Transfagarasan, un vis

Un vis devenit realitate, parcurgerea maretei sosele ceausiste, Transfagarasanul, 6-9 noiembrie 2014, singur cu o bicicleta grea si bagaj pe masura adica batrinul meu rucsac de 80 Litri amarat cu 2 chingi de portbagaj.


View Larger Map
Sau cine vrea sa vada direct harta pe google iata linkul
https://www.google.ro/maps?saddr=Ploie%C8%99ti,+Prahova&daddr=Curtea+de+Arge%C8%99+to:B%C3%A2lea+Lake,+Cartisoara,+Sibiu+to:C%C3%A2r%C8%9Bi%C8%99oara,+Sibiu+to:Ucea+de+Sus,+Bra%C8%99ov+County+to:Ucea,+Bra%C8%99ov+County&hl=en&ie=UTF8&sll=44.954827,25.351337&sspn=1.158415,2.469177&geocode=FdWgrQIdtTyNASn379ao9kmyQDEZkWVeluY_Cw%3BFd_EsAId_5J4ASnz9MhoaTJNRzFOV83JkMd9Mw%3BFfjZtwIdOJ93ASnX8hQW0-tMRzFkBgs2tK5a1A%3BFULBuQIdafx2ASkJ1jb1X5JMRzG1O_qmX4nHsg%3BFeAhugIdzKB4ASmN-LIATpFMRzHyA_szqy4y_A%3BFdXVuQIdRaN4ASnBe2ULBpRMRzEVkYqWb0GCYw&oq=ucea&t=h&dirflg=w&mra=ls&z=9

Deci,  fiindca coechipierul de stinca a aminat plecarea in Costila, m-a suit pe calul imprumutat de aproape 2 ani si la 7 dimineata, joi pe 6 NOIEMBRIE 2014 am plecat spre Curtea de Arges...
Asta era targetul meu pentru prima zi, circa 145km de pedalat.
Dar cum sa ii faci cind rucsacul se apleca mereu pe partea stinga catre masini si pe un drum foarte circulat si ingust(DN 72) "reamenajat" de Mircea Cosma, presedintele CJ Ph(psd)


8:26 traversez riul Prahova, dupa 15km de la start

Emotii, viteza redusa, cu manusi, fara casca. Este greu, pedalez incet, imi refac in minte inventarul sculelor pentru bicicleta si respectiv punctele unde as putea renunta si merge la vreo gara. Din Tirgoviste ar trebui sa merg spre Bucuresti cu trenul fiindca linia Ploiesti-Tirgoviste e anulata de vreo 2-3 ani de catre guvern! Ce ruta nasoala am ales!
Localitatile sint bine intesate cu bannere si afise electorale USL si ACL...Ah, ce viteza as avea de n-ar fi traficul pe aici! La Complexul Mija o tinerica ma invita la ceva...pai si cu bicicleala mea cum ramine? Pentru bicla am renuntat la tot zilele astea. Doar calul asta e "placerea" mea!!!
Las in stinga drumul ce ocoleste Tirgoviste spre Gaesti si continui mai departe catre Turnul Chindiei! Opresc la o statie PECO pt putina benzina si apoi continui. Ciudat ca la o trecere de nivel cu cale ferata, bariera se lasa jos iar manevranta vazindu-ma grabit o retine special inca 5 secunde! Multumesc...dar nu am apucat ce tren va trece aici? Cel in care romanii se vor imbarca sa scape de acest guvern/presedinte?

11:10 riul Ialomita la intrare in Tirgoviste, dupa 46km

Iata si Ialomita!

Traversez orasul in cautarea drumului de Cimpulung fiindca vreau sa evit zona Golesti si camioanele ce merg pe autostrada. S-a incalzit si foamea ma roade...Dar ce-mi miroase? Niste covrigi!
Poposesc citeva minute la Turnul Chindiei si ii aduc lui Vlad Tepes un pios omagiu.
De ce nu apari pe listele de vot?
Hm..sigur ar pierde ori s-ar alia cu vreun "destept" care trimite tricouri si pixuri sau brichete!
Trec pe sub un pod deci la vale dar trebuie sa si urc. Este iesirea spre Cimpulung Muscel. Deschid putin gps pentru a fi sigur. Caut iesire de Dragomiresti pe care o gasesc dupa citiva kilometri. Ah, ce am mai asteptat sa merg pe un drum secundar, cita liniste si placere...
Insa gps-ul ma scoate de pe asfalt. Ce surpriza...si o iau pe drumul pietruit. Ascult si ma incred in el...Si sper sa nu patesc ceva la trotineta.
Apoi traversez Riul Dimbovita si continui spre o padure.

