PARTEA 1
E toamna, vremea inca calda de plimbari cu turisti. E sezon de recoltat diverse bogatii ale pamintului si eu imi fac de cap. Si e primul an in care nu particip la aceste activitati! Vai!
Linkul cu poze este la final!
Miercuri 1 oct 2014
Iau de la aeroport o turista din Israel. Facem cunostinta, ea este Michal si e tare entuziasmata din pricina pozelor vazute. E super cald si fara aer conditionat sint obligat sa gonesc spre munti.
Oprim in Ploiesti sa cumparam merinde pentru citeva zile iar seara ne prinde in muntii Bucegi linga campingul Zanoaga. Pe Paduchiosu, intr-o pauza de fotografiat, simtim cum frigul ne alunga spre caldura masinii. Pina la intersectia cu drumul de Moroieni este asfalt apoi drum usor pietruit.
Tariful pe casuta este de 50 lei fara caldura. Undeva sint si dusuri si frigider pentru mincare. Administratorul alege ciuperci pentru camara de iarna.
Ne hotarim sa dormim cu cortul in zona lacului, conform planului meu. Si pina atunci facem o incursiune cu piciorul in Cheile Zanoagei ce ne-ar conduce la Lacul Scropoasa.
Retinem zona pentru o urmoate explorare si continuam spre Cabana Bolboci unde poposim si coborim linga lac!
Hai cu barca!
Apa putina si nu prea imbietor de acolo de instalat cortul. Ma framinta ideea gasirii unui loc de cort aproape de apa asa ca nu zabovim prea mult. Dupa primul cot mare al soselei acolo unde pleaca traseul Nae Popescu mai mergem citeva sute de metri pina la stilpul metalic ce sustine cablurile de peste lac. Parcam si coborim spre lac.
loc super de bivuac
Se intuneca si cred ca va ploua! Avem o noapte linistita, cu ploaie slaba iar dimineata ne trezim fara prea mult chef. Joi, 2 NOIEMBRIE 2014
Stringem repede pe niste picaturi de ploaie si conducem pina in Cheila Tatarului unde trebuie sa oprim si sa parcurgem tunelul sapat de citiva oameni(8 pentru infern). Incercam sa numaram pasii din interiorul tunelului si sa nu atingem caprele si stilpii ce sustin uneori tavanul/peretii!
Planul e sa urcam prin Canionul Horoabei. E frigut si umezeala mare.
Parcam la Padina Fest si facem bagajele cit de repede se poate.
-Dan, imi este frig, haii sa plecam, sa ne miscam!
Oile, vacile si magarii inca nu s-au retras. Probabil ca aici locul este mai adapostit iar daca vine zapada este usor a cobori cu camionul.
Urmam valea Ialomitei si prindem la stinga drumul marcat rar spre Canionul Horoabei.
Nu am mai fost din luna mai 2011 si ma astept la imbunatatiri alre traseului, cabluri si scari solide.
Imi aduc aminte ca am zarit in zapada chiar urme ale ursului asa ca acum sint pregatit cu un fluier.
Uneori ascultam muzica pe telefon ori chiar zgomotul cascadelor!
cabluri
Citeva flori si pasajul cablurilor ne fac sa poposim citeva momente.
Ne-am incalzit iar frigul nu mai pune probleme. Pas cu pas redescopar canionul cu cotloanele lui. Ochii si urechile pindesc ursii. Pantalonii ne sint umezi de la crengile care-si scutura apa ploii din noaptea trecuta.
Ne miscam repede si vedem noutatile de pe traseu, o scara mare metalica si inca una din lemn.
Roca e destul de uscata si cu aderenta insa bagajul meu nu-mi permite sa fac traseul la liber asa ca ma tin uneori de structura. Mergem pe firul vaii si in scurt timp poposim in Stina din Batrina unde facem o salata si ceai. Vremea e urita, sintem in ceata si umezeala e crescuta.
Continuam pe firul vaii in sus spre refugiul Batrina. Ajung la confluenta vailor, 3 la numar... Sint oarecum confuz dar stiu ca undeva voi intilni marcajul. Urcam, Michal are incredere si ma urmeaza ceea ce ma incinta.
Spre seara ceata se curata si zarim zona Moieciu sub creasta vestica a Bucegilor. Se lasa frig pe la 1*C si intram la saci urmind sa mincam pe la 9 seara.
VINERI 3 OCTOMBRIE 2014
Dimineata gasim gheata pe firul ierbii. Adie vintul si ne imbracam cu tot ce avem!
Pina la OMU(2507m) avem de urcat niste dealuri lungi!
Peisajul e fantastic, sintem motivati mai ales ca azi va fi o zi scurta, pina la apusul soarelui. Plus ca se vede si zapada!
