Piatra Craiului-Turnu-Ascutit-Padinile Frumoase-V Brusturet-V Cheia-Prapastii 12feb2022

 

Salutare

Ieri pe 12 feb 2022 impreuna cu Goran(Croatia), Andi Eremie, Rebeca Popescu, Dragos Sararu am urcat traseul clasic Botorog- Curmatura-Turnul-Ascutit-Padinile Frumoase(pina la iesirea din vilcel a marcajului TA)- salbatica Padina a Vaii Brusturelui-V Cheia-Poiana de pe traseul comun TG-TA spre Cab Curmatura-drum forestier folosit iarna pt aprovizionarea cabanei-Prapastii-Botorog,

Lungime 16km, +1550m, -1550m, timp cu pauze 10h20

 

Traseul a fost deschis iar pina pe vf Ascutit nu am folosit coltarii. Vintul ne-a luat in primire pe vf Turnu(cca 20kmh dar suficient sa ne inghete). Coborirea pe Padinile Frumoase am facut-o pe coltari.

Noi am continuat pe vilcel in jos intrind in zona cu citeva saritori a Vaii Brusturetului. Zapada mare si pomii doboriti de furtuni ne-au ingreunat traseul.

Echipa s-a descurcat de minune in aceasta jungla.

Recomand explorarea doar celor cu psihic bun dupa efortul facut pe creasta, dar mult mai usor pe poteca deja facuta si marcata spre Cab Curmatura.

Curind sosim la un piriu pe marginea caruia este un drumeag de caruta. Iesim in niste chei ale Vaii Cheii si in scurt timp intersectam drumul de aprovizionare a cabanei Curmatura. De aici vom parcurge Prapastiile Zarnestilor cu usor alunecus unde primesc o trinta!

Ca si timp noi am facut putin sub 4h de la Ascutit la Botorog. Lumina lunii ne-a tinut frontala in buzunar prin minunatele Prapastii. Traseul se gaseste pe Strava. 

 

Album foto https://photos.app.goo.gl/pNuPDAYAurPn48Bn8

Piatra Craiului-Piatra Mica 5 feb 2022

 Este vineri seara si primesc un telefon. Este Dragos Cosmin si ne lungim peste o ora. Pe la 11 seara inchidem conversatia. Ok, daca mergi la alergat duminica, as putea veni si eu, ii raspund. Apoi merg sa-mi periez dintii si ii mai scriu ceva. Daca vrei miine sa alergi, sint deschis. 

Hai cu mine in PIATRA MICA...ufff, stam peste un ceas la telefon si ma convingi cu un mesaj?  Te astept la 7. Apoi alerg sa-mi fac rucsacul care tocmai fusese golit din excursia de pe Creasta Sudica.

Simbata 5 feb2022, dimineata la 6 fac ceai la termos si vreo 3 sandvisuri. Arunc citeva masline intr-o cutiuta, un mar si o portocala, apoi la 7 pornim in lungul drum spre Zarnesti.

Vremea e senina si usor negativa temperatura. Alimentam cu ceva motorina scumpita la vreo 6,70Lei si intram in traficul tot mai intens. Microbuze cu turisti dau navala spre munti acum la 2 zile de la viscol.

Ora 9 parcam la Botorog alaturi de alti multi turisti care se zoresc sa plece spre Curmatura. Dam drumul la cronometru desi ii zic lui Dragos ca vreau sa ma relaxez. Ne simtim prinsi in cursa si depasim cam tot ce se poate.

Unii urca cu gherute. Impingem din bete, mai dam jos din haine si la nici o ora sosim in Poiana Zanoaga de unde prindem putin zona de creasta intrucit sint inca nori.

Renunt la ideea de a urca direct catre Piatra Mica si ne indreptam spre Cabana Curmatura.

Dupa 1h30 de la Botorog poposim pe terasa cabanei unde ciorba de varza este aproape gata. Incep sa apara tot mai multi turisti.

