Duminica 29 Noiembrie 2020, Ziua 1-2
Lungime 19km(total 143km), Diferenta de nivel pozitiva 1560m
Lucrarea intitulata "Pe Crestele Carpatilor" este un vis vechi de pe la 17 ani cind citeam carti cu tematica montana care relatau diverse ture/premiere ale oamenilor sau super-oamenilor si care m-au inspirat in a urma un drum tot mai lung al crestei principale a Carpatilor Meridionali.
Desigur ca pe timp de iarna, situatia, conditiile impuse vor amplifica problemele. Dupa ce am fost respins de munte de 2 ori in Saua Strungii din Bucegi, aventuri in dec 2019 si feb 2020, pornesc hotarit la un drum de zeci de kilometri ori poate chiar sute. Asa cum un melc isi poarta casa in spinare, si eu voi fi nevoit sa iau in ghiozdan provizii si echipament care-mi vor fi de folos de-a lungul multor zile.
Si dimineata pe la ora 7 pe cind inca nu se luminase bine, pornesc pe jos spre Gara de Vest din Ploiesti, pe un drum de vreo 2,5km. Oarecum grabit fiindca timpul e tirziu si e posibil sa pierd trenul. Dar ranita apasind pe umerii mei nepregatiti spune gindului meu sa renunt daca voi pierde trenul. Dimineata de azi este putin sub Zero grade fata de ziua de simbata cind un -7 a inghetat totul in jur.
 |
| Sinaia de sarbatoare |
Reusesc a-mi lua un bilet cu 10,20Lei pina la Sinaia si sa sui in trenul regio unde ma regasesc cu citiva prieteni si frati de munte. Timpul trece repede si pe la 8:50 debarc in Sinaia, orasul regal pregatit de 1 Decembrie dar si de sarbatori.
O vreme calduta si uscata imi spune bun venit. Undeva pe scarile ce suie spre centru zaresc autobuzul care m-ar fi putut duce pentru 2 Lei pina mai sus de Peles. Eh, sint tinar asa ca dau din bascheti....adica din bocancii de 4 sezoane Garmont Epic, neavind la mine altceva. Este liniste si putina lume pe strazi iar oamenii intilniti ma privesc cam ciudat. Urmez citeva scurtaturi pentru a iesi linga Castelul Peles, apoi mai sus spre Valea pelesului si poteca pavata cu granit, banda albastra spre Stina Regala sau Poiana Stinii. Aproape de iesire in poiana este un izvor care stropeste bine insa reusesc sa umplu un bidon de 1L. Un sandvis imi mai da putere sa continui si deodata din padure apar 2 turisti in tricou in timp ce eu am cam toate hainele pe mine si chiar manusile. Mai departe ajuns pe drumul auto pietruit dau si de primul prospai de zapada inghetata. Urmeaza reintrarea in padure pe linga gardul de sirma ghimpata cu poteca usor deviata pentru ca angajatii PN Bucegi nu stiu sa intretina/curete un traseu. Citeva boscorodiri din partea mea atunci cind trebuie sa ma tirasc pe sub brazii cazuti in urma furtunilor. Undeva mai sus o pereche tinara ramine cam uimita de bagajul meu si ambitia mea crezind ca sint antrenat. Wow, nuuuuu, am doar rabdare pentru a urca. Pe unele zone zapada persista sub forma de gheata. Ies la soare dar si la vint, linga bancuta cu belvedere unde citiva turisti se ospateaza si relaxeaza la inaltime. Trag de mine stiind ca traseul de azi este destul de lung cu diferenta de nivel iar ziua scurta.
Rememorez tura in oct 2009 cind urcam pe aici cu Darky. Iarna este cam interzisa iesirea in platoul muntilor pe aceasta parte. Acum este ca si vara. Odata patruns pe zonele plate de la 2000m intilnesc zapada insa nu este nevoie de parazapezi. Rafale de vint prevestesc parca o furtuna. Intind pasul iar mintea deja imi fuge la experientele trecute, abandonul dupa 2-3 zile de stat in refugiul Strunga.
Zona Pietrei Arse este super aglomerata, masini si turisti din multe locuri ale tarii iar eu sint singurul care nu prea are ce cauta pe acolo, un om cocosat de un rucsac imens care da din miini si picioare.
Acolo unde incepe soseaua este chiar un tir servind la adapostul unei mici terase cu generator electric. Este frig, oamenii zgribuliti danseaza sau tipa fiindca vintul este stapinul zonei.
