Pe Crestele Carpatilor-Partea 4(Ref Gainatu-vf Iezer-ref Iezer)

 Joi 3 decembrie 2020, Ziua 5

Lungime 20km(total 143km), Diferenta pozitiva 1200m

Ei, a fost o noapte linistita in Refugiul Gainatu, am mincat binisor si m-am simtit confortabil. Totusi un gind ma apasa...daca dimineata va fi vremea nefavorabila? Am inca bagajul greu si nu ar fi prea usor de trecut peste Vf Papusa spre Cascoe/Dracsin in speranta de a ajunge spre Plaiul Foii. Varianta cu coborirea spre Cabana Voina si Leresti-Cimpulung Muscel trebuie sa iasa din gindul meu fiindca e mult joc de bascheti. Hai ca parca este senin afara.

1810m, refugiul Gainatu

Mda, ochii mei vad cam toate zarile!

Uraaa, azi voi calari Papusa si Iezerul insa ideea de a face bivuac prin Curmatura Oticului nu prea imi suride acum cind vremea se va inrautati.

Azi vintul va fi domol, ca un prieten 25-30kmh. Imi aduc aminte ca in oct 2009 impreuna cu Darky am mers mult de tot pina la circa 1 ora de refugiul Bratila si am dormit intr-un bordei ciobanesc. Acum ziua este mai scurta fapt ce nu ma va ajuta. Si ca sa nu uit, semnalul de telefon la si in refugiu este bun, asta pentru ca se si vad in apropiere satele.

Bun, ca sa nu mai stau pe ginduri, dupa masa mea cu budinca si crema de ciocolata si cu 0,5L apa, la ora 7:30 salt ghiozdanul pe umeri si plec catre Saua Gradisteanu. (inca de pe la 6-6:30 puteam sa plec insa gindul la procurarea apei a fost primordial).

Cale de aproape 1 ora, cu o usoara urcare de la 1810m la 1944m pe acelasi drum ca aseara dar acum parindu-mi mai multicica zapada. Ia uite baiete, nu aveai zapada linga refugiu pentru topit dar pe aici puteai aduna citiva saci de zapada. Argeselul este destul de adinc si acoperit cu arbusti de merisor si afini.

Din Saua Gradisteanu undeva spre nord porneste traseul catre Cabana Cuca folosit frecvent iarna de catre doritorii de Papusa! Mai sus prefer sa merg ceva mai domol pe un drum de jeep incapatinat rau de tot. Iata ca oamenii isi doresc sa urce pe virf chiar cu 4 roti. Nu este fair-play nici pentru natura si nici pentru sanatatea turistului venit de la oras sa cucereasca un virfulet fotogenic. Trag din greu asemenea unui armasar pus sa mute un bustean greu de fag. Wow, si inca nu este zapada. Hai Dane...hai Hikere ca de sus mersul pe dealurile Iezerului nu mai este asa de obositor. Traseul meu de offroad se infunda si sint obligat sa continui direct urmarind marcajul, fara alte siretlicuri. Cum fac, ca tot acolo sus trebuie sa ajung. Si ma gindesc ce anume ingreuneaza rucsacul si nu-mi trebuie! Gata, am gasit, coltarii si pioletul pe care nu i-am folosit deloc in aceasta excursie. Si strig, poate ma aude vreun doritor: vind coltari, la oferta, vind piolet! Off, nu gasesc niciun cumarator asa ca trag la jug. Dar iata ca dupa 1h50 sosesc la pieptul Papusii.

vedere de la Papusa spre vf Rosu

Nu ar mai fi decit vreo 5min, si sus se vede indicatorul de pe virf insa eu voi incepe coborirea catre Spintecatura Papusii. Oare de unde ii vine numele?

V Argeselul si Mt Gainatu

Incep sa imi reamintesc coborirea si ocolisul spre nord care in epoca marilor zapezi nu ar fi abordabil. Doar pe diretissima. Si eu care vroiam sa fac intreg traseul cu rachete fara coltari si fara piolet. Mmmm, iata ca memoria mea a fost cam stearsa, zau ca nu as aborda segmentul fara gheare! Aici pe versantul vestic si NV zapada persista, este inghetata si in strat gros. Sint urme suficiente iar bocancii mei au aderenta buna. Din Spintecatura Papusii marcajul urca inapoi spre creasta in Muntele Tambura pe versantul sudic cu zapada pe poteca insa numeroase urme. Oare imi va fi bine pe aici sau trebuie sa merg matematic pe creasta? Hai ca trebuie sa ma descurc pe marcaj. Dupa vreo 10minute sosesc pe lungile platouri ale culmii principale Papusa-Batrina-Varful Rosu(Iezer). Constat ca traseul este marcat si cu sipci de lemn de 40-50cm batute in pamint si marcate cu rosu iar uneori cu stilpi de metal.

Aproape de vf Batrina, gel expirat in 2016, sper sa prind aripi

Peisajul este de vis: Trapezul Moldoveanu-Vistea a aparut in ochii mei inca de sub vf Papusa.

Ar fi o cale de 2 zile pina in Portita Vistei, dar in conditiile date, fara vreo vijelie care sa-mi impiedice mersul. Inspre sud se zaresc unele cosuri de fum ale fabricii Holcim.

Spre Nord, din cind in cind vad caldarea intinecata sub forma de jungla a Boracasului, parte a bazinului hidrografic Dambovita. In urma cu vreo 20 de ani citeam cu mare curiozitate articole despre Boarcas postate in revista Muntii Carpati. Citeva poteci taie versantul nordic. Mai departe directia generala este vest dar cu vint tot mai insistent din S-SV. Hai ca tot e bine, macar nu bate direct in fata mea. Acum am doar ochelarii de soare insa ochelarii de schi asteapta cuminti in buzunar. Urmeaza un urcus pe Muntele Batrina, care vara ar putea fi ocolit pe versant, probabil pe la Izvoarele din Plai. Acum pe acolo se vede zapada si chiar stralucind gheata. Tot de aici pleaca usor spre vale un marcaj pe Plaiul lui Patru pina la Cabana Voina.

Culmea Oticu-Mezea-Fagaras

Pe platourile culmii se gasesc si citeva locuri de cort, acum cu zapada adapostita si mici cornise. Soarele este aliatul meu insa vintul imi devine un dusman tot mai rau. Merg mai greu cu gindul la bivuacul de peste noapte in posibil vint, undeva in Curmatura Oticului la Izvorul Dimbovitei. Dintr-o data imi aduc aminte ca am niste geluri in rucsac. Hai ca prinde bine acum dar si citeva guri de apa. Eh, 4 ani dupa ce a expirat plicul in rucsac nu e chiar asa mult. Si ma astept ca baiatul sa prinda aripi.  Varful Rosu este tot mai aproape insa mai trebuie trecut peste Muntele Piscanu.

Un indicator imi spune niste timpi insa nu e chiar asa de usor mai ales cind vad o poteca in zapada inghetata ce ar duce pe versant catre culmea de legatura cu Fagarasul.

Noo, nici vorba, fiindca legatura se face doar din Varful Rosu, de la peste 2400m inaltime. Ptiu, timpul trece, picioarele mele trag, mai pe iarba, mai prin zapada. 

defrisari existente inca din 2009

Cum am mers eu de la inceputul zilei? Cam in felul urmator: pina la ora 12 un mers mai linistit dar fara a ma lua somnul, pina la ora 14 mai constient de sosire a noptii iar dupa ora 14 speriat si tragind tot mai tare, incercind sa trisez orice difenta de nivel sau stinca care nu trebuia urcata. 

Caldarea Groapele si Coltii Cremenii. Ultimul plan-spre Moldoveanu

Acoperisul Rosu-Iezer pare tehnic, pigmentat cu zapada si cu o spintecatura pe la jumate. Pe acolo nu am fost niciodata. Ma intreb daca trebuie legati coltarii si folosit pioletul, unelte pe care nu am reusit sa le vind pe traseu.

creasta vf Iezer-Crucea Ateneului Voinesti

Nu, gindul meu zboara in Saua Oticului dar rafalele  imi tot zgiltiie neuronii. Oare nu-i mai bine in refugiul Iezer pe care nu l-ai vizitat niciodata?

Vf Rosu 2469

Dupa alte citeva pasaje cu zapada, la ora 15 poposesc in plin vint pe Varful Rosu. Rucsacul l-am lasat citiva metri mai jos in directia Muntilor Fagaras. Scot telefonul, fac un filmulet https://youtu.be/HIZy6HhWJF8, incerc sa sun insa reteaua Oranga/vodafone nu este suficienta. Indicatorul de pe virf spune 1,5h pina la Izvorul Dambovitei si vreo 7 ore pina la refugiul Bratila. Oh, my God!