Multi isi pun hamurile, coltarii, castile si pornesc spre Turnu si Ascutit pentru a dormi acolo. Zapada este maricica insa avem avantajul unei poteci. Am stat la soare cit timp am servit ciorba de la ora 11. Nu imi place fiindca se serveste in vase de unica folosinta. Deci lipseste protectia mediului. 

In saua Crapaturii admiram Antena Acului Crapaturii apoi incepem a urca pe punct albastru spre abruptul Pietrei Mici.

Zapada si gheata putina deci avansam rapid insa ne legam coltarii.

Traseul este plecut si ne ofera unghiuri largi.

In urma noastra urca un baiat din Brasov secondat de un catelus care insa abandoneaza neputind depasi obstacolele.

Citeva rafale de vint si prezenta unor cabluri ne indica faptul ca sintem aproape de creasta.

Ninge slab.

Dincolo de virful Piatra Mica 1816m se schimba vederea catre Zarnesti si Valea Birsei.

Trecem printre jnepeni si poposim la Crucea din Carpati unde sosesc un tatic cu pustiul de vreo 10ani, ambii fara coltari.

Ne pozam dupa care coborim spre Zanoaga pe o poteca in coborire sustinuta pe care nu o doresc unor  incepatori. Alte grupuri urca incet spre Cruce. Ii felicitam!

Ajunsi in Poiana la soare ne oprim si ne scoatem coltarii. Facem poza cu vulpea!

Ne hotarim sa mincam tocanita de la cabana, ocazie pe care o vom folosi  si la coborirea pe punctul galben spre Prapastii.

Pina la drumul forestier facem cam o ora iar pina la Botorog inca vreo 45min.

Peretele Galbinarea

Plecam pe lumina insa pe DN1 mergem destul de incet.

Multumesc Cosmin pentru invitatia la un traseu nou de lungime 16km in aproape 8h cu pauze incluse.

Album foto https://photos.app.goo.gl/Z1cmsnRxSoKdvFPZ6

Creasta Sudica 1-3 feb2022

 

Piatra Craiului - Creasta Sudica

Impreuna cu prietenul Dan Oancea am parcurs traseul Zarnesti-Prapastii-Cheile Pisicii-Poiana Grind-Refugiul Funduri-Creasta Sudica-Ref Saua Grind-Piscu Baciului-Coltii Gainii-Ref Grind-Vladusca-Prapastii-Zarnesti 

 

Albumul foto https://photos.app.goo.gl/C26tgaZFjxeL3ixs7 

 

Luni 31 ianuarie 2022 sosim pe la ora 14:15 in gara Zarnesti iar pina la Botorog ne deplasam cu un taxi(20 Lei). Continuam pe zapada prin Prapastii si Cheiele Pisicii iar intunericul ne prinde in zona Martoiu-Vladusca. Sosim la Izvor pe intuneric iar in stina Grind pe la ora 19.

Pina aici am avut sapate urme insa fara ele ne-am fi afundat cu putin deasupra gleznei. Peste noapte se lasa frigul in adapost(-6*C)

 

Marti 1 feb, dimineata la 6 ma echipez si plec singur sa umplu cu apa 2 termosuri si un bidon. Este intuneric si frigulet. Cind se lumineaza pe la 7 sint deja inapoi. La ora 9 reusim sa ne urnim pe traseul nostru spre Poiana Lespezi si Poiana Funduri. Avem vreme senina si calda insa din Poiana Funduri(bif cu Brusturet) nu mai sint urme. Aici regret ca nu am luat rachetele. Sintem pe cont propriu, masini de spart urme.

