Pe crestele Carpatilor-Partea 2(Strunga-Rucar)

Marti 1 decembrie 2020 , Ziua 3

Lungime 28km(total 143km), Diferenta pozitiva 605m, Diferenta negativa de la 2000 la 600m(faceti voi calcul dar este mai mult de 1400 intrucit am mai urcat niste virfulete de prin Bucsa)

Revenim la poveste dupa ce am dormit bine in prima parte a noptii la vreo 25 grade in sac, insa catre dimineata somnul nu a mai facut parte din meniu. Mda, ma stiu, de obicei ma odihnesc repede primele 4-5 ore din noapte si apoi astept lumina dar cu ochii inchisi.Totusi ieri am incercat sa nu dorm deloc pe timpul zilei, si oricum nu as fi putut dormi cind am avut atitia musafiri si vizite ☺👅.

Dimineata pe racoare la -15*C

Pe la ora 6 indraznesc sa scot nasul din sac si sa arunc un ochi spre florile de gheata aparute pe geamul refugiului. Ce se intimpla? O stea? yeeee! Azi este ziua mea! gata, bag repede picioarele in bocanci si ies afara pentru a ma convinge. Maaai, nu-mi vine sa cred! Azi voi merge pe vreme senina peste Muntii Leaotei! Dupa 11 ani voi traversa pitoreasca culme .

Ma pregatesc cu budinca de ore, miere si ciocolata. Apa o aveam obtinuta din zapada din seara anterioara iar acu ramine doar sa topesc crusta de gheata facuta in camera frigorifica la -4*C.

1 Dec 2020 La multi ani Romania! La multi ani dacilor!

Hai ca aici in dormitorul/bucatarie nu simt frigul. Afara? -15 *C  am pe termometrul multifunctional cu fluier si busola.

Azi voi atasa parazapezile nestiind cum a viscolit pe traseu. Salut primul rasarit de soare al lunii decembrie si incep sa topai in dorinta de a impacheta tot echipamentul.

8:15 inchid usa refugiului si pornesc infofolit si mascat pe traseul marcat cu banda rosie si punctat de mai multi stilpi, ceea ce este nou pentru mine. Hai inca o poza cu refugiul si muntele.

cu riscul de a-miingheta degetele, mai scot odata camera foto

Ma baiete, ce mai zi este azi 1 decembrie! Gata, dau din bascheti si in 10min ma incalzesc desi nu am troiene sau pante de urcat. Ma felicit ca am avut rabdare sa stau in refugiu.

pe aici se patrunde in Leaota, Saua Strungulita 1890

Patrund pe sub Muntele Strungile Mici pina in Saua Strungulita la 1890m de unde se desprinde un marcaj mai rar spre Tataru si Deleanu.

Leaota

Privesc versantii cu ochi de iarna si curind ma opresc in Saua Bucsa. Tot timpul as face fotografii insa acumulatorii aparatului au dat semne ca se descarca. Am si unii de rezerva insa vreau sa-i storc toti cationii si electronii. Momentan nu doresc sa deschid telefonul pentru poze.

spre Bucsa

Ocolesc pe partea sudica vf Bucsa pe un drum de caruta si in scurt timp sosesc intr-o sa de unde coboara spre nord un marcaj in adincurile vailor Barbuletul si Bingaleasa spre Moieciu. Aici imi dau jos vesta Atta cu puf. Gata, tinere, ce tot confort vrei? Anii trecuti nu carai puful si te miscai mai bine, iar acu prea comod ai devenit.

Bucsa

Jos in vale te asteapta apa de ivor. Hai cu pas intins spre Fundatica. Si uite asa incep sa urc pe vf Dudele, citeva serpentine si tufe de ienupar, merisor si afin cu jnepeni. Oare ce va fi prin nameti?

