Dor de duca...prin avalanse

De ce?
De ce acum la final de martie 2013?
Simplu, daca multi cauta deja trasee de bicla ori faleze caldute, eu sint mai nazdravan, un melancolic si un iubitor de zapada, de paduri si creste albe. Luna martie a avut citeva rabufniri iernatice, vijelii cu multe grade sub zero. Si asta s-a intimplat mai mereu la final de saptamina, stiu asta ca am petrecut chiar o duminica geroasa la rapel.

MIERCURI 27 martie 2013
Urmez traseul clasic, cu un regio(tren personal), stau in Brasov 4ceasuri si ma cobor in Ucea la 16:40. Burniteaza. Prind microbuzul si dupa cca 8km sint debarcat in Orasul Victoria(16:55). Ninge...asta-i viata. Strabati 200km in 8 ore sa prinzi o vreme urita. Nu-i nimic, miine voi avea soare imi zic.
Trec prin poarta combinatului chimic remarcind disparitia multor conducte ale agentului termic! O fi criza, dar hotia si nesimtirea e mare in Romania. Imi zic ca sint roman(nu mai sint mindru de asta de muuult timp dar tricolorul il duc cu drag pe virfurile pe care sper sa le mai urc) dar nu din natia tradatorilor. Aici la combinat traseele se despart, iar plasticii din picioare ma poarta in ritm vioi spre Complexul Simbata. Ninge fara insa a avea putere de asternere aici in cimpie fiind solul cald.
Cale de un ceas se merge pe asflat vechi pina in dreptul altei uzine apoi pe un drum tot mai noroios si stricat de citeva tafuri cu lanturi si camioane cu busteni. Si ma aleg cu un design interesant pe pantaloni si jacheta, am ajuns un dalmatian pe o jumatate a corpului. Sint plin de picatele de noroi!

Imi zic ca mai sus se vor spala de la zapada si ii dau inainte iar la ora 18 ma socotesc in valea Vistei urmind a poposi 10min la bancuta turistilor aflata la liziera padurii.
Nu dupa mult timp apare zi zapada pe drum, tot mai consistenta si cu multa apa. E bine, este inca iarna! Depasesc noroaie pina la glezna, se lasa amurgul si ideea de a merge noaptea pina la refugiu ramine doar idee! Asa ca planul B este sa gasesc un acoperis.

19:15 pe stinga drumului, sus pe o terasa tot mai erodata regasesc o casa darapanata pe care o stiam din 1999. E praf inghetat pe jos, ferestrele lipsesc dar pentru citeva ore de somn e acceptabila pentru o persoana nepretentioasa. Si apoi in plina noapte, in zapada si mijlocul padurii ce pretentii sa mai am?
Izolierul e inlocuit de un parasolar auto(DA!) si mai astern pe jos sacul de bivuac si o punga. Gata, ma bag la somn neavind niciun chef(pofta) sa maninc/gatesc!

JOI 28 martie 2013
A nins toata noaptea, adica ninge in continuare. Aiurea, si nas mai scoate nasul din sacul de dormit. Halesc un sandvisch, beau putina apa, string si la 7:15 parasesc "cotetul". Avansez cam greu prin noroi si zapada dar dupa inca 45 minute sosesc la finalul forestierului, acolo unde piriul Terzii si Culmea Zanoaga a creat cale de acces drujbistilor. Acolo pe drum este si un adapost cu 3 pereti in care as fi putut inopta.  Veti vedea la intoarcere cum a fost adapostul!
Acum incepe poteca, pe partea stinga, urca sustinut. In trecut se trecea apa si se continua lejer paralel cu riul. Acum vad ca cineva cu minte incearca ca stopeze eroziunea traseului si a pus plasa de sirma.

Pentru inceput drumul este greu...asa pina ma obisnuiesc cu el. Drumul trece peste 3 punti acoperite cu zapada.

