MTB Ploiesti-Slanic-Cosminele-Ploiesti 86km 27nov2021

 Se anunta o zi calduta asa ca dupa plimbarea pe bicicleta din urma cu 1 saptamina, ma decid sa trec putin mai spre estul judetului. La Slanic nu am mai pedalat demult(2014), asa ca imi este dor sa revad zona.

Plec relativ tirziu, pe la ora 10 si urmez DN1 pina la intrarea in padurea Paulesti unde se gasesc si vreo 3 lacuri pentru pescuit. In anii 1980 veneam aici ca la mare. Se facea plaja si baie iar cine dorea putea sa mai si pescuiasca.

Soseaua prin padure este recent asfaltata dar putin cam ingusta pentru a trece 2 masini pe sensuri diferite. Uneori macadaul este cam jos si nu iti doresti sa il cobori atunci cind un "sofer" te obliga sa ii faci loc. Cam in dreptul lacurilor pe partea stinga a soselei au aparut de citiva ani multe imobile. Urmeaza in 2km sa intru pe drumul judetean care leaga orasul Ploiesti de Slanic. Trec prin Gageni si apoi fac drepta spre Plopeni printr-o padure relaxanta si chiar in usoara coborire.

Orasul Plopeni pare destul de trist mai ales daca te gindesti ca Uzina Mecanica Plopeni este inchisa. Urmeaza intrarea pe drumul principal catre Dumbravesti-Malaiesti-Cotofenesti, comune situate pe drumul principal. Undeva pe dreapta se pot vizita niste ruine vechi(Castru roman) si Manastirea Malaiesti.

Pe la Vilcanesti ma opresc intr-o livada abandonata unde mai gasesc citeva prune uscate si pline de zahar. Mai sus intr-o curba se bifurca drumul Coifului de Aur unde niste localnici au descoperit o piesa de aur vechi de pe vremea dacilor. Dupa trecerea caii ferate se face in drepta soseaua spre Valenii de Munte, o urcare de invidiat. Eu intru in Varbilau. Pina la Slanic ma cam plictisesc, dar finaltente dupa vreo 44km de miscare imi iau o pauza sub niste brazi plantati in lungul soselei. Fiindca timpul trece repede si vintul imi creeaza probleme ma hotarasc sa nu mai merg pina in centru la Salina, asa ca voi cauta trecerea spre Stefesti pe la Baia Rosie si hotelul Slanic, acum fara turisti intrucit pandemia nu lasa oamenii sa faca tratament.

Aici la hotel am luat-o pe mamaia prin 2010 cind a fost la baza de tratament. Acum pedalez incet la deal, pe un drum de piatra. Casele dispar iar drumul 216A se transforma intr-un canal adincit cu pietre si noroi unde nu se mai poate pedala. Sint in adidasi si alunec mereu dar nu vreau sa renunt. Culeg macese si paducel pe care le maninc in timpul mersului.

Drumul este extrem offroad, doar pentru cei dispusi sa isi rupa masina. Sosesc pe coama dealului unde panorama se deschide(13:50). Aici ochesc un circuit de facut dar imediat pe zapada proaspata. Din partea opusa vine un drum de calitate buna folosit de oamenii care intretin antena GSM.  Acum toamna tirzie este trista si nu-mi ramine decit sa fac downhill pina in comuna Stefesti(14:10) din Valea Stefesti insa nu am timp sa urc si pe Valea Clabucet, ziua fiind foarte scurta. Urmeaza un asfalt bun, pe coborire usoara prin citeva sate. 

La 14:30 traversez pe pod Valea Varbilau si intru pe drumul deosebit de abrupt catre satul Podu Ursului. Nu pot pedala tot drumul, chiar daca este asfaltat asa ca in unele curbe voi impinge bicicleta.

Dupa 15min de deplasare timp in care am luat inaltime poposesc pe culmea dealului unde se afla o fintina cu cumpana si in apropiere o cruce inalta, cunoscuta printre localnici. Aici este un loc mai salbatic un catun cu citeva case vechi si parasite dar unde au aparut si case ale bucurestenilor. Citeodata ursii viziteaza zona. Este umitor cum apa fintinilor este la suprafata pe virful dealului.

