Excursiune la Bilea

Dupa 2 zile prin zona(V lui Stan si Vf Lespezi) am zis ca poate am noroc iar de soare ca in prima zi.
Ori cel putin sa nu ploua.
Am dormit in jeep pe linga Conacul Ursului...iar daca ploua dimineata, sigur nu as fi urcat spre Capra si Bilea.
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/TheWayToBaleaLake
Dimineata de marti 29 aprilie 2014 e noroasa. Maninc un ou, o ceapa si putina pita si conduc pina la Cabana Capra unde las masina si trec la bocancii de plastic.

Crestele sint taiate de un val de ceata...hm, voi urca dar nu stiu in ce masura reusesc sa fac si o Saua Caprei-Buteanu, etc

E liniste, incepe sa picure marunt si urc spre Cascada Caprei.
La inceput marcajul trece pe o zona usurica apoi mai sus ascendent pe fete abrupte, riscante pt mai oricine. Nu stiu daca turistii o fac prea des dar ar trebui deviate unele zone.

Ploaia se opreste si de la reintilnirea soselei linga mareata cascada fac dreapta si prind o zona abrupta si prevazuta cu cabluri de data recenta.

E destul de abrupt pe aici insa liniste si o capra neagra ma saluta. Intru in ceata in timp ce parasesc marcajul ce duce spre Lacul Capra destul de ciudat pe traversare.

Urmez soseaua acoperita partial de zapada.

In multe zone ar fi posibil degajarea de zapada dar in apropierea copertinelor exista strat si de 5m. Odata in mai 2000 urcind de la Cota 2000 pe piciorul Iezerul Caprei m-am ratacit(ceata, ploaie, zapada mare si uda)
Cota 2000 cu Salvamontul e inchisa...Trec prin ceata spre Copertine. Uneori pe zapada gasesc material de pe versant, pietre sau pamint dar nu si avalanse.
Ma apropi de tunel si revad placuta unde Telex a avut un tragic accident prin ruperea unui turture. Ce final tragic dupa Matterhorn, Mt Blanc,Elbrus, Aconcagua, Mt Kenya...

Nu prea vad multe, eh, asa va fi si pe nordul crestei. Aprind frontala si pornesc in inima muntelui. Un kilometru de galerie cu elemente fluorescente in care nu ai decit sa mergi. Fara stres acum cind circulatia rutiera e inchisa.

Bun venit in jud Sibiu...imi pun ochelarii de soare dar nu din pricina astrului...dupa 20min in intuneric ochii sint putini afectati.

Merg pina la cabana de pe lac, nu-i nimic de vazut, hotelul de gheata e deja inchis de vreo 2 saptamini.

Apoi urc spre punctul de belvedere inca neterminat si fac un cadru cu valea Bilei.

zona de gheata

Primavara stratul de zapada creste simtitor in urma unor ninsori abundente dar si al avalanselor. In urma cu 1-2 saptamini erau 170cm insa acum datorita temperatuilor pozitive e putin peste 1 metru.

salvamontul si muchia Bilei

Adie vintul care aduna ori risipeste ceata. Telecabina pleaca dar nu stiu daca va aduce turisti si eu imi reamintesc ca seara trebuie sa ajung la Brasov(cumparaturi) si Predeal.
Intre locatiile de cazare sint sapate transee dar uneori e curatat pina la asfalt. Ceata este predominanta si ma convinge sa nu o apuc in sus spre Saua Caprei. E mai sanatos sa revin la masina, am multe probleme de rezolvat azi.
Trecerea prin tunel o fac fara lanterna. Dupa vreo 50m deja se zareste luminita de la capatul tunelului si stiind ca nu exista gheata continui in bezna. S-ar zice ca este un antrenament penru explorarea unei pesteri.

Ajung la Cota 2000 si cobor pe piciorul muntelui acum inierbat si destul de abrupt.
Trec pe sub Cascada Pisetoarea Caprei apoi tai spre cabana si spal putin echipamentul.

Opresc de citeva ori pe marginea lacului pentru a gasi un unghi adecvat pozarii apoi la Hotelul Posada iar dupa baraj incep aversele de ploi. Vidraru linga baraj reusesc sa mai lamuresc unele probleme ale viitoarei cazari.