Moara Oaghii pe 31martie

Moara Oaghii in 28 martie

10:50 sosesc la Moara Oaghii
Poposesc pentru un mar si  un biscuite apoi continui stiind ca n-ar mai fi mult de urcat. Mersul prin zapada proaspata e greoi dar placut in acest cadru de iarna.
Traversez citeva vilcele pe care deobicei aluneca avalansele si la 11:50 ajung la mult visatul refugiu, acoperit de zapada.

E bine camuflat sub un strat de o grosime de palma si  vreunui om in ultima saptamina. Sint cu gindul la niste cani de ceai si paste. Pornesc arzatorul pe benzina si dupa amorsare imi apare un "frumos" incendiu la robinet. Scurgeri! Treaba asta se repeta de 2-3 ori insa remediez problema. Telurile mele erau naruite, cheful disparuse. Insa dupa sorbirea unui ceai fierbinte ma sinteam iarasi OM!

Las bagajul in refugiu si plec sa cercetez zona. In 2minute sint in golul alpin. In acest loc, pina in 1990 au existat o stina si o casa de vinatoare. De fapt, Valea Vistei ramasese singura artera nordica fara un adapost.

ma intreb care-i Scocul Miorelor?!

Totul este in ceata si parca sint intr-un film, fara puncte de reper. Nu e de glumit insa e usor de urcat pe firul vaii. Dinspre Scocul Mioarelor a curs cindva o avalansa, insa nu disting exact prin ceata firul culoarului si nu ma risc a intra acolo fara sa vad treaba.

E placut, nu-i prea frig, ninsoarea abia s-a oprit si eu continui lejer, uneori afundindu-ma pina la coapse, acolo unde sint ingramaditi bolovanii.

cascada in spatele refugiului

Revin la refugiu cu planuri marete pentru ziua urmatoare chiar daca-i devreme...dar o odihna lunga e binevenita. Alarma e pusa pe la 5 dimineata. Moralul meu creste cind seara zaresc si un petic cu cer senin. :)

VINERI 29 martie 2013
5:30 trezire...of, si aici sint soricei? Vintul isi face de cap...ninge, nu-i de urcat. Motai la gindul ca odata cu zorile se vor risipi norii.
Vintul si ninsoarea continua...Dupa ora 11 incepe ploaia. Gata...E furtuna, si in reprizele mele de somn(sigur ca dorm ziua!) am impresia ca ceva copaci ar putea cade peste mica naveta spatiala! Ies afara dar ma linistesc. Au mai fost vinturi, s-au rupt deja copacii putrezi asa ca hai la somn!
Toata ziua ploaie si vint.
Noaptea urmeaza iar vint si ploaie!
SIMBATA 30 martie 2013
5:30 trezire, ploua si e vint!

refugiul dupa furtuna

11:00 se opreste ploaia, vintul continua, se mai risipesc norii, se arata putin soarele, ma incalzesc si eu putin!

vint dinspre vest spre Zanoaga

Maninc si plec sa vizitez zona, poate ma aleg macar cu fotografii. Sint uimit cit de mult s-a topit zapada, urmele mele abia se zaresc. Wow :-) Totusi nu ma afund mai sus de glezna.

spre Portita Vistei

Avalansele de culoar, cu bulgari au inceput sa curga. As face o prostie daca m-as lasa amagit de vreme si as porni spre Portita Vistei. Ori incotro privesc vad urme de avalanse ori chiar caderi in direct.

Scocul Mioarelor

Iata si Scocul Mioarelor lung de 700m. Acum in bataia soarelui este versantul Muchiei Zanoaga.

