Hornul Coamei, Costila

Ehe, prima tura in Bucegi pe 2013...mda, a fost putin decalata, ba ca vine x, ba nu acum, ba munca, ba vreme nasoala. Ei, gata, m-am hotarit, o tai singur acasa in Costila.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/BucegiHornulCoameiSiCevaPrinZona
Filmulet: http://youtu.be/DazDWFEPu1k
Fac bagajul cum trebuie, cu fiare suficiente, mincare, psihic destul(gindeam eu de la tastatura) si...
MIERCURI, 6 martie 2013
4:45 primul tren din Ploiesti spre Busteni. Ca de obicei "alerg" disperat spre gara crezind ca 30 min pt vreo 3 km nu-mi sint de-ajuns. Aiurea, doar ma incalzesc si uit de somn. De sete nu...
6:10 debarc in Busteni cu bidoanele goale (PET) in mina pentru a lua apa de la coltul str Fintinii. Vraja...Primarul Emanoil Savin a uitat ca unii sint si ecologisti si ca nu vor sa iroseasca plasticul din magazin. Cita gheata s-ar fi facut la robinet? Ger nu mai este demult aici....
E senin sticla si incerc a ma obisnui cu gindul ca voi topi zapada la refugiu. Pornesc spre caminul Alpin si clasicul drum nemarcat spre refugiul Costila. "Garderoba" cu bancuta demult a fost desfiintata asa ca trec pe acolo fara pauza.

Peretele Vulturilor

Poteca este larga, zapada mica si inghetata, asa ca nu-mi trebuie mai mult de 2h30 sa pasesc pe terasa refugiului costila, pustiu, gol si curat.

refugiul

E caldut, la soare termometrul indica 22*C. Ma pun la topit zapada. Valea e bine acoperita si in ultimele zile au curs mici avalanse de suprafata. Timpul trece insa nu mi-am propus pt azi o zi prea lunga. Doar Hornul Coamei.
9:40 soseste un grup de 3, bine colorati in echipament modern: Cornel Sain, Ciprian si Alex. Se odihnesc putin si vor sa urce spre Strunga Galbenele. Imi fac repede bagajul(cam greut de teama hotilor ce ar putea veni intre timp) si la 10 plec primul spre Valea Galbenele.

Valea Costilei spre Coama cu Jnepeni

Incep si gifii. Urc cit se poate de tare, poate si din dorinta de a le arata celorlalti ca sint o "masinuta". Ma afund pina la glezna, zapada e putin uda. Dupa crucea metalica urc spre Coama cu Jnepeni. Nu sint urme. Apoi zapada creste, mentin citeva minute culmea pina sub Pinten si pe un versant expus si bine inzapezit fac traversarea spre lanturile inzapezite.

traversarea in Galbenele

Intorc mereu capul sa vad daca m-au ajuns. Nu, inca! Imi prinde bine la moral...sa stiu ca am pe cineva in urma, pe urmele mele. Aici nu mai e soare, ma afund uneori mai sus de glezna, dar sap zdravan cu coltarii. Nu am bete de ski fiindca am dorit sa scap de povara, asa ca urc la 2 pioleti.

Vilcelul Florilor de Colt

La inceput zapada e moale iar pe talvegul central curge continuu zapada, ca intr-o pilnie.

Valea Galbenele si trupa lui Cornel S

Ma apropii repede de Hornul dintre Fire...gata, a intrat n vale si Cornel si trupa lui, fiecare in ritmul lui.

11:15 sosesc linga Hotelul galbenele. iau o pauza pentru a ma imbraca. Pina aici am urcat doar cu tricou si polar subtire. Acum pun si cagul si fac traversarea spre Hornul Coamei.

Peretele Galbenele si Hornul Coamei

Gituitura inferioara din Hornul Coamei

Cei 3 se hotarasc sa renunte. Cred ca e din cauza vintului. Cita experienta ai avea nu poti urca ceva tehnic pe Rosculet(3B). Eh, acum sint singur si intrarea e cam ingusta.
In 2011(vezi aici) am intrat in Horn prin Fisura Galbenele si o brina larga. Acum ma straduiesc sa infig pioletii in orice...
Am in fata o gituitura verticala in care nu reusesc sa ma inalt.
Uf, as cobori, dar unde mai e farmecul? Si daca alunec?

