Creasta Sudica 1-3 feb2022

 

Piatra Craiului - Creasta Sudica

Impreuna cu prietenul Dan Oancea am parcurs traseul Zarnesti-Prapastii-Cheile Pisicii-Poiana Grind-Refugiul Funduri-Creasta Sudica-Ref Saua Grind-Piscu Baciului-Coltii Gainii-Ref Grind-Vladusca-Prapastii-Zarnesti 

 

Albumul foto https://photos.app.goo.gl/C26tgaZFjxeL3ixs7 

 

Luni 31 ianuarie 2022 sosim pe la ora 14:15 in gara Zarnesti iar pina la Botorog ne deplasam cu un taxi(20 Lei). Continuam pe zapada prin Prapastii si Cheiele Pisicii iar intunericul ne prinde in zona Martoiu-Vladusca. Sosim la Izvor pe intuneric iar in stina Grind pe la ora 19.

Pina aici am avut sapate urme insa fara ele ne-am fi afundat cu putin deasupra gleznei. Peste noapte se lasa frigul in adapost(-6*C)

 

Marti 1 feb, dimineata la 6 ma echipez si plec singur sa umplu cu apa 2 termosuri si un bidon. Este intuneric si frigulet. Cind se lumineaza pe la 7 sint deja inapoi. La ora 9 reusim sa ne urnim pe traseul nostru spre Poiana Lespezi si Poiana Funduri. Avem vreme senina si calda insa din Poiana Funduri(bif cu Brusturet) nu mai sint urme. Aici regret ca nu am luat rachetele. Sintem pe cont propriu, masini de spart urme.

Facem cu schimbul insa linia potecii turistice este greu de dibuit mai ales acum cu crengile plecate la pamint. La iesirea din padure inca sintem pe traseul cel bun. Traversam la stinga si de mai multe ori deviem de la marcaj. Gps-ul ne ajuta si ne mentinem in apropierea marcajului. Efortul trebuie dozat iar planul de a continua spre Piscu Baciului iese din program. Dupa 6 h de la plecarea din Poiana Grind sosim la refugiul Funduri bine inzapezit. Aici am petrecut singur vreo 2 revelioane. Sintem suparati fiindca marcajul pina aici nu este deloc clar pe timp de iarna. Curatam zapada din dreptul usii cu pioletii, miinile si picioarele iar dupa o scurta pauza pornim spre creasta dar fara bagaje. Panta accentuata si zapada peste genunchi. La ora 17:30 parasim creasta care, se pare ca prezinta conditii ideale de mers.

 

Miercuri 2 februarie

6:15 ma trezesc pentru a face ceaiurile. Am avut conditii bune, usor sub zero grade. La ora 8 inchidem usa refugiului si plecam spre creasta pe urmele facute de cu seara. Urmam marcajul punct rosu, facind cu schimbul. Peisajul este de vis, o iarna autentica, nici prea greu dar nici usor. Vedem spre Iezer-Vf Rosu-Papusa si spre urlea insa spre Est, Bucegii sint invaluiti deseori in nori. Vintul ne aminteste ca el conduce mersul lucrurilor doar ca pe fetele estice sintem mai protejati. O capra neagra paste linistita petice de iarba undeva prin Poiana Inchisa. Efortul prin zapada si crestele aeriene ne supun unei ture atletice. Daca nu sosim la ref Saua Grindului la 12 maxim 12:30 atunci eu nu voi fi de acord sa continuam spre Ascutit.

Timpul trece, pasajele expuse le trecem fiecare si la ora 13 poposim in Ref Grind iar dupa vreo 15 minute toata creasta dispare in ceata si vint. Nici macar nu gasim o fereastra de vreme mai buna pentru a urca pe Piscul Baciului. Hibernam si filmam soricelul care se catara pe rucsacul meu. Pina dimineata ascultam concertul vintului si viscolul. Temperatura -8*C in refugiu

 

Joi 3 februarie

dimineata este viscol asa ca propun sa renuntam la Creasta Nordica.

