Dor de duca...prin avalanse

De ce?
De ce acum la final de martie 2013?
Simplu, daca multi cauta deja trasee de bicla ori faleze caldute, eu sint mai nazdravan, un melancolic si un iubitor de zapada, de paduri si creste albe. Luna martie a avut citeva rabufniri iernatice, vijelii cu multe grade sub zero. Si asta s-a intimplat mai mereu la final de saptamina, stiu asta ca am petrecut chiar o duminica geroasa la rapel.

MIERCURI 27 martie 2013
Urmez traseul clasic, cu un regio(tren personal), stau in Brasov 4ceasuri si ma cobor in Ucea la 16:40. Burniteaza. Prind microbuzul si dupa cca 8km sint debarcat in Orasul Victoria(16:55). Ninge...asta-i viata. Strabati 200km in 8 ore sa prinzi o vreme urita. Nu-i nimic, miine voi avea soare imi zic.
Trec prin poarta combinatului chimic remarcind disparitia multor conducte ale agentului termic! O fi criza, dar hotia si nesimtirea e mare in Romania. Imi zic ca sint roman(nu mai sint mindru de asta de muuult timp dar tricolorul il duc cu drag pe virfurile pe care sper sa le mai urc) dar nu din natia tradatorilor. Aici la combinat traseele se despart, iar plasticii din picioare ma poarta in ritm vioi spre Complexul Simbata. Ninge fara insa a avea putere de asternere aici in cimpie fiind solul cald.
Cale de un ceas se merge pe asflat vechi pina in dreptul altei uzine apoi pe un drum tot mai noroios si stricat de citeva tafuri cu lanturi si camioane cu busteni. Si ma aleg cu un design interesant pe pantaloni si jacheta, am ajuns un dalmatian pe o jumatate a corpului. Sint plin de picatele de noroi!

Imi zic ca mai sus se vor spala de la zapada si ii dau inainte iar la ora 18 ma socotesc in valea Vistei urmind a poposi 10min la bancuta turistilor aflata la liziera padurii.
Nu dupa mult timp apare zi zapada pe drum, tot mai consistenta si cu multa apa. E bine, este inca iarna! Depasesc noroaie pina la glezna, se lasa amurgul si ideea de a merge noaptea pina la refugiu ramine doar idee! Asa ca planul B este sa gasesc un acoperis.

19:15 pe stinga drumului, sus pe o terasa tot mai erodata regasesc o casa darapanata pe care o stiam din 1999. E praf inghetat pe jos, ferestrele lipsesc dar pentru citeva ore de somn e acceptabila pentru o persoana nepretentioasa. Si apoi in plina noapte, in zapada si mijlocul padurii ce pretentii sa mai am?
Izolierul e inlocuit de un parasolar auto(DA!) si mai astern pe jos sacul de bivuac si o punga. Gata, ma bag la somn neavind niciun chef(pofta) sa maninc/gatesc!

JOI 28 martie 2013
A nins toata noaptea, adica ninge in continuare. Aiurea, si nas mai scoate nasul din sacul de dormit. Halesc un sandvisch, beau putina apa, string si la 7:15 parasesc "cotetul". Avansez cam greu prin noroi si zapada dar dupa inca 45 minute sosesc la finalul forestierului, acolo unde piriul Terzii si Culmea Zanoaga a creat cale de acces drujbistilor. Acolo pe drum este si un adapost cu 3 pereti in care as fi putut inopta.  Veti vedea la intoarcere cum a fost adapostul!
Acum incepe poteca, pe partea stinga, urca sustinut. In trecut se trecea apa si se continua lejer paralel cu riul. Acum vad ca cineva cu minte incearca ca stopeze eroziunea traseului si a pus plasa de sirma.

Pentru inceput drumul este greu...asa pina ma obisnuiesc cu el. Drumul trece peste 3 punti acoperite cu zapada.