E un loc curat aici, un colt de rai!
Mergem repede pina pe virful Omu, vorbim cu George Poroncea, facem poze, masuram temperatura(4*C) si coborim spre Cerdac.
Incep turistii sa apara pe traseul de Omu cind noi coborim. Zapada gasim foarte putin la Omu si sub Gavanele. Michal urca singura vf Bucura. Felicitari!
E tare placuta vremea insa Michal devine tot mai interesata cind ajungem la masina sau la urmatorul loc de campare. Simbata este o mare sarbatoare in Israel, Yom Kippur si se tine post incepind cu vineri seara. Nu se calatoreste, nu se bea/maninca, nu se porneste masina ori telefonul.
Avem de urcat Spinarea Costilelor si apoi lungul platou pe linga releu TV Costila. Iarba e uscata iar noi ne-am incalzit.
Gata, sosim deasupra Muntelui Caraiman.
Vorbim cu o pereche din Chisinau si Kiev, servim o cafea la invitatia lor si reusim cu greu sa ne departam de acest minunat loc si de povestile celor 2.
La CRUCE nu mergi doar pentru 10minute. Trebuie sa stai citeva ore!
Trecem repede pe la Sfinx si Babele.
Apoi redescoperim Avenul din Babele dar coborim repede prin ceata pe Piciorul babelor. Prindem din urma niste tineri, depasim si aproape ca alerg pina Michal imi spune s-o cobor mai incet. Manastirea Pestera
alegem sa dormim acolo, avem apa calda si ceva caldura la manastire. Mincam si propun sa tinem post amindoi pt Yom Kippur. E tare incintata!
SIMBATA 4 OCTOMBRIE 2014
Ne trezim tirziu, pe la 11, afara e soare si s-a incalzit. Stringem bagajul si predam camera. Lasam totul in masina si mergem la o usoara plimbare.
Stam la soare, dormim si povestim. Admiram padurea, Turnu Seciului si savuram din plin razele solare.
Insa pe la amiaza gura mea graieste ceva de o vinatoare de ursi prin Gura Diham.
Nu am mincat/baut nimic..sint 22 de ore pina acum si ne hotarim sa plecam la Busteni asa ca inchidem sarbatoarea Yom Kipur, mincam niste fructe si plecam.
Vizitam Turbaria Laptici unde avem ocazia sa gasim mici plante insectivore. Probabbil ca nu este sezonul acum ori nu sint prezente.
Continuam pe malul lacului Bolboci fericiti ca am scapat de muzica nuntii de la Cabana Diana/Padina.
Mai facem o oprire si admiram Muntii Baiului cu speranta sa facem culmea pe viitor, poate iarna.
Urmeaza sa dormim in masina in zona vaii cerbului si sa speram ca vom vedea ursul.
De ce?
De ce acum la final de martie 2013?
Simplu, daca multi cauta deja trasee de bicla ori faleze caldute, eu sint mai nazdravan, un melancolic si un iubitor de zapada, de paduri si creste albe. Luna martie a avut citeva rabufniri iernatice, vijelii cu multe grade sub zero. Si asta s-a intimplat mai mereu la final de saptamina, stiu asta ca am petrecut chiar o duminica geroasa la rapel.
MIERCURI 27 martie 2013
Urmez traseul clasic, cu un regio(tren personal), stau in Brasov 4ceasuri si ma cobor in Ucea la 16:40. Burniteaza. Prind microbuzul si dupa cca 8km sint debarcat in Orasul Victoria(16:55). Ninge...asta-i viata. Strabati 200km in 8 ore sa prinzi o vreme urita. Nu-i nimic, miine voi avea soare imi zic.
Trec prin poarta combinatului chimic remarcind disparitia multor conducte ale agentului termic! O fi criza, dar hotia si nesimtirea e mare in Romania. Imi zic ca sint roman(nu mai sint mindru de asta de muuult timp dar tricolorul il duc cu drag pe virfurile pe care sper sa le mai urc) dar nu din natia tradatorilor. Aici la combinat traseele se despart, iar plasticii din picioare ma poarta in ritm vioi spre Complexul Simbata. Ninge fara insa a avea putere de asternere aici in cimpie fiind solul cald.
Cale de un ceas se merge pe asflat vechi pina in dreptul altei uzine apoi pe un drum tot mai noroios si stricat de citeva tafuri cu lanturi si camioane cu busteni. Si ma aleg cu un design interesant pe pantaloni si jacheta, am ajuns un dalmatian pe o jumatate a corpului. Sint plin de picatele de noroi!
