Ueeee, se vor alinia astrele si pentru mine? Nu am mai iesit demult si pindesc vremea si timpul liber de aproape 4 saptamini. Ploaia trebuie sa lipseasca cu desavirsire.
Si marti 21 iulie 2020 se anunta senin. Gata , presiune in roti si hai la drum.
Luni 20 iulie ora 21:45 regiocalatori, 9,10 Lei un bilet pina in Sinaia Sud cu bicicleta demontata. Tren aproape pustiu.
23:00 cu bicicleta pregatita, vesta si licurici pornesc spre Cartierul Izvorul apoi soseaua nationala spre Tirgoviste.
km 7, ora 00
Foarte rar trec masini si odata cu intrarea in padure si intunericul ma gindesc la El Chupacabra...si poate vreun blanos. De obicei oamenii se gindesc la urs cind spun de mers noaptea.De aici inainte va fi trafic tot mai slab, poate deloc spre Dichiu. In urma cu 3 ani stiu ca am atipit vreo 30min in acest loc. Acum desi nu am reusit sa dorm acasa mai mult de un ceas, nu resimt oboseala. Pornesc tinereste spre Cuibu Dorului si imediat sesizez o multime de arbori doboriti.., Intr-un fel ideea a fost de a urca noaptea pentru a scapa de peisajul cu padurea doborita.
Hai, hai si ma afund tot mai mult in bezna padurii. La Cuibul Dorului ma opresc la un mic izvoras unde alimentez bidoanele(2,5L, foarte mult pentru o zi racoroasa). O singura luminita la cabana si nicio vietate. Dupa o ciocolata si biscuite continui drumul. La fiecare curba, indicatoarele parca au ochi.......animalele salbatice se ascund de mine. Cita liniste si ce imensitate de cer senin, instelat mi se arata prin deschizatura soselei care pare un tunel. Vreo 3 masini vin din sens opus. Ma intreb ce au gindit acei soferi la intilnirea cu un biciclist la ora 2 dimineata....amuzant. Se zaresc multime de luminite, Ploiesti si pina la Tirgoviste. La limita judetelor am o perspectiva larga! De aici in sus, padurea dispare si face loc etajului subalpin. Incep sa latre niste ciini de pe la stina... Deodata apare o cruce imensa si luminata. Este Crucea de pe Dichiu sau a Paduchiosului. Poposesc la intersectia drumurilor si cred ca voi atipi aici dupa ce maninc.
Divhiu, 1600m, ora 2, km 15
Insa frigul ma impinge de la spate sa continui imbracat cu tot ce am inclusiv fular si manusi. In zona Cantonului Pastoral Pajistea Alpina sint latrat de ciini dar nu prea periculosi. Prefer sa merg pe linga bicicleta si sa vorbesc cu ei iar mai departe aud niste nechezaturi de ..magarusi!
Ora 4 AM Bariera Piatra Arsa, km 24, 1930m. Aici as mai fi stat sa dorm insa frigul ma zoreste la mers, cu ideea ca voi merge pe linga bicicleta oa parte din drumul bolovanos spre Babele pina se va lumina. O masina vine si se opreste. Pasagerii nu pornesc la drum. Parca-i pacat de bicicleta sa nu o folosesc, asa ca urc pe cal si dau la pedale pe solul bine inmuiat de ploaia cazuta cu citeva ore inainte.
Crucea Eroilor ora 4:58
In zare apare Crucea Eroilor si valurile de nori ce acopar Muntii Baiului. Nu e timp de stat, Sint pe drum de 6 ore si mai am de urcat destul pina la Omu.
Incepe sa se vada platoul muntilor. Cita liniste! Totusi imi pare o vreme ciudata cu plafonul de nori coborit. Sint curios cum va fi vremea peste zi. Acum este bine fiindca pot merge fara lanterna.