Facem cu schimbul insa linia potecii turistice este greu de dibuit mai ales acum cu crengile plecate la pamint. La iesirea din padure inca sintem pe traseul cel bun. Traversam la stinga si de mai multe ori deviem de la marcaj. Gps-ul ne ajuta si ne mentinem in apropierea marcajului. Efortul trebuie dozat iar planul de a continua spre Piscu Baciului iese din program. Dupa 6 h de la plecarea din Poiana Grind sosim la refugiul Funduri bine inzapezit. Aici am petrecut singur vreo 2 revelioane. Sintem suparati fiindca marcajul pina aici nu este deloc clar pe timp de iarna. Curatam zapada din dreptul usii cu pioletii, miinile si picioarele iar dupa o scurta pauza pornim spre creasta dar fara bagaje. Panta accentuata si zapada peste genunchi. La ora 17:30 parasim creasta care, se pare ca prezinta conditii ideale de mers.

 

Miercuri 2 februarie

6:15 ma trezesc pentru a face ceaiurile. Am avut conditii bune, usor sub zero grade. La ora 8 inchidem usa refugiului si plecam spre creasta pe urmele facute de cu seara. Urmam marcajul punct rosu, facind cu schimbul. Peisajul este de vis, o iarna autentica, nici prea greu dar nici usor. Vedem spre Iezer-Vf Rosu-Papusa si spre urlea insa spre Est, Bucegii sint invaluiti deseori in nori. Vintul ne aminteste ca el conduce mersul lucrurilor doar ca pe fetele estice sintem mai protejati. O capra neagra paste linistita petice de iarba undeva prin Poiana Inchisa. Efortul prin zapada si crestele aeriene ne supun unei ture atletice. Daca nu sosim la ref Saua Grindului la 12 maxim 12:30 atunci eu nu voi fi de acord sa continuam spre Ascutit.

Timpul trece, pasajele expuse le trecem fiecare si la ora 13 poposim in Ref Grind iar dupa vreo 15 minute toata creasta dispare in ceata si vint. Nici macar nu gasim o fereastra de vreme mai buna pentru a urca pe Piscul Baciului. Hibernam si filmam soricelul care se catara pe rucsacul meu. Pina dimineata ascultam concertul vintului si viscolul. Temperatura -8*C in refugiu

 

Joi 3 februarie

dimineata este viscol asa ca propun sa renuntam la Creasta Nordica.

Este ceva normal. Am terminat ultimul plic de ceai si mai avem putina benzina(pentru un foc). Pe la ora 10:30 ne echipam, punem cagula si ochelarii de schi si iesim timid afara. Drumul pina pe vf La Om 2238m este un infern. Fiecare pas este calcat cu emotie fiindca nu distingem bine daca este aer, cornisa sau zapada stabila. Tinem muchia cea mai ascutita. Ochelarii doar protejeaza de vint insa nu vedem nimic prin ei iar fara ei ochiul sting ingheata. Lacrimez. La 11 sosim pe virf si facem poze asa cum putem. Imi este teama sa continuam spre Coltii Gainii pe acest viscol intrucit nu disting prea bine terenul. Dan incearca sa coboare primul iar eu aproape de el. Incerc sa urmaresc putin si traseul de pe gps. Ne mentinem deasupra prapastiei. Odata cu diminuarea inaltimii si aparitia primilor braduti prindem curaj iar vizibilitatea se imbunatateste. Dupa aproape 2km de pe virf si 2h de mers sosim la refugiul Grind vechi. Ninge linistit. Urmele vechi au fost acoperite. Poposim vreo 40min apoi continuam spre izvorul din Table. Padurea se regenereaza. In urma cu 20 de ani era foarte greu sa te orientezi pe aici. Jos prin poieni apar ceva urme de schi(pe drumul forestier). Alegem sa mergem tot drumul pe drum si intilnim utv de la Cabana Curmatura care urca cu saci de provizii. La ora 5 seara intram in orasul Zarnesti. Pentru vreo ora ne oprim la o autoservire(Pe insula) cu mincare buna. De aici pina la Brasov sintem dusi de Ovidiu, un prieten cu o casuta faina in Bran.