Terenul este deosebit pentru a locui mai departe de nebuna pandemie. Dupa citeva suisuri si coborisuri usoare sosesc la ultima coborire catre Valea Cosminele(14:50).

Din pacate nu am timp pentru a urca la Bustenari asa ca voi pedala galop spre Plopeni si Ploiesti inca vreo 30km.

Foarte dragute aceste sate insa iti trebuie ceva psihic sa locuiesti aici departe de un supermarket bun. Pe stinga se gaseste un izvor mineral sulfuros de care localnicii sint mindri. La iesire din Vilcanesti se face drumul catre satul Tiparesti insa calculez ca este ceva mai lung decit imi trebuie mie azi.

Merg pe drumul 218 si fac drepta pe un drum de tractor cam noroios (drumul nr 9). In scurt timp sosesc la piriul Cosminele care a format un vad cam noroios si adincit. Ma asteptam sa fie mai mica adincimea apei. Gata, suflec pantalonii, schimb viteza si dau tare prin apa. Uraaa, obtin o victorie mare. Prind din urma o ciurda de vaci pe care o depasesc si ma indrept pe cimp catre piriul sec Mislea. Aici gasesc catina !

Timpul trece asa ca pedalez pina in cartierul de cetateni mai colorati Plopeni Sat si dupa ce trec calea ferata a Slanicului ies in DJ 102 Slanic-Ploiesti. Inca putina lumina si eu mai am 15km. Este tot mai rece si eu vreau o pauza de sandvisch. Trec de Plopeni apoi prin padurea in care se afla ferma avicola Semar Trading. Finalmente intru in Gageni unde las un gri-gri la un prieten si dupa inca 2km ma opresc in Parcul cu Castani din Paulesti. Aici merge un drops si un sandvisch cu putina apa. Mai am vreo 6km insa ultimii 2km vor fi pe trotuarul de la intrarea in Ploiesti.

Au fost 86km, probabil ultimii din acest sezon. Daca vremea nu a permis sa plec in Meridionali, trebuie sa ma multumesc cu pedale.

Album foto tomnatic https://photos.app.goo.gl/KTKHtnLcPa5qmQkj6

MTB Ploiesti-Mislea-Bustenari-Gageni-Ploiesti 73km 20Nov2021

 Profit de o zi care se anunta calduta si inca cu paduri si livezi colorate , verific rotile, ung lantul si plec spre dragul meu Bustenari, loc din care s-a extras petrol cam pentru prima data in Romania.

Asadar plec undeva putin dupa ora 10 cu gindul la urcarea abrupta dintre Telega si Bustenari pe care trebuie sa o fac dupa 30km de la plecare.

Pustiu, intra doar vaccinatii

Pina acolo am de mincat o piine si mult asfalt. Iata ca zona mall-ului este destul de pustie, semn ca oamenii nu sint vaccinati. Dupa calea ferata opresc si admir Canalul de irigatie facut in perioada comunista cu legatura Riul Prahova si Dimbu.

Din pacate fermierii nu se folosesc de el . Apa la botul calului.

Incerc sa mentin viteza insa vintul de pe sosea dar si de pe dealul de linga Mislea imi reduce elanul.

Dupa bisericuta turistilor localizata de DN1 in zona Baicoi-Floresti (dupa cca 20km) fac dreapta si urc pe botul dealului pe care este asezat satul Mislea. In zona este un aerodrom, citeva plantatii de mur/zmeura si o ferma piscicola.

Citeva macese si mere culese pe drum imi redau putin energia. Caut drumul care intra pe Valea Mislea spre Comuna Telega. Urcare usoara si meandrata. Apar case construite interbelic cu caracteristici specifice locuintelor montane, acoperis cu panta mare, terasa cu arcade, parti din lemn. Majoritatea caselor sint pustii.