Imi zic ca mai sus se vor spala de la zapada si ii dau inainte iar la ora 18 ma socotesc in valea Vistei urmind a poposi 10min la bancuta turistilor aflata la liziera padurii.
Nu dupa mult timp apare zi zapada pe drum, tot mai consistenta si cu multa apa. E bine, este inca iarna! Depasesc noroaie pina la glezna, se lasa amurgul si ideea de a merge noaptea pina la refugiu ramine doar idee! Asa ca planul B este sa gasesc un acoperis.
19:15 pe stinga drumului, sus pe o terasa tot mai erodata regasesc o casa darapanata pe care o stiam din 1999. E praf inghetat pe jos, ferestrele lipsesc dar pentru citeva ore de somn e acceptabila pentru o persoana nepretentioasa. Si apoi in plina noapte, in zapada si mijlocul padurii ce pretentii sa mai am?
Izolierul e inlocuit de un parasolar auto(DA!) si mai astern pe jos sacul de bivuac si o punga. Gata, ma bag la somn neavind niciun chef(pofta) sa maninc/gatesc!
JOI 28 martie 2013
A nins toata noaptea, adica ninge in continuare. Aiurea, si nas mai scoate nasul din sacul de dormit. Halesc un sandvisch, beau putina apa, string si la 7:15 parasesc "cotetul". Avansez cam greu prin noroi si zapada dar dupa inca 45 minute sosesc la finalul forestierului, acolo unde piriul Terzii si Culmea Zanoaga a creat cale de acces drujbistilor. Acolo pe drum este si un adapost cu 3 pereti in care as fi putut inopta. Veti vedea la intoarcere cum a fost adapostul!
Acum incepe poteca, pe partea stinga, urca sustinut. In trecut se trecea apa si se continua lejer paralel cu riul. Acum vad ca cineva cu minte incearca ca stopeze eroziunea traseului si a pus plasa de sirma.
Pentru inceput drumul este greu...asa pina ma obisnuiesc cu el. Drumul trece peste 3 punti acoperite cu zapada.
Moara Oaghii pe 31martie
Moara Oaghii in 28 martie
10:50 sosesc la Moara Oaghii
Poposesc pentru un mar si un biscuite apoi continui stiind ca n-ar mai fi mult de urcat. Mersul prin zapada proaspata e greoi dar placut in acest cadru de iarna.
Traversez citeva vilcele pe care deobicei aluneca avalansele si la 11:50 ajung la mult visatul refugiu, acoperit de zapada.
E bine camuflat sub un strat de o grosime de palma si vreunui om in ultima saptamina. Sint cu gindul la niste cani de ceai si paste. Pornesc arzatorul pe benzina si dupa amorsare imi apare un "frumos" incendiu la robinet. Scurgeri! Treaba asta se repeta de 2-3 ori insa remediez problema. Telurile mele erau naruite, cheful disparuse. Insa dupa sorbirea unui ceai fierbinte ma sinteam iarasi OM!
Las bagajul in refugiu si plec sa cercetez zona. In 2minute sint in golul alpin. In acest loc, pina in 1990 au existat o stina si o casa de vinatoare. De fapt, Valea Vistei ramasese singura artera nordica fara un adapost.
ma intreb care-i Scocul Miorelor?!
Totul este in ceata si parca sint intr-un film, fara puncte de reper. Nu e de glumit insa e usor de urcat pe firul vaii. Dinspre Scocul Mioarelor a curs cindva o avalansa, insa nu disting exact prin ceata firul culoarului si nu ma risc a intra acolo fara sa vad treaba.
E placut, nu-i prea frig, ninsoarea abia s-a oprit si eu continui lejer, uneori afundindu-ma pina la coapse, acolo unde sint ingramaditi bolovanii.
cascada in spatele refugiului
Revin la refugiu cu planuri marete pentru ziua urmatoare chiar daca-i devreme...dar o odihna lunga e binevenita. Alarma e pusa pe la 5 dimineata. Moralul meu creste cind seara zaresc si un petic cu cer senin. :)
VINERI 29 martie 2013
5:30 trezire...of, si aici sint soricei? Vintul isi face de cap...ninge, nu-i de urcat. Motai la gindul ca odata cu zorile se vor risipi norii.
Vintul si ninsoarea continua...Dupa ora 11 incepe ploaia. Gata...E furtuna, si in reprizele mele de somn(sigur ca dorm ziua!) am impresia ca ceva copaci ar putea cade peste mica naveta spatiala! Ies afara dar ma linistesc. Au mai fost vinturi, s-au rupt deja copacii putrezi asa ca hai la somn!
Toata ziua ploaie si vint.