 

Cam asa s-a vazut muntele https://www.youtube.com/watch?v=ohuXnRX5aTQ

MTB 103km Piatra Craiului si Poiana Brasov

Joi 2 Mai 2019 am luat decizia de a descoperi pentru mine un nou traseu in Piatra Craiului, iar ca bonus, mintea mea visa la o coborire spre Racadau via Poiana Brasov. Estimam traseul la cca 100km ceea ce m-a determinat s aplec cu primul tren din Ploiesti Vest, 4:45.
Debarc in Predeal, asamblez bicicleta si pornesc spre Trei Brazi unde eram curios de existenta unui drum aparut pe o aplicatie online.
Asfaltul este inca umed, semn ca a plouat mult cu o zi inainte. Pe marginea soselei apar si petice de zapada probabil cazuta de pe acoperisul unor cladiri sau indesata de muncitorii de la deszapeziri. Oricum verdele crud al padurii de fag si-a facut simtita prezenta. Constat ca am nevoie de manusi si la izvor fac pauza pentru ajustarea echipamentului.

Trei Brazi

Drumul banuit de mine este blocat de o doboritura iar mai jos panta super acentuata si noroiul ma conving ca trebuie sa merg la pas. Mai jos linga un piriias apare si un drum bun folosit de muncitorii forestieri. Undeva pe dealul din dreapta este o manastire. Sosesc la o bariera si mai jos la drumul ce duce spre Tara Birsei. Reusesc sa spal noroiul de pe pantofi pentru ca pe drum m-am afundat pina aproape de glezna. Deloc placut.
Continui pe Drumul National ce duce la Risnov apoi Bran unde fac o pauza de sandvish(ora9).

Castelul Bran

Incep apoi ascensiunea Pasului Bran ce tine pina in Fundata. Sint mai relaxat fiindca traficul pe serpentine este mai redus. Peisajul este de vis, creste inzapezite si nori pe virfurile muntelui plus contrastul verdelui deschis al padurii.

Undeva dupa biserica din Fundata apuc pe marcajul principal ce duce la Baile Herculane. Este un traseu rar frecventat. Trec printr-o poarta si apoi caut traseul prin pasunea care musteste de apa. Un jgheab ma oblia sa caut un acces mai usor de coborire prin preajma firelor de curent.

Din fundul vaii urmez in amonte prin padure o poteca ingusta. Unele portiuni ma obliga sa descalec bicicleta si s-o imping. Ajung repede la o vila unde turistii se relaxeaza. Salut oamenii si apoi continui pe marcajul rar pina la intersectia drumului Sirnea-Ciocanu. Pedalez printre case rare si apoi printre 2 garduri sint nevoit sa imping bicicleta. Este foarte moale pe jos si ma afund cu rotile. Ies la o Troita probabil Mormintul Florichii. Imi aduc aminte ca aici am fost cu masina prin 2012.
Continui spre o poarta metalica, probabil apartinind unui tarc vechi, la Crucea Sparturilor.

Aici se desprinde crucea albastra rar aplicata. Iar marcajul meu urca aiurea spre Gilma Iorgai unde imping bicicleta. Anevoios, printre niste picaturi de ploaie si in zgomotul unui Aro, sosesc in Curmatura Groapelor unde vad 2 biciclisti, o pereche, pe la 60 de ani.

Drum Fruntes

Mai departe merg pe drumul de caruta ce duce in citeva mnute in Valea Seaca a Pietrelor. Aici intilnesc o pereche tinara ce mergea cu jachetele de ploaie. Si se porneste ploaia! Un molid imi poarta de grija timp de 1min pina la oprirea ploii.