Iata unde s-a ajuns...localnicii au muncit la exploatarea petrolului din zona, unii s-au imbogatit(firmele straine iar altii si-au luat doar un biet salariu. Acum oamenii lucreaza in vest, dar tot ca niste sclavi. Bate vintul si in Telega iar ora tirzie ma determina sa nu mai vizitez inchisoare comunista Doftana. Urmeaza un 5km in serpentine dragute.

Schimb vitezele si incep sa urc. In pas de melc in curbe dar cu rabdare se urca un munte. Casele sint asezate in panta. Oare cit de greu este drumul acesta iarna? Brr

Ora 14 sint pe virf de deal la Bustenari. Uraa!

Undeva de pe un deal spre stinga(probabil dinspre Bosilcesti) vin vreo 4 biciclisti incluzind si o lady. Am impresia ca si-au lasat masina undeva in Telega.

Eu aleg sa cobor catre catunul Tontesti si fac dreapta pe la Biserica Adventista, Biserica Ortodoxa si cimitir. Apoi poposesc pe izlaz, un loc cu privelisti catre Drumul Sarii caci prin zona treceau telegutele, carutele mici cu sare de la Slanic.

Dupa un sandvisch incep o coborire bolovanoasa care ma determina sa cobor pe picioare.

Aici parca a venit basculanta si a aruncat pietrisul. Aiurea...este o casa pe dreapta, probabil apartinind de Tontesti.

Drumul se ingusteaza si este acoperit cu vegetatie de 1m. Sosesc la un drum de jeep, practicabil cu orice masina intrucit este accesul la sondele de petrol. Incalec pe bicicleta si pornesc cu viteza pentru a recupera din timp. Inca vreo 2 case si gata cu acest catun. Pedalez tare pe linga alte sonde si  intru pe drumul modernizat.

Undeva pe la ora 15 sosesc in Mislea unde inchid circuit. Vreau sa ies in Baicoi prin cartierul Tufeni asa ca voi urca iar un deal. In linie dreapta dau bice calului. Sosit in Baicoi fac stinga spre Tintea-Baile Valea Stelei-Gageni. Un drum putin mai lung decit daca as merge pe DN1, dar mult mai linistit.

Traversez padurea Paulesti si dupa inca vreo 6km sosesc in zona de nord a municipiului Ploiesti, tocmai la ora 17 dupa 73km deosebiti de frumosi.

ALBUMUL FOTO https://photos.app.goo.gl/RVb66eWNZuiF4bXw7

MTB Din valea Buzaului in Valea Teleajenului

 Inca o tura pe 2 roti facuta de Dan Biker. 

In dimineata zilei de miercuri 4 noiembrie 2020 fiind cu bicicleta linga comuna Pirscov din Jud Buzau, am hotarit sa travesez dealurile catre V Teleajenului. Un traseu nou pentru mine m-a facut demult curios. S-a intimplat ca vremea sa fie stabila, uscata iar eu in conditii optime.

Plecarea am dat-o dimineata putin dupa ora 8 cind roua inca nu se uscase. Este o toamna cu culori placute.

Pentru inceput evit DN10 si ma indrept spre o zona deluroasa in care s-au adapostit citeva sate. Mentionez Casa Memoriala Vasile Voiculescu, case vechi, panouri electorale si oameni pe fata carora se vede saracia de ani de zile.

Ce nu le-a mers bine? 

Drumul urca serios spre surprinderea mea.

Victoria este undeva la finalul pantei urmind o mica biruinta. Fiecare kilometru trage energie din mine.

Oare de ce nu am mers pe drumul national pina la Cislau? Temperatura scazuta este in beneficiul meu si astfel pot sari peste multe pauze. 

Sint atent sa gasesc locul monumentului natural numit calcarele de la Badila insa nu este deloc semnalizat.

Las in urma mici sate ca Palici si Ursoaia. La un moment dat se traverseaza riul Buzau pe un pod facut din tuburi de beton si o balastiera.

Urmeaza un drum pe linga case de tigani din Viperesti si iesirea in arealul comunei Cislau insa departe de centrul localitatii.

