Se afișează postările cu eticheta zarnesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zarnesti. Afișați toate postările

sâmbătă, 5 februarie 2022

Piatra Craiului-Piatra Mica 5 feb 2022

 Este vineri seara si primesc un telefon. Este Dragos Cosmin si ne lungim peste o ora. Pe la 11 seara inchidem conversatia. Ok, daca mergi la alergat duminica, as putea veni si eu, ii raspund. Apoi merg sa-mi periez dintii si ii mai scriu ceva. Daca vrei miine sa alergi, sint deschis. 

Hai cu mine in PIATRA MICA...ufff, stam peste un ceas la telefon si ma convingi cu un mesaj?  Te astept la 7. Apoi alerg sa-mi fac rucsacul care tocmai fusese golit din excursia de pe Creasta Sudica.

Simbata 5 feb2022, dimineata la 6 fac ceai la termos si vreo 3 sandvisuri. Arunc citeva masline intr-o cutiuta, un mar si o portocala, apoi la 7 pornim in lungul drum spre Zarnesti.


Vremea e senina si usor negativa temperatura. Alimentam cu ceva motorina scumpita la vreo 6,70Lei si intram in traficul tot mai intens. Microbuze cu turisti dau navala spre munti acum la 2 zile de la viscol.

Ora 9 parcam la Botorog alaturi de alti multi turisti care se zoresc sa plece spre Curmatura. Dam drumul la cronometru desi ii zic lui Dragos ca vreau sa ma relaxez. Ne simtim prinsi in cursa si depasim cam tot ce se poate.


Unii urca cu gherute. Impingem din bete, mai dam jos din haine si la nici o ora sosim in Poiana Zanoaga de unde prindem putin zona de creasta intrucit sint inca nori.

Renunt la ideea de a urca direct catre Piatra Mica si ne indreptam spre Cabana Curmatura.

Dupa 1h30 de la Botorog poposim pe terasa cabanei unde ciorba de varza este aproape gata. Incep sa apara tot mai multi turisti.

Multi isi pun hamurile, coltarii, castile si pornesc spre Turnu si Ascutit pentru a dormi acolo. Zapada este maricica insa avem avantajul unei poteci. Am stat la soare cit timp am servit ciorba de la ora 11. Nu imi place fiindca se serveste in vase de unica folosinta. Deci lipseste protectia mediului. 


In saua Crapaturii admiram Antena Acului Crapaturii apoi incepem a urca pe punct albastru spre abruptul Pietrei Mici.

Zapada si gheata putina deci avansam rapid insa ne legam coltarii.

Traseul este plecut si ne ofera unghiuri largi.

In urma noastra urca un baiat din Brasov secondat de un catelus care insa abandoneaza neputind depasi obstacolele.

Citeva rafale de vint si prezenta unor cabluri ne indica faptul ca sintem aproape de creasta.

Ninge slab.

Dincolo de virful Piatra Mica 1816m se schimba vederea catre Zarnesti si Valea Birsei.

Trecem printre jnepeni si poposim la Crucea din Carpati unde sosesc un tatic cu pustiul de vreo 10ani, ambii fara coltari.

Ne pozam dupa care coborim spre Zanoaga pe o poteca in coborire sustinuta pe care nu o doresc unor  incepatori. Alte grupuri urca incet spre Cruce. Ii felicitam!

Ajunsi in Poiana la soare ne oprim si ne scoatem coltarii. Facem poza cu vulpea!

Ne hotarim sa mincam tocanita de la cabana, ocazie pe care o vom folosi  si la coborirea pe punctul galben spre Prapastii.

Pina la drumul forestier facem cam o ora iar pina la Botorog inca vreo 45min.
Peretele Galbinarea

Plecam pe lumina insa pe DN1 mergem destul de incet.

Multumesc Cosmin pentru invitatia la un traseu nou de lungime 16km in aproape 8h cu pauze incluse.