In Poiana Grind sint alti turisti veniti la sedinta foto cu mult noroi. Traversez poiana care musteste de apa si apoi urc un bot de deal spre Table. Nu opresc la izvorul cunoscut ci pedalez spre Valea Vladusca pe sub Muntele Martoi. Aici s-a format mult noroi. Sosesc fericit si fara incidente aproape de Cheile Pisicii si pornesc cu viteza moderata spre Prapastiile Zarnestilor si spre oras. Cauciucurile sint destul de uzate iar pietrele calcaroase ar putea sa ma puna la peticit camere.
Continui traseul spre Risnov de unde urc pe Valea Cetatii spre Poiana Brasov. Socotesc ca nu am timp sa ajung pina in Poiana Stechil si Drester insa ma multumesc cu o coborire prin Solomon. Din Poiana Aviatorilor prind un drumeag pina in Poiana Mica de unde nimeresc fix in drumul vechi al Poienii. Ce fericire!
Putina odihna pe o canapea(2min cu susan) apoi incep coborirea si fac jonctiunea cu V Oabanului din Solomon. Aici intilnesc multi biciclisti care urca iar jos in Chei oamenii sint la gratar.

Piata Sfatului

18:50 sosesc in Livada Postei
19:11 Gara Brasov! Sint multumit si cu muschii incordati.
Am urcat aproape 2000m si am coborit 2500m. Puteam si mai mult insa lantul nu reusea sa coboare bine pe foi.
Iata traseul salvat https://www.endomondo.com/users/14038531/workouts/1312195302
Album foto: https://photos.app.goo.gl/eGk5ZEbwVmeaQ2SF7

Crai prin nameti spre Piscul Baciului

Marti 12 decembrie 2017
Dimineata la 3 plecam din Predeal de la Vila Vitalis, eu cu Laurence si il ridicam si pe Stefan Bucurei din centrul Brasovului. Apoi continuam pina in Satul Pestera in zona Casa Folea la peste 1000m alt, zona de start a multor pionieri. Drumul a fost curatat bine pina la intersectia cu satul Magura.

Reusim sa parcam jeepul undeva intr-un fel de curte si dupa echipare si degustarea unui ceai purcedem la drum pe intuneric pe linga Casa Folea, refacuta. Si hopa, un ciine jucaus si prietenos ne urmeaza. De fapt, deseori merge in fata noastra.
Prima tinta: rasaritul la gol alpin! Deci hai spre Joaca si Poiana Grind.

Sint primul la batut urme intrucit nu a fost nimeni pe vechiul drum de caruta ce mergea la stinile din Vladusca si table. Si a cam nins bine in ultimele zile, iar noi ne afundam pina deasupra gleznei. Mergem prin intuneric dibuind poteca si la viteza si efortul depus sintem nevoiti sa oprim la garderoba.  Ce cald ni s-a facut!
In padure zapada creste pina sub genunchi. Ne grabim sa prindem rasaritul. Urcam prin defrisarea facuta prin 2000 dar acum padurea se regenereaza! Doamne, cum lucrezi tu in natura!
Primele licariri ale astrului se pregatesc sa vina dinspre Bucegi.

Baietii o iau inainte pe linga vilcelul ce ne scoate la refugiul Grind 1 in Poiana Grind. Se vede ca rasaritul este foarte important. Mersul fara rachete este epuizant , la care se adauga ocolirea unor molizi prabusiti. La iesirea din padure ne afundam si mai mult. Vedem rasaritul. Lanternele sint oprite demult, de pe la Vladusca.

Ne relaxam la refugiul refacut. Panoul solar nu este conectat. Avem masa si priciuri noi curate.
Laurence are treaba cu o sticla de tuica gasita, in sensul ca desfacind dopul incepe sa curga pe pantaloni. Da, el e soferul.
Sintem descumpaniti la ce va urma, la efortul ce va trebui facut spre Piscul Baciului. Niciodata in decembrie nu am vazut muntele asa alb! Ne afundam pina spre genunchi pe o panta maricica.
Batem urme cu schimbul si cautam un traseu in care sa gasim mai putina zapada.

