O tura mult dorita, nutrita insa fara a fi re-pregatita, practic pe nepusa masa atunci cind am vazut prognoza pentru zona Muntilor Fagaras. Este vorba de un segment al crestei principale ale Carpatilor Meridionali. Daca vremea se anunta destul de stabila atunci mi-am spus ca este sansa mea. Nu mai urcasem pe munte de peste 2 luni ... si as fi putut sta mult si bine si fara munti.
Muntii pentru mine sint ca o sala de sport si un templu unde vrei sa te intreci cu tine si sa te reformatezi.
Ziua 1, Marti 27 decembrie 2022
Dupa mesele de craciun reusesc sa indes multe in bagajul meu de 75+20L si sa incep ziua la 4 dimineata cu un mars de 2,5km pina la gara din Ploiesti Vest. Pe picior de plecare ma hotarasc sa pun un bidonas de plastic(bun si ca o mica soba in sacul de dormit) dar si niste rondele de orez expandat. Bocancii si aragazul pe benzina vor sta pe exterior fiindca rucsacul depaseste capacitatea de bun simt. Cele citeva minute intirziere ale CFR vor fi recuperate pe parcurs(19 Lei un bilet pina la Brasov). Desi este racoare, vremea nu este specifica lunii decembrie cind in alti ani erau geruri si zapezi.
 |
| avion clasa a 2-a |
Asadar dupa o calatorie la clasa a2a ma debarc in gara Brasov unde asemenea este caldut si inorat. Timp de peste o ora voi petrece admirind calatorii cum se misca intre oras si liniile ferate. Pina la Zarnesti costul unei calatorii este de 6,50Lei.
La ora 9 incep marsul de apropiere pe traseul Zarnesti-Plaiul Foii-Canton Silvic Rudarita. Sint intovarasit de o ploaie rece ca de toamna. Ufff, parca ma vad inapoi in tren. Treaba asta nu am verificat-o pentru altitudine joasa. Bocancii agatati par a se uda si incerc diverse metode de a-i lega. La margine de oras cineva hraneste citeva lame de prin Anzi. Doua fete se echipeaza cu ski role skating si incep a impinge din bete in lungul vaii Birsei profitind de asfalt. In ian 2012 pe zapada si drum inca neasfaltat am alergat 24km pe la poalele Pietrei Craiului. Un sofer de taxi incetineste cu gind de a ma agata insa dumnealui uita sa sint low budget. Profit ca sint in adidasi si merg fara sa ma opresc desi ploaia incepe sa-mi ude echipamentul.
Cineva locuieste intr-un dom geodezic sau nu stiu cum i se spune acestei constructii tip mingie. La km 8, undeva la 2 ore de la plecare din gara ma opresc la un acoperis cu masa si banca. Aici voi astepta cit este cazul, pina imi vin idei noi si ploaia se va opri, chiar urmatoarea zi. Maninc un sandvisch apoi sparg o nuca lasat in jacheta de vreo 2 ani. Ceaiul si o bomboana ridica moralul.
La ora 13:30 ploaia incetineste iar eu imi salt bagajul si continui. Citeva raze de soare ma inveselesc. Mai putin noroiul. Drumul pe care odata exista cale ferata ingusta, spre Rudarita este interminabil. Recunosc locul unde am dormit cu cortul in august 2010(Poiana lui Maican) insa din 2011 nu am mai urcat prin Comisu spre Bratila. Dupa inca 10km de la Plaiul Foii cu liniste deplina poposesc la Cantonul Rudarita. Este prima data iarna cind fac drumul de 25km pe uscat. In dec 1999 si dec 2002 era multa zapada.
 |
| De cite ori am trecut pe aici nu am reusit sa prind un cadru mai luminat |
Apa piriului Lerescu este tulbure si cu nivel destul de crescut fapt care ma ingrijoreaza pentru ziua urmatoare cind am de trecut pe malul celalalt. Ok am sosit la timp pe lumina si incep a ma pregati cu masa si sa incropesc un pat pe holul cantonului. Evident ca nu am usa asa ca dorm destul de expus. Peste noapte pamintul ingheata si cad fulgi dar cerul ramine destul de senin.