Album foto https://photos.app.goo.gl/Z1cmsnRxSoKdvFPZ6

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Nocturna in Piatra Craiului 1-2 sept 2017

Creasta Nordica
Pare ceva infiorator si tentant in aceeasi masura pentru o persoana care nu a mai urcat in Piatra Craiului. Accept provocarea fiindca recunosc este si pentru mine o mare tentatie. Stiu ca pot si stiu ca si coechipierul va putea parcurge, ajutat de cabluri.
A sosit si luna septembrie, prima zi!
Plecam spre Zarnesti via Tirgoviste-Cimpulung si dupa o pauza pentru o masa de seara foarte delicioasa in casa parintilor Corneliei, plecam mai departe la ceas de seara.
Ora 22:30 parcam masina la Cabana Gura Riului si ponim la lumina lunii. Miine la ora 15 trebuie sa fim plecati spre Ploiesti asa ca nu avem timp. Mie nu imi plac calculele, sa vin cu niste timpi fiindca noaptea este alta poveste.
Urcam usor si vorbim intre noi, dar nu de teama. Undeva inainte de Poiana Zanoaga ratacim si deschid putin trackul care ne scoate in citeva minute intr-un peisaj nocturn si de poveste sub Piatra Mica.
Dupa aprope 2 ore poposim in linistea cabanei Curmatura.
Alimentam cu apa si in liniste deplina parasim zona, fara ca cineva sa ne auda. 
Urc in fata si cu ochii imi urmaresc camaradul. Trecem si prinSaua Crapaturii unde ar trebui sa fie vizibila Antena de pe Acul crapaturii. E prea intuneric. Acum indraznim sa atacam cablurile de pe vf Turnu.

Este o portiune care imi place fiindca pot exersa mersul la liber. Pentru viteza decid ca nu e timp sa caut prize si ca e mai bine sa ma ancorez uneori de cabluri.
Fara prostii la ora asta. Si sectorul cu cabluri trece rapid.

Aproape de ora 3 dimineata lasam rucsacii pe vf Turnu.
Coechipieul prinde aripi si se bucura de linistea locului. Nu a gindit niciodata ca poate ajunge aici pe timp de noapte. Ii explic ca muntele se maninca cu lingurita si ca pentru ascensiuni indraznete este nevoie sa parcurga si iarna traseul.
Este si o norma obligatorie pentru obtinerea categoriei a 2-a la alpinism.
Continuam in coborire usoara spre zona de padure dinspre Padina Inchisa apoi iesim in creasta pe vf Padina Popii.
Rememorez zona parcursa prima data in iunie 1996 impreuna cu vreo 10 membri ai Clubului de Turism si Alpinism Emilian Cristea Ploiesti ori din alte aventuri de iarna unde caracatita jnepenilor parca ma tinea pe loc.
4:34 Refugiul Ascutit. Sintem nevoiti sa deranjam somnul calatorilor. Vrem si noi sa dormim. Ni se face loc si ne inghesuim. Ne imbracam si incepem o agonie, un somn al unor supravietuitori in gaze, ciorapi, bocanci, sudoare. Atipesc repede dar la intervale nedefinite ma trezesc inghetat.
6:00 ma trezesc si vad putina lumina afara.
-Hai mergem mai departe?
-Pai ce mai astepti Dane...eram nerabdator sa dai startul fiindca am inghetat aici.
6:11 facem prima poza. Ce frumos se va face azi...niciun nor. Dar adierea vintului ne impinge mai departe sa dam din bascheti.
Si iata si soarele pe care-l asteptam sa ne incalzeasca membrele.
Nu este vreme de zabovit, vom minca mai tirziu dupa ce gasim caprele negre.

Gata, au iesit dintr-o vale. Sint cu ochii dupa vreun jandarm care sa ne ceara biletul de intrare in parc.
Mai, jandarm, unde te-ai ascuns?
Hai sa vezi biletele valabile!
Hai ca te platesc sa iti faci treaba.
Uite acolo inca se mai taie.

Si pe la ora 8 ne asezam frumos la soare si luam micul dejun.
Da...sintem in locurile prea-inalte!

Uite avem timp sa savuram tancurile. Sintem in lumea noastra si nu mai avem nevoie de nimic. Este o oaza Piatra Craiului in racoarea diminetii cind putem jongla cu traseul nefiind nevoiti sa fugim de arsita de peste zi.


 Incep explicatiile si povestile cu zapada cind vom fi nevoiti sa urcam prin hornulete. Dar pioletii si coltarii se vor infige bine in pernele de iarba si zapada.
Abia asteptam. Dar nu sint Zeus...si stiu ca Dumnezeu ne-a dat o vreme senina sa ne putem bucura de natura. Este exact cum unii se bucura in Scoala. Noi sintem in scoala naturii!