5:32 vedere spre Baiului peste V Jepilor
Razboiul dintre noapte si zi, rasaritul inca-i departe. Tot mai aproape de Babele si inca nu sint hotarit pe ce traseu voi continua...pe la Sfinx sau pe drum? Gindul imi zboara la un soare caldut si somn pe pajiste insa e cale lunga, fara odihna in aceasta tura. Finalmente aleg sa ocolesc Sfinxul si cabana pe partea dreapta si la fiecare pas atept sa fiu latrat de ciinii de pe la Floarea de Colt, ai lui Gina si Ginel. Probabil ca in aceste vremuri au coborit si ei! Drumul este foarte rupt si stratul nisipos moale de la ploile trecute. La baza Babei Mari ma opresc sa-mi trag sufletul. E foarte greu la deal in portiunile de push bike dar alternez cu pedalat domol. Este liniste la Baza Salvamont, cei care nu aud bataia in geam la miezul noptii, in timp ce Cabana Babele nu ofera cazare. Oameni care te lasa afara sa ingheti. Buun, urmeaza sirul pilonilor spre Cerdac, pe linga conducta de gaze si traversind 2-3 sistoace prin zone nisipoase.
Coltii Obirsiei, ora 6:09
Spre surprinderea mea, zona inalta este acoperita de neguri si ceata.
Totusi releul Costila se lasa vazut si neinvins. Citeva clipe zaresc chiar Azuga, Predeal si Piatra Mare.
km 31, ora 6:38
Urc impingind bicicleta pina la Container unde este si tractorul senileta. Sint tot mai ametit si tocmai ca in fata am de trecut pe Brina de sub Cerdac, sector ingust si cu prapastie.
Cerdacul
Din pacate din cauza oboselii, a bicicletei si a bagajului, nu pot risca sa pedalez prea mult pe aici. Pe aici se vad urmele oilor, un gest nesabuit, care provoaca eroziunea. In citeva minute, in Saua Vaii Cerbului ma retrag din calea vintului si reusesc sa ma alimentez. Dintr-o data imi recapat energie cit sa contui pe sub Bucura si pina la Omu. Liniste deplina. Nu-mi ramine decit sa imping bicicleta fiindca drumul este prea bolovanos. Peste tot ceata insa traseul este clar. Undeva pe dreapta vad intrarea in poteca vaii cerbului apoi cotesc stinga si poposesc la Virful Omu.
km 33, ora 8
Cabana e inchisa, probabil din cauza covidului. Este frigut si vinticel si momentele fara ceata sint reduse la citeva secunde.
Am prins aripi...energie!
Pina termin sedintele foto si circuitul in jurul cabanei trec vreo 20min. Timpul trece si desi este ora 8 ma si gindesc ca nu voi prinde trenul de 20:40 din Predeal.
8:20 Cerdacul si Bucura
Hai, hai la pedalat pe partea vestica a Bucurei peste prastia Vaii Gaura!
Si de aici urmez drumul pe linga vf Gavanele, o poteca prapastioasa apoi pe deasupra Vaii Ialomitei, a Obirsiei, intru pe urcusul Doamnelor.
Valea Obirsiei
Aici, in plina ceata, ma cuprinde un gind....sa merg catre Babele si sa dau vina pe vreme, ca este ceata si nu are rost sa merg catre Saua Strunga. Adidasii sint deja uzi de la roua si ploaia cazuta, oare sa merg spre Sinaia? Ce ma impiedica sa continui proiectul? Am uitat de vremea urita? Oare 5 ani de aminari si asteptari nu au fost suficienti? Nu-mi va parea rau? Cealalta parte din mine spune ca stiu deja traseul, l-am parcurs cu bicicleta si pe vremea asta nu are rost sa continui.
vf Doamnele 9:26
Si tot soptind, ma trezesc pe vf Doamnele la 2400m unde primesc o pauza cu ciocolata si biscuiti. Visez inca la o pauza de somn, poate in ref Batrina insa coborirea prin pasunea denivelata comporta o atentie deosebita. Tocmai ca eu acum nu ma pot controla iar coborirea este periculoasa in aceste clipe de oboseala. Nu pot sincroniza frinele si pozitia pe bicicleta. Parca totul imi sta in cale. Deodata ma trezesc in santz, mai bine zis am frinat cum nu trebuie si bicicleta a venit peste mine cu rotile in sus si pusa pe sa si ghidon.
9:55 spre Gutanu
Ma vedeam cu pinioanele infipte in gamba insa am scapat fara nimic iar palaria de soare m-a protejat de minune 😃 In departare se aud oile, sper sa nu dau in nas cu dulaii si sa-mi folosesc armele in starea de oboseala. Un politist m-ar amenda daca mi-ar vedea stilul zig-zag de a merge.