Multi turisti fac celebra excursie la Babele, Sfinx si poate Monumentul de pe Caraiman. Trafic mare acum duminica. De aici as putea sa contui spre Pestera pe banda albastra insa imi pare prea monoton sa trec peste cele citeva vilcele ale lui Mos Butmaloi.
 |
| cale lunga spre Strunga |
Asa ca ma las inca aproape 2km pina spre Saua Laptici de unde continui pe banda rosie spre Padina. Uff, e aiurea sa mergi pe asfaltul cu mult praf insa odata cu intrarea pe noul segment de al potecii imi mai reinvie pofta de traseu. Mai ales ca servesc repede un sandvisch. Sint uimit ca izvoarele sint inghetate insa sper sa am ceva apa in zona Padina. Traversez o padure cu probleme de sanatate si dupa vreo 1h si ceva pasesc iar pe soseaua Padina-Pestera apoi cobor la terasele si aglomeratia din Padina. Este ora 15, trecute si destul de inorat iar eu obosit. Incerc sa rezist tentatiei de a dormi la stinele din Valea Colti si sa duc traseul pina l refugiu.
Ultime grupuri de turisti sint curioase de directia mea...apoi merg pina se intuneca. Care-i mirarea? Chiar nu socotiti ca mai am 30min pina la adapost? Cum ar fi sa continui si sa dorm aiurea pe traseu?
Gindul meu se duce la o sursa de apa, la topit zapada insa cineva imi confirma ca ar fi zapada suficienta in Strunga. Hai, Hikere, inca un stilp indicator si inca unul, ca poti sa ajungi pe lumina. Uraaaa, pe la 16:45 imi descarc bagajul la refugiu! Urmeaza sa umplu cu zapada o punga si sa intru in contact cu familia. Este ceata si un inceput de viscol circa 50m mai sus in Strunga. Destul de periculos, pericol de ratacire.
Urmeaza hidratare cu supa si aranjarea patului. In adapost este dezinfectant si ceva provizii. Alarma pentru dimineata ar trebui sa sune pe la 5:45 insa viscolul de acum nu prevesteste nimic bun. Hai la somn....
Luni, 30 noiembrie 2020
Dimineata pe intuneric ies afara. Nimic bun, ceata, vint, -8*C si cam totul alb dar in strat subtire. Se pare ca voi fi blocat aici in refugiu. Nu sint prea trist fiindca am oarece conditii si provizii, iar arzatorul lucreaza normal. Intru iar la somn in camera unde apa din ibric a facut putina gheata, iar termometrul indica spre -3*C crescind usor atunci cind incep a gati micul dejun.
 |
| refugiul Strunga |
Spre miezul zilei aud primele voci. Sint 4 turisti sositi din Moieciu peste vf Bucsa...nu imi vine sa cred ca cineva merge pe o astfel de vreme. Wow..dupa o pauza la caldurica, inainte de plecarea lor, soseste un grup numeros, un fel de alergatori in adidasi si colanti, oameni cam inghetati. Primesc indicatii si pornesc catre Refugiul Batrina.
Brrr, nu as face asa ceva pe vremea asta. Nu prea tirziu, vin alte grupuri si din intimplare si greseala cineva trage zavorul usii, inchizind deci usa, blocindu-ma. Eu stau linistt in sac, stiind ca am oblonul geamului deschis. Urmatorul grup care vine din Canionul Horoabei imi spune cum a gasit usa. Ha, ha...as fi ramas captiv! Oamenii tineri invelesesc si incalzesc locul....Un alt grupulet de 4 pers imi lasa o para imensa. Hai ca ziua trece destul de repede! Poate ca dimineata voi continua, iar cineva imi spune ca vremea insorita dar geroasa este pe drum, planuita pentru ziua urmatoare.
Iata si masa de seara, niste paste fainoase spiralate cu brinza si sos de rosii! Vremea continua cu vinticel si ceata iar din Strunga transmit acelasi mesaj: n-am plecat mai departe. Sint usor crispat, enervat ca vremea ma blocheaza aici. Urmeaza o noapte geroasa afara cu +28*C in sacul de dormit. Lumina din refugiu si incarcatorul ridica moralul, chiar daca doar vechiul telefon Sony Ericson reuseste sa se reincarce. Noapte buna! Si... vom vedea ce imi va aduce ziua urmatoare de 1 decembrie!
Albumul intregii ture https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8
va urma Partea 2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu