat ca nu exista nici macar poteca, ca peisajul seamana cu cel din Valea Florei dar ca piriul curge in directie opusa...nu ma asteptam. Amin verificarea punctelor cardinale si o iau in vale pe firul apei. Apar mereu cascade greu de traversat. Ma intorc pe urme pina in culme si zaresc un forestier lat(9:55).
Drumul e surpat si o bucata merg tot cu schiurile pe rucsac. Pina imi dau seama ca e domol avansez ceva. Pe sub zapada stapineste un stat de polei si din pacate nu am aderenta deloc cu schiurile.
Dupa aproape un ceas de mers lejer sosesc in zona gradinilor ce aprtin secarenilor(sau posadenilor?!). Se aud ciinii latrind si e un peisaj desprins din poezelele lui George Cosbuc.
In jur de ora 11 ies la golul alpin la 1000m. Se pare ca spre nord cerul se insenineaza. Ninge mai slab.
Din dreapta soseste un drum circulat dinspre Secaria. Acum imi dau seama ca daca as fi continuat aval pe firul apei as fi sosit in Secaria. Nu era o varianta prea buna.
Of, uite ca nu au fost culese toate boabele de macese si catina:
Incerc sa disting linia traseului:
Da, trebuie sa ajung acolo sus in stinga. Eu am incercat sa o tai printre gradini dar era aiurea si un carutas m-a dirijat tot pe drumul satesc ce duce la padure. Mai sus intilnesc doua carute ce coboara busteni, indeletnicire sateasca...Eu imi aduc aminte ca sint jir cu stejarul si nu zabovesc prea mult la discutii.
Treptat ies din zona satului si dispar latraturile si behaiturile. Nu-mi ramine decit sa urmez fidel conturul drumului pastoral bine ascuns in zapada. Urc fara parazapezi dar pulverul nu e o problema pentru suprapantalonii mei. Sint in ghetele de piele dar e ger si nu s-au umezit inca.
La cca 1250m poposesc si-mi refac rezervele de apa la un izvor amenajat care apare in filmuletul meu(http://www.youtube.com/watch?v=VmYbU5DziWk ).
Peisajul se deschide mai bine si spre Valea Prahovei unde inca e inorat.
Apoi pe la 15:30 zaresc o stina in Valea Mierlei si ma hotarasc sa cobor la ea(cca 1450m). Nu cred ca mai am timp sa ajung la urmatoarea, probabil in Piciorul Ciinelui :)
Urmeaza o noapte rece(-15 grade), o cina cu un soricel inghetat si multa miscare :)
Eu ii mai zic si "stina cu oglinda":
Joi, 16 decembrie 2010
Nu are rost sa ma grabesc si sa plec devreme(ora 10). E un traseu usor si deja sint in creasta. Plec cu un bidonas de ceai cald la piept. Pina in culme fac circa 20min si apoi vizez un traverseu spre dreapta:
Miinile ingheata regulat si masajul energic devine o actiune obisnuita. Hm, cagula si supramanusile au ramas la fundul sacului. Nu-i nimic, trebuie sa indur si sa ma obisnuiesc caci va fi o iarna geroasa. Bine-mi trebuie daca am planuri inalte.
Si finalmente zaresc si iubitii Buceci!
iata-i si prin Valea Cainelui :)
Timp de vreo 3min stau si inghet vorbind la telefon cu tovarasul de drumetii Ciprian Teodorescu care nu a raspuns prezent acestei ture. Aflu ca la Cota 2000 sint -21C iar la Sorica vreo -14C si vint de 8m/s(adica vreo 30km/h). eu sint mai sus, pe la 1600m si e destul de frig si la mine(instrumentul meu arata -10 la piept in zona somitala).
Aici este partea estica a Baiului, spre V Doftanei:
Virful Ciinelui va fi ocolit prin est apoi ma enervez si parasesc drumul urmind creasta batuta de vint. S-au schimbat conditiile. Ninge, e vint si vizibilitatea a scazut.
Aici sint in zona cea mai inalta unde sint -15C.
Masajul miinilor devine o obisnuinta...abia astept sa cobor spre Zamora si sa fiu lasat in pace de vintul din sector NE.
Reusesc sa ma amuz cind in iulie 2008 am intilnit un urs pe Culmea Steiasa Mare (mai jos) :)
valea Zamorei :) la inserare si cu vizibilitate scazuta:)
Era cit p-aci sa ratez coborirea...in fine, drumul e bine infundat de zapada. Ma afund de la genunchi in sus in unele locuri si ce e aberant e ca pe versant e zapada putina(dar si panta pe care nu se poate merge). La 17:15 sosesc la stina de sus din Piciorul Zamorei :)
Din nou, incaperile nu sint bine etansate, foliile din dreptul ferestrelor sint rupte dar e doar o plasa de ...tintari! Oricum, la capul meu sint -6grade.
Vineri, 17 decembrie 2010
nici azi nu are rost sa ma grabesc intrucit abia la 6 seara am tren. Ninge toata ziua dar s-a mai incalzit.
La 10 imi leg schiurile si plec spre Cantonul Zamora. Cu talpicile ma afund pina la glezna...oricum avansez greoi iar virfurile schiului se afunda in zapada. Oare cu rachete e mai bine de mers?
Undeva in dreapta culmii trebuie sa fie Stina din Picior.
La primele viraje din padure iau 2 cazaturi si devin incordat. Nu pot stapini schiurile intrucit e noroi inghetat. Asa ca mi le pun pe rucsac si fac urme cu bocancii.
Apoi zaresc niste urme care par a scurta drumul si in 10min sosesc deasupra Poienii Tapului prin cartierul Primaverii. E abia ora 3 si ma mai plimb pe la vile.
La ora 17:55 soseste personalul 3006 care uimitor e luuung si nu are intirziere. Asta e singurul personal spre Bucuresti pentru 24 ore. Dar sint surprins sa vad ca si acceleratele au oprire in micuta statie din Poiana Tapului...