10:14 intru in Jnepenii de pe Gutanu
Hai, uite jnepenii, un ultim efort pina la ref Batrina apoi odihna! Poteca ingusta nu permite pedalare sau macar impinsul bicicletei iar singura varianta este ridicarea calului pe roata din spate si apoi push bike. Deodata primesc un telefon si profit de ocazie pt o pauza.
10:30 Gutanu
Crengile actioneaza ca niste tentacule de caracatita vrind sa se infiga in spitele bicicletei.
10:50 Refugiul Batrina, km 38
Gata, vad refugiul si la iesire din jnepeni vreo 6-8 dulai s-au speriat de mine, eu de ei, caut fluierul la git insa ciobanul sare si cu o vorba ii potoleste. Nu stiu unde-i sint oile insa stina lui este sub poteca care trece pe sub Coltii Tapului imediat dupa Saua Horoabei. Pina la urma, racoarea refugiului parca imi face un vint sa continui traseul dar si gindul ca oile s-ar putea intoarce spre stina si astfel profit ca traseul este liber de dulai.
11:26 Avenul Tapului
Cobor la obirsia Vaii Horoaba si undeva intre jnepeni se afla Avenul din Coltii Tapului, 79m. Un mic izvoras deserveste stina unde vor veni oile ciobanului intilnit. Spre Strunga, urmeaza si un scurt impins printre pietre. Iarna trecuta pe ceata si zapada am parcurs in 2h intre cele 2 refugii. Coborirea spre refugiu o fac pe picioare.
Saua Strunga, km 43, ora 12:07
Iata undeva pe vf Strunga este o turma de oi care paste linistita. Gata, ma intind pe un bustean pe post de canapea. Incerc sa adorm insa vintul rece ma trimite sa stau in refugiu. Acolo la adapost incep sa maninc si treptat somnul fuge si energia se trezeste inlauntrul meu. Aveam optiune sa cobor spre Padina si Sinaia insa deodata prind aripi.
Hai mai departe spre tara Branului! Imi iau ramas bun de la Refugiul Strunga care m-a primit in iarna trecuta de 2 ori cite 1-2 nopti in asteptarea unei ferestre bune, mai senine.
La ora 13 imping bicicleta catre Saua Strungii, poarta care permite trecerea spre abruptul vestic al Bucegilor. Deodata aud clopotelul oilor care stau la rumegat la adapost de vint. Stop baiete!!! Nu alerga, ciinii se pot alerta in defavoarea mea.
Si merg vreo 200m pe grohotis pina ies din raza de actiune a dulailor. Este o zona primitoare cu citeva izvoare iara eu cad 2L tocmai de la Cuibul Dorului, dar azi nu a fost asa cald. Aceasta zona este cunoscuta pentru Miscarea luptatorilor anticomunisti.
Valea Bingaleasa
Iata jos este Valea Bingaleasa si Moieciul de Sus. Poteca ingusta serpuieste paralel cu abruptul indreptinde-se catre Poiana Gutanu, un sir de mici poienite. In multe locuri vacutele pasc si ele verdele crud.
Hey, buna ziua! Urmeaza o discutie cu un grup care tocmai a urcat pe crucea rosie din V Bingaleasa. Ii indrum sa faca circuitul prin Casa Gutanu. Sint destul de obositi oamenii si ii incurajez ca eu vin din Sinaia si merg spre Predeal. Putin mai jos un localnic calareste un cal dolofan si insoteste vreo 4 turisti care fotografiaza fiecare unghi. Spre Poiana un alt grup numeros, vreo 10 persoane, se plimba prin zona.
Muntii Leaota
O ultima vedere catre dealurile inalte ale Leaotei apoi intru in zona padurii. Este cald si insfirsit mai scot 2 bluze de pe mine, a sosit vara!
14:11 sub Batrina
Iata in apropiere este coborirea care vine de la ref Batrina.
14:20 km 47 Cabana Gutanu
Usor ma apropii de Cabana Gutanu, abandonata, la km 47, 1450m unde niste copii dintr-o tabara sint sositi aici sa se zbenguiasca!
valea Gaura
Un usor deal de urcat apoi este zona de usor downhill, cu ceva pomi doboriti si ferestre spre munti si zona Vaii Gaura.