Pe la ora 16 vizitez fintina Mesterului Manole si Manastirea Argesului ctitorita de Neagoe Basarab.

Nu sint singurul vizitator din Curtea de Arges. E de retinut punctul de reper benzinaria rusa. Eu opresc la blocuri si traversez parcul cu luciu de apa cam neingrijit.

Apoi caut drumul spre Cimpulung, veche capitala a Tarii Romanesti. Peisaj superb printre dealuri doar ca soseaua o recomand pentru jeepuri si carute.

Citiva stropi de ploaie accentueaza verdele crud al pasunilor si livezilor.
Continui si seara pe la 8 poposesc la decathlon pentru shopping, apoi la 21:30 ajung la Vila Vitalis in Predeal.
O excursie super faina imbinata cu munca.

Transfagarasanul in octombrie

Transfagarasanul este in prezent soseaua cea mai inalta din Romania(DN 7C). Este o lucrarare impresionanta realizata de sistemul comunist in Muntii Fagaras. Este deschis oficial doar vara(iulie-octombrie) si doar ziua. Traseul acestei sosele a fost un motiv intemeiat de a rula si autovehiculele Top Gear. Mai multe detalii despre sosea: http://transfagarasan.net.
 Prima ninsoare peste Muntii Fagaras a cazut in primele zile din septembrie. Au urmat si altele, nesemnificative, din care ultima a fost la inceput de octombrie. Vremea rece a mentinut bine zapada, transformind-o in gheata. Vremea din zona Bilea poate fi vazuta online la: http://www.jurnalul.ro/webcam/cabana-balea-55.html

In perioada 22-23 octombrie 2010, impreuna cu Dan Oancea si bracul Venom am urcat dinspre Cartisoara pe acest DN7C bine asfaltat. Din pacate, am fost intirziati pe drumul dintre Poiana Marului si Sercaia datorita drumului extrem de stricat. Nu recomand sa mergeti spre orasul Fagaras via Rasnov-Zarnesti-Poiana Marului-Sinca Noua/Veche-Sercaia!!!
De la drumul national Fagaras-Sibiu si pina la Lacul Bilea sint 35 km asfaltati, o desfatare si un test pentru soseri.
Drumul urca printr-o padure de foioase

Lasam in linistea diminetii Hotelul Bilea Cascada si trecem prin Poarta Genistilor:

Afara e racoare, termometrul masinii ne indica -5*C si pe sosea este prezenta gheata. Oricum, cu atentie depasim obstacolele si intram in caldarile superioare:

Ura! am ajuns la Lac...trebuie sa ne imbracam si sa ne miscam repede. Ne dorim ca pina diseara sa ajungem la refugiul Vistea si e cale lunga(vreo 6 ore vara).

Traseul nostru porneste catre peninsula pe care se afla Cabana Balea Lac si apoi in sus spre Saua Caprei pe marcaj triunghi albastru. Initial nu e zapada prea multa si avansam repede. De la jumatea drumului apar problemele si pina la finalul vilcelului facem echilibristica. Sapam trepte cu rama bocancilor iar pioletii stau la odihna pe rucsaci. Venom urca si el la aderanta. E prima data cind ajunge pe astfel de gheturi si pante. Riscam destul de mult, tinind cont ca avem si ceva greutate(cca 15-20kg). La intoarcerea din "excursia" noastra aflam ca pe aceasta panta s-a accidentat mortal o turista.
Sint mereu cu ochii pe traseele de iarna

Si aici un film spre Saua Caprei: https://picasaweb.google.com/Danny.Oancea/Fagaras#5538110124455756530 facut de Dan.
 Asa ca prima etapa o incheiem in soarele din Saua Caprei:

 

Urcind pe gheata din Saua Caprei mi-am dat seama ca pe fetele nordice nu e de joaca fara coltari si ca vom face mai mult pina in Moldoveanu. Sint sceptic dar continuam spre Fereastra Zmeilor. Acum sintem la soare si zarim o capra neagra spre Vaiuga. Venom nu o zareste deloc...Coborim pe marcajul de creasta si sosim repede pe malul lacului Capra unde intilnim 2 vinatori. Lacul inca nu e inghetat, oricum e destul sa stea patinoar pina in luna mai... 