Poteca Oticu-Mezea-Bratila

Ultima data eram la ora 14 cu darky insa se intuneca pe la 18:30 in octombrie 2009,  asa ca am tras tare. Nu mai stau pe ginduri, salt ranita si merg hotarit dar si obosit spre Refugiul Iezer.

Vf Iezer

Marcajul nu este aplicat prea clar asa ca merg matematic spre sud peste bolovani si lespezi. Undeva mai pe dreapta regasesc marcajul pe care il urmez pe o poteca ingusta si acoperita cu zapada. Wow, daca mai ninge chiar nu s-ar putea traversa pe aici. Sosesc curind intr-o sa de unde se urca iar pe versant pina aproape de Vf Iezer. Pe partea asta sint adapostit de vint insa pe partea SE rafalele mi-ar strica frizura chiar prin cagula. Dispare iar marcajul din ochii mei si prefer sa ies in creasta. Undeva inapoi la circa 100-150 m este virful Iezer. Sint obosit si caut vizual refugiul Iezer. Undeva dupa Piciorul Estic al Iezerului, undeva in fundul caldarii printre bolovani, cu alb si rosu apare adapostul meu.

Caldarea Iezerului

E cale lunga, de coborit de la 2450m la 2130m. Aici las un bidon de benzina de 0,5L care ma ajuta mai mult psihic. Unde-i marcajul? Asa de greu este sa aplici putin mai des vopseaua? Sint si zone in care nu este poteca ci doar o ingramadire de lespezi. Regasesc marcajul si constat ca ar trebui sa continui pina la Crucea Ateneului care-i destul de departe. Dintr-o data imi aduc aminte de lecturile mele de prin 1995 cind intr-un almanah turistic era o poza cu turisti in Curmatura Papau si tare as fi dorit sa merg si eu pe acolo. Nu mai am rabdare si ma las la vale prin bolovanis si pernite de iarba pe directia lacului Iezer, acum inghetat. Gasesc un izvoras insa gindul ca in citeva minute voi debarca la refugiul Iezer unde voi avea apa suficienta, ma fce sa continui. Seara e aproape...

Vad ca nu am fost chiar singurul turist care a trisat poteca marcata...Pe cealalta parte a masivului Iezer-Papusa se zareste Muntele Gainatu de unde am plecat de dimineata. 

Gata la 16:45 intru la minunatul adapost numit Refugiul Iezer sau Petre Cazian (alpinist decedat intr-o avalansa in Bucegi in anii 1930). Ma dezgusta ca prin anii 1930 un avocat a donat terenul de la 2100m  pentru constructia acestui adapost. De unde a avut avocatul terenul asta bolovanos? Cine l-a improprietarit? Bun, ideea este ca sint la adapost, am semnal telefonic si lumina in refugiu, plus un charger usb dar care nu ma ajuta deloc la telefon. Afara vintul nu conteneste a sufla nabadaios. Urmeaza o masa bogata  cu 2 feluri, supa si mamaliga cu brinza si smintina. Termometrul cu senzori imi arata limita de inghet afara dar in bataia vintului pielea mea resimte spre -5*C.

Cladirea este divizata in 2 dormitoare cu priciuri cu etaj din care unul este utilat cu saltele si un hol unde se serveste masa. Cladirea este dotata cu 3 sobe, geamuri si usi de termopan. Apa curenta si toaleta nu se afla inauntru, asa ca sa nu ma intrebati. 

Deci prognoza incepe sa mi se adevereasca. In urma cu o saptamina cind urmaream vremea din carpati, incepind cu ziua de vineri(miine) se anuntau zapezi de 50cm dar si vint. Acum primesc prin SMS citeva noutati, precum ca spre Moldoveanu de miine incepe vintul napraznic de peste 50kmh, ori de la 40kmh incepe cu adevarat mersul greoi. Tare nu as vrea sa cobor catre Cabana Voina din lipsa mijloacelor de transport. Deci dimineata daca astrele se vor alinia, voi incerca sa trec peste vf Iezer si vf Rosu catre Fagaras. Eventual voi cobori prin Valea Dimbovitei pe la Pecineagu. 

Gata cu planurile tinere, hai la somn! Jos in vale in padure se zareste o luminita, socotind a fi Cabana Voina, acu, iertati-ma daca gresesc fiindca nu am vizitat-o niciodata.