12:54 Riul Dimbovita

Cobor si apoi urc. E minunata zona asta iar pe dreapta este o padure imprejmuita, o rezervatie de cerbi si caprioare.

Opresc la o cismea cu apa buna si ies din padure catre un sat(Butoiu de Sus) unde regasesc asfaltul.
Drum intins, merg cit se poate de repede...placere nebanuita! Si ce dureri am la fund....
Urmeaza Valea Caselor, Valea Mare si apoi dreapta(DN7 Gaesti-Pitesti) prin Leordeni, Topoloveni, drum nasol cu camioane si trafic de seara si ma opresc dupa  93km in satul Calinesti pe un cimp de lucerna si porumb. E tirziu, se intuneca,putin trecut de ora 17, nu am lumina la bicicleta si sint oboxit.
Trenurile pe care le aud parca ma striga....hai omule la tren, cine te alearga? De retinut ca in zona satele sint inlantuite si este greu sa gasesti un loc viran!
Urmeaza o noapte linistita, luna plina, multa roua si mincare rece!

Ziua 2, Vineri 7 noiembrie 2014
Alarma ma trezeste pe la 5:50 insa caldura si micile dureri musculare ma mai retin in sacul de dormit+bivuac.
Prind curaj cind stomacul cere de mincare asa ca desfac cutia cu humus si porumb!!!
Plec pe la 7 si ceva insa fiind frigut hotarasc sa iau rucsacul in spate si sa atasez de bicicleta doar sacul de dormit. Eh, dar ce greu e sa pedalez asa...Bai, esti, nebun? Vrei sa faci accident?
Si dupa vreo 2km descalec magarusul si aranjez bagajul ca la carte!
Linga Pitesti trebuie sa urc un pod pe sub care trece calea ferata. Ah, e cam greu...dar nu dureaza mult. Stiu ca nu trebuie sa intru in oras asa ca la primul semafor dupa ce trec riul Doamnei fac dreapta spre Calea Cimpulungului. Trafic de camioane ce imi coboara psihicul. Hai odata, pedaleaza!

La iesirea din Maracineni fac stinga pe 703K, case, livezi, paduri de foioase in care toamna e pe sfirsite, putin urcus, gindul ca voi renunta la gara Curtea de Arges si apoi cobor pina in alt sat unde dau de apa potabila buna pentru putin spalat. E caldut si apare prima problema...ghidonul bicicletei se misca. Am omis sa iau cheia insa pot folosi patentul pina se rade piulita.
Sint linga Budeasa Mare si Valea Argesului cu lacul Bascov. Am facut 21km de dimineata. Am probleme cu fundul ros de saua bicicletei. Macar picioarele sa mearga!
Spre stinga exista posibilitatea sa ies in DN7C Transfagarasan insa pare mai tentant mersul prin sate unde-i liniste.
In fine, intru in DN amonte de lacul de acumulare Vilcele, trec pe linga case de tigani, ciini amenintatori si pedalez tare sa-i depasesc!
Drumul e bunicel, panta aproape lina, mentin viteza de croaziera.
Curtea de Arges, veche capitala a Tarii Romanesti, statuile lui Vlaicu Voda si Basarab I, Manastirea Argesului, covrigi si brinzoaice!
In prima localitate, Albesti, opresc sa-mi iau picnicul. Ah, ce bine....si visez sa ajung pe la Baraj si chiar trebuie sa fac inca 28km!
Urmeaza niste sate unde sint mici urcari de pe care ma mai dau jos de pe cal chiar in virful pantei apoi ultimul magazin unde-mi iau franzela fiindca iaurt nu gasesc.
Sint aproape de Poienari, locul unde Vlad Tepes a avut o cetate! Apoi incet, uneori impingind de bicla ajung la Valea lui Stan. Se cam intuneca si ma gasesc cu un nene ce si-a ascuns bicicleta si a facut singur Canionul. Imi povesteste ca a pedalat intr-o zi transfagarasanul sau transalpina. Eu am iar probleme cu ghidonul. Ah...
Cu ultimele forte ajung la Baraj!
Total ziua 2 = 82km
Urmeaza o supa calda si un somn sub luna plina la intrarea in tunelul ce duce spre Cantonul Calugarita! Peste noapte diversi turisti petrecareti se opresc sa urle pe Barajul Vidraru!