Nuuu, coltarii se sprijina pe ceva stinca, ramonez si depasesc pasajul. Primul. Asa cred acum.

Avansez repede, inchipuindu-ma actor in vreun film. Desigur, am vazut prea multe si visez cu ochii deschisi. E placut, usor cit timp ai in ce infige lamele fiarelor.

Sosesc pe o brina larga pe care as fi luat-o daca doream evitarea pasajului.

Aspect din horn

Uneori vintul imi arunca zapada in cap, care-mi intra pe sira spinarii. Hornul Coamei are avantajul ca poate fi urcat rapid daca zapada e buna, si pentru unul cu pregatire medie poate fi o plimbare.

subsemnatul calator

Pe stinga ajung in dreptul intrarii din Furcile(vopsea veche, pitoane cu cordelina rosie). Gheata care imbraca  odata peretele de la intrare acum abia daca mai e buna de ceva. E si putina...Mai sus dau de alte 2 pitoane(ucrainiene) din care se mai rapeleaza.

spre valea Galbenele, Coltul Galbenele

Fac cite o poza, privesc repede traseul si in culoar sint protejat de vint. Ah  ce bine este! Sculele(pioletii) imi sint de real folos. De unul singur aici cu un singur alpenshtoc nu ai ce cauta, iti semnezi in avans testamentul, declaratiile si vorbesti cu taica preotu' sa te astepte la coltul hornului.

iesirea in Briul Mare al Costilei

 Dar mie imi place, nu-mi este deloc greu, sint ca un robot si-mi miroase a briu. Ma gindesc totusi la coborire, cum ca daca nu as avea tupeu si singe sa fac BMC si traversare pe Scorus spre Galbenele, voi vi nevoit sa ma retrag tot pe Hornul Coamei. Ah, nu!!!

Coama de Piatra spre Costila-Galbenele

 13:20 pasesc pe BMC in plina rafala de vint. Si as fi dorit sa fac stinga sa studiez de sus creasta Costila-Galbenele. Acum, nu, nu se poate, ma multumesc cu o poza spre V Costilei si Coama de Piatra unde citeva capre negre pasc iarba uscata!

BMC spre Scorus

Fac dreapta pe Briu. Ma cam enervez fiindca merg prea pe sub pereti unde pericolul unei caderi e ridicat. Hai Hikere, ai mai fost pe aici, trebuie sa reusesti. Cobor putin, zapada e "safe", tai panta si depasesc coama spre V Scorus. Aici zapada e mai mare si locul mai primejdios, fiind expozitie nordica. Phew...
Nu stiu de ce ma grabesc. Se vede Omu, Creasta Malinului si alti dinti. Trag 1-2 poze si caut cu privirea un acces facil pe firul Scorusilor.

vedere spre Omu

Cum? de ce ma grabeam? Pai sufla vintul si nu ai vrea sa-ti pierzi echilibrul tocmai pe o fata expusa.
Cobor timid la inceput, apoi in alergare usoara. Sint si urme vechi care ar fi ajutat pe vreme cetoasa. Acum vremea e buna si eu sint in inima muntilor.

Umarul si Coltul Strungii

Uite si Strunga Galbenele, cit de aproape fi. Si Fisura Scorusilor. Imi pare a fi dura, dar din experienta traseele par a fi tari doar pina iti pui mina si piciorul. Apoi te convingi.

firul Galbenele

Traversez(14:20) spre Strunga si din amintiri stiu ca de aici unii fac rapel. Pe unde o fi pitonul? Eh, e doar un parapet de zapada(14:30). Ma intorc, fac citeva trepte si apoi cobor normal. Cam asta e traseul...mai departe se coboara normal si cu viteza. Intilnesc repede urmele mele pe linga hotel si revin la refugiu(cca 15:30). Se picleaza putin dar hai sa vedem ce va mai fi si miine.
Maninc bine, ma hidratez si ma pun la lecturat, dar adorm repede. Stiti cum este sa va "sarute pamintul". Eu da, insa doar la sens figurativ. Am adormit cu:

Sarutul pamintului

Joi 7 martie 2013
Planul era sa ma trezesc super matinal. M-am tot gindit cum sa ma asigur daca voi avea nevoie. Hm, hai baiete, te lasa nervii acum in somn?
Termometrul arata 2*C dimineata la 7...deci zapada sa flescait, iar pe valea Costilei au curs avalanse mici. Mi-a spus sa mai cresc in grad..de la 1B la 2A, deci hai pe Albisoara Gemenelor/crucii.
8-plec spre Valea Alba. Ce bine ca la izvorul de sub copac(8:15) este apa! Voi lua la intoarcere. Merg la coltari desi nu ar fi nevoie. Nu conteaza, nu stric nimic.

Creasta Picaturii

 La Belvedere (8:30) trag niste cadre cu Picatura. E alba si mereu frumoasa. Poteca e ingusta dar trec fara probleme echipat corect. Urc repede dar...zapada flescaita imi face necazuri. Coltarii mei fac talpi enervante, obositoare. Sint o pacoste...sau zapada asta e o pacoste? Eh...Mai repede nu pot avansa. Inghit niste ciocolata, ma imbrac mai bine si continui.

Alb Brinei, 9:40

 Aceeasi zapada. Las pe stinga firele Albisoarelor si ma trezesc in Albisoara Brinei. Sap si sap, si scutur picioarele de plumb. Si incepe sa picure. Asta imi lipsea. Bleah. La fata aia inierbata ha hotarasc sa renunt. Asta nu e un ritm bun. Cobor la fel cum am urcat, apoi pe fund pe Valea Alba.

intrare in Alb Crucii

Recunosc si intrarea in Alb Crucii&Gemenelor si ii dau in jos. Efortul parcurgerii ar fi unul prea mare. Asta nu mai tine de masinaria mea, poate ca un angrenaj s-ar defecta si n-as gasi vreun service!
Poposesc putin La Verdeata pt a mai aranja fiarele de pe mine. Sosesc 2 schiori cu piei de foca. Unul cred ca este bubululRo de pe youtube. Se grabesc de parca ar fi intr-o competitie.
revin la refugiu, halesc un iaurt si la 2PM pornesc spre Pintenul Costilei.

spre Pintenul Costilei

Pe aici cred ca s-a facut si premiera lui Baticu cu echipa numeroasa. Zapada uneori doar acopera gata cazuta si e greu sa nimeresti prize bune. Dar incet avansez spre "padurea" de jnepeni, Caut cu ochii sirul pitoanelor si ancora de start.

regrupare la piton

 Ce folos? Toata baza e acoperita de zapada. Ptiu, pe unde or fi pitoanele? Parca mai pe centru. Ce ma enerveaza conglomeratul asta, pietricelele asta cimentate. Sosesc la o iesitura de stinca si incerc sa fixez un friend. Airea rau, bolovanul se misca rau. Speram sa ma intorc barbat din Pinten. Dar hai sa nu cedez asa repede. Incerc mai pe marginea din stinga si gasesc citeva puncte de sprijin. Ura, ma regrupez la un piton. Si pina sa plec mai sus spre urmatorul piton imi cade pe fata cazuta o "caruta" de zapada uda ce incepe sa se topeasca. Nu e chiar Dunarea, dar firisoarele de apa imi uda sfoara si ranita legata de piton. Imi calculez citi metri sint pina la urmatoarea asigurare. Nu prea mult, vreo 4metri. Infasor coarda pe dupa git, fac un nod si plec in sus in echilibru precar pe stinca siroinda.

eu sint, nu un cuceritor sau indraznet, ci un INCONSTIENT!

