Se afișează postările cu eticheta spirlea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta spirlea. Afișați toate postările

sâmbătă, 24 martie 2012

Craiul de Echinoctiu

Simplu...inima si picioarele vor sa zburde prin coclaurile nemarcate ale Craiului. Tovarasii sint ocupati cu probleme adevarate de supravietuire si nu duc viata mea de boem amorezat de calcar :)
Amin tura vreo 2 saptamini timp in care nu-mi dau seama ce ar putea sa se mai intimple pe munte. In ultimul timp ma simt tot mai slabit de la o prostie de guturai. Ptiu...nu am patit nimic cit am stat afara la -15-20C si o iau in freza la final de sezon. Sper ca la efort, odata cu transpiratia sa iasa si virusii.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/CraiulLaEchinoctiu
Filmul turei: http://www.youtube.com/watch?v=IKhiR5CWW-M

Miercuri, 21 martie 2012
Cu dimineata in cap si cu un baban rucsac pe umeri sosesc in Brasov la 7 AM. Pina la trenul Regiotrans de Zarnesti mai stau inca un ceas. E racoare dar la soare te incalzesti frumos. Noaptea trecuta a cazut inghetul si bruma. E ok daca asta se intimpla la 4-500m alt. Sus pe Cioringa va fi beton.
Ora 9 tranzitez orasul Stalin(Zarnesti) si prind repede drumul de Plaiul Foii. Pe aici am alergat in ianuarie 21km, parfum sa alergi pe zapada!
Piatra Mica si Turnu

Pe alocuri se vede inca zapada pe marginea drumului. E caldut, iar la trecerea camioanelor praful se ridica usor in aer. Abia astept sa trec repede de marsul de apropiere, de cei 12 km.
se toarna un film

La confluenta primelor Birse(Intre Birse) sint multe rulote si camionete. Aici se toarna un film(Castle Film Studio), eu trec prin mijlocul lor, cineva ma saluta si apoi imi spune ca ei string tabara ca le-am stricat filmul. :-)  Ce bine! Se mai toarna filme in Romania, cind noi traim o drama? O tragedie?!
un ciufulici

Un "fioros" ciobanesc vrea sa ma insoteasca...si reuseste! Pe linga bifurcatia cu ref Diana incepe si zapada pe drum. La izvor fac o pauza si pun apa in bidoane. Pe iarba imi pun bocancii de plastic si incep urcusul spre Orlovsky
spre Cioringa
Dar ghinion...zapada e uda rau. Mai, hai ca asa este doar la soare, imi zic! Trec pe linga niste brinduse, dar inaintarea imi e teribil de groaznica. Pina intru pe urmele vechi mai am vreo 200m. Ce noroc ca sint in plastici. Aud cum se afunda si prietenul meu, dulaul.
Nicio jmecherie pe urme, aceeasi zapada enervanta. La fiecare al 3-lea pas te afunzi pina la genunchi. Dai sa te ridici si intri si cu celalalt.
o parte a Briului Cioringa de Sus
Ce ghinion! Hai ca poate  la umbra in padure va fi altfel. Ma repet? Da...aceleasi miscari istovitoare. Am uitat cit de greu e primavara? Ce caut eu aici? Cind era pulver eram ocupat cu alte treburi....
incintat, desi obosit

Urmele ma conduc in scurt timp la Malul Galben. Deci urmele dispar pe aici, a fost si o mica avalansa si ma bag putin pe vilcelul din stinga. Dupa citiva metri imi zic sa urc pe traseul clasic, pe la cablu. Ciinele se retrage, e ud si poate mai intelept decit subsemnatul inca ambitios. Din stinga cad niste pietricele "aruncate" de o capra ce sta intr-o grota suspendata. Imi pun casca si intru in hornul central.
hornul spalat
Apoi fac dreapta pe niste trepte de mixt, iarba si stinca. Urc nesigur fara coltari, si cu prima ocazie imi pun si ghearele. dau de zapada mare si uda si apoi zaresc si cablul care e in mare parte acoperit de zapada. E de real folos si te ajuta sa treci peste zona expusa. O iau la stinga...nicio urma, panta abrupta, zapada mare si umeda. Urasc primavara...
zona salbatica