Este ceva normal. Am terminat ultimul plic de ceai si mai avem putina benzina(pentru un foc). Pe la ora 10:30 ne echipam, punem cagula si ochelarii de schi si iesim timid afara. Drumul pina pe vf La Om 2238m este un infern. Fiecare pas este calcat cu emotie fiindca nu distingem bine daca este aer, cornisa sau zapada stabila. Tinem muchia cea mai ascutita. Ochelarii doar protejeaza de vint insa nu vedem nimic prin ei iar fara ei ochiul sting ingheata. Lacrimez. La 11 sosim pe virf si facem poze asa cum putem. Imi este teama sa continuam spre Coltii Gainii pe acest viscol intrucit nu disting prea bine terenul. Dan incearca sa coboare primul iar eu aproape de el. Incerc sa urmaresc putin si traseul de pe gps. Ne mentinem deasupra prapastiei. Odata cu diminuarea inaltimii si aparitia primilor braduti prindem curaj iar vizibilitatea se imbunatateste. Dupa aproape 2km de pe virf si 2h de mers sosim la refugiul Grind vechi. Ninge linistit. Urmele vechi au fost acoperite. Poposim vreo 40min apoi continuam spre izvorul din Table. Padurea se regenereaza. In urma cu 20 de ani era foarte greu sa te orientezi pe aici. Jos prin poieni apar ceva urme de schi(pe drumul forestier). Alegem sa mergem tot drumul pe drum si intilnim utv de la Cabana Curmatura care urca cu saci de provizii. La ora 5 seara intram in orasul Zarnesti. Pentru vreo ora ne oprim la o autoservire(Pe insula) cu mincare buna. De aici pina la Brasov sintem dusi de Ovidiu, un prieten cu o casuta faina in Bran.

 

Cam asa s-a vazut muntele https://www.youtube.com/watch?v=ohuXnRX5aTQ

Crai prin nameti spre Piscul Baciului

Marti 12 decembrie 2017
Dimineata la 3 plecam din Predeal de la Vila Vitalis, eu cu Laurence si il ridicam si pe Stefan Bucurei din centrul Brasovului. Apoi continuam pina in Satul Pestera in zona Casa Folea la peste 1000m alt, zona de start a multor pionieri. Drumul a fost curatat bine pina la intersectia cu satul Magura.

Reusim sa parcam jeepul undeva intr-un fel de curte si dupa echipare si degustarea unui ceai purcedem la drum pe intuneric pe linga Casa Folea, refacuta. Si hopa, un ciine jucaus si prietenos ne urmeaza. De fapt, deseori merge in fata noastra.
Prima tinta: rasaritul la gol alpin! Deci hai spre Joaca si Poiana Grind.

Sint primul la batut urme intrucit nu a fost nimeni pe vechiul drum de caruta ce mergea la stinile din Vladusca si table. Si a cam nins bine in ultimele zile, iar noi ne afundam pina deasupra gleznei. Mergem prin intuneric dibuind poteca si la viteza si efortul depus sintem nevoiti sa oprim la garderoba.  Ce cald ni s-a facut!
In padure zapada creste pina sub genunchi. Ne grabim sa prindem rasaritul. Urcam prin defrisarea facuta prin 2000 dar acum padurea se regenereaza! Doamne, cum lucrezi tu in natura!
Primele licariri ale astrului se pregatesc sa vina dinspre Bucegi.

Baietii o iau inainte pe linga vilcelul ce ne scoate la refugiul Grind 1 in Poiana Grind. Se vede ca rasaritul este foarte important. Mersul fara rachete este epuizant , la care se adauga ocolirea unor molizi prabusiti. La iesirea din padure ne afundam si mai mult. Vedem rasaritul. Lanternele sint oprite demult, de pe la Vladusca.