Album foto https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8

Va urma  - partea 5

Pe crestele Carpatilor-Partea 3(Rucar-Ref Gainatu)

Miercuri 2 decembrie 2020, Ziua 4

Lungime 24km(total 143km), Diferenta pozitiva 1560m

Asadar, pe la 6:30 dimineata ma trezesc si incep sa aranjez bagajul. Urmeaza un mic dejun bogat impreuna cu noii prieteni Claudiu, Diana si copii lor. Iata se anunta o zi deosebita, insorita a lunii decembrie. Cit va mai tine vremea asa ? Pot dor sa sper ca prognoza cu furtuna nu se va adeveri in totalitate. Ah, ca sa nu uit, azi merg catre Muntii Iezer respectiv Piciorul Gradisteanu si Vf Papusa.

Ora 8 :15 Parasesc civilizatia, confortul, distantarea sociala, restrictiile si masca...si plec pe druml care duce la padure, pe Str Valea lui Andreias.

Podul peste Andreias

Majoritatea strazilor au nume si sint proaspat asfaltate. Bravo! Undeva la o casa, un purcel si-a gasit sfirsitul, servind in curind la hrana de peste iarna a unei familii. Mai Gicule sau Ghita, ai mincat bine 1 an ca sa aive rucarenii sunculita. Nu prea e corect, eu ti-as da drumul, dar nici in gura ursului nu te-as da. Astea sint gindurile unui vegetarian convins. Buun, dupa citeva minute timp in care ma salut cu rucarenii, sosesc la marginea satului si asfaltului unde o teava pehd azvirle apa cu debit neregulat. Cred ca aici, sub pod, am dormit cu Darky in oct 2008. Ce as fi gasit pe Str lui Maldar daca optam aseara sa ies din sat pe drumul bustenilor? Nu stiu. Ideea este ca acum mai beau apa si alimentez bidonasul de 1L. Iata ca gheata isi face aparitia. Putin mai sus se gaseste ultima casa si apoi numai eu si codrul. Pardon, mai este un tractor de exploatare cu 2 muncitori.

Urmez un drum larg pe marginile caruia sint pregatiti bustenii, grosi si lungi.

Incep a urca puternic printr-o serpentina la dreapta apoi alta la stinga pe un drum abrupt, cu pamint inghetat. Cistig repede inaltime insa obosesc repede. Aseara impreuna cu Claudiu am cintarit rucsacul! aproape 26kg! Deci am provizii suficiente care apasa hotarite pe umerii si soldurile mele insa eu nu am un loc unde pune rucsacul. Nu-l las pe pamint insa putin mai sus panta se domoleste si apar alti busteni doboriti si chiar fire de iarba. Vreme senina si adiere usoara de vint. Iar undeva spre sud catre Pleasa Capitanului este un norisor. Cit va tine vremea asa curata? Mai sus drumul coteste spre SV cred, in orice caz se distanteaza fata de nord. Gpsul imi confirma ca nu m-am ratacit si dupa o traversare a unei paduri de conifer cu ace cazute incep a iesi intr-un mare luminis. Uneori dau de bidoane/recipiente in care a fost ulei pentru tractoare dar si mici vetre de foc. Maaai, nu aveti educatie deloc. Sosesc curind pe la ora 10 si ceva la un fel de stina cam abandonata. Din pacate camera foto nu mai salveaza data si ora si reusesc cu greu sa trag cite o poza dar la o rezolutie de 4mp, bunicica.

Aici simt prima data vintul mai intens si pentru a continua ma opresc :-) pentru a gusta niste sandvisch cu zagusca si apoi crema de ciocolata.  

Gata, hai la drum! Circa 200m mai sus este un canton care pare a fi bine inchis cu gratele iar imediat interceptez drumul auto ce urca de pe la Namaiesti. Pina sub vf Papusa voi merge numai pe el cu exceptia a 2 bucle pe care le voi taia. Socotesc ca undeva mai sus voi da de izvorul din Tefeleica sau Preajba asa ca mai beau putina apa. drumul prezinta uneori gheata sau zapada intarita cu urme de jeep sau tractor. Se aud chiar zgomote de drujba semn ca nu sint singur pe aceste meleaguri. Drumul meu urca usor in lungul Vaii Riusor care trece prin Rucar. In departare, chiar foarte departe apar ultimele culmi golase, inierbate ale Papusii. Stiu ca pina acolo este de mers o zi de vara. In principiu drumul este bunicel pentru 4x4 insa unele santuri pot crea probleme. O stina ce apare pe dreapta imi da speranta ca voi gasi apa. Din pacate nu-mi aduc aminte exact locul unde am gasit sursa de apa atunci in oct 2008.  Stina nu pare a fi folosita. Piatra Craiului zona sudica isi face aparitia, iar unele drumuri de taf duc la vale inapoi spre rucar. Eu? Dau din bascheti si spre surprinderea mea nu am facut rosaturi in ghetutele garmont.  Putin mai sus apare privelistea catre partea vestica, respectiv zona Vacarea-Iezer-Rosu. Vintul este prezent iar calculatorul meu incepe sa proceseze datele prognozei....de miine(vineri) furtuna se va adeveri in aventura mea.

