Luni 3 octombrie 2016
Plecam pentru citeva zile sa facem catarare. Vremea? Se anunta ploaie si chiar zapada. Hm
Oprim sa facem o incalzire la Cariera din Poiana Tapului.
Vremea pare stabila, punem ceva echipament pe noi si in sacose si urcam pieptis pina la trasee.
Stinca este perfecta, calcarul suficient de aderent si uscat. Urc in Dexter grad 6, ah ce placere ca pierd primul spit iar coechipierul Dan Oancea nu apuca sa comenteze ca eu am si asigurat la al doilea. Traseul este usor cu exceptia ultimilor metri unde trebuie sa faci miscari intinse ori sa te tragi in bucle si sa fii inalt. Recunosc ca in graba mea m-am atins de ultimele 2-3 spituri.............Asigur, revin salam lasind buclele in perete si urmeaza Dan sa urce in mansa.
Foarte distractiv. Intre timp soseste si un grup de tineri care urca in Joni Bravo. Noi ne hotarim sa continuam cu Didi din a carui intrare s-a desprins placa pe care scria denumirea traseului.
Aleg o intrare cu pasi mai grei si pina asigur la primul piton parca imi ia o vesnicie. Pasi draguti care te incurajeaza. Iesirea este la fel de tare ca in Dexter. Pina trec coarda prin asigurarea finala incepe ploaia asa ca hotarim sa culeg tot echipamentul de pe traseu. Stam la baza unui copac pina inceteaza ploaia.
Apoi dupa zvintarea stincii, propun sa reluam catararea. Urc mecanic in cap de coarda, mai mult ajutind-ma de spituri. In acest fel, reuseste si Dan sa faca traseul. Apoi stringem si coborim la masina.
Montam cortul in Valea Cerbului. Marti 4 octombrie 2016
ne trezim hotariti sa urcam la refugiul Costila. Mincam de graba, stringem cortul si plecam spre Caminul Alpin, dar....acolo incepe ploaia care ne retine pina la ora 9.
Prognoza arata ca azi vom avea si o fereastra uscata asa ca pornim cu ultimele picaturi. Dupa aroape 2 ore sintem in zona Vilcelului Pietros unde incepe grindina.
Ne echipam repede si plecam insa, spre bucuria noastra, ploaia se opreste definitiv!
Ajunsi la refugiu, ne echipam si pornesc cap de coarda in traseul Fisura Intrerupta, grad 4A
Ajuns la primul piton decid sa revin la baza stincii si sa imi pun ciorapii. Este prea frig pentru a catara direct in espadrile. Ultima data am urcat lungimea prin august cind mi s-a parut usor. Acum aderenta e scazuta.
Asigur piton dupa piton si fac repede traversarea spre regrupare. Se pregateste Dan care urca in mare parte la liber.
Ne inghesuim in regrupare si ma pregatesc pentru lungimea 2, visata din nov 2011.
Merg spre spituri dar mai sus incep niste pasi mai grei care cer o calculare a miscarilor si balans. Stau si fac calcule. Nu sint pregatit pt unele miscari. Calculez...si cind sa dea eroare, prind o priza si ma asigur in alt piton.
Urmeaza o traversare ascendenda diagonal stinga spre fisura finala. Nu imi vine sa cred...ceva din mine vrea sa renunte!
Aranjez coarda printr-un piton cu inel si cobor in regrupare. Sosim la platforma, dam rapel, stringem bagajul si coborim la Busteni.
Stim ca miercuri va fi ploaie si zapada prin Bucegi asa ca ne deplasam in Cheile Risnoavei. Miercuri 5 octombrie
Azi am in plan sa urcam Pintenul Magarului si Creasta Generalului dar pe la 8:30 incepe ploaia care se transforma pentru timp scurt in lapovita.
Fac o plimbare spre Poiana Inului sa admir padurea imbracata in straiele toamnei. Intre timp vin 2 baieti care scot mult echipament pentru ziua urmatoare cind vor avea un team building. Ploua tare, e frig iar planul nostru s-a naruit.
Plecam spre valea Prahovei iar in Pasul Risnoavei conducem pe ninsoare. Iarba e albita de primii fulgi. Veselie mare si aranjam ca vineri sa facem o bicicleala in Tara Luanei.
Asadar e toamna la cimpie la inceputul lunii noiebrie 2011, iar la munte a nins ultima data la jumatea lui octombrie. Chiar, cum e pe sus? Ne trebuie coltari si piolet? Pe webcam nu prea ne dam seama si banuim ca pe fetele nordice va fi ceva gheata. Si cum aveam planificat sa patrundem in zonele nordice ale Bucegilor ne incarcam rucsacii cu de toate pentru o catarare mai de mixt. Eu aduc si un ciocan-piolet.
Ziua 1, Luni, 7 noiembrie 2011
Plec cu trenul alpinistilor la 4:20 din Ploiesti. Nu e prea frig nici afara si nici in tren. La nici ora 6 dimineata sosesc in statia CFR Brasov si astept ora 7 cind ma voi regasi cu Paciu, bun tovaras de aventuri si acum cu pofta imensa dupa catarat. Sint 3*C si plafon coborit. Bihhh! Ce va fi pe sus?