Undeva pe stinga este herghelia din Cislau si o multime de cai.

In fata unui restaurant ma opresc si spre bucuria mea gasesc o retea de wifi.

Urmeaza sa tranzitez prin Cislau, statie de carburant, magazine si banci...

Apoi mai sus se face spre stinga drumul catre Valenii de munte urmind riul Bisca Chiojdului. De aici traficul de masini se reduce si pot pedala fara teama. Undeva la intrarea pe un drum ce duce la o biserica este un cap proaspat de tap.

Case tiganesti sub forma de palate se regasesc pe ambele parti ale drumului insa nu-mi permit sa le fac poze. 

Sate precum Bisceni, Calvini si Zeletin la limita judetelor si Tirlesti ramin in urma dupa care ajuns la o intersectie unde se gaseste un bar, fac stinga pe un drum in panta mare si serpentine conducind spre Gogeasca.

Un localnic cu berea in mina imi striga sa dau tare la deal. Hm...incerc sa nu  il dezamagesc si sper sa nu ma vada cind voi opri la jumatatea pantei. Si uite asa, pe cumpana apelor intilnesc niste catei infometati carora le dau aproape o franzela. Unii maninca dintr-un animal, posibil vreun alt ciine mort. Of, ce inseamna sa fi infometat !  Case superbe asezate intr-un peisaj de vis. Citeva imobile sint puse in vinzare.  De aici inainte drumul nu mai pune probleme de urcare.  Vremea insorita se incadreaza in pisaj si daca as fi avut sac de dormit cu mine, as mai fi ramas pe aici.

Dar amiaza ma indeamna sa dau continuu din pedale prin Carbunesti, Surani si Soimari unde o cruce imensa pe virful unui deal inalt atrage atentia oricarui ochi. Oh, ce meleaguri deosebite despre care nu stiam ca exista in judetul Prahova.

De kilometri buni cobor in lungul riului Lopatnita, putin sarat , care se duce prin numeroase meandre tocmai in Cricovul Sarat spre Urlati. Alte 2 sate in drumul meu, Magura si Matita pina n zona de semicimpie a comunei Podenii Noi.

Un carutas transporta 2 butoaie cu apa sarata, luata de la un izvor din zona, servind la pregatirea conservelor de iarna si chiar a suncii.

Masa de seara si de prinz: napi prajiti, salata si mamaliga

Dupa o pauza pe un cimp in Podenii Noi, optez sa continui traseul pe niste  drumuri de tractor si asfalt dar mai necirculate, spre Podeni Vechi apoi Satul Nou cu iesire in Lipanesti de unde am vreo 3km de trotuar.

Tranzitez oraelul Boldesti si Scaieni unde un profesor a finantat construirea unei statui a Libertatii dar in miniatura.

Incepe a se intuneca insa sosesc in timp util la Blejoi, o comuna din vecinatatea nordica a municipiului Ploiesti.

Dupa 95km si un rucsac de 15kg sosesc acasa aproape sfirsit insa perele si gutuile gasite pe drum cred ca au meritat antrenamentul.

Iata albumul foto integral https://photos.app.goo.gl/9gKidKeHkudV6c8J7

MTB 21-22 OCTOMBRIE 2020 Grohotis Sud-Nord

 O tura mult visata.... doream sa repet pe 2 roti trecerea peste Muntii Grohotis si asteptam ca turmele de oi sa paraseasca meleagurile si pasunile de acolo. Pindesc vremea, si iar astept. Oare ce-i mai important pentru mine? Sa merg in Siriu sau in Grohotis sau in Iezer? Optez pentru o dificultate medie si pentru un traseu partial cunoscut. 

Asa ca ma decid pentru Muntii Grohotis..dar cum? Traseul imi e conditionat de programul unui magazin de seminte localizat in Sacele. Oare cum sa-l cuprind in program? sa vin din Valea Azugii? Parca suna mai interesant si greu sa plec in viteza la deal de la Ploiesti spre Varbilau si Stefesti. Va fi un drum matinal pe asfalt destul de linistit ca si trafic. Buuun, avem un plan, hai la drum Bikere!