La ora 9:10 ne consideram pe Piscul Baciului 2238m
Nu ne-am grabit deloc. Sintem putin ametiti de la noaptea nedormita. Mergem sa vedem traseul La Lanturi, o piatra de incercare dupa parerea unora. Eu l-am facut iarna si vara si pot spune ca cere atentie si antrenament.
Facem calcule si hotarim ca este suficient pina La Omu. Vom cobori spre Vladusca. Odata prin august 2002 am avut probleme cu dulaii ce insoteau oile. Dar ciobanii au fost in zona si au tinut ciinii rai. Din cite stiu acum nu mai urca cu oile.
Sosim repede la refugiul Grind Vale, refacut zilele trecute. Continuam coborirea si primii turisti ii  intilnim la izvorul din Vladusca. Hopa, apar si biciclistii! Ce deliciu sa pedalezi pe aici!
Continuam spre veche granita, la Table, acolo era un gard din busteni care delimitau turmele Valahe de cele ardelene. Cu bluza rosie, ca masura de precautie, ocolesc taurasii. Sint prevazator si pacatos in acelasi timp asa ca masurile de precautie sint obligatorii. rasuflam usurati cind trecem de aceste bovine puternice.
Verdele naturii ne-ar mai retine daca azi nu ar exista familia si treburile casnice. Si din nou, vederea bustenilor proaspat taiati imi fac o multine de nervi. Pastilele pentru inima au ramas in farmacie. Vai de "noi" pamint si mare, ne distrugem singuri planeta.
Si pe final, intram si in Cheile pisicii acum cu trafic insa reusim a depasi coloana.
15:00 Gura Riului, dupa o baie la picioare, suim in masina si plecam spre Ploiesti.

