Miercuri 2 decembrie 2020, Ziua 4
Lungime 24km(total 143km), Diferenta pozitiva 1560m
Asadar, pe la 6:30 dimineata ma trezesc si incep sa aranjez bagajul. Urmeaza un mic dejun bogat impreuna cu noii prieteni Claudiu, Diana si copii lor. Iata se anunta o zi deosebita, insorita a lunii decembrie. Cit va mai tine vremea asa ? Pot dor sa sper ca prognoza cu furtuna nu se va adeveri in totalitate. Ah, ca sa nu uit, azi merg catre Muntii Iezer respectiv Piciorul Gradisteanu si Vf Papusa.
Ora 8 :15 Parasesc civilizatia, confortul, distantarea sociala, restrictiile si masca...si plec pe druml care duce la padure, pe Str Valea lui Andreias.
Podul peste Andreias |
Majoritatea strazilor au nume si sint proaspat asfaltate. Bravo! Undeva la o casa, un purcel si-a gasit sfirsitul, servind in curind la hrana de peste iarna a unei familii. Mai Gicule sau Ghita, ai mincat bine 1 an ca sa aive rucarenii sunculita. Nu prea e corect, eu ti-as da drumul, dar nici in gura ursului nu te-as da. Astea sint gindurile unui vegetarian convins. Buun, dupa citeva minute timp in care ma salut cu rucarenii, sosesc la marginea satului si asfaltului unde o teava pehd azvirle apa cu debit neregulat. Cred ca aici, sub pod, am dormit cu Darky in oct 2008. Ce as fi gasit pe Str lui Maldar daca optam aseara sa ies din sat pe drumul bustenilor? Nu stiu. Ideea este ca acum mai beau apa si alimentez bidonasul de 1L. Iata ca gheata isi face aparitia. Putin mai sus se gaseste ultima casa si apoi numai eu si codrul. Pardon, mai este un tractor de exploatare cu 2 muncitori.
Urmez un drum larg pe marginile caruia sint pregatiti bustenii, grosi si lungi.
Incep a urca puternic printr-o serpentina la dreapta apoi alta la stinga pe un drum abrupt, cu pamint inghetat. Cistig repede inaltime insa obosesc repede. Aseara impreuna cu Claudiu am cintarit rucsacul! aproape 26kg! Deci am provizii suficiente care apasa hotarite pe umerii si soldurile mele insa eu nu am un loc unde pune rucsacul. Nu-l las pe pamint insa putin mai sus panta se domoleste si apar alti busteni doboriti si chiar fire de iarba. Vreme senina si adiere usoara de vint. Iar undeva spre sud catre Pleasa Capitanului este un norisor. Cit va tine vremea asa curata? Mai sus drumul coteste spre SV cred, in orice caz se distanteaza fata de nord. Gpsul imi confirma ca nu m-am ratacit si dupa o traversare a unei paduri de conifer cu ace cazute incep a iesi intr-un mare luminis. Uneori dau de bidoane/recipiente in care a fost ulei pentru tractoare dar si mici vetre de foc. Maaai, nu aveti educatie deloc. Sosesc curind pe la ora 10 si ceva la un fel de stina cam abandonata. Din pacate camera foto nu mai salveaza data si ora si reusesc cu greu sa trag cite o poza dar la o rezolutie de 4mp, bunicica.
Aici simt prima data vintul mai intens si pentru a continua ma opresc :-) pentru a gusta niste sandvisch cu zagusca si apoi crema de ciocolata.
Gata, hai la drum! Circa 200m mai sus este un canton care pare a fi bine inchis cu gratele iar imediat interceptez drumul auto ce urca de pe la Namaiesti. Pina sub vf Papusa voi merge numai pe el cu exceptia a 2 bucle pe care le voi taia. Socotesc ca undeva mai sus voi da de izvorul din Tefeleica sau Preajba asa ca mai beau putina apa. drumul prezinta uneori gheata sau zapada intarita cu urme de jeep sau tractor. Se aud chiar zgomote de drujba semn ca nu sint singur pe aceste meleaguri. Drumul meu urca usor in lungul Vaii Riusor care trece prin Rucar. In departare, chiar foarte departe apar ultimele culmi golase, inierbate ale Papusii. Stiu ca pina acolo este de mers o zi de vara. In principiu drumul este bunicel pentru 4x4 insa unele santuri pot crea probleme. O stina ce apare pe dreapta imi da speranta ca voi gasi apa. Din pacate nu-mi aduc aminte exact locul unde am gasit sursa de apa atunci in oct 2008. Stina nu pare a fi folosita. Piatra Craiului zona sudica isi face aparitia, iar unele drumuri de taf duc la vale inapoi spre rucar. Eu? Dau din bascheti si spre surprinderea mea nu am facut rosaturi in ghetutele garmont. Putin mai sus apare privelistea catre partea vestica, respectiv zona Vacarea-Iezer-Rosu. Vintul este prezent iar calculatorul meu incepe sa proceseze datele prognozei....de miine(vineri) furtuna se va adeveri in aventura mea.