Dintr-o data intr-o poiana departata apar alte vaci. Intrebare: unde dorm, cum sint mulse? Undeva mai jos banda rosie se lasa la drepta pe un culoar ingust al padurii.
Aici este o bifurcatie nemarcata pe care vroiam sa o cobor pina in Moieciu de Jos insa ramine pt alta data(km 51, 1200m alt). Dupa coborirea pe culoar timp de vreo 30-40min sosesc pe V Simon la asfalt, km 53, 15:30. Am terminat cu bolovanisurile, ma felicit, bicicleta a rezistat iar acum rasuflu usurat.
Putina pauza in V Simon
Probabil ca ma voi odihni in mers insa bag de seama ca noul segment propus Risnov-Diham-Busteni va fi taiat de pe lista mea de azi. Este tot mai cald insa daca prind viteza si leg bine palaria de soare este totul ok.
Drumul este in lucru, fapt ce ma face ca la semafoare sa admir putin pensiunile goale pe vreme de covid.
Bran, 16:10, km 60
Visam sa degust ceva la Bran insa profit de elanul prins pentru a ma apropia de Risnov. Branul miroase a tei inflorit si e placut nefiind prea aglomerat, turisti romani, moldoveni si ceva polonezi. Soseaua este recent modernizata si mai rau, e marginita de santuri adinci de 1m, pericol de cadere.
Iata ca transportatorii de lemne nu sau oprit iar unul suparat ca il fotografiez ma claxoneaza si urla ceva din cabina lui.
Grinele inalte si uscate isi asteapta combinele pe o parte iar pe cealalta este lanul verde cu cartofi.
Risnov, ora 17, km 71
Traficul este redus ceea ce ma avantajeaza. Urmeaza ultimul urcus spre Predeal, ultima piatra de incercare, vreo 25km. Aici a inceput autostrada Cristian-Predeal si pina acum s-a construit sensul giratoriu la intersectia cu DN. Hai la deal...si dupa bif cu cheile Risnoavei decid sa poposesc la o gustare. Apoi tot la deal la intrecere cu cite un tir in curbele strinse. La Motelul Cerbul inainte de Piriul Rece gasesc un izvor amenajat, o binecuvintata apa rece. Urmeaza ultimele 2-3 curbe in urcare apoi Pasul Risnoava si o coborire pe la Sanatoriul de Nevroze Predeal. Dupa inca vreo 20min sosesc la ora 20 in Gara Predeal, km 93, dupa aproape 3000m urcati pe bicicleta sau pe linga ea. Oboseala o simt doar din punct de vedere al somnului. Nici vorba de sindromul iliotibial la genunchiul sting...
Am reusit...21h cu 5 ore mai mult fata de 2015 cind am folosit o bicicleta superioara, rucsac mai usor si noapte odihnita.
Traseul Endomondo este aici https://www.endomondo.com/users/14038531/workouts/1577254683
Albumul este aici: https://photos.app.goo.gl/S4ZJbeH7imu48Yf56,
In amintirea unei ture deosebite, cea din iunie 2015(Predeal-Omu-Predeal, +3000m, ~110km, !14ore https://www.youtube.com/watch?v=nw3uToc1U3M&t=944s) ma decid sa fac o repetare. Prognoza arata super ok asa ca fac rucsacul, iau citeva scule pentru bicicleta si gata spre tren. Luni 5 Iunie 2017
22:04 plec cu regiotrans Ploiesti-Sinaia Sud. Surprinzator, biletul pentru bicicleta costa doar 2,90ron, mai ieftin decit cfr 5 ron. Total 12 ron
23:10 Sinaia Sud...senin si putin mai racoare. Pornesc spre sud catre cartierul Izvor si Calea Moroieni. Prima panta ma trezeste putin la realitate. Un proiect indraznet...oare pina unde vom ajunge eu si bicicleta mea grea ?
Dupa vreo 10km sosesc la intersectia cu asfaltul de Cuibu Dorului. Imi este somn asa ca atipesc vreo 45 min. Parca nu as intra in padure.