Ziua 3, simbata, 8 noiembrie 2014
Amin de vreo 2 ori alarma de 5:50...eh, patul meu solid(trotuarul si un parasolar auto inlocuind salteaua) m-ar mai tine acolo insa cerul e mai plumbuit.si am mult de pedalat.
Postez un mesaj pe facebook: cine are chei mecanice si trece inspre Capra, sa-mi dea un ajutor!

Consideram ca ziua de azi va fi dificila din pricina soselei plictisitoare din jurul lacului...dar, curios, efortul nu a fost prea mare. Mai peste tot sint semne ce avertizeaza ca sint ursi. Unde-s? Nici unul si pentru mine?
Asa ca destul de repede "maninc soseaua"...iar un utilaj cu lama arunca nisip pe sosea ceea ce ma sperie stiind ca duminica(miine) va putea ninge pe sus.
Numar kilometri, uneori merg citiva pasi pe linga bicicleta pina imi revine respiratia. Din vreo 18 viteze doar 3-4 functioneaza asa ca imi e tare greu.
Poposesc la Conacul Ursului pret de un picnic afara si apoi incalec iar. In sus e tot mai greu! Si deseori pe linga bicicleta.

Trei copertine ale soselei, cer plumbuit si-mi repet in gind ce am de facut daca va ploua...invelit sacul de dormit, pus telefoanele in pungi, imbracat cu hainele de ploaie.
Eh, depasesc Cab Capra...de aici in sus adapost mai am pe sub podete.

Cascada Chisetoarea Caprei....sint tot mai aproape de implinirea visului, am putere sa zimbesc iar o pereche din Bucuresti se ofea sa ma transporte pina la tunel. Nuuuu, nu vreau!

Apa izvorului Carmen uimeste niste localnici din Arges...hai ma sa luam ca tare-i buna!
Apoi ultimele 2 curbe, Cota 2000, ultimele 4 copertine,  mai calare, mai impins si la 17 sosesc la TUNEL.
De aici inainte am doar coborire! Uraaaaa!

ultimele 4 copertine

Usa tunelului este inchisa insa oamenii isi lasa masinile aici si trec la Bilea prin cel mai lung tunel luminat!
Urmeaza o noapte in tunel si tulburata de turistii ce parca circula aproape toata noaptea...chiar 3 biciclisti!
Total km ziua 3 = 60km

Ziua 4, Duminica 9 Noiembrie 2014
E ultima zi, decid sa merg la tren si sa nu pedalez pina la Ploiesti. Am si aceasta solutie, muschii nu mai vor sa ma ajute...Asa ca ma trezesc la tirziu dar si din pricina ca aud vintul puternic iar eu cred ca e viscol ori burnita. Iluzie, tot zgomotul a fost de la gura tunelului.

gheata la mal

Eh, ies din tunel pe la 8:40, fac citeva poze(ultimele) pentru ca telefonul se descarca si la 9 dau la vale, bine camuflat si cu manusi!

calitate slaba cu un telefon mai vechi

Coborire parfum, doar 2 masini ce urca...soseaua este a mea, conditii ideale!

Poarta Intilnirii si Poarta Genistilor unde armata a lucrat in martie 1971!
Urmeaza o lunga coborire spre zonele mai calde si poza intrarii in Cirtisoara unde nimeni nu stie de mine...unde-i medalia, racoritoarele, energizantele, aplaudele?

Pina la tren am timp sa pedalez prin Arpasul de Sus-Ucea de Sus si apoi halta Ucea!
12:05 halta Ucea
12:14 plec spre Brasov cu trenul...pentru fiecare linie platesc 5 lei pt bicicleta!
17:05 Ploiesti
Total pedalati ~261km daca google maps nu a trisat!
Concluzie:
-se poate dar se lasa cu dureri mari...
-risc mare fara chei si piese pentru bicicleta
-interesant de parcurs in sens invers

Albumul foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/TransfagarasanCuBicicleta69Nov2014

Excursiune la Bilea

Dupa 2 zile prin zona(V lui Stan si Vf Lespezi) am zis ca poate am noroc iar de soare ca in prima zi.
Ori cel putin sa nu ploua.
Am dormit in jeep pe linga Conacul Ursului...iar daca ploua dimineata, sigur nu as fi urcat spre Capra si Bilea.
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/TheWayToBaleaLake
Dimineata de marti 29 aprilie 2014 e noroasa. Maninc un ou, o ceapa si putina pita si conduc pina la Cabana Capra unde las masina si trec la bocancii de plastic.

Crestele sint taiate de un val de ceata...hm, voi urca dar nu stiu in ce masura reusesc sa fac si o Saua Caprei-Buteanu, etc

E liniste, incepe sa picure marunt si urc spre Cascada Caprei.
La inceput marcajul trece pe o zona usurica apoi mai sus ascendent pe fete abrupte, riscante pt mai oricine. Nu stiu daca turistii o fac prea des dar ar trebui deviate unele zone.

Ploaia se opreste si de la reintilnirea soselei linga mareata cascada fac dreapta si prind o zona abrupta si prevazuta cu cabluri de data recenta.

E destul de abrupt pe aici insa liniste si o capra neagra ma saluta. Intru in ceata in timp ce parasesc marcajul ce duce spre Lacul Capra destul de ciudat pe traversare.

Urmez soseaua acoperita partial de zapada.

In multe zone ar fi posibil degajarea de zapada dar in apropierea copertinelor exista strat si de 5m. Odata in mai 2000 urcind de la Cota 2000 pe piciorul Iezerul Caprei m-am ratacit(ceata, ploaie, zapada mare si uda)
Cota 2000 cu Salvamontul e inchisa...Trec prin ceata spre Copertine. Uneori pe zapada gasesc material de pe versant, pietre sau pamint dar nu si avalanse.
Ma apropi de tunel si revad placuta unde Telex a avut un tragic accident prin ruperea unui turture. Ce final tragic dupa Matterhorn, Mt Blanc,Elbrus, Aconcagua, Mt Kenya...

Nu prea vad multe, eh, asa va fi si pe nordul crestei. Aprind frontala si pornesc in inima muntelui. Un kilometru de galerie cu elemente fluorescente in care nu ai decit sa mergi. Fara stres acum cind circulatia rutiera e inchisa.

Bun venit in jud Sibiu...imi pun ochelarii de soare dar nu din pricina astrului...dupa 20min in intuneric ochii sint putini afectati.

Merg pina la cabana de pe lac, nu-i nimic de vazut, hotelul de gheata e deja inchis de vreo 2 saptamini.

Apoi urc spre punctul de belvedere inca neterminat si fac un cadru cu valea Bilei.

zona de gheata

Primavara stratul de zapada creste simtitor in urma unor ninsori abundente dar si al avalanselor. In urma cu 1-2 saptamini erau 170cm insa acum datorita temperatuilor pozitive e putin peste 1 metru.

salvamontul si muchia Bilei

Adie vintul care aduna ori risipeste ceata. Telecabina pleaca dar nu stiu daca va aduce turisti si eu imi reamintesc ca seara trebuie sa ajung la Brasov(cumparaturi) si Predeal.
Intre locatiile de cazare sint sapate transee dar uneori e curatat pina la asfalt. Ceata este predominanta si ma convinge sa nu o apuc in sus spre Saua Caprei. E mai sanatos sa revin la masina, am multe probleme de rezolvat azi.
Trecerea prin tunel o fac fara lanterna. Dupa vreo 50m deja se zareste luminita de la capatul tunelului si stiind ca nu exista gheata continui in bezna. S-ar zice ca este un antrenament penru explorarea unei pesteri.

Ajung la Cota 2000 si cobor pe piciorul muntelui acum inierbat si destul de abrupt.
Trec pe sub Cascada Pisetoarea Caprei apoi tai spre cabana si spal putin echipamentul.

Opresc de citeva ori pe marginea lacului pentru a gasi un unghi adecvat pozarii apoi la Hotelul Posada iar dupa baraj incep aversele de ploi. Vidraru linga baraj reusesc sa mai lamuresc unele probleme ale viitoarei cazari.