Ziua 2, Miercuri 28 decembrie 2022
ma trezesc inca de cind este intuneric. Tinta de azi este sa ajung cel putin la refugiul Bratila. Din acest moment voi incepe sa utilizez bocancii de iarna. Dupa o budinca cu gris si ovaz si 2 pahare cu ceai la ora 7:45 incep marsul zilei. Banda rosie continua pe drumul forestier in amontele vaii Lerescu inca aproape 3km. Portiuni inghetate ma supun la testarea echilibrului in teren plat. Debitul a scazut iar apa este limpezita. Sa nu uit sa va spun ca am plecat doar cu termosul de 1,2L. Se anunta o zi senina dar pina voi ajunge la inaltimea culmilor insorite trebuie sa dau din bascheti. Sosesc la un indicator care ma invita pe piciorul de munte catre saua Lerescu. O data, demult, in 1999 si 2000 la coborire am gasit un culoar de padure recent taiat.
 |
| vedere peste vf Lerescu-Comisu si Berevoiescu |
Acest traseu este folosit si de biciclisti la coborirea din creasta. Padurea s-a regenerat. Sus pe culmea principala este traseul din Crai spre Comisu unde nu odata am ratacit traseul din cauza exploatarilor. Incerc sa gasesc un loc de stat pentru a servi comod ceai cu biscuite.Aici au aparut drumuri care coboara pe ambii versanti deci trebuie atentie la orientare. Deodata intre lastari se aud fosnete. Poate caprioare, mistreti sau chiar urs. De altfel mai sus pe traseu vad fecale de urs. Pe culme padurea a devenit deasa. Nu-mi ramine decit sa mai fluier si sa merg fara oprire. Sus pe vf Lerescu fac un popas. Odata era o baliza din lemn. Undeva mai departe se distinge refugiul Comisu. Pina acolo traseul coboara printr-o padure mai rara si apoi urmeaza citiva stilpi. La unul dintre ei este intersectia spre V Sebesului si chiar v Cenusarei-Rudarita. Odata sosit la golul alpin scap si de stresul intilnirii cu regele padurii.
 |
| acolo mic este ref Comisu |
Poposesc la refugiul Comisu unde profitind de semnalul telefonic transmit catre familie pozitia mea. Lumina prea puternica nu ma ajuta la poze catre Iezer, Pecineagu si Crai. Zapada este uscata si in multe locuri crusta nu se rupe. Stilpii sint foarte rari iar marcajele sint acoperite de zapada.
Citeva adieri de vint rece imi readuc aminte ca sint la 2000m in Fagaras. Urmeaza depasirea muntelui Lutele si apoi traversarea lui Berevoiescu pe o zapada stabila. Refugiul vechi tunel inca este nedemolat. Undeva sus si departe de traseul marcat se gaseste si refugiul nou Berevoiescu. Incepind cu ora 15 stomacul trimite comanda creierului pentru masa de seara. De asemenea instinctul de supravietuire imi agita spiridusii care vor neaparat sa ajunga la refugiul Curmatura Bratilei. Trecerea pe versantul nordic al Bratilei se face pe o zapada inghetata.
La ultimele raze de lumina adica ora 17 poposesc la refugiul Bratila.
 |
| valea Dejanilor |
Ups ! Dau de 2 cehi care au urcat pe Valea Dejanilor.
 |
| ref bratila |
Din pacate locul pe panourile de pat de fibra de sticla fiind strimt pentru 3 persoane, aleg sa dorm pe jos. Imi iau zapada intr-o punga dupa care ma apuc de topit si pregatit pastele. Din cauza lipsei oxigenului sint nevoit sa aerisesc. Urmeaza o noapte lunga dar in care nu reusesc sa dorm suficient.
Ziua 3, Joi 29 dec 2022
Nefiind singur in refugiu voi amina plecarea mea asa ca voi incepe pregatirea pe la 7:30. De aceasta data nu mai pornesc aragazul pe benzina scutind-o pe cehoiaca sa mai spuna ca nu are aer din cauza petrolului meu romanesc :-) Beau niste ceai, imi leg coltarii si plec....doar ca iesirea pe usa hublou a refugiului imi da de cap. Un junghi pus la spate nu ma lasa sa ridic rucsacul pe umeri. Incerc diverse metode pina reusesc sa ies afara. Inca o zi senina fara vint, lucru ciudat. In decembrie 2020 am fost blocat 3 nopti in acest refugiu si stiu concertul vintului.
Urcarea pe Ludisoru la 2300m o efectuez pe linia stilpilor care marcheaza poteca de vara.
Ma ajut si de urmele cehilor care ieri s-au plimbat prin zona. Zapada este deosebit de buna pentru coltari chiar daca nu a fost prea frig. Incep sa vad zona Urlea.
Corpul este tot mai obosit desi nu am mers decit 2 ore dar noaptea nedormita din pricina sforaiturilor isi pune amprenta pe capacitatea mea la efort. La un moment dat simt ca glezna mea stinga s-a ros si ma opresc pentru ca lipi un plasture. Ah ce rana mare chiar la inceput de excursie!
Urmeaza o traversare pe coasta sudica a vf Zirna si apoi o coborire prelunga pina la refugiul Zarna. Nu mai regasesc locul vechiului refugiu care nu stiu daca mai exista sau a fost curatat. Soarele este puternic fapt care va duce probabil la schimbarea vremii. Dupa 3 ore de mers de la Bratila sosesc si la Zarna la care nu am mai fost din 2011. In oct 2009 am dormit cu Darky aici. Pentru azi trag linie si poposesc in acest adapost. Geamul lipseste insa reusesc sa prind un nylon.
Scot echipamentul si il pun la uscat. Tabla refugiului frige !!! Vremea asta buna ma imbie la leneveala si refacere. Admir peisajul si fac baie de soare pina la ora 15 cind soarele dispare dupa Coltii Leaotei.
Pe alocuri zapada s-a mai inmuiat.
De acolo am venit, dinspre vf Zirna. Urmeaza o seara linistita insa dupa ora 23 incepe vintul in rafale care nu poate aduce ceva bun. Offf ce ma oftic.
 |
| totul de la o singura persoana |
Gatesc malaiul si iaurtul spre a mai usura din bagaj si topesc multa zapada.
Ziua 4, Vineri 30 decembrie 2022
Ma trezesc pe la ora 6 si verific vremea. Muntii sint acoperiti de nori si vintul inca sufla deci trebuie sa mai am rabdare pina se va lumina.
Incerc sa atipesc in sacul de dormit. Pe la ora 9 ma pregatesc totusi de plecare asa ca aproape de ora 11 salt bagajul si plec spre vest pe banda rosie.
Marcajul este greu de depistat iar stilpii sint foarte rari. Norii sunt la nivelul crestei iar eu profit ca vintul este mai domol. Mai sus optez sa merg pe unde zapada este mai putina adica pe o creasta.
Detectez iesirea pe creasta matematica catre vf Iezer si Dara ceea ce nu este greu. Acolo poteca de vara taie muntele facind riscant . Nori negri acopera uneori creasta asa ca sint nehotarit la actiunea mea de a continua.
Privesc inapoi spre refugiul Zarna si iau decizia de a reveni la micul adapost. La ora 13 imi las bagajul la refugiu, beau o cana de ceai si pornesc in detectarea potecii spre Lacul Urlea. Pentru mine este important de a gasi o cale de retragere in cazul in care ziua urmatoare ar fi tot cu vreme neprielnica. Coborirea pe Valea Zarna catre Valea Rea si Riul Doamnei adica spre sud si Domnesti Arges nu intra pe lista
. Coborirea directa spre Piriul Urlea nu ar fi imposibila, numai ca de acolo in aval pe Riul Pojorta ar fi poate canyoning la vreme de iarna.
Iata si un filmulet https://youtu.be/Lt6rkhosD0A
Marcajul punct rosu este interzis pe timp de iarna adica periculos pentru ca traverseaza pe sub fete abrupte. Bulina rosie este deseori ascunsa. Desi am fost ultima data in oct 2009 cu Darky pe timp de ceata, acum gasesc ceva marcaje. Nu inteleg de ce marcajul nu a fost aplicat mai sus acolo unde exista posibilitatea. In multe locuri curat zapada de pe pietrele unde credeam a fi marcajul. Doua panglici legate de mici jnepeni ma incurajeaza sa merg intr-acolo. Odata sosit in patul vaii imi calculez directia pentru ziua urmatoare daca vremea nu s-ar imbunatatii.
 |
| urcarea spre vf Mosu pe Piriul Calului |
De ce oare persoanele care au marcat pe aici nu au aplicat marcajul mai sus acolo unde exista posibilitatea?
 |
| spre valea Pojorta si Muchia Hermeneasa |
Traseul continua pe versntul opus cautind Piriul Calului. Pornesc inapoi spre refugiul Zarna pina unde am citeva trepte de urcat.
 |
| napi, mamaliga, #bamba |
Urmeaza sa pregatesc iar masa de seara si sa astept... Ochii mei cauta posibili alti turisti sau bikeri venind din Valea Zirnei. Urmeaza o prima noapte senina dupa care incepe iar vintul dupa miezul noptii. Am impresia ca nylonul din geam a fost smuls. Adorm greu cu astfel de concert muzical.
Ziua 5 Simbata 31 decembrie 2022
Pe la ora 6 sint trezit de alarma telefonului. Afara este vint si neguri acopera muntii din apropiere, Asra la vista baby! Ma bag iar la hibernat. Cel mai probabil ca daca nici la ora 9 nu se va lumina atunci voi lua traseul catre zona Urlea si Mosuleata.
Dupa ce maninc ceva frugal cu ceai de la termos ma hotarasc sa cobor spre Caldarea Urlea. A mai viscolit iar urmele au inceput sa se acopere. Traversarea vilcelului fara coltari a devenit periculoasa. Sint nevoit sa sap trepte si sa fac echilibru cu bocancii.
Treptat cerul se mai lumineaza insa vintul sus pe creasta se aude suierind. Am motive sa fiuuneori suparat din pricina deciziei luate . Poposesc pe piriul urlea de unde nu as mai pleca.
Undeva sus pe o coama sta o capra neagra si fluiera rar. Dupa ce ma racesc, imi iau trolerul la spate si incep sa urc pe niste serpentine imaginare cautind iarba.
Zapada este bine inmuiata. Citiva stilpi ma ajuta la orientare pina sosesc in Piriul Calului. Aici valea este plina cu zapada mai ales pe versantul pe care merg eu.
Important este ca nu ma afund si ma pot deplasa usor. Odata cu cresterea inaltimii spre Saua Mosului vintul se inaspreste.
 |
| Iata Vf Mosului si pe platoul din stinga este Refugiul Mosuleata |
Stilpii de marcaj din muchia principala sint tot mai aproape. Urlu de bucurie insa deodata ma impacientez fiindca nu gasesc coborirea spre fosta cabana Urlea. Ah, si trebuie sa imi leg coltarii pe urmatoarea coborire.
Cine a marcat acest sector de a omis punctul de coborire? Deodata imi trece prin cap sa urc prin vint pina pe Vf Mosului de unde probabil as putea cobori spre refugiu.
Gasesc 2 urme deci cineva a trecut pe aici de curind. De pe virf se coboara usor pe niste pante cam abrupte si in scurt timp sosesc la Refugiul Mosului.
Vintul este constant. Inauntru este cam inghesuit, 2 saci cu gunoi si niste panouri de policarbonat care folosesc drept prici. Cam murdare, cu noroi. Izolatia este rupta iar cosul nu are protectia de ploaie. Imi las bagajul si plec pe marcaj spre Cabana Urlea. Merg pe urmele vechi ale unor turisti.
 |
| vedere spre Muchia Brezei |
Daca pe 1 ianurie va fi vreme buna dimineata as putea sa fac o excursie pina pe vf Urlea la o panorama. Urmeaza o seara cu vint dar inca senina pina la ora 23. Citeva petarde mici nu fac fata zgomotului facut de vint. Toata seara ascult la radio anecdote si colinde. La miezul noptii ies afara, urlu putin catre vint ca sa risipeasca ceata dar faca efect.
Ziua 6, Duminica 1 ianuarie 2023
Odata cu ivirea zorilor ma trezesc si eu. Afara s-a mai incalzit iar muntele are blana de leopard!
Spre vale s-a luminat. Gata, maninc citeva felii de piine cu humus si ou si o intint la vale prin flescaiala.
Este foarte cald si ma incalzesc repede. Citeva boabe de afine si merisor imi da o stare de bine. Multe zone sint alunecoase fapt ce ma fac mai prudent. Jnepenii taiati in dreptul potecii bine intretinute ajuta totusi la echilibru.
Dupa aproape 1 ora de coborire destul de rapida poposesc in poiana fostei cabane Urlea unde a ramas doar o platforma. Undeva in valea Brezcioara se aude muzica. Ma dezbrac de jacheta si manusi si dupa 1mar cu biscuite pornesc abrupt spre Valea Pojortei, traseu pe care l-am urcat in mai 1999 si coborit in oct 2009 cu Darky. Dupa aproape 30min tensionate sosesc la firul apei involburate.
Acolo ma asteptam sa gasesc destul de repede un drum forestier insa am avut un traseu cu multe urcari si coboriri, 2 zone cu lanturi, cimpuri cu lastaris de mur, ceva busteni de sarit, pietre pe care puteai face spagatul si noroaie. Ma felicit ca nu am urmat firul vaii de sus de la refugiul Zirna. Poteca trece pe linga crucea lui Costica Dragomir, cabanierul de la Urlea, decedat in nov2009. Sosesc la un vechi drum de tractor, rupt de ape in unele locuri si pe care au inceput sa creasca pomi. Drumul trece pe linga un baraj apoi pe linga pensiuni si o fosta tabara. La intrarea in sat, la asfalt, primaria a fixat 2 brazi mari . Aici ma schimb in adidasi si incep a marsalui spre halta Voila, cale de circa 15km. Vremea s-a imbunatatit si pe creasta. In urmatorul sat, Voivodeni, cam la 10km de tren, un logan incetineste si se ofera sa ma ajute. Desi au bagaje, schiuri si clapari, insista sa ma transporte pina la tren. Este Mihai Stroia, tatal tinarului alergator Alexandro si Lavinia Sulea, 2 suflete care tin in viata si au proiecte marete in cadrul Asociatiei Montane Carpati.
Astfel, prin bunavointa lor, in citeva minute sosesc a gara Fagaras unde ai am de lenevit la soare timp de aproape 2 ore. Dupa o calatorie lunga cu conexiune in Brasov, sosesc la destinatia mea Ploiesti. Biletul de la Fagaras pina acasa m-a costat 34Lei.
Album foto https://photos.app.goo.gl/jt7rHgpLrASx4w2r7