Ah, ce incordat sint..Reusesc sa pun expresul si zelbul. O iau de la capat. Citi metri sint pina la urmatorea asigurare? Inca vreo 3-4. Fac nod, las 4m liberi sub mine si urc mai cu miinile, mai la dry-tooling. Si iar regrupare! Ar urma o miscare mai intinsa, jnepenii sint la stinga cu vreo 2m, apar niste prize tip buzunar dar acum am o ancora chimica si pot rapela fara teama.

spre Tancul Mic

Oricum plecasem doar in vizita, e ceasul 3PM. Pun semicoarda in 2 si o dau la vale la rucsac. Tot peretele e ud si eu am intrat aiurea in el.

rapel pe fata cazuta a Pintenului

Am timp sa savurez coborirea si sa mai caut eventuale pitoane ascunse in zapada. Acum sint asigurat de sus.

rapel

Mai jos un alt piton imi zimbeste. Deci nu pierd timpul si pun coarda si prin el. Si asa mai scot inca 20m.
Revin repede la refugiu, las ranita si urc in Ragalia, urmatorul horn amonte de The Jack. Acum zapada faciliteaza urcusul insa la saritoare trebuie sa fiu atent. Pun un friend si ma trag putin. Terenul e friabil cu pietricele marunte.

In Ragalia

Urc ultima rampa pamintoasa si sosesc la cordelina pusa de Paciu in nov 2011. Sper sa mai fie inca rezistenta.. Pun sfoara si fac rapel, de fapt incerc sa si descatar pentru a nu forta fereastra de conglomerat ori cordelina.

vedere spre poiana Tapului

Revin pe pamin, adica pe zapada. Si cind vad stratul asa de mare imi spun ca ar merge un rapel cu pioletii, adica cu recuperarea lor. Totul se petrece pe teren sigur. Sint uimit, treaba functineaza de minune.

cina in refugiu

Fiindca zapada nu e prea buna planul e ca vineri sa cobor. Soarecii joaca pe masa si pe tigaia pusa pe priciul pe care dorm. Hm, reusesc sa-l surprind pe unul ce ma privea. Ei, stati asa ca va aduc otrava cu proxima ocazie.

Vineri 8 martie 2013
E cald, ziua vreo 8*C, adie vint si e tot flescaiala. La 7 dimineata activitatea ceturilor pe V Ph e intensa. Voi merge pe Vilcelul Negru incercind sa ocolesc Tancul Mic.

Vilcelul Negru

I se zice Negru fiindca vara e destula jungla pe el. Zapada e mare si uda iar panta abrupta. Nu e de joaca. Sper sa reusesc sa urc pina in strunga pt a rapela pe Vilcelul Pietros. Odata cu cresterea pantei apare stinca sub zapada si se reduce posibilitatea fixarii pioletilor. Caut pernite de iarba. Gata, e prea abrupt. Urc ori cobor? Sint la un copacel de care ma tin cu un piolet pina leg coarda.

finalul Vilcelului Negru

 Urmeaza un horn strimt cu pereti stincosi. O lama o fixez intr-o fisura adinca. Restul punctelor de sprijin nu sint sigure. Ricii pina prind ceva. Bai esti nebun. Copacelul tau nu ar tine daca vei zbura. Pitoanele si mobilele au ramas jos la refugiu. BRAVO, alpinist de 2 banuti...Trebuie sa mai ajungi si intreg jos, asa ca hai valea.

rapel la copacel

Rapel dupa copacel. Hm, la inceput nu-mi place!
Revin la refugiu  si plec spre tancul Mic prin Vilcelul Pietros. Sint niste urme vechi care ajuta la ghidaj.

Flamura Rosie

Studiez traseele urmind ca in luna mai sa incep sa si urc pe aici.  Ajung si la Veverita si apoi ma  retrag la refugiu. Cerul e inorat.

Vilcelul Pietros

Ramas bun Costila !
Revin acasa cu un bagaj de 22kg...ce mult! Si n-am luat nimic de pe munte, poate doar ceva apa in semicoarda si vechii mei plastici!