Zanoaga

Surprind citeva avalanse de primavara. Urc, fac pauza, urc...imagini de vis acum dupa furtuna!

vai si creste

Acum sint naruite planurile mele insa iau nastere altele pentru sezonul urmator de iarna.
Undeva in versantul Muchiei Vistei se aude o avalansa si apoi un urlet de urs...Probabil s-a speriat si el de vitregiile naturii. Acum nici el nu mai este rege acolo.
Revin la refugiu nemaifiind timpuri pentru o ascensiune. Deh, am adus pina aici cele 27kg de bagaj pentru citeva clipe in natura.
Seara se inoreaza iar insa nu mai ploua. Chiar si in refugiu s-a incalzit la 4*C fata de 0*C cit era in prima zi. Sint bucuros ca exsta semnal orange chiar in refugiu spre deosebire de connex care nu are retea nici afara.

DUMINICA 31 martie 2013
7:30 plec spre vale pe un cer noros incarcat cu picaturi de ploaie. Am schimbat si eu ora si n-am prea stiut exact cind rasare soarele.

Zapada uda ma impiedica sa cobor prea repede. Uneori se merge pe un fost drum de tractor.
Apa navalniva si involburata isi schimba mereu infatisarea. De sus, dintr-un perete inalt si nud, un piriu firav pe vreme secetoasa, puternic si spectaculos primavara isi daruie apele Vaii Vistei aruncindu-se intr-o cascada impresionanta numita Moara Oaghii(7:45) care este schimbata dar aceeasi !!! Vuietele cascadelor inunda valea.
8;30 sosesc la drumul forestier, zapada s-a topit, au ramas noroaiele si bustenii ce asteapta a fi incarcati in camioane.

iata diferenta, baraca s-a prabusit

Pff, uimitor, daca dormeam aici in timpul furtunii nu era prea placut sa ramin fara acoperis deasupra capului!

Gheata ce atirna pe peretii vaii s-a topit si ea iar covorul verde incepe sa apara. Uneori intorc capul si zaresc Hirtopu in negura!

Ce bine ca am reusit sa cobor neplouat!

9:45 Poposesc si servesc un mic dejun la Bancuta Turistilor. De aici intru in cimpie si se mai incalzeste. Am in plan o coborire pe la Complexul Simbata, drum lung si apoi spre Voila,undeva peste 20km
Din drumul principal Victoria-Simbata as mai avea 5km pina la Complex. Ii dau din plastici si dupa 100m ma trezesc ca nu-i bun planul. Ce?! Sa merg 20km si multi din ei pe asfalt? Poate ca nu ma va lua nimeni la ocazie asa plin de noroi si cu bagaj voluminos.

mieluseii de primavara

Deci plec spre VICTORIA, vreo 5km. Noroiul a mai disparut si e mai placut de mers, acum in helanca. E pustiu iar casele de vacanta sint inchise

Disting toate culmile incepind cu Dragus si pina la Piscul Podragului...minunat sa le privesti ori sa fi sus acolo, nu si sa te lupti prin padure cu zapada umeda.  La Bilea este doar 1*C iar pe aici cam 12*C.

gara Vctoria

Fac o scurtatura(marcata) si sosesc la gara Orasului Victoria(11:10). Acum sa vad cind am trenul, primul tren spre Brasov!
Pfff, nu  mai circula de prin 1960, acum doar pentru marfa si lemne! Si sa mai diversific, urmez calea ferata spre Ucea. Daca pe sosea sint 8km aici vor fi vreo 6km cred.

teren minat, atentie cirtite

Mergind prin zavoaie zaresc diverse pasari si o vulpe. Spre munte cred ca e ploaie acum.
13:25 statia CFR UCEA, prind un regio din 2 vagoane. Pfff, ce mai tura cu 27kg...pioleti, coarda, casca, etc

Cine are timp ar putea viziona si intregul album foto:
https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/DorDeDucaPeValeaVistei2731martie2013