Iesim din padure spre niste Colti ai Gainii. Ficare in mintea lui gindeste ca e o lupta inutila, un efort neinteles. Asa ca trag de coechipieri spre abandon. Stiu ce inseamna sa urci prin zapezi. Si gindim fiecare ca ne vom intoarce cu rachetele magice.

In coborire incercam sa alunecam pe fund insa miscarea nu tine mult. Zapada s-a inmuiat si ne afundam rau. Baietii incearca sa foloseasca o pelerina dar nici asa "saniuta" nu poate fi urnita.
Sosim la refugiul Grind 1, 1620m, si punem de o supa cu taitei. Alimentam si catelul apoi pe la ora 13  coborim spre masina pe acelasi drum.

Acum vedem peisajul si padurea ce ne lasa captivati mai ales fagii batrini de pe limita Satului Pestera. Catelul prietenos revine la stapinul sau!

In drum spre Brasov, oprim la Pestera Badichii unde descoperim citiva lilieci.

O tura cu tineri plini de energie si planuri, o zi calda si cu zapezi maricele la inceput de decembrie.

Multumesc Laurence si Stefan!
Album foto: https://photos.app.goo.gl/TwFd8hm3gY3oors42

Nocturna in Piatra Craiului 1-2 sept 2017

Creasta Nordica

Pare ceva infiorator si tentant in aceeasi masura pentru o persoana care nu a mai urcat in Piatra Craiului. Accept provocarea fiindca recunosc este si pentru mine o mare tentatie. Stiu ca pot si stiu ca si coechipierul va putea parcurge, ajutat de cabluri.
A sosit si luna septembrie, prima zi!
Plecam spre Zarnesti via Tirgoviste-Cimpulung si dupa o pauza pentru o masa de seara foarte delicioasa in casa parintilor Corneliei, plecam mai departe la ceas de seara.
Ora 22:30 parcam masina la Cabana Gura Riului si ponim la lumina lunii. Miine la ora 15 trebuie sa fim plecati spre Ploiesti asa ca nu avem timp. Mie nu imi plac calculele, sa vin cu niste timpi fiindca noaptea este alta poveste.
Urcam usor si vorbim intre noi, dar nu de teama. Undeva inainte de Poiana Zanoaga ratacim si deschid putin trackul care ne scoate in citeva minute intr-un peisaj nocturn si de poveste sub Piatra Mica.
Dupa aprope 2 ore poposim in linistea cabanei Curmatura.

Alimentam cu apa si in liniste deplina parasim zona, fara ca cineva sa ne auda. 
Urc in fata si cu ochii imi urmaresc camaradul. Trecem si prinSaua Crapaturii unde ar trebui sa fie vizibila Antena de pe Acul crapaturii. E prea intuneric. Acum indraznim sa atacam cablurile de pe vf Turnu.

Este o portiune care imi place fiindca pot exersa mersul la liber. Pentru viteza decid ca nu e timp sa caut prize si ca e mai bine sa ma ancorez uneori de cabluri.
Fara prostii la ora asta. Si sectorul cu cabluri trece rapid.

Aproape de ora 3 dimineata lasam rucsacii pe vf Turnu.
Coechipieul prinde aripi si se bucura de linistea locului. Nu a gindit niciodata ca poate ajunge aici pe timp de noapte. Ii explic ca muntele se maninca cu lingurita si ca pentru ascensiuni indraznete este nevoie sa parcurga si iarna traseul.
Este si o norma obligatorie pentru obtinerea categoriei a 2-a la alpinism.
Continuam in coborire usoara spre zona de padure dinspre Padina Inchisa apoi iesim in creasta pe vf Padina Popii.
Rememorez zona parcursa prima data in iunie 1996 impreuna cu vreo 10 membri ai Clubului de Turism si Alpinism Emilian Cristea Ploiesti ori din alte aventuri de iarna unde caracatita jnepenilor parca ma tinea pe loc.
4:34 Refugiul Ascutit. Sintem nevoiti sa deranjam somnul calatorilor. Vrem si noi sa dormim. Ni se face loc si ne inghesuim. Ne imbracam si incepem o agonie, un somn al unor supravietuitori in gaze, ciorapi, bocanci, sudoare. Atipesc repede dar la intervale nedefinite ma trezesc inghetat.
6:00 ma trezesc si vad putina lumina afara.
-Hai mergem mai departe?
-Pai ce mai astepti Dane...eram nerabdator sa dai startul fiindca am inghetat aici.