Balauresc pe aici in cautarea unui acces spre Briul Cioringa. Ajung la o mica momiie, e destul de tirziu dar inca mai trag nadejde sa gasesc ref Sperantelor. Ma misc greu, seara se lasa, urc in reluare si la 8 seara ma opresc intre un perete si niste stinci. E o strunga mica. Curat locul de zapada si pornesc aragazul. Apoi intru in sacul de dormit si in cel de bivuac. Temperatura scade noaptea doar pina la punctul de inghet!
bivuac
Joi, 22martie 2012
Noaptea am avut ceva vint si aflat sub un perete eram expus caderilor de pietricele ori crengi. Dar ca precautie, am dormit cu casca si emotionat!
La 7 dimineata imi string bagajul si pornesc inapoi la vale pe aceeasi zapada enervanta si umeda. Nu are rost sa mai stau in zona. E prea cald...
rapel la retragere

Dupa cablu ma retrag in rapel! La conul de zapada imi scot coltarii si bag pioletii si coarda. Imi e lehamite de intoarcerea prin padure. Nicio schimbare, ma afund la fel de mult, ba chiar e mai rau la coborire...I hate this, I hate this.
calcar original

M-a mincat undeva...Cerul e putin inorat si macar nu sint pirlit de soare. Dar jos linga Stina lui Biduc apar razele soarelui si o adiere de vint. Imi iau si eu micul dejun pe la 11, niste paste cu budinca si alte maruntisuri.
primavara asta totusi nu-i decit o copie?!
Apoi pe la miezul zilei hotarasc sa trec la PLANUL B, ref Spirlea, cu gindul ca vor fi mai multe urme spre Zaplaz. Zapada de pe Valea Spirlei se topeste in ritm rapid iar noroiul iese la iveala.
spre Spirlea, drum plictisitor si obositor
Aval de bariera dispar si urmele vehiculelor deci sa intelegem ca nu s-a mai exploatat!
Sint atent la ultimele surse de apa pentru a apriviziona. Urmele vechi din week-end nu-mi sint de mare folos, deseori ma afund pina la genunchi. Urmez firul vaii, la inceput in soare orbitor, apoi intru la umbra padurii. Daca fac pauze simt cum inghet repede, asa ca ma misc.
Pe la oea 15 sosesc si la ultimul indicator ce ne arata un timp de cca 10min pina la refugiu. Panta creste la inceput si in pas de melc, pe zapada groaznica ajung la adapostul refugiului dupa inca vreo 20min.
spre Tamas

Primul lucru fac poze. Apoi incep si planuiesc programul zilei urmatoare cu trezire la 5...
Vineri, 23 martie 2012
O cucuvea ma deranjeaza aproape toata noaptea si reusesc sa ma odihnesc mai putin, asa ca ma trezesc pe la 6. Constat ca zapada e tot moale iar temperatura e de +2*C. Plec aproape de ora 8 cu aproape tot bagajul, urmind sa-l las la baza traseului. Dupa citiva pasi simt cum elanul imi scade. Oare am nevoie de 2-3 elani?
Omul si spirlea

Se anunta o zi senina dar eu incep si string din mandibule. Ma afund destul de rau. Sub niste copaci imi las marea majoritate a lucrurilor si continui.
Bleah! V-am zis ca nu sint un specimen ce renunta usor? Acum ma lupt cu zapada moale, crezind ca fiind mai usor voi avansa mai lesnicios. Ei, ma opresc...am venit cale lunga pina in Spirlea pe ingrozitorul drum de Plaiul Foii. E tare greu, 1-2, pasul 3 si BEEP-BEEP! Cit sa mai continui? Sint un tip pudic si nu mai pot scoate pe gura vorbe. Asta e, ma retrag.
Imi dau seama iar ca iarna inseamna decembrie-februarie! Cit zapada e inghetata sau pulver. Apoi intervine alt sport, unul amestecat cu injuraturi si cu spume la gura!
Stau putin la soare si apoi plec ingrozit cu gindul ca la coborire va fi si mai greu, gravitatia ajutind sa intru si mai mult in zapada.
Primavara
Pe sus imi iau timp si admir citiva ghiocei, uimit fiindca in gradina mea abia au scos capul din zapada in urma cu o saptamina
campanie de recoltare