Miercuri, 21 OCTOMBRIE 2020

Dimineata racoroasa cu geamurile masinilor inghetate dar si cu cimpurile acoperite cu bruma. Brrr, ce mai dimineata. Asadar cu manusile pe degete si fesul pe cap, incep a pedala cu un rucsac greoi cu sac de dormit, arzator, apa si merinde pentru 2-3 zile.

Drumul coifului de Aur

Incerc a mai ocoli drumurile cu trafic si din Gageni fug prin padurea oraselului Plopeni apoi spre Cotofenesti unde descopar directia spre un traseu interesant, Drumul Coifului de Aur. Hm, de cercetat! Pe la 1900 niste copii au gasit un coif vechi de 700g AUR, acum aflindu-se la muzeu. Localnicii isi cumpara varza pentru murat si cereale pentru animale. Reusesc sa ma incalzesc binisor abia pe la Varbilau. Pe acest drum nu am mai fost cu bicicleta din mai 2015.

Hai la deal imi zic si nimeresc pe o panta accentuata ce duce in Bertea(km 34).  Citeva carute si masini vechi imi reamintesc ca sint intr-un sat de munte aproape de padure. Minune mare, gasesc un afis electoral lipit in toamna lui 2012, parte a PPDD Dan Diaconescu. Este un sat cochet cu multe flori la portile caselor, pomi fructiferi si animale domestice pascind ultimele fire de iarba. Citeva mere cazute peste un gard isi iau drumul ranitei mele. Curind drumul se transforma intr-unul de piatra, de fapt un utilaj taseaza pietrisul iar eu pedalez mai greu. Iata ca in drum spre Lutul Rosu prind un tractor care trage o remorca burdusita cu merinde pentru vreo ferma.

De ce ii spune Lutul Rosu? Poate ar fi trebuit sa se numeasca si Lutul Verde intrucit versantii de lut au culoare rosiatica sau chiar vernil.

Este tare frumos aici pe dealurile salbatice , citeva livezi batrine, 3 case, pasuni si din pacate 2 tractoare remorcind la vale 2 remorci cu lemn.

Catunul Lutu Rosu

Poposesc pentru un prinz rapid constient ca urmeaza intrarea in padure, cu noroi din pricina tractoarelor si a lipsei unei poteci clare. Pina seara trebuie sa ajung la stinele din Radila/Clabucet.

Noroi

 Curind sosesc intr-o poiana cu un fost adapost al tapinarilor. Aici probabil a fost un punct de preluare a lemnului.

Mai departe drumul marcat pe google maps cu DJ101T  cam dispare din teren. Ma opresc la timp intrucit drumul bine conturat coboara la stinga, probabil in Pietriceaua. Se aud zgomote ale exploatarilor. Multe noroaie. Offf ce de banditi! Natura va suferi mult iar noi oamenii enorm! Disting o linie printre copaci insa nu este de pedalat. Linia traseului sepuieste greoi spre coama muntelui si undeva pe dreapta intr-o poienita sint citiva cai insa traseul meu nu trece pe acolo. Inca un push-bike in forta si poposesc pe coama dealului.

De aici sper sa merg pe bicicleta. Dar mai intii voi lua o pauza. Curind din luminis se zaresc Bucegii de la Furnica la Costila. Wow, aici as ramine mai mult insa timpul a trecut.

Partial pedalez pe drumul de culme si intr-un final sosesc la Crucea-monument de pe traseul sat Pietriceaua. Pe aici am mai fost in explorare la finalul lunii  mai 2015. Continui pe traseul Moto-Enduro care urmeaza o culme de deasupra unui afluent al Riului Doftana. Portiuni de noroi sau zone periculoase ma obliga sa merg si pe picioare. Deodata ajung intr-o zona de parchet in lucru si apoi la 3 tapinari cu un taff. Oamenii sint oarecum mirati de prezenta mea. In zona, drumul trece si pe la citeva izvoare, de retinut celor care doresc sa umple recipientul.