Hornul Coamei

Traseu:
- prima zi(miercuri 26 ian 2011): Caminul Alpin-Ref Costila-Valea Galbenele(pina aproape de Hornul dintre Fire)
- a doua zi(joi 27 ian 2011): Ref Costila-V Galbenele-Hornul Coamei-BMC-V Scorusi-V Malin-Hornul Pamintos-Vilc Poienitei-Pna Costilei-Gilma Mare-Plaiul Finului-Busteni(Caminul Alpin)
Perioada: 26 ian 2011-27 ian 2011
Echipa: Dan Oancea(UK/Buzau), Hiker
Poze:http://picasaweb.google.com/hikerph/HornulCoameiCuDanOancea2627ian2011#
Film: http://www.youtube.com/watch?v=UPqCiMrcrXg, http://www.youtube.com/watch?v=4VWTzYLrjYw(coborire in Galbenele pe un horn)

La jmatatea lui ianuarie se intimpla ca Dan Oancea sa revina in tara si-mi propune o tura prin Fagaras insa timpul scurt(3 zile) si vremea capricioasa din ultimele zile ne directioneaza catre Bucegi...Pai primul lucru e sa ajungem in refugiul Costila...

26 ianuarie 2011(miercuri)
Sosim la Caminul Alpin pe la 7 dimineata si Dan isi urca jipul pina sus in padure. E frig iar noi trebuie sa ne echipam. La meteo se anunta cea mai friguroasa zi a saptaminii(Bucuresti -12, M Ciuc -22). Pe la 7:30 ne aruncam bagajele in spate si pornim incet pe Munticel. Nu sint urme iar zapada ajunge pina la glezna. E senin, poate si frig dar noi ne incalzim imediat.

Dan Oancea pe Munticel

La Garderoba(Troita) a disparut banca care ne-a servit citeva decenii. Se intimpla in Romania... Mergem pe traseul direct de Valea Alba fiind cu ceva privelisti.

Blidul

La peretele cu placute comemorative sosim dupa cca 2 ore de plimbare. Aici gasim gheata si fireste ca poftim la ceva teste de pioleti, mai ales ca Dan are o pereche noua. Pierdem ceva vreme pe aici si plecam nu  prea incintati.

Gheata de la peretele cu placute

Izvorul de la bancuta este inghetat si acoperit cu strat gros de zapada. Zapada creste si pentru mentinerea echilibrului ne folosim de piolet sau bat de schi.

Traversam firul Costilei

Afara s-a incalzit bine, iar zapada din pomi a inceput sa cada. La 11:15 sosim la ref Costila. Primul lucru pe care-l fac e sa iau lopata si sa ma apuc de pirtie. Nu-i zapada mare(pina la glezna) dar trebuie sa mentinem zona uscata.

Vreme de leneveala, la soare +22C

Nu mai avem chef de nimic si punem de topit zapada si facut o portie de OTRAVA Knorr(E 621 adica glutamat de sodiu ce provoaca Alzheimer) + oala de Aluminiu...
Mai tirziu ma apuc sa fac poteca spre traseele din Tancul Ascutit. Daca tot nu mergem sus pe vale, ii propun lui Dan sa facem prima lungime din Fisura Intrerupta. E destul de ud in partea de jos...Finalmente ne hotarim sa mergem pe Galbenele. Asa ca pe la ora 14 ne legam coltarii, luam semicoarda si mergem la arat.

urcind spre Coama Tancului Ascutit

Nu sint urme si incerc sa merg dupa instinct. Ne ajutam de pioleti si dupa ce depasim niste jnepeni sosim pe coama. Stiu ca de aici trebui sa urcam putin...dar noi urcam prea muuult si sosim aproape de obirsia Florilor de Colt.

zona crestei Costila-Galbenele din care s-a produs o cadere de bolovani

Cercetez zona si constat ca nu e bine. Cit de usor poti gasi vara traseul de coborire in V Galbenele...

Tancul Mic vazut din Cr Costila-Galbenele

Si in fundul Vaii Costila se vede refugiul de unde am plecat.

Vedere spre refugiu

Cobor la Dan si incercam o coborire spre firul Galbenelelor. Gasim un horn, ne ajutam de copaci, descataram si apoi sarim in zapada. Nu e linia buna dar am coborit bine. Totusi pare aproape si traseul corect...Hotarasc sa o luam la deal spre Strunga Galbenele. Zapada e mare si ne afundam pina la genunchi. Avansam greu...