Moara Oaghii pe 31martie

Moara Oaghii in 28 martie

10:50 sosesc la Moara Oaghii
Poposesc pentru un mar si  un biscuite apoi continui stiind ca n-ar mai fi mult de urcat. Mersul prin zapada proaspata e greoi dar placut in acest cadru de iarna.
Traversez citeva vilcele pe care deobicei aluneca avalansele si la 11:50 ajung la mult visatul refugiu, acoperit de zapada.

E bine camuflat sub un strat de o grosime de palma si  vreunui om in ultima saptamina. Sint cu gindul la niste cani de ceai si paste. Pornesc arzatorul pe benzina si dupa amorsare imi apare un "frumos" incendiu la robinet. Scurgeri! Treaba asta se repeta de 2-3 ori insa remediez problema. Telurile mele erau naruite, cheful disparuse. Insa dupa sorbirea unui ceai fierbinte ma sinteam iarasi OM!

Las bagajul in refugiu si plec sa cercetez zona. In 2minute sint in golul alpin. In acest loc, pina in 1990 au existat o stina si o casa de vinatoare. De fapt, Valea Vistei ramasese singura artera nordica fara un adapost.

ma intreb care-i Scocul Miorelor?!

Totul este in ceata si parca sint intr-un film, fara puncte de reper. Nu e de glumit insa e usor de urcat pe firul vaii. Dinspre Scocul Mioarelor a curs cindva o avalansa, insa nu disting exact prin ceata firul culoarului si nu ma risc a intra acolo fara sa vad treaba.

E placut, nu-i prea frig, ninsoarea abia s-a oprit si eu continui lejer, uneori afundindu-ma pina la coapse, acolo unde sint ingramaditi bolovanii.

cascada in spatele refugiului

Revin la refugiu cu planuri marete pentru ziua urmatoare chiar daca-i devreme...dar o odihna lunga e binevenita. Alarma e pusa pe la 5 dimineata. Moralul meu creste cind seara zaresc si un petic cu cer senin. :)

VINERI 29 martie 2013
5:30 trezire...of, si aici sint soricei? Vintul isi face de cap...ninge, nu-i de urcat. Motai la gindul ca odata cu zorile se vor risipi norii.
Vintul si ninsoarea continua...Dupa ora 11 incepe ploaia. Gata...E furtuna, si in reprizele mele de somn(sigur ca dorm ziua!) am impresia ca ceva copaci ar putea cade peste mica naveta spatiala! Ies afara dar ma linistesc. Au mai fost vinturi, s-au rupt deja copacii putrezi asa ca hai la somn!
Toata ziua ploaie si vint.
Noaptea urmeaza iar vint si ploaie!
SIMBATA 30 martie 2013
5:30 trezire, ploua si e vint!

refugiul dupa furtuna

11:00 se opreste ploaia, vintul continua, se mai risipesc norii, se arata putin soarele, ma incalzesc si eu putin!

vint dinspre vest spre Zanoaga

Maninc si plec sa vizitez zona, poate ma aleg macar cu fotografii. Sint uimit cit de mult s-a topit zapada, urmele mele abia se zaresc. Wow :-) Totusi nu ma afund mai sus de glezna.

spre Portita Vistei

Avalansele de culoar, cu bulgari au inceput sa curga. As face o prostie daca m-as lasa amagit de vreme si as porni spre Portita Vistei. Ori incotro privesc vad urme de avalanse ori chiar caderi in direct.

Scocul Mioarelor

Iata si Scocul Mioarelor lung de 700m. Acum in bataia soarelui este versantul Muchiei Zanoaga.

Zanoaga

Surprind citeva avalanse de primavara. Urc, fac pauza, urc...imagini de vis acum dupa furtuna!

vai si creste

Acum sint naruite planurile mele insa iau nastere altele pentru sezonul urmator de iarna.
Undeva in versantul Muchiei Vistei se aude o avalansa si apoi un urlet de urs...Probabil s-a speriat si el de vitregiile naturii. Acum nici el nu mai este rege acolo.
Revin la refugiu nemaifiind timpuri pentru o ascensiune. Deh, am adus pina aici cele 27kg de bagaj pentru citeva clipe in natura.
Seara se inoreaza iar insa nu mai ploua. Chiar si in refugiu s-a incalzit la 4*C fata de 0*C cit era in prima zi. Sint bucuros ca exsta semnal orange chiar in refugiu spre deosebire de connex care nu are retea nici afara.

DUMINICA 31 martie 2013
7:30 plec spre vale pe un cer noros incarcat cu picaturi de ploaie. Am schimbat si eu ora si n-am prea stiut exact cind rasare soarele.

Zapada uda ma impiedica sa cobor prea repede. Uneori se merge pe un fost drum de tractor.
Apa navalniva si involburata isi schimba mereu infatisarea. De sus, dintr-un perete inalt si nud, un piriu firav pe vreme secetoasa, puternic si spectaculos primavara isi daruie apele Vaii Vistei aruncindu-se intr-o cascada impresionanta numita Moara Oaghii(7:45) care este schimbata dar aceeasi !!! Vuietele cascadelor inunda valea.
8;30 sosesc la drumul forestier, zapada s-a topit, au ramas noroaiele si bustenii ce asteapta a fi incarcati in camioane.

iata diferenta, baraca s-a prabusit

Pff, uimitor, daca dormeam aici in timpul furtunii nu era prea placut sa ramin fara acoperis deasupra capului!

Gheata ce atirna pe peretii vaii s-a topit si ea iar covorul verde incepe sa apara. Uneori intorc capul si zaresc Hirtopu in negura!

Ce bine ca am reusit sa cobor neplouat!

9:45 Poposesc si servesc un mic dejun la Bancuta Turistilor. De aici intru in cimpie si se mai incalzeste. Am in plan o coborire pe la Complexul Simbata, drum lung si apoi spre Voila,undeva peste 20km
Din drumul principal Victoria-Simbata as mai avea 5km pina la Complex. Ii dau din plastici si dupa 100m ma trezesc ca nu-i bun planul. Ce?! Sa merg 20km si multi din ei pe asfalt? Poate ca nu ma va lua nimeni la ocazie asa plin de noroi si cu bagaj voluminos.

mieluseii de primavara

Deci plec spre VICTORIA, vreo 5km. Noroiul a mai disparut si e mai placut de mers, acum in helanca. E pustiu iar casele de vacanta sint inchise

Disting toate culmile incepind cu Dragus si pina la Piscul Podragului...minunat sa le privesti ori sa fi sus acolo, nu si sa te lupti prin padure cu zapada umeda.  La Bilea este doar 1*C iar pe aici cam 12*C.

gara Vctoria

Fac o scurtatura(marcata) si sosesc la gara Orasului Victoria(11:10). Acum sa vad cind am trenul, primul tren spre Brasov!
Pfff, nu  mai circula de prin 1960, acum doar pentru marfa si lemne! Si sa mai diversific, urmez calea ferata spre Ucea. Daca pe sosea sint 8km aici vor fi vreo 6km cred.

teren minat, atentie cirtite

Mergind prin zavoaie zaresc diverse pasari si o vulpe. Spre munte cred ca e ploaie acum.
13:25 statia CFR UCEA, prind un regio din 2 vagoane. Pfff, ce mai tura cu 27kg...pioleti, coarda, casca, etc

Cine are timp ar putea viziona si intregul album foto:
https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/DorDeDucaPeValeaVistei2731martie2013