Fagaras, Valea Vistei-Moldoveanu-Simbata

Weekendul 23-24 octombrie 2010 a fost mai prelungit si cu vreme neobisnuit de frumoasa. In prima parte, 22-23 oct(vineri si simbata) am urcat pe Transfagarasan-Saua Caprei-Fereastra Zmeilor.
Relatarea  turei poate fi gasita aici.
Avind inca 2 zile la dispozitie, i-am propus lui Dan un traseu direct si sigur spre Moldoveanu. Valea Vistei avea sa fie un trase lung, care se parcurge deseori intr-o zi. Din orasul Victoria ne-am indreptat spre catunul Vistisoara de unde am urcat cu atelajul pe Valea Vistei Mari, un forestier destul de noroios fiind si toamna. Am urcat circa 3km si am campat deasupra captarii. Intre timp Dan a strins lemne de foc. Linistea a fost tulburata de tractorul ce cobora busteni. A urmat o noapte placuta si nu foarte friguroasa.
Duminica dimineata, 24 oct, inca pe intuneric am strins cortul si ne-am pregatit atent bagajele. Urma sa urcam o diferenta mare de nivel, probabil cca 1500m pina in Portita Vistei.


Impotriva inchiderii liniei Oravita - Anina


Pina la capatul forestierului traversam odata piriul pe un pod. Din locul unde incepe poteca si pina in Victoria sint 9km si pina sus pe Moldoveanu vreo 6-7 ore. Sintem depasiti  de un grup de tineri ce si-au propus sa urce si sa coboare intr-o zi pe Moldoveanu. Nu-i vad echipati si-mi dau seama ca ori se vor intoarce ori vor fi norocosi(cu gheata) ori vor pati ceva pe traseu.

Marcajul triunghi rosu ne conduce de pe un mal pe celalalt, astfel ca vom traversa pe 3 punti. Nu ma grabesc pentru ca stiu ca e un drum lung si nu are rost sa transpir aiurea.
Trecem pe la Moara Oaghii

iar mai sus, cam pe la limita padurii pe la un refugiu(felicitari Transmont Fagaras). De aici inainte vom avea largi perspective si pentru putin timp vom merge si prin soare.
Pe dreapta lasam un vilcel comod pe care s-ar ajunge in Muchia Vistei Mari

si hotarim sa facem un prim popas la soare dupa aproape 3 ore de mers. Atentie ca aici ar fi ultima sursa de apa. Noi ne-am oprit mai sus de zgomotul piriiului si nu am mai luat deloc apa. Am hotarit ca ne ajunge stocul(1,5l de fiecare) si ca vom gasi pe linga refugiul Portita Vistei.
Urcam prin vasta caldare:

Sint fascinat de crestele Vistei Mari, Zanoaga si Padina Otelei:

E o vreme extraordinara...si la soare e chiar cald...la nivelul solului termometrul arata 20*C!
Iata si Padina Otelei(Hirtopu Ursului)

De sus au inceput sa coboare grupul tinerilor. Acum sint pe grohotis si sint atenti. Au renuntat la ascensiune din cauza ghetii. Eu si Dan speram ca vom strapunge Portita fara prea mari probleme. Avem 2 pioleti si o pereche de coltari, iar pe Venom il vom lega. Zis si facut, la primele gheturi mai serioase imi leg coltarii si fac urme pentru coechipierii mei.

Cei echipati ar putea urca direct pe un horn si razbi in creasta principala. Asa am facut in noiembrie 2003 cind am ratacit marcajul. Acum urmam in zig-zag poteca turistica.

La ora 3 dupa amiaza iesim in soarele ce bate puternic in fetele sudic. Dar sintem primiti si de un vint ce ne taie avintul. Singura directie este spre refugiul aflat la 10min spre est. In fundul vaii, mai jos de Iezerul triunghiular se zaresc ceva oameni. Poteca prezinta multa umezeala si noroi. Vom lasa Moldoveanu pentru a -2a zi....izvoarele din apropierea crestei sint inghetate si preferam sa topim zapada. In refugiu avem seara 2-4 grade.
Pe la ora 5 soseste si un mediesan care a urcat prin Valea Simbetei.  Toata seara vintul bate nebuneste pe creasta. Speram ca dimineata sa avem o fereastra de citeva ore pentru "atacul" Moldoveanului.
Sint placut impresionat ca in refugiu gasesc un exemplar al unei Biblii. O rasfoiesc putin si ma gindesc inca odata la versetul:
"El tine in mina adincimile pamintului, 
si virfurile muntilor sint ale Lui" (Psalmul 95, 4), deci in orice ascensiune trebuie atentie caci noi sintem la mina muntelui...