6:11 facem prima poza. Ce frumos se va face azi...niciun nor. Dar adierea vintului ne impinge mai departe sa dam din bascheti.

Si iata si soarele pe care-l asteptam sa ne incalzeasca membrele.
Nu este vreme de zabovit, vom minca mai tirziu dupa ce gasim caprele negre.

Gata, au iesit dintr-o vale. Sint cu ochii dupa vreun jandarm care sa ne ceara biletul de intrare in parc.
Mai, jandarm, unde te-ai ascuns?
Hai sa vezi biletele valabile!
Hai ca te platesc sa iti faci treaba.
Uite acolo inca se mai taie.

Si pe la ora 8 ne asezam frumos la soare si luam micul dejun.
Da...sintem in locurile prea-inalte!

Uite avem timp sa savuram tancurile. Sintem in lumea noastra si nu mai avem nevoie de nimic. Este o oaza Piatra Craiului in racoarea diminetii cind putem jongla cu traseul nefiind nevoiti sa fugim de arsita de peste zi.

 Incep explicatiile si povestile cu zapada cind vom fi nevoiti sa urcam prin hornulete. Dar pioletii si coltarii se vor infige bine in pernele de iarba si zapada.

Abia asteptam. Dar nu sint Zeus...si stiu ca Dumnezeu ne-a dat o vreme senina sa ne putem bucura de natura. Este exact cum unii se bucura in Scoala. Noi sintem in scoala naturii!

La ora 9:10 ne consideram pe Piscul Baciului 2238m
Nu ne-am grabit deloc. Sintem putin ametiti de la noaptea nedormita. Mergem sa vedem traseul La Lanturi, o piatra de incercare dupa parerea unora. Eu l-am facut iarna si vara si pot spune ca cere atentie si antrenament.

Facem calcule si hotarim ca este suficient pina La Omu. Vom cobori spre Vladusca. Odata prin august 2002 am avut probleme cu dulaii ce insoteau oile. Dar ciobanii au fost in zona si au tinut ciinii rai. Din cite stiu acum nu mai urca cu oile.

Sosim repede la refugiul Grind Vale, refacut zilele trecute. Continuam coborirea si primii turisti ii  intilnim la izvorul din Vladusca. Hopa, apar si biciclistii! Ce deliciu sa pedalezi pe aici!

Continuam spre veche granita, la Table, acolo era un gard din busteni care delimitau turmele Valahe de cele ardelene. Cu bluza rosie, ca masura de precautie, ocolesc taurasii. Sint prevazator si pacatos in acelasi timp asa ca masurile de precautie sint obligatorii. rasuflam usurati cind trecem de aceste bovine puternice.

Verdele naturii ne-ar mai retine daca azi nu ar exista familia si treburile casnice. Si din nou, vederea bustenilor proaspat taiati imi fac o multine de nervi. Pastilele pentru inima au ramas in farmacie. Vai de "noi" pamint si mare, ne distrugem singuri planeta.
Si pe final, intram si in Cheile pisicii acum cu trafic insa reusim a depasi coloana.
15:00 Gura Riului, dupa o baie la picioare, suim in masina si plecam spre Ploiesti.

 Poze aici https://photos.app.goo.gl/6L6jA69uQ2AcKQiW2