Abruptul vestic al Bucegilor

Citeva izvoare au format destula gheata exact pe traseul meu fapt ce presupune un mers mai atent. Profit ca nu este zapada mare si urc pe marcaj pe un virf mai abrupt denumit Piscul Lacului. Imi pare ciudat fiindca eu il ocoleam pe versantul sudic pe la niste izvoare iar acum am de urcat destul de abrupt. 

vedere spre Crai iar in stinga catre Muntii Iezer

Stinele sint de obicei mai departate fata de marcaj insa acum este una destul de aproape. La prima mea parcurgere(august 2002, solo) am fost muscat prin aceasta zona. Anul urmator, tot solitar, am reusit sa stapinesc dulaii, iar in iulie 2007 eram impreuna cu coechipierul si am putut trece mai usor. Oricum, dau nota 10 pentru curatenie si chiar aplicarea marcajului care acum dupa 11 ani prezinta siguranta in parcurgerea traseului de creasta.

Urmez o coama usor valurita care se pregateste sa urce pe vf Sintilia acum marcat cu indicator de metal, iar in trecut doar cu un par de lemn lasind turistul neexperimentat ori necunoscator sa ghiceasca unde este jonctiunea cu traseul ce coboara pe Plaiul Mindrului si satul Fundatica.

Hai ca pe vreme senina, urcarea directa chiar merita. Intr-un final ajung pe Vf Sintilia unde se zareste si poteca care-l ocoleste pe partea vestica.

Demult imi faceam probleme despre cum as traversa pe zapada acest munte al lui Ilie. Raspunsul? Urmind numai culmile.

coborire de pe Sintilia spre Nord

De linga micuta borna a virfului se coboara spre nord pe o panta accentuata. Oooh, si eu visam toamna trecuta sa merg cu bicicleta pe acest traseu...dar ar trebui sa uit aceasta idee. Buun, deci am inteles ca marcajele au fost refacute insa de citeva zile ma framinta un traseu nou pentru mine, acela prin CHEILE CROVULUI, marcat cu banda albastra care m-ar duce pe la jumatatea drumului de 10km dintre Fundatica si Podul Dimbovitei pe care nu mai fusesem de prin noiembrie 2014, cu jeepul, cind era mult noroi si putina zapada.

spre Vf Leaota

Sosesc la limita impadurita si ma hotarasc ca in bataia soarelui sa degust cite ceva calorii din rucsac, energie necesara pentru o noua explorare.

Pe vf Sintilia, vedere spre Sud

Ah ce placut sa lenevesti putin printre pomii impodobiti! Acum voi urma un drum de tractor ce conduce pe stinga culmii principale ce cade din Sintilia. Cele 2 marcaje se despart, iar banda albastra urca pe acel drum de tractor impadurit. Apoi incepe sa coboare in serpentine, care pot fi taiate. Se vede ca aici au fost ceva defrisari dar nu intens. Despre Cheile Crovului am citit putin de pe harta muntilor Leaota a lui Nicolae Popescu si Danut Calin. Formularea "Interzise iarna" ma duce cu gindul ca ori sint avalanse ori pot fi pasaje de catarat/descatarat. Plus un scurt reportaj MDITV al lui Marius Popescu care adauga ceva de prezenta ursilor. Mai baiete, te risti, asa singur? Hai ca mai sint citeva ore de lumina...Da-i la vale cu tupeu...si hop, intr-un luminis incep sa caut urmatorul marcaj. Mda, pe urmatorul pom la ceva distanta, usor pe stinga. Dar mai departe panta se accentueza iar ramasitele crengilor acopera solul demoralizind turistul sosit prima data pe aici. Dintr-un scoc fac o traversare spre dreapta unde mi se pare ca ar fi poteca. Nicio urma de marcaj.