Preajba si Piatra Craiului

Mai sus, pe o cocoasa a muntelui, in partea dreapta este un vechi canton, denumit cred Preajba. Oare sa fie aici izvorasul? Ar fi trebuit sa fie aproape de poteca... mmm, nu am timp sa caut dar mai sper la izvorul Argeselului de unde am luat si in 2008. Traseul este marcat cu banda albastra aplicat foarte rar, cred ca vreo 20 marcaje pe tot traseul. Padurea dispare iar pe pamintul inghetat gasesc niste urme de ursulet.

Undeva ca o cutie alba este refugiul gainatu

Pai undeva in dreapta spre Valea Dimbovitei sint inca paduri dese unde au fost relocati citiva ursi, risi , zimbri si numai cind privesc intr-acolo mi se furnica pielea. Nu as vrea sa cobor prea curind pe acolo prin zona Mira Mica/Mare. Inca din departare pe muntele opus, respectiv dincolo de Argesel, se vede cutia refugiului Gainatu. Iar spre uimirea mea, vechiul releu nu mai exista. Ar fi fost un bun punct de reper! 

Creasta principala a Iezerului este tot mai acoperita de ceata iar vintul se intensifica odata cu apropierea serii.

Dupa Saua Tefeleica mai iau o gustare avind in vedere ca pot intra in viscol sau ceata in cautarea unui adapost.

Aproape de Saua Gradisteanu regasesc un adapost pentru ciobani insa nu as dormi bine in el.

tefeleica vazuta din Nord

Ufff, cu Darky am dormit posibil aici insa era in conditii mai civilizate.

Tai serpentine pe Piscul Ars

Nu-mi ramine decit sa merg inca vreo ora pina la refugiul Gainatu, recent recladit de Salvamont Cimpulung.

iata si para lasata in ref Strungade catre o turista draguta cam inghetata

Urmeaza ocolul sub forma de U, pe la izvoarele Argeselului si continui spre Sud inca vreo 3km de asta data pe zapada dar care nu necesita parazapezi. Se face tot mai intuneric iar umerii ma cam dor. Valuri de ceata fac sa dispara reperele din departare.

Apus peste Piatra Craiului

Bine ca am traseul pe offline fiindca de aici nu am reusit o conexiune prea buna cu civilizatia. Marcajul continua pe culmea de desupra mea insa eu prefer drumul de jeep care ar trebui sa ma duca in fata refugiului. Apropierea de adapost ma face sa ma gindesc la o sursa de apa fiindca mai devreme nu s-a vazut a fi zapada in acea zona. Pfff, poate voi gasi vreun bidon pe acolo.  Ajuns intr-o sa urmez acum un drum de culme marcat cu stilpi grosi de beton dar si cu urme de bocanci  in zapada. 

refugiul Gainatu

Aprx 17:15 Refugiul Gainatu, 1850m Oleee, am reusit. Sint valuri de ceata. Lumina de la panoul fotovoltaic nu functioneaza insa este un charger usb de la care reusesc sa incarc un telefon vechi, cu butoane. Semnalul pe orange este f bun, iar mai tirziu se lumineaza si vad Luna dar si asezarile omenesti.

Reusesc sa adun ceva zapada dintr firele de iarba si sa maninc omeneste. Vintul nu bate constant fapt ce ma duce sa presupun ca dimineata voi putea continua. Peste noapte in refugiu se mentine o temperatura de 2-3 grade iar afara cam la limita inghetului. Descopar mai tirziu ca este si un izvor ceva mai jos cam la 3 stimpi de marcaj. In incapere este o harta mare a Iezerului dar incompleta, nefiind trasata partea cu Gradisteanu(fiind loc de desenat!), citeva provizii lasate de alte grupuri dar si vreo 2 litri de apa. In final nu am luat decit vreo juma de litru pentru drumul de a 2a zi. A urmat o noapte odihnitoare, la priciurile de sus.

Album foto https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8

va urma partea 4