Exista si o retragere din munte pe partea stinga catre lacul de baraj al Doftanei. Din dreapta sosesc alte culmi dragalase si interesant de explorat, chiar cu marcaje forestiere. Stiu ca in zona, in 2015 am gasit un adapost vechi insa acum nu il mai regasesc. Urmez un drum de taf mai abrupt care ma conduce intr-o zona devastata de furtuna.

Off, am dat de greu, este 16:40 si prea multa lumina nu mai am. Sa abandonez planul? Am sac de dormit iar lemnele sint destul de uscate asa ca as putea dormi pe aceste meleaguri salbatice. Hai sa-mi creez un traseu pe la poalele pomilor doboriti. Imi iau bicicleta la umerii presati de rucsac si trag de crengi. Numai banditii sint de vina....oamenii prin defrisari netinute sub control au stimulat intensificarea furtunilor. Oare cit timp voi fi nevoit sa lupt cu jungla?

16:50 sub stina Ytong

Eh, in scurt timp ies la luminis, un gol subalpin, probabil cu stina veche cu nailoane ytong pe galben. Treptat, recunosc locatia si cotesc stinga pina sosesc la stina. Mai am 1 ora de lumina buna. Oare sa ramin aici? sa dau adapostul relativ bun pe continuarea unui traseu necunoscut?

Doboriturile sint pe dreapta

Zaresc si culmi mai inalte cu directie oarecum diferita fata de traseul meu de pe telefon. Ma abtin de la a devia de pe traseu si incerc sa pastrez linia mai ciudata a drumului de caruta ce reintra in padure.

Iata si stina de unde eu in 2015 la ora 9 seara am inceput sa cobor aiurea intr-un canion catre satul Tesila.

O scurta gustare la lumina soarelui intr-un loc romantic

Iata si tentatia mea pe unde eram gata sa merg acum crezind ca as scurta pina la vf Radila Mare. Dupa Stina se reintra in padure  pe un drum de pamint. Se coboara destul de abrupt si oarecum ma doare sufletul sa stiu ca pierd din inaltimea cistigata cu truda. Sint intr-o padure de molizi care se transforma in fag pina intr-o sa de unde se coboara spre Tesila pe DJ101T. Incep iar a urca destul de pieptis si apoi chiar abrupt ca abia imi stau bocancii pe pamint. Dar daca era moala? Trebuia sa ma tractez cu vreun troliu. Gps-ul imi spune ca sint aproape de luminis. Tocmai bine fiindca in padure abia se mai vede. Oleee!

Golul Clabucetului cu coborire spre Tesila

Sint in golul alpin si banuiesc ca in zona gasesc ceva adapost. Drumuri vechi de iarba duc spre culmea principala a muntilor Grohotis spre vf radilelor. Ma opresc in zona celor 2 adaposturi la km 59 de la Ploiesti, 1358m altitudine.

1358m, km 59, Clabucetul

Verific cladirile si o aleg pe cea mai aproape de poteca. Nu am nimic pe jos decit pamint. Incep sa string iarba si sa formez un pat. Usa se inchide cu o sirma, hai ca iese super confortabil. Aprind primusul si fac de mincare.

18:50

Afara este senin si se zaresc luminitele din Tesila. Putin spre sud catre o deschidere am semnal de telefon! Ce bine!

Rezolv problemele si ma bag la somn. Peste noapte imi cam dispare somnul, un semn ca totusi nu am fost obosit suficient.

Joi 22 OCTOMBRIE 2020

In timp ce pregatesc ceaiul si budinca trag cu ochiul la rasarit!

7:29

Nu e frig deloc in comparatie cu ziua anterioara. Incep sa pregatesc plecarea, bicicleta este inca buna si la ora 8 ies afara din adapost. Citeva lemne gasite pe sol le-am pus sprijinite de peretii refugiului pentru a sta uscate.