Preajba si Piatra Craiului |
Mai sus, pe o cocoasa a muntelui, in partea dreapta este un vechi canton, denumit cred Preajba. Oare sa fie aici izvorasul? Ar fi trebuit sa fie aproape de poteca... mmm, nu am timp sa caut dar mai sper la izvorul Argeselului de unde am luat si in 2008. Traseul este marcat cu banda albastra aplicat foarte rar, cred ca vreo 20 marcaje pe tot traseul. Padurea dispare iar pe pamintul inghetat gasesc niste urme de ursulet.
Undeva ca o cutie alba este refugiul gainatu |
Pai undeva in dreapta spre Valea Dimbovitei sint inca paduri dese unde au fost relocati citiva ursi, risi , zimbri si numai cind privesc intr-acolo mi se furnica pielea. Nu as vrea sa cobor prea curind pe acolo prin zona Mira Mica/Mare. Inca din departare pe muntele opus, respectiv dincolo de Argesel, se vede cutia refugiului Gainatu. Iar spre uimirea mea, vechiul releu nu mai exista. Ar fi fost un bun punct de reper!
Creasta principala a Iezerului este tot mai acoperita de ceata iar vintul se intensifica odata cu apropierea serii.
Dupa Saua Tefeleica mai iau o gustare avind in vedere ca pot intra in viscol sau ceata in cautarea unui adapost.
Aproape de Saua Gradisteanu regasesc un adapost pentru ciobani insa nu as dormi bine in el.
tefeleica vazuta din Nord |
Ufff, cu Darky am dormit posibil aici insa era in conditii mai civilizate.
Tai serpentine pe Piscul Ars |
Nu-mi ramine decit sa merg inca vreo ora pina la refugiul Gainatu, recent recladit de Salvamont Cimpulung.
iata si para lasata in ref Strungade catre o turista draguta cam inghetata |
Urmeaza ocolul sub forma de U, pe la izvoarele Argeselului si continui spre Sud inca vreo 3km de asta data pe zapada dar care nu necesita parazapezi. Se face tot mai intuneric iar umerii ma cam dor. Valuri de ceata fac sa dispara reperele din departare.
Apus peste Piatra Craiului |
Bine ca am traseul pe offline fiindca de aici nu am reusit o conexiune prea buna cu civilizatia. Marcajul continua pe culmea de desupra mea insa eu prefer drumul de jeep care ar trebui sa ma duca in fata refugiului. Apropierea de adapost ma face sa ma gindesc la o sursa de apa fiindca mai devreme nu s-a vazut a fi zapada in acea zona. Pfff, poate voi gasi vreun bidon pe acolo. Ajuns intr-o sa urmez acum un drum de culme marcat cu stilpi grosi de beton dar si cu urme de bocanci in zapada.
refugiul Gainatu |
Aprx 17:15 Refugiul Gainatu, 1850m Oleee, am reusit. Sint valuri de ceata. Lumina de la panoul fotovoltaic nu functioneaza insa este un charger usb de la care reusesc sa incarc un telefon vechi, cu butoane. Semnalul pe orange este f bun, iar mai tirziu se lumineaza si vad Luna dar si asezarile omenesti.
Reusesc sa adun ceva zapada dintr firele de iarba si sa maninc omeneste. Vintul nu bate constant fapt ce ma duce sa presupun ca dimineata voi putea continua. Peste noapte in refugiu se mentine o temperatura de 2-3 grade iar afara cam la limita inghetului. Descopar mai tirziu ca este si un izvor ceva mai jos cam la 3 stimpi de marcaj. In incapere este o harta mare a Iezerului dar incompleta, nefiind trasata partea cu Gradisteanu(fiind loc de desenat!), citeva provizii lasate de alte grupuri dar si vreo 2 litri de apa. In final nu am luat decit vreo juma de litru pentru drumul de a 2a zi. A urmat o noapte odihnitoare, la priciurile de sus.
Album foto https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8
va urma partea 4
3 comentarii:
Este placut sa citesc despre calatoria ta. :)
Salutari,
Wojtek din Polonia
Servus Wojtek! Ma bucura sa stiu ca esti alaturi de mine in aceasta calatorie ! Multa sanatate si la multi ani!
Mulțumesc. :) Iti doresc la fel.
Trimiteți un comentariu