De retinut ca puternicele si inteligentele tractoare au reusit sa faca pirtie si sa intre pe o vale laturalnica de unde transporta materie prima, nu pentru fabrica de celuloza din Zarnesti, ci probabil pentru vreun rege. Si mai rau, tiraste busteanul fix pe drumul principal Plaiul Foii-Zarnesti distrugind forestierul.
mars de apropiere dar nu pe cal
Urmeaza acelasi aerant drum de 12-13km pina in Zarnesti. 
bheee
Oile sint prezente in Valea Birsei exersesind mestecatul ierbii. Si uite-asa, am incalecat p-un tren regio spre Valahia si v-am spus povestea mea de la care aveam asteptari mari.
E clar, e cald, e sezonul de stinca!




miercuri, 5 ianuarie 2011

Revelion pe Lanturile din Crai

Traseu: Plaiul Foii-Ref Spirlea-Lanturi-ref  Grind-Piscul Baciului-ref Grind-Cheile Pisicii-Zarnesti
Perioada: 30 dec 2010-1 ian 2011
Echipa: Vlad Savi(Tm), Hiker
Poze: http://picasaweb.google.com/hikerph/RevelionInCrai28dec20101ian2011#
Film: http://www.youtube.com/watch?v=JNCbsiBWz9k (din zona Diana)

30 dec 2010, joi
Impreuna cu Vlad Savi(Tm) continui tura inceputa pe 28dec in zona Diana(vezi aici http://hikerph.blogspot.com/2011/01/3-zile-in-diana.html).
Dupa prinz urcam spre Ref Spirlea. Pe drum ne intersectam cu o multime de turisti si cu citiva aventurieri mai bine echipati. Zapada scirtiie sub picioare.

La drum spre Spirlea
Temperatura scade la -10*C si pentru a nu ingheta sintem nevoiti sa mergem constant. Pare un drum lung dar si frumos atunci cind se zareste peretele vestic.
westwandul
Sintem nevoiti sa trecem pe malul celalalt pe o punte ingusta si inghetata. Facem pasi mici fara graba si apoi rasuflam usurati. Luam apa dintr-un izvoras si ne pregatim sa facem si ultimul urcus. Vlad e destul de obosit si merge in ritmul lui. Eu o iau inainte pentru a aprinde aragazul si a pregati supele.
Ora 16, ref Spirlea, -10*C
Arunc o privire spre Peretele vestic:
Colaj spre westwand
Se lasa o noapte rece si instelata. Aici pe munte nu trebuie sa te lupti cu gerul si sa te adaptezi. Se duce o lupta cu psihicul. Priciurile din refugiu sint din lemn asa ca inca sint izolat. Voi vedea si in refugiile de pe creasta unde exista pricuri metalice.
Imi pun in aplicare ideea de a umple termosurile cu ceai cald pentru dimineata ca sa nu mai pierdem timp cu topitul zapezii.
31decembrie 2010, vineri
Urmeaza ultima zi a anului 2010!
Nu stiu de ce dar mi se intimpla sa-mi vina somnul adinc cate dimineata. Probabil ca seara nu sint destul de obosit. Asa ca mai trag 30min de somn si pina facem bagajele se face ora 8.
Vlad pleaca inaintea mea fiind luat cu ceva friguri iar eu parasesc refugiul pe la 8:15. Urmam poteca cu urmele inaintasilor. Oare vor continua pina sus in creasta?