V Galbenele

Se face ora 16 si trebuie sa luam decizia de a cobori urmind ca miine sa revenim si sa mergem pe Hornul Coamei. Uneori zapada e buna de coltari insa predomina cea moale si adinca. Sint atent sa prindem traseul corect....
Ura! eram foarte aproape. Gasesc lantul, crucea indoita a lui Maxim Nicolau si disting firul secundar care era camuflat in zapada.

imagine din Galbenele spre Gura Diham

Traversarea spre Lant e cam anevoioasa. De fapt cred ca mai trebuie un lant si pe linga cruce. Urcam cu atentie si apoi sosim la urmele noastre. Apoi coborim la refugiu.

Noaptea pe v PH

27 ianuarie 2011(joi)
dimineata sint -12C. Peste Baiului si Valea Ph sint nori. Se pare ca vin incet spre abruptul Costilei. Desi aveam planificata alarma la 5:30(si la 7 sa plecam) am aminat treaba asta complicata...Dan dormea asa de bine ca nu am vrut sa-l trezesc...iar mie imi era somn pt ca toata seara(pina pe la 2 noaptea) am ascultat muzica.
6:50 imi fac curaj si ies sa aprind MSR-ul. Pregatesc ceaiurile si-l trezesc pe Dan. Ne hotarim cam greu la bagajele pe care sa le luam in traseu.
Ora 9, pentru ca "excursia' sa fie mai complicata luam toate bagajele la spinare, inchidem refugiul si plecam spre Galbenele.

 Avansam incet si sigur pe urmele facute in ziua precedenta.
Zapada a mai inghetat, dar greutatea din spate isi spune cuvintul.
Pina la coama incepem si gifiim dar ne inchipuim ca sintem pe la 6000m cu bagaj. Dan e in fata si merge constant. Eu m-as obosi mai repede fiindca am un ritm ceva mai alert.

Intram repede in ceata dar si in Galbenele. Ne vom hotari la Hotel ce vom face cu bagajele. Posibil sa ne intoarcem tot pe Galbenele si atunci Hotelul e bun pt depozitarea bagajului inutil.

Cu greutate mare ne afundam si mai mult. Nu zarim decit firul vaii , dar nu foarte mult, poate 50-60m.

O iau in fata si depasesc o saritoare in care gasesc un spit de rapel. E bine de retinut, insa acum iarna nu e nevoie de rapel.


Prin ceata nu se disting prea multe amanunte ale marelui perete al Galbenelelor. Totusi se pare ca vom iesi curind din nor.

Dan vorbind la  celular mai jos de Hotel

Momentele in care mergem repede la coltari sint rare. Asa ca sint nevoit sa ar nametii asemenea unui tractorist nebun. Trebuia sa fi lasat bagajul la refugiu...era mai intelept.

Deasupra Hornului dintre Fire

Pe linga noi curge un piriu cu zapada pulver ce vine din Hornul Coamei. Nu ne incurca prea mult curgerea asta. Dan s-a incalzit insa mie nu-mi place sa iau contact prea mult cu zapada.

Peretele Galbenele

Sosesc primul in dreptul Hotelului si parasesc firul vaii. Pina in Strunga Galbenele nu pare prea mult.

Strunga Galbenelelor

Gata, am hotarit sa urcam pe Hornul Coamei cu bagajele. Va fi mai interesant...

Hotelul Galbenele pe brina din stinga si Dan la confluenta

Pe pereti vedem gheata...e tentant sa incercam insa avem alt obictiv. La inceput Hornul e foarte ingust.

Hornul Coamei

Dan ma depaseste si merge pe dreapta cu gindul de a reveni in fir ceva mai sus. Intram in Fisura Galbenele(3A) gindind ca daca e mai larga in partea inferioara e mai lesnicioasa decit baza Hornului Coamei. .

ceva mai sus am facut stinga spre Horn

Dan reuseste sa treaca o ingustime si o saritoare insa eu ma blochez cu bagajul in spate. Dupa citeva strigate, vine si Dan cu sfoara. As fi avut un zbor nu prea placut. Treaba a fost cam urita cu bagaj. String din dinti, singele mi se scurge din miini stind cramponat in dragoanele pioletilor, incep si inghet dar finalmente "sar" pirleazul. Nu-mi place in ce ne-am bagat. Trebuia sa mergem pe firul Hornului...