Ne relaxam la refugiul refacut. Panoul solar nu este conectat. Avem masa si priciuri noi curate.
Laurence are treaba cu o sticla de tuica gasita, in sensul ca desfacind dopul incepe sa curga pe pantaloni. Da, el e soferul.
Sintem descumpaniti la ce va urma, la efortul ce va trebui facut spre Piscul Baciului. Niciodata in decembrie nu am vazut muntele asa alb! Ne afundam pina spre genunchi pe o panta maricica.
Batem urme cu schimbul si cautam un traseu in care sa gasim mai putina zapada.

Iesim din padure spre niste Colti ai Gainii. Ficare in mintea lui gindeste ca e o lupta inutila, un efort neinteles. Asa ca trag de coechipieri spre abandon. Stiu ce inseamna sa urci prin zapezi. Si gindim fiecare ca ne vom intoarce cu rachetele magice.

In coborire incercam sa alunecam pe fund insa miscarea nu tine mult. Zapada s-a inmuiat si ne afundam rau. Baietii incearca sa foloseasca o pelerina dar nici asa "saniuta" nu poate fi urnita.
Sosim la refugiul Grind 1, 1620m, si punem de o supa cu taitei. Alimentam si catelul apoi pe la ora 13  coborim spre masina pe acelasi drum.

Acum vedem peisajul si padurea ce ne lasa captivati mai ales fagii batrini de pe limita Satului Pestera. Catelul prietenos revine la stapinul sau!

In drum spre Brasov, oprim la Pestera Badichii unde descoperim citiva lilieci.

O tura cu tineri plini de energie si planuri, o zi calda si cu zapezi maricele la inceput de decembrie.

Multumesc Laurence si Stefan!
Album foto: https://photos.app.goo.gl/TwFd8hm3gY3oors42

Nocturna in Piatra Craiului 1-2 sept 2017

Creasta Nordica

Pare ceva infiorator si tentant in aceeasi masura pentru o persoana care nu a mai urcat in Piatra Craiului. Accept provocarea fiindca recunosc este si pentru mine o mare tentatie. Stiu ca pot si stiu ca si coechipierul va putea parcurge, ajutat de cabluri.
A sosit si luna septembrie, prima zi!
Plecam spre Zarnesti via Tirgoviste-Cimpulung si dupa o pauza pentru o masa de seara foarte delicioasa in casa parintilor Corneliei, plecam mai departe la ceas de seara.
Ora 22:30 parcam masina la Cabana Gura Riului si ponim la lumina lunii. Miine la ora 15 trebuie sa fim plecati spre Ploiesti asa ca nu avem timp. Mie nu imi plac calculele, sa vin cu niste timpi fiindca noaptea este alta poveste.
Urcam usor si vorbim intre noi, dar nu de teama. Undeva inainte de Poiana Zanoaga ratacim si deschid putin trackul care ne scoate in citeva minute intr-un peisaj nocturn si de poveste sub Piatra Mica.
Dupa aprope 2 ore poposim in linistea cabanei Curmatura.

Alimentam cu apa si in liniste deplina parasim zona, fara ca cineva sa ne auda. 
Urc in fata si cu ochii imi urmaresc camaradul. Trecem si prinSaua Crapaturii unde ar trebui sa fie vizibila Antena de pe Acul crapaturii. E prea intuneric. Acum indraznim sa atacam cablurile de pe vf Turnu.

Este o portiune care imi place fiindca pot exersa mersul la liber. Pentru viteza decid ca nu e timp sa caut prize si ca e mai bine sa ma ancorez uneori de cabluri.
Fara prostii la ora asta. Si sectorul cu cabluri trece rapid.