Hornul Coamei, Costila

Ehe, prima tura in Bucegi pe 2013...mda, a fost putin decalata, ba ca vine x, ba nu acum, ba munca, ba vreme nasoala. Ei, gata, m-am hotarit, o tai singur acasa in Costila.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/BucegiHornulCoameiSiCevaPrinZona
Filmulet: http://youtu.be/DazDWFEPu1k
Fac bagajul cum trebuie, cu fiare suficiente, mincare, psihic destul(gindeam eu de la tastatura) si...
MIERCURI, 6 martie 2013
4:45 primul tren din Ploiesti spre Busteni. Ca de obicei "alerg" disperat spre gara crezind ca 30 min pt vreo 3 km nu-mi sint de-ajuns. Aiurea, doar ma incalzesc si uit de somn. De sete nu...
6:10 debarc in Busteni cu bidoanele goale (PET) in mina pentru a lua apa de la coltul str Fintinii. Vraja...Primarul Emanoil Savin a uitat ca unii sint si ecologisti si ca nu vor sa iroseasca plasticul din magazin. Cita gheata s-ar fi facut la robinet? Ger nu mai este demult aici....
E senin sticla si incerc a ma obisnui cu gindul ca voi topi zapada la refugiu. Pornesc spre caminul Alpin si clasicul drum nemarcat spre refugiul Costila. "Garderoba" cu bancuta demult a fost desfiintata asa ca trec pe acolo fara pauza.

Peretele Vulturilor

Poteca este larga, zapada mica si inghetata, asa ca nu-mi trebuie mai mult de 2h30 sa pasesc pe terasa refugiului costila, pustiu, gol si curat.

refugiul

E caldut, la soare termometrul indica 22*C. Ma pun la topit zapada. Valea e bine acoperita si in ultimele zile au curs mici avalanse de suprafata. Timpul trece insa nu mi-am propus pt azi o zi prea lunga. Doar Hornul Coamei.
9:40 soseste un grup de 3, bine colorati in echipament modern: Cornel Sain, Ciprian si Alex. Se odihnesc putin si vor sa urce spre Strunga Galbenele. Imi fac repede bagajul(cam greut de teama hotilor ce ar putea veni intre timp) si la 10 plec primul spre Valea Galbenele.

Valea Costilei spre Coama cu Jnepeni

Incep si gifii. Urc cit se poate de tare, poate si din dorinta de a le arata celorlalti ca sint o "masinuta". Ma afund pina la glezna, zapada e putin uda. Dupa crucea metalica urc spre Coama cu Jnepeni. Nu sint urme. Apoi zapada creste, mentin citeva minute culmea pina sub Pinten si pe un versant expus si bine inzapezit fac traversarea spre lanturile inzapezite.

traversarea in Galbenele

Intorc mereu capul sa vad daca m-au ajuns. Nu, inca! Imi prinde bine la moral...sa stiu ca am pe cineva in urma, pe urmele mele. Aici nu mai e soare, ma afund uneori mai sus de glezna, dar sap zdravan cu coltarii. Nu am bete de ski fiindca am dorit sa scap de povara, asa ca urc la 2 pioleti.

Vilcelul Florilor de Colt

La inceput zapada e moale iar pe talvegul central curge continuu zapada, ca intr-o pilnie.

Valea Galbenele si trupa lui Cornel S

Ma apropii repede de Hornul dintre Fire...gata, a intrat n vale si Cornel si trupa lui, fiecare in ritmul lui.

11:15 sosesc linga Hotelul galbenele. iau o pauza pentru a ma imbraca. Pina aici am urcat doar cu tricou si polar subtire. Acum pun si cagul si fac traversarea spre Hornul Coamei.

Peretele Galbenele si Hornul Coamei

Gituitura inferioara din Hornul Coamei

Cei 3 se hotarasc sa renunte. Cred ca e din cauza vintului. Cita experienta ai avea nu poti urca ceva tehnic pe Rosculet(3B). Eh, acum sint singur si intrarea e cam ingusta.
In 2011(vezi aici) am intrat in Horn prin Fisura Galbenele si o brina larga. Acum ma straduiesc sa infig pioletii in orice...
Am in fata o gituitura verticala in care nu reusesc sa ma inalt.
Uf, as cobori, dar unde mai e farmecul? Si daca alunec?

Nuuu, coltarii se sprijina pe ceva stinca, ramonez si depasesc pasajul. Primul. Asa cred acum.

Avansez repede, inchipuindu-ma actor in vreun film. Desigur, am vazut prea multe si visez cu ochii deschisi. E placut, usor cit timp ai in ce infige lamele fiarelor.

Sosesc pe o brina larga pe care as fi luat-o daca doream evitarea pasajului.

Aspect din horn

Uneori vintul imi arunca zapada in cap, care-mi intra pe sira spinarii. Hornul Coamei are avantajul ca poate fi urcat rapid daca zapada e buna, si pentru unul cu pregatire medie poate fi o plimbare.

subsemnatul calator

Pe stinga ajung in dreptul intrarii din Furcile(vopsea veche, pitoane cu cordelina rosie). Gheata care imbraca  odata peretele de la intrare acum abia daca mai e buna de ceva. E si putina...Mai sus dau de alte 2 pitoane(ucrainiene) din care se mai rapeleaza.

spre valea Galbenele, Coltul Galbenele

Fac cite o poza, privesc repede traseul si in culoar sint protejat de vint. Ah  ce bine este! Sculele(pioletii) imi sint de real folos. De unul singur aici cu un singur alpenshtoc nu ai ce cauta, iti semnezi in avans testamentul, declaratiile si vorbesti cu taica preotu' sa te astepte la coltul hornului.

iesirea in Briul Mare al Costilei

 Dar mie imi place, nu-mi este deloc greu, sint ca un robot si-mi miroase a briu. Ma gindesc totusi la coborire, cum ca daca nu as avea tupeu si singe sa fac BMC si traversare pe Scorus spre Galbenele, voi vi nevoit sa ma retrag tot pe Hornul Coamei. Ah, nu!!!

Coama de Piatra spre Costila-Galbenele

 13:20 pasesc pe BMC in plina rafala de vint. Si as fi dorit sa fac stinga sa studiez de sus creasta Costila-Galbenele. Acum, nu, nu se poate, ma multumesc cu o poza spre V Costilei si Coama de Piatra unde citeva capre negre pasc iarba uscata!

BMC spre Scorus

Fac dreapta pe Briu. Ma cam enervez fiindca merg prea pe sub pereti unde pericolul unei caderi e ridicat. Hai Hikere, ai mai fost pe aici, trebuie sa reusesti. Cobor putin, zapada e "safe", tai panta si depasesc coama spre V Scorus. Aici zapada e mai mare si locul mai primejdios, fiind expozitie nordica. Phew...
Nu stiu de ce ma grabesc. Se vede Omu, Creasta Malinului si alti dinti. Trag 1-2 poze si caut cu privirea un acces facil pe firul Scorusilor.

vedere spre Omu

Cum? de ce ma grabeam? Pai sufla vintul si nu ai vrea sa-ti pierzi echilibrul tocmai pe o fata expusa.
Cobor timid la inceput, apoi in alergare usoara. Sint si urme vechi care ar fi ajutat pe vreme cetoasa. Acum vremea e buna si eu sint in inima muntilor.

Umarul si Coltul Strungii

Uite si Strunga Galbenele, cit de aproape fi. Si Fisura Scorusilor. Imi pare a fi dura, dar din experienta traseele par a fi tari doar pina iti pui mina si piciorul. Apoi te convingi.

firul Galbenele

Traversez(14:20) spre Strunga si din amintiri stiu ca de aici unii fac rapel. Pe unde o fi pitonul? Eh, e doar un parapet de zapada(14:30). Ma intorc, fac citeva trepte si apoi cobor normal. Cam asta e traseul...mai departe se coboara normal si cu viteza. Intilnesc repede urmele mele pe linga hotel si revin la refugiu(cca 15:30). Se picleaza putin dar hai sa vedem ce va mai fi si miine.
Maninc bine, ma hidratez si ma pun la lecturat, dar adorm repede. Stiti cum este sa va "sarute pamintul". Eu da, insa doar la sens figurativ. Am adormit cu:

Sarutul pamintului

Joi 7 martie 2013
Planul era sa ma trezesc super matinal. M-am tot gindit cum sa ma asigur daca voi avea nevoie. Hm, hai baiete, te lasa nervii acum in somn?
Termometrul arata 2*C dimineata la 7...deci zapada sa flescait, iar pe valea Costilei au curs avalanse mici. Mi-a spus sa mai cresc in grad..de la 1B la 2A, deci hai pe Albisoara Gemenelor/crucii.
8-plec spre Valea Alba. Ce bine ca la izvorul de sub copac(8:15) este apa! Voi lua la intoarcere. Merg la coltari desi nu ar fi nevoie. Nu conteaza, nu stric nimic.

Creasta Picaturii

 La Belvedere (8:30) trag niste cadre cu Picatura. E alba si mereu frumoasa. Poteca e ingusta dar trec fara probleme echipat corect. Urc repede dar...zapada flescaita imi face necazuri. Coltarii mei fac talpi enervante, obositoare. Sint o pacoste...sau zapada asta e o pacoste? Eh...Mai repede nu pot avansa. Inghit niste ciocolata, ma imbrac mai bine si continui.

Alb Brinei, 9:40

 Aceeasi zapada. Las pe stinga firele Albisoarelor si ma trezesc in Albisoara Brinei. Sap si sap, si scutur picioarele de plumb. Si incepe sa picure. Asta imi lipsea. Bleah. La fata aia inierbata ha hotarasc sa renunt. Asta nu e un ritm bun. Cobor la fel cum am urcat, apoi pe fund pe Valea Alba.

intrare in Alb Crucii

Recunosc si intrarea in Alb Crucii&Gemenelor si ii dau in jos. Efortul parcurgerii ar fi unul prea mare. Asta nu mai tine de masinaria mea, poate ca un angrenaj s-ar defecta si n-as gasi vreun service!
Poposesc putin La Verdeata pt a mai aranja fiarele de pe mine. Sosesc 2 schiori cu piei de foca. Unul cred ca este bubululRo de pe youtube. Se grabesc de parca ar fi intr-o competitie.
revin la refugiu, halesc un iaurt si la 2PM pornesc spre Pintenul Costilei.

spre Pintenul Costilei

Pe aici cred ca s-a facut si premiera lui Baticu cu echipa numeroasa. Zapada uneori doar acopera gata cazuta si e greu sa nimeresti prize bune. Dar incet avansez spre "padurea" de jnepeni, Caut cu ochii sirul pitoanelor si ancora de start.

regrupare la piton

 Ce folos? Toata baza e acoperita de zapada. Ptiu, pe unde or fi pitoanele? Parca mai pe centru. Ce ma enerveaza conglomeratul asta, pietricelele asta cimentate. Sosesc la o iesitura de stinca si incerc sa fixez un friend. Airea rau, bolovanul se misca rau. Speram sa ma intorc barbat din Pinten. Dar hai sa nu cedez asa repede. Incerc mai pe marginea din stinga si gasesc citeva puncte de sprijin. Ura, ma regrupez la un piton. Si pina sa plec mai sus spre urmatorul piton imi cade pe fata cazuta o "caruta" de zapada uda ce incepe sa se topeasca. Nu e chiar Dunarea, dar firisoarele de apa imi uda sfoara si ranita legata de piton. Imi calculez citi metri sint pina la urmatoarea asigurare. Nu prea mult, vreo 4metri. Infasor coarda pe dupa git, fac un nod si plec in sus in echilibru precar pe stinca siroinda.

eu sint, nu un cuceritor sau indraznet, ci un INCONSTIENT!