8:30 vedere spre sud

Poate cineva le va folosi, ori chiar eu la iarna intr-o tura cu rachetele de zapada. Pe stinga las coborirea pe banda albastra catre Tesila, drum pe care l-am parcurs in 12 nov 2018 cu bicicleta venind din Maneciu si Bratocea. Pe sol vad inghetata o labuta de urs. Schimb viteza si trag tare pentru a iesi din zona minata de catre urs. Peisajul se deschide....sint super incintat ca am ajuns aici. De la caciula trec la sapca si iar la fes, functie de cum bate vintul.

Panorama

Citeva pojghite de gheata la suprafata unor balti ne da semn ca vara e trecuta.

spre vf Grohotis

Mai departe urmeaza multe dealuri ciclabile cu ocolirea vf Radila Mare si a altora nemarcate. Din pacate nu sint surse de apa in zona crestei. Ma bazez totusi pe firisorul de apa de sub vf Grohotis.

Mai am castraveti si mere si nu e nici caldura mare. Sint destule portiuni unde jeepurile nu au ce cauta. Am amintiri placute din Gohotis(aprilie 2012, nov 2018, ian2020), o zona salbatica de unde se vad numai munti.

ora 9-locul de vis unde doream sa dorm cu bicicleta

Iata si o stina deosebita unde BuniCool Moldoveanu State a dormit de Ziua Unirii cind ne-am intilnit. Nefiind luna plina aseara am renuntat sa continui traseul pina aici. Continui si deodata in valea din stinga se aud oile si un strigat al ciobanului. Iata unii indrzneti care inca mai pasuneaza la final de octombrie.

Apare Ciucasul

In dreapta apare vf Nebunului apoi antena din zona lui si Lacul Maneciu de pe riul Teleajen. Urme de roti ale unui vehicul puternic, vreun camion vechi, insotesc acest drum.

Imagini deosebite spre Neamtu si Bucegi

Este un drum ce bucura ochiul si sufletul. L-as repeta anual.

Iata vf Grohotis si stina in care am dormit in weekendul Unirii

Este o temperatura placuta, destul de racoare cit sa nu fiarba motorul fara apa suficienta.

Lacul Maneciu

Sint multe locuri de fotografiat insa timpul trece si mi-as dori sa ajung la Sacele inainte de inchiderea magazinului de seminte.

Si inca mai am nevoie de energie sa depasesc vf Grohotis, de asta data pe la poalele lui. In zona virfului, pe versantul estic, mica vegetatie de ienupar este arsa si nu inteleg motivul.

La nord de Vf Grohotis schimb directia urmind traseul catre Sloeru Marcusanu si Pasul Predelus. Este practic un picior vestic al Muntelui Bobu, numit si muntele Vaii Negre, cumpana apelor Tirlungului. Urmeaza o coborire frumoasa, destul de abrupta pe care iau o trinta cu bicicleta peste mine. Stilpii de lemn adica marcajele sint foarte rare. Pentru stilpii cazuti, ma opresc si incerc sa-i asez in groapa deja facuta. Pesemne ca voluntarii nu au reusit sa fixeze corect stilpii de lemn si ma intreb cum ar fi aici pe ceata, cu zapada si doar cu harta si busola. Pilonii de lemn sint foarte rari si majoritatea scosi  din gropi, cred eu.

Tesla Ciucasului iar in vale este o cabana

In adincul Vaii Tirlungului se afla Cabana Capra pe un drum forestier.  Intregul munte Grohotis trebuie mai bine valorificat insa nu s-au alocat resurse suficiente. Dintr-o sa larga cu urme de cauciucuri de camion si zona de stine fac dreapta pe sub o culme uriasa care se intersecteaza cu Zanoaga Eforiei.

Drum lung. Oare fara bicicleta cit as face?

Deslusesc undeva ascuns un marcaj si la 1minut din seuta ma opresc la un izvor. Wow. Continui pe versant cu pedalare greoaie si apoi intru putin in padure.Am 2 munti de trecut: Cioara si Urlatelul.