Cite un tir sau masina strica linistea padurii iar frigul noptii ma trezeste. Gata, nu mai este vreme de lenevit, iau calul si plec spre Cabana Dichiu. Prin padure 2 ochi ma privesc nemiscati. Dar nu sint urmarit. Marti 6 iunie 2017
Prima pauza este Cuibu Dorului, acum o cabana inchisa dar cu lumina. Linga drum o teava lasa sa curga un izvor ce nu face zgomot. Umplu bidoanele si plec mai departe. Am facut drumul ca sofer de zeci de ori si mi s-a parut lung. Acum e alta poveste pe 2 roti.
Buna dimineata, limita de judete
Luna este un strajer si luminator peste drumul meu. Uf, ce greu urca bicicleta asta de fier. Poposesc putin la Cabana Dichiu unde merge o ciocolata si rondea de orez si nu mai pierd vremea.
Spre piatra Arsa tot inainte! Spre ora 4 dimineata incepe sa se lumineze asa ca prefer sa pedalez fara lanterna. O turma de oi este deja cu pastorul undeva pe dreapta si este interesant cum toti ciini au gura inchisa. Tresalt putin de teama cind vad vreo 2 perechi de ochi care ma urmaresc dar realizez ca sint niste cai in zona cantonului pastoral Pajistea Alpina.
Gata si asfaltul! Aventura de noapte s-a sfirsit. Bariera indica faptul ca de aici inainte accesul auto este interzis. Eram putin speriat fiindca mai jos pe un proiect era scris modernizarea drumului pina la Babele. Ah, nu ar fi bine deloc!
Intru pe drumul de pamint si parca ma mai trezesc.
lumini la Piatra Arsa
Este altceva sa iti simti organele interne cum se salta. Si ma apropii de minunea zilei, rasaritul soarelui.
Astept cu nerabdare sa fiu incalzit de razele calde si sa pot sta intins pe iarba. Dar roua va fi inca prezenta timp de citeva ore asa ca cel mai bine imi sta pe saua bicicletei. Sint mai putine pilcurile de zapada in comparatie cu iunie 2015. Pina la Babele sint portiuni unde merg pe linga bicicleta.
platoul vast dominat de releul Costila
Cu alte roti as fi stat calare pina la Omu.
statia de cercetare Babele
La ora asta este pustiu pe la cabana care arata ca o statie de cercetari plina cu antene. Nu are rost sa fac selfiuri si zeci de poze cu bolovanii monument natural dar cladirea fostului wc ma atrage mereu prin prezenta afirmatiei:
obosit dar sint iubit
Apoi este bine sa stii ca cineva acolo, sus sau pe pamint, te iubeste! Mizerie, resturi ale mateialelor de constructii te fac sa pleci mai departe ori sa ocolesti vestita Cabana Babele. Imi amintesc ca intr-o dupa amiaza de duminica am fost dat afara pentru ca ei au spalat iar eu, turistul, aduceam nisip in sala de mese!
Babele si Florea de Colt a lui Ginel
Trec si pe linga spirala Sfinxului si urmeaza o coborire in care era sa cad nefiind obisnuit fara frine si suspensii bune.
Acum imi dau seama ca trebuie sa merg la vale mai domolit, ca un pensionar. In urma mea vin vreo 3 turisti cu bagaje mici si au elan mare dupa o noapte dormita. Prefer sa atipesc putin si sa maninc un mar. Cit de bine este sa te lasi mingiiat de soare. Dar stiu ca mai tirziu nu il voi mai suporta.
Merg mai departe si gasesc prima zona cu zapada. Ce scurt mi se pare drumul de la ghidonul bicicletei.
Omu si Acele Morarului sint tot mai aproape. Pedalatul pe nisipul ud este o placere la anvelopele mele de teren. Parca sint spargatoare si lasa urme adinci. Tind sa cred ca ieri a fost ploaie fiindca multe zone sint ude.
Ce inseamna sa faci o pauza....
si sa admiri natura!
Omu este tot mai aproape dar in mintea mea acum au loc niste procese de gindire.
1- daca vreau sa ajung la Bran atunci nu mai urc la Omu dar bicicleta mea nu face fata grohotisurilor de la Gutanu si atunci pierd ultimul tren
2-Urc la Omu si cobor pe unde am urcat
3-Urc la Omu si fac Culmea Doamnele-Padina
Ideea de a petrece inca o noapte pe bicicleta ma zdruncina. Nu sint pregatit acum, nu sint la un "challange".
valea cerbului
Nu imi ramine decit sa pedalez si voi vedea. Ma apropii de container locul unde se bifurca traseul. Evident sa merg pe sub Cerdac dar voi impinge bicicleta pe multe portiuni.