Ah, ce incordat sint..Reusesc sa pun expresul si zelbul. O iau de la capat. Citi metri sint pina la urmatorea asigurare? Inca vreo 3-4. Fac nod, las 4m liberi sub mine si urc mai cu miinile, mai la dry-tooling. Si iar regrupare! Ar urma o miscare mai intinsa, jnepenii sint la stinga cu vreo 2m, apar niste prize tip buzunar dar acum am o ancora chimica si pot rapela fara teama.

spre Tancul Mic

Oricum plecasem doar in vizita, e ceasul 3PM. Pun semicoarda in 2 si o dau la vale la rucsac. Tot peretele e ud si eu am intrat aiurea in el.

rapel pe fata cazuta a Pintenului

Am timp sa savurez coborirea si sa mai caut eventuale pitoane ascunse in zapada. Acum sint asigurat de sus.

rapel

Mai jos un alt piton imi zimbeste. Deci nu pierd timpul si pun coarda si prin el. Si asa mai scot inca 20m.
Revin repede la refugiu, las ranita si urc in Ragalia, urmatorul horn amonte de The Jack. Acum zapada faciliteaza urcusul insa la saritoare trebuie sa fiu atent. Pun un friend si ma trag putin. Terenul e friabil cu pietricele marunte.

In Ragalia

Urc ultima rampa pamintoasa si sosesc la cordelina pusa de Paciu in nov 2011. Sper sa mai fie inca rezistenta.. Pun sfoara si fac rapel, de fapt incerc sa si descatar pentru a nu forta fereastra de conglomerat ori cordelina.

vedere spre poiana Tapului

Revin pe pamin, adica pe zapada. Si cind vad stratul asa de mare imi spun ca ar merge un rapel cu pioletii, adica cu recuperarea lor. Totul se petrece pe teren sigur. Sint uimit, treaba functineaza de minune.

cina in refugiu

Fiindca zapada nu e prea buna planul e ca vineri sa cobor. Soarecii joaca pe masa si pe tigaia pusa pe priciul pe care dorm. Hm, reusesc sa-l surprind pe unul ce ma privea. Ei, stati asa ca va aduc otrava cu proxima ocazie.

Vineri 8 martie 2013
E cald, ziua vreo 8*C, adie vint si e tot flescaiala. La 7 dimineata activitatea ceturilor pe V Ph e intensa. Voi merge pe Vilcelul Negru incercind sa ocolesc Tancul Mic.

Vilcelul Negru

I se zice Negru fiindca vara e destula jungla pe el. Zapada e mare si uda iar panta abrupta. Nu e de joaca. Sper sa reusesc sa urc pina in strunga pt a rapela pe Vilcelul Pietros. Odata cu cresterea pantei apare stinca sub zapada si se reduce posibilitatea fixarii pioletilor. Caut pernite de iarba. Gata, e prea abrupt. Urc ori cobor? Sint la un copacel de care ma tin cu un piolet pina leg coarda.

finalul Vilcelului Negru

 Urmeaza un horn strimt cu pereti stincosi. O lama o fixez intr-o fisura adinca. Restul punctelor de sprijin nu sint sigure. Ricii pina prind ceva. Bai esti nebun. Copacelul tau nu ar tine daca vei zbura. Pitoanele si mobilele au ramas jos la refugiu. BRAVO, alpinist de 2 banuti...Trebuie sa mai ajungi si intreg jos, asa ca hai valea.

rapel la copacel

Rapel dupa copacel. Hm, la inceput nu-mi place!
Revin la refugiu  si plec spre tancul Mic prin Vilcelul Pietros. Sint niste urme vechi care ajuta la ghidaj.

Flamura Rosie

Studiez traseele urmind ca in luna mai sa incep sa si urc pe aici.  Ajung si la Veverita si apoi ma  retrag la refugiu. Cerul e inorat.

Vilcelul Pietros

Ramas bun Costila !
Revin acasa cu un bagaj de 22kg...ce mult! Si n-am luat nimic de pe munte, poate doar ceva apa in semicoarda si vechii mei plastici!