 Poze aici https://photos.app.goo.gl/6L6jA69uQ2AcKQiW2

joi, 26 ianuarie 2017

Piatra Craiului, integrala 24-26 ianuarie 2017

Dupa zilele petrecute la catarat pe gheata si nesatul de munte, dau raspuns pozitiv apelului facut de Laurence.
Hai pe munte....ce recomanzi?
Ma gindesc la Costila sau Crai si vremea fiind insorita imping idea integralei a Pietrei Craiului.
Iata pozele celor 3 zile in imparatia zapezii https://photos.app.goo.gl/5ESBTM4XujvM4Cei2
Luni 23 ian 2017 sint luat de la domiciliu spre muntele alb! Este seara si ne mai oprim putin prin supermarket. Peste noapte oprim raminem la Predeal unde facem bagajele si logistica.
Marti 24 ianuarie 2017
zi nationala si libera. Ioana accepta sa ne transporte pina la Zarnesti, dimineata devreme. Este frigulet dar senin. S-a luminat  iar acum ziua este mai lunga. In acest fel sarim peste a mai dormi o noapte la Cab Curmatura.
Precizez ca avem zapada inca de la inceput dar mergem pe urme, fiind destule dupa zilele de weekend!
Poiana Zanoaga ne ofera o privire de ansamblu a crestei si versantului estic!
Mergem repejor, alimentam la izvorul din fata cabanei si energizati cu ciocolata continuam sprinteni catre Saua Crapaturii. Stratul nefiind prea mare in aceasta zona reusim sa ne pastram viteza si sa nu ne incalzim suplimentar.
Vederea catre Valea Crapaturii cu al ei Ac este magnifica. Linga noi este si Piatra Mica.
Continuam traversarea catre primele lanturi din zona de abrupt.
Atasam coltarii si nu mai zabovim.
Sintem urmariti indeaproape de o capra neagra. Pioletul si coltarii zgirie stinca si in scurt timp poposim pe Vf Turnu.
Sintem binecuvintati. Dar mai avem inca vreo 2 ore de tras pina la refugiul nostru.
Cu un pasaj de padure si posibil cu zapada mare.
Asistam la masa de prinz a mai multor capre si incetinim ritmul pina ce dispar una cite una. Ziua este pe sfirsite si noi nu ne mai saturam de peisaj: Brina caprelor si Padina Inchisa ascund multe unghiuri si cotloane in care ne putem destrabala pe viitor cu armele cataratorului.
Zona de aici este usoara in comparatie cu ce vom avea miine!
Sosim la refugiul Ascutit sau Karol Lehman cu o ora inaintea apusului. Topim zapada si ne pregatim pentru un somn luuung!
Miercuri 25 ianuarie 2017
Ne trezim inca de cu noapte fiindca urmeaza in mintea mea un traseu lung si dificil, destul de tehnic pentru incepatori. Laurence se multumeste cu un mic dejun simplu dar eu ma rasfat cu budinca de gris si cereale cu ciocolata. Ati face nevoile in vinticelul matinal al crestei este un test de rezistenta si noroc cu sticla metalica in care pusesem ceai fierbinte ca ramineam fara degetele miinilor. Bleah, nu as repeta experienta!
Gata pornim imbracati bine pina ne incazim!
Inca o zi superba, cel putin dimineata...
Tropaim pe creste si hornulete si virful La Om este tot mai aproape!
Savurez fiecare pasaj insa Laurence se gindeste de 2 ori la zonele tehnice, el fiind prima data pe aici.
Sintem depasiti de miezul zilei si facem ultimii pasi pe cel mai inalt virf, Piscul Baciului 2238m.
Urmeaza poza cu echipa incintata de tot ce vede!
Si euuuu, capul rautatilor. Dar ce urmeaza este o surpriza pentru Laurence!
La refugiul Grind facem o supa si ne energizam pentru Creasta Sudica ce incepe cu vf Grind. Coltarii sint de real folos pe stinca dezgolita. Zonele aeriene si vintul ne testeaza curajul. 
Am o cordelina insa nu pot face nimic sa il ajut pe Laurence. Calarim si trecem pasajele dupa cum poate iecarem stilul nu mai conteaza. Seara ne prinde inca luptind cu crestele aeriene si jnepenii.
Dan, cit mai avem? Spuneai ca este mai usor pe aici.
Laurence, inca putim, uite virful ala prin ceata ar fi ultimul.
Si dupa o perioada:
Dan, se pare ca nu vorbim aceeasi limba! CIT MAI AVEM?
Ptiu...colegul isi pierde lanterna de cap si mai are o lanterna de mina. Hai ca poti...
Il ajut cu rucsacul la o coborire. E epuizat si imi e teama ca se va manifesta rau, si ar avea dreptate. Dar rezista, coltarii Austria Apin prind bine si il scapa din multe rautati.
Vf Funduri...uraaaaa. Rasuflam usurati.
De aici reapar urmele si in 5 minute sosim la refugiul Funduri. Ii povestesc ca odata pe 31 dec am facut o ora pina la refugiu si nu 5 sau 10minute.
Joi 26 ianuarie 2017
Am avut o noapte linistita si fara vint fapt ce a dus la un somn deplin.
Nu ne grabim insa zapada asezata in strat mare ma pune la incercare in gasirea potecii fiindca urmele au disparut linga refugiu. Bag plugul si fac urme in timp ce o parazapada a lui Laurence cedeaza si incepe sa ii intre zapada rece in bocanc(pina la tren face balta).
Incerc sa fac stinga cautind o zapada mai mica sau mai inghetata insa pe aici vintul nu a intrat.
Sintem ca in basme, iarna fiind un anotimp pe gustul meu.
Alo Parcul National, percepi taxa si ai indicatoare rupte? Ce fac rangerii si jandarmii? Plus marcaje confuze ca daca ne tineam dupa ele am fi ajuns in satul Pestera si nu la Vladusca si Prapastii!
Trecem printr-o poiana mare unde s-a construit o casa de lemn cu o usa inchisa dar cu posibil loc de adapost in pod.
Aici marcajele conduceau aiurea dar am preferat sa taiem transee prin poiana.Mergem spre Martoiu iar Laurence viseaza la o cola 😒
Sintem pe forestier si preferam sa ocolim Cheile Pisicii pe drum chiar daca este putin de urcat. Citeva pesteri si pereti calcaosi schimba peisajul. Cineva urca cu bicicleta...o tentatie si pentru mine insa miinile ar ingheta repede, singele indreptindu-se spre alte organe.
Avem alt urmaritor, omul de zapada! In ultimul drum al razelor solare, pe la ora 16:30 sosim la tren!
Iata echipa victorioasa!
Felicitari Laurence, poti mai mult!