Eh, citeva petice de zapada sint binevenite si fotogenice. Cind sa inchid aparatul foto, apar alte tinte de pozat. Orice se doreste sa fie salvat in camera mea.
Nu pot pleca pina nu ma aleg cu un set de poze si apoi un push bike pina la Omu. Drumul este destul de stricat si ingust pentru vehicule pe 4 roti.
Balauri de ceata acopera uneori Valea cerbului. Oare asta este problema semnalului de telefon?
Imi aduc aminte cind aveam vreo 16 ani ce greu urcam pe drumul asta ascendent si interminabil.
Bucsoiul
Si gata, mai sus nu se poate! 2505m , citeva poze, un apel telefonic care surprinde prin ora si locatia mea si hai la vale!
Ma asteapta Doamnele si Drumul Granicerilor unde odata demuly era granita cu Imperiul Austro-ungar.
Este neplacut sa gasesti un indicator rupt desi pentru accesul in Parcul natural Bucegi se percepe o taxa. Pina pe vf Doamnele am portiuni de push bike dar in 2015 reusisem sa pedalez pina pe virf.
Terenul denivelat si bicicleta mea fara amortizoare ma zdruncina si cred ca in scurt timp rinichii si bila mea vor fi curatati. Urmeaza Gutanul acoperit cu jnepeni unde sint nevoit sa imping bicicleta dar cu roata din fata ridicata.
Sta sa picure dar in citeva minute ajung la refugiul Batrina! Citeva poze si sint nevoit sa parasesc zona. Urmeaza putin deal apoi coborire pronuntata spre obirsia Vaii Horoabei.
nu ma uita
Pe aici nu sint inca turme de oi asa ca savurez pasunea si florile.
Si ramin fascinat de pretele vestic al Tapului pe al carui virf este o cruce. Citiva ciobani fac treaba la o stina aflata in dreapta.
Eh, foamea ma impnge mai repede spre Cabana Padina dar pina acolo am de trecut pe la ref Strunga. Aici mai sint 3 biciclisti care au urcar de pe la Moieciu si Gradistea. Ne salutam, studiem refugiul si incep coborirea.
Frinele sint folosite la maxim.
Dar totul este spre ciorba mult visata si la izvorul rece de la Padina. Dupa o pauza sui iar pe cal si plec spre Bolboci.
Atmosfera calda, prea cald pentru iunie. Pina in cheile tatarului am asfalt. Zona este deosebita si necesita lenevire dar eu sint pus pe alergat.
Varianta din dreapta ar fi neasfaltata dar culmea ca pedalez pe asfalt inca o bucata de drum. Este trafic redus si deci mai putin praf. Chiar apreciez ca nu este week-end. Usoare rampe pun muschii si plaminii in activitate.
Apoi citeva minute de relaxare pe superbul lac Bolboci. Atac din nou asfaltul si urc spre Dichiu unde vreau sa gasesc o ruta de downhill cate Cota O Mie.
Stiu o intrare dar undeva este stina din Paduchiosu. Sosesc linga ea si sint uimit ca niciun ciine nu ma baga in seama. Continui pe un drum vechi acoperit de iarba. Si uneori gasesc urme ale transumantei. Cum au urcat ciobanii la stina, fiindca nu este nimic marcat, nimic vizibil. Dupa niste segmente de mers pe linga bicicleta reusesc sa vad asfaltul de la Cota 1000. Uf ce zona urita am parcurs...cam 5km de la Belvederea limitei de judete.
Termin sandischul si plec spre Sinaia inca 10km de asfalt.
19:30 Statia regala de tren Sinaia. Si acum surpriza, biletul pt bicicleta este mai scump, 5 lei. Eh daca mai aveam ceva tmp poate plecam pe roti pina la Ploiesti
22: 00 Ploiesti, gata aventura mea de o zi, s-au implinit 24 de ore de la plecarea mea. Super tura! Album fotohttps://photos.google.com/album/AF1QipM05z0s6xBQCRIe7TrbdEoudUEhdZhIwtBaRShZ