Hai sa vedem pe unde continuam ca sa iesim din Fisura Galbenelelor. Mai urcam pe o fata, ma blochez la o treapta nemaiavind priza de picior si primesc iar un piolet de ajutor(adica agatam pioletii unul de altul).
Dan zareste o brina mica spre firul Coamei insa la jumate trebuie sa iesi in afara. O luam pe deasupra pe o fata domoala si sosim in Hornul Coamei. Cit timp si resurse pierdute..

Hotelul si Str Coltilor?

Dan la echipare(cam tirziu)

Continuam cu pozele...

Creasta Strungilor

Sintem atenti la traseul nostru...se pare ca avem o saritoare ceva mai sus. Incepe sa ninga.

Hornul Coamei

H Coamei , Hotelul(stinga) si perete de gheata

Panta nu e prea mare dar noi ne afundam pina la genunchi. de fapt sint 30cm de pulver peste un strat mai inghetat.

eu in Hornul Coamei

Pastram distanta, trecem pe linga 2 pitoane si o cordelina apoi sosim la o saritoare putin dezgolita.

Dan sub saritoare

Dan fiind primul trece fara mari probleme. Eu ma chinui putin apoi ma dau batut. Nu pot urca cu rucsacul asa ca ma ajut putin de semicoarda. Sus e un piton bine batut.

in sus nu mai sint probleme

Il depasesc pe Dan si bag urme pina la final cind mi se acreste. Ninge si e ceata.

BMC si obirsia Hornului Coamei

Se face 15:30 cind ajung alb pe Briul Mare al Costilei. Fac stinga spre V Costilei insa pina scot aparatul se incetoseaza iar. Dupa 10min soseste si Dan. Luam citiva biscuiti si ne pregatim de traversat spre Scorusi.

vin si eu pe urme, in traverseu

depasesc o creasta de zapada si zaresc Scorusii

Distingem Valea Scorusilor si Creasta malinului.

obirsia Scorusilor

Pe vale nu se poate merge asa ca ne lasam pe fund pentru a nu ne afunda...si coborim...

Fisura Scorusilor

Strunga Galbenelelor

 Mai jos, prin ceata, facem stinga si prindem un vilcel secundar al Scorusului unde sintem nevoit sa facem o saritura mica. Nu am pozitie buna sau tupeu si ma codesc. Pina la urma sar fara rucsac.

saritoarea mare neacoperita la care facem un rapel

 Ajungem in plina intuneric la Saritoarea Mare...e aiurea rau. Este un piton si o cordelina dar mult mai jos asa ca trebuie sa ne rapelam la un pom pina prindem cordelina respectiva...E 7seara.
Nu pierd vremea si merg inainte sa fac urme pe Hornul mare de la Scara. In partea de sus e mai dificil, catarind stinca. Cine e subtirel poate intra pe o fereastra si iesi apoi sub copacul de rapel.

iesire din Hornul pamintos

E 19:30 si sintem la obirsia vilcelului Poienitei. Mai e cale lunga pina la masina si pe drum la gindesc la calea cea mai rapida spre Busteni.

Pe firul Poienitei ratacim in zona de jos...ciudat fiindca am iesit pe banda galbena ce duce la Omu. Sintem intr-o poiana mare si daca nu vedeam marcajul sigur balauream mult. Sosim si la intersectia cu Munticelu. Apoi continuam pe Gilma Mare fiind o pereche de urme. Hm, Munticelu inca nu are urme. Urmam drumul de caruta si pe la 21:30 sosim la forestierul de Gura Diham, in Plaiul Finului, nu inainte de a ne hidrata la izvorul din padure.

incintat ca sint la final

o pauza pe forestier

Cascada de la marginea Busteniului nu a inghetat...continuam pe dreapta pe o strada in panta si la 22:15 sosim la jipul din padure, linga Camin.

Finalizam o tura frumoasa, solicitanta dpdv al efortului...data viitoare vom merge fara bagaj.