Noaptea urmeaza iar vint si ploaie! SIMBATA 30 martie 2013
5:30 trezire, ploua si e vint!
refugiul dupa furtuna
11:00 se opreste ploaia, vintul continua, se mai risipesc norii, se arata putin soarele, ma incalzesc si eu putin!
vint dinspre vest spre Zanoaga
Maninc si plec sa vizitez zona, poate ma aleg macar cu fotografii. Sint uimit cit de mult s-a topit zapada, urmele mele abia se zaresc. Wow :-) Totusi nu ma afund mai sus de glezna.
spre Portita Vistei
Avalansele de culoar, cu bulgari au inceput sa curga. As face o prostie daca m-as lasa amagit de vreme si as porni spre Portita Vistei. Ori incotro privesc vad urme de avalanse ori chiar caderi in direct.
Scocul Mioarelor
Iata si Scocul Mioarelor lung de 700m. Acum in bataia soarelui este versantul Muchiei Zanoaga.
Zanoaga
Surprind citeva avalanse de primavara. Urc, fac pauza, urc...imagini de vis acum dupa furtuna!
vai si creste
Acum sint naruite planurile mele insa iau nastere altele pentru sezonul urmator de iarna.
Undeva in versantul Muchiei Vistei se aude o avalansa si apoi un urlet de urs...Probabil s-a speriat si el de vitregiile naturii. Acum nici el nu mai este rege acolo.
Revin la refugiu nemaifiind timpuri pentru o ascensiune. Deh, am adus pina aici cele 27kg de bagaj pentru citeva clipe in natura.
Seara se inoreaza iar insa nu mai ploua. Chiar si in refugiu s-a incalzit la 4*C fata de 0*C cit era in prima zi. Sint bucuros ca exsta semnal orange chiar in refugiu spre deosebire de connex care nu are retea nici afara.
DUMINICA 31 martie 2013
7:30 plec spre vale pe un cer noros incarcat cu picaturi de ploaie. Am schimbat si eu ora si n-am prea stiut exact cind rasare soarele.
Zapada uda ma impiedica sa cobor prea repede. Uneori se merge pe un fost drum de tractor.
Apa navalniva si involburata isi schimba mereu infatisarea. De sus, dintr-un perete inalt si nud, un piriu firav pe vreme secetoasa, puternic si spectaculos primavara isi daruie apele Vaii Vistei aruncindu-se intr-o cascada impresionanta numita Moara Oaghii(7:45) care este schimbata dar aceeasi !!! Vuietele cascadelor inunda valea.
8;30 sosesc la drumul forestier, zapada s-a topit, au ramas noroaiele si bustenii ce asteapta a fi incarcati in camioane.
iata diferenta, baraca s-a prabusit
Pff, uimitor, daca dormeam aici in timpul furtunii nu era prea placut sa ramin fara acoperis deasupra capului!
Gheata ce atirna pe peretii vaii s-a topit si ea iar covorul verde incepe sa apara. Uneori intorc capul si zaresc Hirtopu in negura!
Ce bine ca am reusit sa cobor neplouat!
9:45 Poposesc si servesc un mic dejun la Bancuta Turistilor. De aici intru in cimpie si se mai incalzeste. Am in plan o coborire pe la Complexul Simbata, drum lung si apoi spre Voila,undeva peste 20km
Din drumul principal Victoria-Simbata as mai avea 5km pina la Complex. Ii dau din plastici si dupa 100m ma trezesc ca nu-i bun planul. Ce?! Sa merg 20km si multi din ei pe asfalt? Poate ca nu ma va lua nimeni la ocazie asa plin de noroi si cu bagaj voluminos.
mieluseii de primavara
Deci plec spre VICTORIA, vreo 5km. Noroiul a mai disparut si e mai placut de mers, acum in helanca. E pustiu iar casele de vacanta sint inchise
Disting toate culmile incepind cu Dragus si pina la Piscul Podragului...minunat sa le privesti ori sa fi sus acolo, nu si sa te lupti prin padure cu zapada umeda. La Bilea este doar 1*C iar pe aici cam 12*C.
gara Vctoria
Fac o scurtatura(marcata) si sosesc la gara Orasului Victoria(11:10). Acum sa vad cind am trenul, primul tren spre Brasov!
Pfff, nu mai circula de prin 1960, acum doar pentru marfa si lemne! Si sa mai diversific, urmez calea ferata spre Ucea. Daca pe sosea sint 8km aici vor fi vreo 6km cred.
teren minat, atentie cirtite
Mergind prin zavoaie zaresc diverse pasari si o vulpe. Spre munte cred ca e ploaie acum.
13:25 statia CFR UCEA, prind un regio din 2 vagoane. Pfff, ce mai tura cu 27kg...pioleti, coarda, casca, etc
Miercuri 1 oct 2014