Aproape de ora 3 dimineata lasam rucsacii pe vf Turnu.
Coechipieul prinde aripi si se bucura de linistea locului. Nu a gindit niciodata ca poate ajunge aici pe timp de noapte. Ii explic ca muntele se maninca cu lingurita si ca pentru ascensiuni indraznete este nevoie sa parcurga si iarna traseul.
Este si o norma obligatorie pentru obtinerea categoriei a 2-a la alpinism.
Continuam in coborire usoara spre zona de padure dinspre Padina Inchisa apoi iesim in creasta pe vf Padina Popii.
Rememorez zona parcursa prima data in iunie 1996 impreuna cu vreo 10 membri ai Clubului de Turism si Alpinism Emilian Cristea Ploiesti ori din alte aventuri de iarna unde caracatita jnepenilor parca ma tinea pe loc.
4:34 Refugiul Ascutit. Sintem nevoiti sa deranjam somnul calatorilor. Vrem si noi sa dormim. Ni se face loc si ne inghesuim. Ne imbracam si incepem o agonie, un somn al unor supravietuitori in gaze, ciorapi, bocanci, sudoare. Atipesc repede dar la intervale nedefinite ma trezesc inghetat.
6:00 ma trezesc si vad putina lumina afara.
-Hai mergem mai departe?
-Pai ce mai astepti Dane...eram nerabdator sa dai startul fiindca am inghetat aici.

6:11 facem prima poza. Ce frumos se va face azi...niciun nor. Dar adierea vintului ne impinge mai departe sa dam din bascheti.

Si iata si soarele pe care-l asteptam sa ne incalzeasca membrele.
Nu este vreme de zabovit, vom minca mai tirziu dupa ce gasim caprele negre.

Gata, au iesit dintr-o vale. Sint cu ochii dupa vreun jandarm care sa ne ceara biletul de intrare in parc.
Mai, jandarm, unde te-ai ascuns?
Hai sa vezi biletele valabile!
Hai ca te platesc sa iti faci treaba.
Uite acolo inca se mai taie.

Si pe la ora 8 ne asezam frumos la soare si luam micul dejun.
Da...sintem in locurile prea-inalte!

Uite avem timp sa savuram tancurile. Sintem in lumea noastra si nu mai avem nevoie de nimic. Este o oaza Piatra Craiului in racoarea diminetii cind putem jongla cu traseul nefiind nevoiti sa fugim de arsita de peste zi.

 Incep explicatiile si povestile cu zapada cind vom fi nevoiti sa urcam prin hornulete. Dar pioletii si coltarii se vor infige bine in pernele de iarba si zapada.

Abia asteptam. Dar nu sint Zeus...si stiu ca Dumnezeu ne-a dat o vreme senina sa ne putem bucura de natura. Este exact cum unii se bucura in Scoala. Noi sintem in scoala naturii!

La ora 9:10 ne consideram pe Piscul Baciului 2238m
Nu ne-am grabit deloc. Sintem putin ametiti de la noaptea nedormita. Mergem sa vedem traseul La Lanturi, o piatra de incercare dupa parerea unora. Eu l-am facut iarna si vara si pot spune ca cere atentie si antrenament.

Facem calcule si hotarim ca este suficient pina La Omu. Vom cobori spre Vladusca. Odata prin august 2002 am avut probleme cu dulaii ce insoteau oile. Dar ciobanii au fost in zona si au tinut ciinii rai. Din cite stiu acum nu mai urca cu oile.

Sosim repede la refugiul Grind Vale, refacut zilele trecute. Continuam coborirea si primii turisti ii  intilnim la izvorul din Vladusca. Hopa, apar si biciclistii! Ce deliciu sa pedalezi pe aici!

Continuam spre veche granita, la Table, acolo era un gard din busteni care delimitau turmele Valahe de cele ardelene. Cu bluza rosie, ca masura de precautie, ocolesc taurasii. Sint prevazator si pacatos in acelasi timp asa ca masurile de precautie sint obligatorii. rasuflam usurati cind trecem de aceste bovine puternice.

Verdele naturii ne-ar mai retine daca azi nu ar exista familia si treburile casnice. Si din nou, vederea bustenilor proaspat taiati imi fac o multine de nervi. Pastilele pentru inima au ramas in farmacie. Vai de "noi" pamint si mare, ne distrugem singuri planeta.
Si pe final, intram si in Cheile pisicii acum cu trafic insa reusim a depasi coloana.
15:00 Gura Riului, dupa o baie la picioare, suim in masina si plecam spre Ploiesti.

 Poze aici https://photos.app.goo.gl/6L6jA69uQ2AcKQiW2