Pe la ora 16 vizitez fintina Mesterului Manole si Manastirea Argesului ctitorita de Neagoe Basarab.

Nu sint singurul vizitator din Curtea de Arges. E de retinut punctul de reper benzinaria rusa. Eu opresc la blocuri si traversez parcul cu luciu de apa cam neingrijit.

Apoi caut drumul spre Cimpulung, veche capitala a Tarii Romanesti. Peisaj superb printre dealuri doar ca soseaua o recomand pentru jeepuri si carute.

Citiva stropi de ploaie accentueaza verdele crud al pasunilor si livezilor.
Continui si seara pe la 8 poposesc la decathlon pentru shopping, apoi la 21:30 ajung la Vila Vitalis in Predeal.
O excursie super faina imbinata cu munca.

Transfagarasanul in octombrie

Transfagarasanul este in prezent soseaua cea mai inalta din Romania(DN 7C). Este o lucrarare impresionanta realizata de sistemul comunist in Muntii Fagaras. Este deschis oficial doar vara(iulie-octombrie) si doar ziua. Traseul acestei sosele a fost un motiv intemeiat de a rula si autovehiculele Top Gear. Mai multe detalii despre sosea: http://transfagarasan.net.
 Prima ninsoare peste Muntii Fagaras a cazut in primele zile din septembrie. Au urmat si altele, nesemnificative, din care ultima a fost la inceput de octombrie. Vremea rece a mentinut bine zapada, transformind-o in gheata. Vremea din zona Bilea poate fi vazuta online la: http://www.jurnalul.ro/webcam/cabana-balea-55.html

In perioada 22-23 octombrie 2010, impreuna cu Dan Oancea si bracul Venom am urcat dinspre Cartisoara pe acest DN7C bine asfaltat. Din pacate, am fost intirziati pe drumul dintre Poiana Marului si Sercaia datorita drumului extrem de stricat. Nu recomand sa mergeti spre orasul Fagaras via Rasnov-Zarnesti-Poiana Marului-Sinca Noua/Veche-Sercaia!!!
De la drumul national Fagaras-Sibiu si pina la Lacul Bilea sint 35 km asfaltati, o desfatare si un test pentru soseri.
Drumul urca printr-o padure de foioase

Lasam in linistea diminetii Hotelul Bilea Cascada si trecem prin Poarta Genistilor:

Afara e racoare, termometrul masinii ne indica -5*C si pe sosea este prezenta gheata. Oricum, cu atentie depasim obstacolele si intram in caldarile superioare:

Ura! am ajuns la Lac...trebuie sa ne imbracam si sa ne miscam repede. Ne dorim ca pina diseara sa ajungem la refugiul Vistea si e cale lunga(vreo 6 ore vara).

Traseul nostru porneste catre peninsula pe care se afla Cabana Balea Lac si apoi in sus spre Saua Caprei pe marcaj triunghi albastru. Initial nu e zapada prea multa si avansam repede. De la jumatea drumului apar problemele si pina la finalul vilcelului facem echilibristica. Sapam trepte cu rama bocancilor iar pioletii stau la odihna pe rucsaci. Venom urca si el la aderanta. E prima data cind ajunge pe astfel de gheturi si pante. Riscam destul de mult, tinind cont ca avem si ceva greutate(cca 15-20kg). La intoarcerea din "excursia" noastra aflam ca pe aceasta panta s-a accidentat mortal o turista.
Sint mereu cu ochii pe traseele de iarna

Si aici un film spre Saua Caprei: https://picasaweb.google.com/Danny.Oancea/Fagaras#5538110124455756530 facut de Dan.
 Asa ca prima etapa o incheiem in soarele din Saua Caprei:

 

Urcind pe gheata din Saua Caprei mi-am dat seama ca pe fetele nordice nu e de joaca fara coltari si ca vom face mai mult pina in Moldoveanu. Sint sceptic dar continuam spre Fereastra Zmeilor. Acum sintem la soare si zarim o capra neagra spre Vaiuga. Venom nu o zareste deloc...Coborim pe marcajul de creasta si sosim repede pe malul lacului Capra unde intilnim 2 vinatori. Lacul inca nu e inghetat, oricum e destul sa stea patinoar pina in luna mai... 