Hai sa urcam!
Si pe drumul Munticelului ne reintilnim cu Doamna Toamna!
Trecem pe la izvorul de beton al Costilei al carui nicel e scazut cu vreo degete si deci e statut. Of...avem doar 5-6 litri pt vreo 4-5 zile. Dar poate mai gasim ceva zapada sau scurgeri parietale in vaile de sus. Vedem noi sau mai facem setea ca nu e ca vara.
Dupa vreo 3 ore de mers, povestit si pauze, timp in care am simtit uneori picaturi reci de ploaie, sosim la refugiul alpinistilor, Costila. E frig, adica -1*C si noi obositi dupa o noapte scurta in care nu am reusit sa dormim suficient pentru a fi in forma la stinca.
Studiem citeva trasee pe schite caci pe teren nu incape vorba sa vedem ceva din cauza cetii dense. Apoi gustam ceva si ne bagam la somn citeva ore.
multa gheata bine lipita de crengi
Nu incape vorba sa urcam pe frigul asta. Cel putin nu acum neantrenati, la inceput de sezon. Nici macar la dry-tooling, brrr!
Pe la 4dupa amiaza, vremea e la fel de urita, si nu admit ideea sa mai stau la refugiu. Ultima ora de lumina o voi folosi pentru a urca pina in Coama cu Jnepeni. Paciu ramine tot in sacul de dormit. Imi iau manusile, fesul si pioletul si pornesc in ritm alert printre bolovani. Ce bine e sa faci miscare si sa te incalzesti!!! Vara nu-i ca iarna cind urci pe o limba de zapada! Acum esti atent la poteca si incerci sa te adaptezi la mersul pe conglomerat(uneori cu grohotis marunt si instabil) cu bocancii tehnici. Nasol, nu-mi place mai ales ca deja am facut o rana la o glezna.
in Coama cu Jnepeni nu vad nimic altceva decit chiciura
Cobor repede si atent la orice miscare in padure. O fi momentul pentru vreo intilnire? Sper ca nu!
DE CE NU E ZAPADA?!
Paciu, facind miscare in refugiu
Revin la refugiu si ne intrebam cu va fi dimineata. La stiri se anunta cer variabil pentru urmatoarele zile. Excelent, prima veste buna din tura!
mda...care sint ale noastre, ele traseele din schite???
Mai studiem schitele si ne hotarim ca miine sa urcam ceva pe linga refugiu si sa lasam Costila-Galbenele pentru a 3-a zi(miercuri). Mmmm, nu prea imi convine, prefer sa urc ceva mediu la bocanci(adica in C-G) decit la papuci pasaje tari pe frig.
Noaptea, amindoi nu prea avem somn...deh, am picotit ziua in loc sa mergem pe bolovani!
Ziua 2, Marti, 8 noiembrie 2011
Alarma e setata pt 5:50 insa abia la 6:30 scot capul pe usa refugiului. "Amazing day!"
Rasarit si mare de nori
Hai odata afara, hai sa mergem, e senin sticla si mare de nori! Pfai, ce fain e, afara se incalzeste repede, scot masa si banca afara si il tot zoresc si pe Paciu sa iasa din sac. Gata, e zi de catarat!
Valea Costilei si creasta Costila Galbenele
Incepe sa se topeasca si chiciura si toata stinca e a noastra! Ce egoist sint!
Micul dejun
Luam micul dejun in fata unui minunat tablou de toamna. Ce placut e sa te bata soarele asa de dimineata. Ce privilegiu sa avem un refugiu plasat intr-un asemenea punct in care poti vedea rasaritul.
echipare
Luam echipamentul si mergem sa facem Fisura Intrerupta, primul traseu batut in punctul cel mai de jos al Tancului Ascutit. Dar avem si o mare neplacere: intrarea e uda fiindca gheata de pe copacii/jnepenii de sus se topeste. Bleah. Paciu vrea sa intre cap dar alege o diretissima fara pitoane.
Paciu si Fisura Intrerupta, la stinga liniei directe unde e umezeala, grad 4A
Merge atent pe conglomerat, o stinca nu prea comuna pentru noi. Ajunge la primul piton, asigura, se mai odihneste, isi pune magneziu pe degete si pleaca spre pitoanele 2-3. Face traverseul la stinga, pasaj mai delicat si se opreste. Revine la baza si facem schimb de capete. Imi vine mie rindul sa continui.
Dar auch! Rana facuta de ghete imi afecteaza purtarea papucilor. Asadar urc la papucii lui Paciu destul de uzati. Sosesc repede la ultima asigurare.
de aici in sus...cap de coarda pe pasi de 5+
Pina pe aici am urcat in toiul verii cu ghetele mele de iarna. Gata, ii dau in sus si am noroc ca am aderenta buna si sint multe prize. Urmez fisura in sus, pun o nuca si sosesc repede la un bolovan incastrat si o radacina. Vad si urmatoarele pitoane si copacul unde se regrupeaza. Dar jos in padure se aud fosnete. O fi vreun urs? Ma zelbuiesc si fluier. Trece momentul de panica, pun un friend in fisura si ma avint mai departe. Nu reusesc din prima, trebuie sa-mi aleg cu atentie prizele dar gata, am scapat, asigur la un spit dar pina la regrupare e o traversare de 2 m la dreapta. Nasol. Cum se trece? Si nu mai am nici carabiniere fiindca au ramas jos la Paciu. Sint lasat mai jos pentru a mai recupera un expres. Apoi sosesc la regrupare.
regrupare solida
Ma descalt si ii arunc papucii lui Paciu pentru a urca si el. Din pacate nu ia cu el aparatul foto si nu mai avem poze. Paciu reuseste sa scoata 3/4 din traseu la rot. Rapelam pentru a merge si pe alte trasee.
Soarele se retrage si ne mai imbracam. Intram in Revelion 74(batut in iarna 1974 de catre Dan Vasilescu si altii). Noi asa credem fiindca sintem linga The Jack.
Traseul Ragalia(numit de noi), grad 1B, mai mult pt iarna, la stinga placutei lui Liviu Cirligel
E o rampa de iarba pe care Paciu urca cap(fara a-l fila fiindca era riscant daca isi lua zborul) ajutindu-se de pioletul meu. Ajunge la o saritoare in care e batut un piron intr-o fisura. Total aiurea, nu ne ajuta cu nimic si pune un friend. Deci au mai fost oameni aici. Ce traseu e asta? In niciun caz nu e Revelion 74 care are pasi de 5 si uneori A2 cu scarite. Depaseste saritoarea pe stinga apoi bate un virf de piton(mai mult nu intra), merge pe un jgheab de iarba si piatra si regrupeaza pe o brina la stinga. Citeva minute lungi bate un piton cu inel. E o zona destul de expusa dar pitonul nu intra decit jumate. Iar ciocanul-piolet se comporta ca unul de snitele!
Paciu pune o cordelina intr-o firida/ceas
Urc si eu fara probleme, recuperez materialele(apropos, undeva pe dreapta pe o brina subtire era o candela) gasesc un glont ramas pe un cartus ruginit(ramas de la vreun braconier) si sosesc linga infima noastra platforma. Mai batem pitonul si cu ciocanul dar nu reusim sa-l infigem prea mult.
Pitonul batut pe jumate
Iau ceva materiale si plec eu sa studiez terenul. Panta abrupta si expusa de iarba fara vreo asigurare. Nu incape vorba sa reintram pe horn sau sa continuam. Ora 5 seara se apropie si decidem sa rapelam.
Paciu e primul iar eu mai fac o asigurare si la piolet. Pitonul oscileaza(nu e rigid!) Tensiunea noastra e crescuta, gura ni se usuca si nu ne place sentimentul. Ah, sintem prea aproape de limita. Tine pitonule! Stai acolo. Uf, Paciu a ajuns la sol. Urmez eu dar aleg sa descatar pe unde am urcat si nu in linie dreapta pentru a nu solicita prea mult cuiul.
In Valea Costilei
Sintem amindoi in V Costilei si urcam pentru a vedea unde am fi iesit...Cam in poteca ce duce in Coama.
Se lasa inserarea si frigul
Mergem la refugiu si incepem cu planurile.
Daca in prima noapte am avut in refugiu doar 4*C, in noaptea a 2a am avut 10*C ...perfect. Doar ca pe la miezul noptii Paciu nu mai are somn. Belea mare treaba asta pe munte.
Noapte in V Ph
Ziua 3, miercuri 9 noiembrie 2011
Rasarit peste Baiului
Gata cu planurile noastre, azi coborim...jale amara. Stringem, mincam pe repezeala, lasam apa noastra la refugiu si o taiem in jos. Bagajul e mai greu decit la urcare fiindca acum am 2 corzi.
Peretele Vulturilor
Nostalgie...cine se gindea sa coboare pe o vreme asa de senina?
dupa intilnirea cu ursul
Mai jos de izvorul de beton, asa tacuti cum eram, eu in fata, zaresc 3 ursi...ursoaica cu 2 pui traversau poteca pe dupa un dimb! Ne intoarcem citiva metri si fluieram, facem galagie. Nu auzim nimic daca au fugit. Dupa cca 1min plecam si noi dar nici urma de ursi. Pfai! Ce moment hazliu. Acum coborim si mai vorbim intre noi desi nu-mi dau seama de ce? Ca nu ai "norocul" sa te mai gasesti cu alt urs asa de aproape.
Toamna
Jonctionam cu Munticelul si mai jos auzim voci pe poteca "ascunsa" spre refugiu. Incepe sa bata vintul tot mai puternic. E abia ora 10 si pe linga Troita(La Garderoba) ne despartim. Eu astept aici in munte trenul de ora 14!
Nostalgie
Ce placut sa simti frunzele cum cad pe corp! Ninge cu frunze, sint cca 11*C.
peretele vaii albe
Se anunta temperaturi scazute, bate vintul asa ca nu mai urcam nimic.