Urcam pe Piciorul Sudic al Vf Capra si in fata ni se deschide temuta caldare Fundu Caprei. Este temuta deoarece in timpul iernii prezinta dificultati avansate de trabersare.

 si Portita Arpaselului:

Coborirea in caldare prezinta probleme: avem de-a face cu zapada inghetata. Imi leg coltarii si trec lejer pasajul. Insa Venom are reale probleme pe gheata si decidem sa-l legam in cordelina.
Traversarea pina in Fereastra Zmeilor nu pune probleme. Vintul se intesteste si caldura topeste tzurturii cazind cu viteza catre noi...Mai greu este urcarea pe piciorul ce conduce la micuta fereastra de calcar. Soarele a dezmortit pamintul si acum e noroi.
Ajunsi la Fereastra Zmeilor decidem sa renuntam la marsul catre Podragu si Vistea. Fetele nordice ne-ar incetini, la fel si Venom. Avem doar o pereche de coltari si ar fi aiurea sa mergem amindoi cu cite un coltar.
In imagine sint fetele nordice ale Arpasului Mic, Arpasului Mare si Podragu. Se observa cele doua poteci: cea de jos e prin caldari spre cab Podragu iar cea de sus spre Nerlinger.

si Capra cu Revolverul:

Pe creasta "trei pasi de moarte" sintem loviti de un vint turbat, destul de rece, mai ales pt ciini. Asa ca ne lasam la refugiile din Fereastra Zmeilor, aflate la mai bine de 100m mai jos de creasta pricipala.
Refugiul nou este extrem de mare si friguros. E bine luminat dar placile de tabla striata de pe jos nu sint etanse. In zona conversam cu 4 vinatori care ne spun ca au tras spre o capra insa nu stiu daca e ranita ori moarta. Ce aiureala...
Noaptea avem parte de luna plina si de o multime de pleiade. E destul de frig si nu zabovim prea mult pe afara. Eu am sacul de dormit de vara si nu-mi permit sa inghet pe afara. Ziua 2 e programata cu retragerea spre Transfagarasanul sudic, recuperarea masinii si intrarea pe Valea Vistei Mari.

Simbata, 23 octombrie 2010
Dimineata superba, vintul s-a domolit si ochii imi zboara la Virtopel-Arpasel

Coborim pe triunghi galben si in scurt timp sosim la capatul drumului alpin pietruit. Citiva alpinisti se indreapta in pas voios spre creasta Virtopelului si Arpaselului. Daca nu va bate vintul, azi va fi o zi exceptionala pentru o asemenea ascensiune alpina. Avem si noi echipamentul alpin la masina insa nu avem unde lasa ciinele. Pe fata sudica nu intilnim deloc zapada ceea ce e o bucurie pentru Venom!
Ajunsi in Transfagarasan pornim la deal spre Bilea. Drumul pe sosea este lung de 7km si nu ne avantajeaza deloc. Deci vom cauta scurtaturi.

Pisetoarea Caprei:

La Salvamont Capra este un helicopter "parcat", sper sa nu fie ceva grav.  Urcam incet pe un drum parcurs de mine in mai 2000. Nu mergem mult pe asfalt ca propun o scurtatura imediat ce vedem Cota 2000. E un urcus abrupt care scurteaza destule bucle de sosea.

Toamna asta ce frumoasa e...

Si drumul spre tunel:

Inainte de tunel Dan crede ca si-a uitat in refugiul mare rezervorul  unui MSR. Asa ca ne luam atelajul de la Bilea si coborim repede pina la drumul pietruit ce urca spre Fereastra Zmeilor. Hotarasc sa merg singur si sa verific. In 50 min sosesc la refugiu si dupa alte 30min sosesc la masina cu mina goala. Intre timp au mai trecut prin refugiu si alti turisti care poate duceau lipsa de piese...Speram sa-l recuperam de pe internet si revenim la Bilea fara prea mult chef.
Iata si Urechile de Iepure cu alpinisti:

la insistentele mele, dan mai cotrobaie in rucsac si-si gaseste butelia de benzina. URA!

Si covorul de toamna, crestele inzapezite si Portita Arpaselului::

Ne indreptam spre Victoria si Vistisoara pentru a urca pe Valea Vistei Mari.
Filmul celor 2 zile:

si  pozele mele(Dan Alexe) din excursie. Aici sint pozele lui Dan Oancea.