Trackul gps mi-ar arata cu siguranta linia insa nu vreau sa deschid smartul, asa ca explorez, tot la vale pe malul drept cum se coboara. Destul de mult de coborit pina aud apa iar acolo fac stinga pina in firul Crovului. Gata apare marcajul aplicat ciudat fara o directie precisa. Ce a fost in capul celui cu pensula? Eu habar n-am! Insa acum apare o alta confuzie: daca marcajul vine din stinga? Atunci trebuie sa merg in directia de unde am venit? Ori e invers, asa cum am venit eu? Si pina la urma o dau la vale si in citiva metri banda albastra imi confirma traseul bun. Mai, dar citiva busteni doboriti de furtuna blocheaza calea....daca va fi asa pina la final? Si pe acolo vad prima miscare, un turist care-mi spune ca traseul nu prezinta obstacole.  Plec cintind de veselie" Este soare azi in viata mea" si muult mai jos intilnesc un grup numeros, apoi o familie cu un pici care-si doresc sa ajunga in Curmatura Fiarelor...Mmmm, aveti teluri serioase, abia sinteti la jumatea drumului prin Chei si este ora 13....
Spor sa aveti.

Muchia Zacotelor

Poteca traverseaza citeva vilcele pline cu grohotis cazut din Muchia Zacotelor apoi pe sub citiva pereti calcarosi si niste pesteri.

in Cheile Crovului

Pe final apar si trasee spituite, cu numele "Fete" si "Baieti" (rasisti fata de cei care se considera "neutrii") si dupa citeva minute pe urmele din zapada cazuta cu o zi un urma, ies la drumul forestier din Cheile formate de piriul Rudarita ce vin din Fundatica.

Este 13:45 si inca mai am cale lunga pina la Rucar.

Apar case, pensiuni, grajduri, cabane, masini, civilizatie, gater, alte chei, frigulet, rontait de macese si pe la ora 15 ajung la asfaltul Cimpulung-Brasov, punctul denumit Podu Dimbovitei.

De aici as putea sa intru la poalele Pietrei Craiului din Cheile Dimbovicioarei, insa s-ar duce definitiv planul mult visat.

Piei de aici gindule! Ai si obosit?

Hai inca 5km, urcare si coborire la Rucar si apoi te poti odihni. In definitiv pina acum, azi am mers in coborire vreo 22km.

Biserica ortodoxa Podu Dimbovitei

Trafic ca pentru Ziua Nationala a Romaniei, lumea in masini, la caldurica, iar eu cocosat de rucsac...Si inca mai vreau sa cumpar ceva merinde in Rucar. Mai am spatiu? Voi vedea de ce este in stare rucsacul de 75+20Litri. Hai in civilizatie, acolo unde lumea poarta masca si te privesc ciudat daca nu esti ca ei....Bun venit in societate. Alo, doamna, mai este covid?

vedere catre Podu Dimbovitei urcind spre Rucar

Ora 16 sosesc in Rucar si prima oprire este la un magazin. Hotarasc sa nu mai cumpar benzina fiindca am plecat cu 1,5Litri  iar pina acum nu am avut consum mare. Eh, pe la 16:30-16:45 cind incepea noaptea racoroasa pornesc in lungul Riului Riusor cu gindul de a urca pe Valea Lui Maldar. De la o casa umplu cu apa recipientul de 1L si continui usor cu gindul la un loc de bivuac. (in oct 2009 impreuna cu Darky am dormit sub podul de pe Str Andreias la iesirea din sat). Dintr-o data din sens invers, o masina se opreste linga mine. Facem cunostinta: este Claudiu si isi doreste sa afle povestea mea si sa ma cazeze...oh, nu te deranja...pina la urma in citeva minute ne imprietenim si sosim la casuta lui. Dintr-o data devin OM...caldura, apa calda, mincarica gustoasa, curent electric. Aflu multe povesti cu ursi si alte animale salbatice din zona.

La cina impreuna cu Claudiu si Diana

Urmeaza o noapte odihnitoare! Claudiu si Diana se dovedesc ca inima lor este schimbata de Dumnezeu, putini oameni ar lua de pe strada un aventurier. Dumnezeu sa va binecuvinteze.

Urmeaza o noapte rece, cu luna destul de plina si bruma groasa !

Albumul intregii ture https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8

Va urma partea 3