Urcam pe Piciorul Sudic al Vf Capra si in fata ni se deschide temuta caldare Fundu Caprei. Este temuta deoarece in timpul iernii prezinta dificultati avansate de trabersare.

 si Portita Arpaselului:

Coborirea in caldare prezinta probleme: avem de-a face cu zapada inghetata. Imi leg coltarii si trec lejer pasajul. Insa Venom are reale probleme pe gheata si decidem sa-l legam in cordelina.
Traversarea pina in Fereastra Zmeilor nu pune probleme. Vintul se intesteste si caldura topeste tzurturii cazind cu viteza catre noi...Mai greu este urcarea pe piciorul ce conduce la micuta fereastra de calcar. Soarele a dezmortit pamintul si acum e noroi.
Ajunsi la Fereastra Zmeilor decidem sa renuntam la marsul catre Podragu si Vistea. Fetele nordice ne-ar incetini, la fel si Venom. Avem doar o pereche de coltari si ar fi aiurea sa mergem amindoi cu cite un coltar.
In imagine sint fetele nordice ale Arpasului Mic, Arpasului Mare si Podragu. Se observa cele doua poteci: cea de jos e prin caldari spre cab Podragu iar cea de sus spre Nerlinger.

si Capra cu Revolverul:

Pe creasta "trei pasi de moarte" sintem loviti de un vint turbat, destul de rece, mai ales pt ciini. Asa ca ne lasam la refugiile din Fereastra Zmeilor, aflate la mai bine de 100m mai jos de creasta pricipala.
Refugiul nou este extrem de mare si friguros. E bine luminat dar placile de tabla striata de pe jos nu sint etanse. In zona conversam cu 4 vinatori care ne spun ca au tras spre o capra insa nu stiu daca e ranita ori moarta. Ce aiureala...
Noaptea avem parte de luna plina si de o multime de pleiade. E destul de frig si nu zabovim prea mult pe afara. Eu am sacul de dormit de vara si nu-mi permit sa inghet pe afara. Ziua 2 e programata cu retragerea spre Transfagarasanul sudic, recuperarea masinii si intrarea pe Valea Vistei Mari.

Simbata, 23 octombrie 2010
Dimineata superba, vintul s-a domolit si ochii imi zboara la Virtopel-Arpasel

Coborim pe triunghi galben si in scurt timp sosim la capatul drumului alpin pietruit. Citiva alpinisti se indreapta in pas voios spre creasta Virtopelului si Arpaselului. Daca nu va bate vintul, azi va fi o zi exceptionala pentru o asemenea ascensiune alpina. Avem si noi echipamentul alpin la masina insa nu avem unde lasa ciinele. Pe fata sudica nu intilnim deloc zapada ceea ce e o bucurie pentru Venom!
Ajunsi in Transfagarasan pornim la deal spre Bilea. Drumul pe sosea este lung de 7km si nu ne avantajeaza deloc. Deci vom cauta scurtaturi.

Pisetoarea Caprei:

La Salvamont Capra este un helicopter "parcat", sper sa nu fie ceva grav.  Urcam incet pe un drum parcurs de mine in mai 2000. Nu mergem mult pe asfalt ca propun o scurtatura imediat ce vedem Cota 2000. E un urcus abrupt care scurteaza destule bucle de sosea.

Toamna asta ce frumoasa e...

Si drumul spre tunel:

Inainte de tunel Dan crede ca si-a uitat in refugiul mare rezervorul  unui MSR. Asa ca ne luam atelajul de la Bilea si coborim repede pina la drumul pietruit ce urca spre Fereastra Zmeilor. Hotarasc sa merg singur si sa verific. In 50 min sosesc la refugiu si dupa alte 30min sosesc la masina cu mina goala. Intre timp au mai trecut prin refugiu si alti turisti care poate duceau lipsa de piese...Speram sa-l recuperam de pe internet si revenim la Bilea fara prea mult chef.
Iata si Urechile de Iepure cu alpinisti:

la insistentele mele, dan mai cotrobaie in rucsac si-si gaseste butelia de benzina. URA!

Si covorul de toamna, crestele inzapezite si Portita Arpaselului::

Ne indreptam spre Victoria si Vistisoara pentru a urca pe Valea Vistei Mari.
Filmul celor 2 zile:

si  pozele mele(Dan Alexe) din excursie. Aici sint pozele lui Dan Oancea.