Luni, 25 oct, Ziua Armatei Romane
Ne trezim pe la 5:30 pentru a avea timp sa pregatim toate bagajele. Venom va ramine in refugiu iar noi vom urca pe Cioaca Moldoveanului. La orele 7:10 parasim refugiul si urcam pe marele dinte al Vistei. Medieseanul a plecat pe la 6:30 cu gind de a ajunge la Podragu si Turnuri. Si noi ne grabim insa diferenta de nivel isi spune cuvintul in avintul nostru. De pe Vistea Mare(al 3-lea virf din Romania) se zaressc toti muntii pina la Costila!!!

si inca una:

De pe Vistea mergem spre sud pe punctul rosu catre Moldoveanu. Tinta noastra este foarte aproape.

In zapada sint imprimate urme de coltari ale celor ce-au urcat in zilele trecute pe aici. Noi nu ne-am legat coltarii si acum sintem atenti. Culoarul ce coboara din Spintecatura spre Iezer este plin de zapada insa cel ce cade in Valea Orzaneaua este uscat.
La 8:15 min sosim pe marele virf al Romaniei, Moldoveanu, 2544 m

Dan Alexe(stinga), Dan Oancea(dreapta)

Eu sint pentru a 2-a data pe virf in 2010 si a 7-a oara in ultimii 10 ani. Dan e prima data pe top desi a mai fost pe Vistea. Nu stam prea mult  deoarece ne gindim la Venom si la lungul drum de intoarcere.

Ii propun lui Dan sa coboare cu coltarii mei inapoi pe valea Vistei sa recupereze masina iar eu cu ciinele lui(venom) sa mergem prin Fereastra Mare fiind un traseu cu gheata si zapada mai putina. Si trecem la fapte...
Lacul Manastirii:

Memorez Hornul rasucit al Vistisoarei pentru o eventuala tura de iarna:

si sosim repede si pe vint in Fereastra Mica:

Este acelasi tip de refugiu ca in Fereastra Zmeilor dar parca mai bine izolat. E caldut si placut. Sper sa fie un loc placut si la iarna. Nu zabovim prea mult desi mi-ar fi placut. In urma cu 2 luni (cind nu era refugiul) am montat cortul aici pe un vint puternic. Vezi aici tura din luna august.
Vedere Muchia Simbetei-Dara:)

La miezul zilei ne aflam in Fereastra Buna iar coborirea nu prezinta dificultati. E putina zapada inghetata insa caldura a mai inmuiat-o. Pierdem repede din inaltime si sosim la Coltul Balaceni :)

La cabana Valea Sambetei e destul de pustiu si obloanele trase :)

si creasta care nu mai este asa de insorita :)

Urmeaza un drum lung prin padure, pe la baza Pietrelor Caprei, traversari de vilcele si un parcurs de forestier rupt pe alocuri. In trecut acest drum era practicabil cu vehicule de teren.
Aproape de Complexul Simbata ma regasesc cu Dan care venea in intimpinarea noastra. Sintem bucurosi ca am reusit sa coborim din munti.
Fiind inca devreme ne permitem sa vizitam si Mansastirea Simbata de Sus(Brancoveanu) :)

tura ia final pe un drum "pacatos", cu radare, trafic, indicatoare aiurea si depasirile altora la mustata noastra si... cu o veste tragica, accidentul mortal din Bucegi al Gabrielei Postole pe care am cunoscut-o si eu in iarna in personalul de munte..
Un film cu Vistea si Moldoveanu il gasitii aici:



iar albumul meu(Dan Alexe)  aici iar al lui Dan Oancea aici