Drumul este placut si ma astept sa nu mai intimpin greutati. Realitatea este alta....multe si istovitoare urcari si coboriri pe linga bicicleta, orientare greoaie, la noroc, frunze multe care nu ma lasa sa pedalez si caldura mare... Undeva intr-un gol alpin cu un mamelon stincos apare problema de orientare.

Urmeaza o coborire pe bolovani, destul de abrupta  si chiar echilibrstica pe linga bicicleta. Virful Grohotis este tot mai departe, ramas in urma.

Astept cu interes sa depasesc Sloeru Marcusanu si coborirea la Predelus. 

Dar pina atunci ies intr-o poiana cu o stina mica iar o vulpe isi schimba directia atunci cind ma vede.

Bolovanul marcat

Am de urcat o imensa cocoasa pe a carei linie se vad vreo 2-3 stilpi de lemn.

De aici se coboara pe vilcelul din imagine

De pe fiecare culme ramin cu amintiri placute si poze pline de virfuri.

De peste deal se aud zgomote de utilaj si cred eu ca se lucreaza la noul drum de peste Pasul Predelus.  Undeva la o margine de padure este o stina cocheta. Se aici marcajul urca pe fata muntelui imens al lui Sloeru insa soarele puternic m-ar cam topi asa  ca de la stina prind un drmeag care curind duce in boscheti. Ufff, trag de crengi la greu pina sosesc intre ienuperii de sub virf. Deodata pe dreapta este un utv/buggy si se aude un utilaj lucrind la un drum insa nu se vede nimic pe flancul nordic.

Finalmente dupa o portiune de impins bicicleta spre stinga prin numerosi tepi de ienupar jonctionez cu poteca semi-marcata. Sint pe platoul lui Sloeru Marcusanu linga un lac.

15:30 se zareste Pasul Predelus cu firele de inalta tensiune

Aici se merge cam la noroc, directia trebuie ghicita. Oare am un downhill placut? ciclabil?

Iata si o ultima stina, interesant de retinut pt o tura venind din Neamtului. Drumul coteste la dreapta apoi la stinga si intra in padure. Un piriu trece peste drum si devine foarte noroios si santuri adinci, semn ca pe aici nu mai trece nicio caruta/tractor/atv. Mai departe pe terenul moale se merge pe picioare si mult echilibru. Ufff, bine ca in iunie 2020 m-am oprit in Predelus venind fin Orjogoaia si dorind sa trec si Grohotisul intr-o zi. Aiurea, zona asta nu e ciclabila.

15:55

Iat-ma ajuns in Pasu Predelus. La umbra e racoare si impreuna cu viteza imi ingheata capul si minile.

Urmeaza o coborire rapida pe un drum de piatra destul de bun. Si pe Doftana Ardeleana sint urme de exploatari si multi busteni care asteapta sa fie incarcati. Incercind sa merg pe coama drumului ma dezechilibrez si cad in balta luind apa la bocanc. Ah..nu mai scapam odata de banditii taietori de lemn. Dupa un drum lung de vreo 15km sosesc la Manastirea si Catunul Bradet si apoi la soseaua DN1A unde sint nevoit sa pedalez la concurenta cu tiruri pe o sosea ingusta, Deci Consiliul Judetean Brasov a fost zgircit la latirea drumului.

17:45

In apropiere este lacul Tirlung. Efectiv fundul meu refuza sa mai stea pe sa. Drumul de piatra mi-a nenorocit de tot fundul.

ora 18

Simt ca trebuie sa ma opresc dar primordial este sa trec pe lumina de cartierul tiganesc din Sacele. Cu siguranta ca magazinul de seminte este inchis. Auuuu ce pacat.

Lupoaica

Orasul Sacele este foarte lung si dupa 118km sosesc la fabrica de bere unde excursia mea ia sfirsit. Nu sint multi km insa terenul dificil si bagajul m-a determina sa ma opresc.

Recomand ca muntii Grohotis sa fie parcursi pe 2 roti cu pornire din Bratocea spre Sud.

Iata albumul https://photos.app.goo.gl/xwFg29pbrXfdV6AR8