Aproape de Zaplaz, cca 1600m
Dupa 1h de mers timp in care abia ne-am dezghetat sosim sub Zaplaz. Aici hotarasc sa ne legam coltarii, sa scotem pioletii si sa stringem betele de schi. Am facut traseu o singura data, in coborire in august 2003 si nu-mi aduc prea bine aminte din cauza cetii. Abia astept sa urc si sa ma confrunt cu peretele sperietor.

in asteptarea soarelui

Formatiunile de la Zaplaz
Condusi de marcaj ocolim Zaplazul pe stinga si prin intermediul unui horn cu versanti injnepeniti iesim deasupra.
Zaplaz
pe un horn



E o placere sa urci pe asemenea zapada. Marcajul ne conduce printre steiuri de piatra iar urmele maresc increderea.

Datorita bagajelor mari avansam greut. Dar sintem fascinati de privelistile care se deschid: Iezer, Fagaras, tara Birsei:)
panorama spre Ezer...
Treptat ajungem in zona numeroaselor hornuri. Nu e deloc dificil insa Vlad imi spune ca e mai greu decit Mt Blancul ruta clasica si chiar cel mai dificil traseu al lui pina in prezent.
Hornuri superbe

plictiseala intr-un congelator cald...(la -10 probabil)
Sintem in zona altor brine, semn bun ca ne apropiem de finalul crestei. Acum facem o traversare dreapta prinr-o zona inierbata si abrupta.
in spate se vede culmea defrisata, legatura spre Fagaras

Briul de sus
Sosim intr-un punct mai delicat, sub o treapta strincoasa si neacoperita in totalitate unde s-a format un parapet. Aici nu e loc de greseala, poti zbura sute de metri. Sap cu atentie urme apoi catar deasupra. Niste urme ma inseala si le urmez spre o zona de mixt care se pierde. Ptiu...ne dam seama ca am ales o line ciudata si cautam marcajul. Gata, se rezolva repede dupa ce descatar cu atentie si asigurat cu cordelina. Urcam pe niste cabluri si sosim deasupra unei cascade de gheata unde-l asigur pe Vlad. Mai departe intram in hornul final.
hornul final
pe hornul final, bucuros ca iesim in creasta la soare


Iesim destul de tirziu in creasta iar Vlad e prea obosit. Eu as fi continuat la fel ca anul trecut tot pe acceasi data. Atunci era flescaiala si tot am plecat spre Funduri. Povestea si pozele sint aici
http://picasaweb.google.com/hikerph/RevelionInCraiCurmaturaFunduriPartialCuMirceaToma

Pina la urma ne bucuram de citeva minute de soare si aranjam bagajele si patul pentru la noapte. De fapt cine va dormi de Anul Nou???
Asta e intrebarea...


Inaintea noastra, in refugiu a sosit si Levente din Odorhei. Speram sa comunicam cit de cit.


ultimul apus din 2010

zona Grind si culmea stincoasa care coboara spre Grindul de jos.
Aici in ref sint priciuri metalice dar sint norocos...anul trecut, pe 31dec 2009 am gasit in acelasi refugiu un izolier. Ei, iata ca acesta a rezistat 1 an si ma pot culca pe el.
As fi vrut sa fac ceva special fiind si vremea buna..adica sa...dorm afara. Totusi ma abtin de la acest experiment nefiind un izolier prea grozav.
Pina la miezul noptii adormim toti, insa la 23:30 alarmele telefoanelor suna. Levente se echipeaza si pleaca grabit spre Piscul Baciului in gerul si vintul noptii. Eu ies in fata refugiului si incep sa tremur. Vintul accentueaza senzatia de frig. E senin si admir focurile de artificii din vale: Magura, Pestera, Bran, Moieciu, Podu Db, Simon, Ciocanu, Plaiul Foii, etc... Cerul fileaza si-mi aduce aminte de fulgerele estivale.
La multi ani 2011!
La multi munti Hikere!

1 ian 2011, simbata
Ne felicitam intre noi , rontaim cite ceva si ne culcam.
Amin trezirea pt ora 8, consider ca e timp destul sa coborim spre Zarnesti.
rasarit dinspre Bucegi

Creasta Sudica

Grindul si Iezerul
In refugiu e inca frig insa la soare e placut. termometrul s-a ridicat la +8*C deasupra solului, asta la loc ferit de vint. Dupa ora 9 plecam spre Piscul Baciului. Luam cu noi si cateaua care a facut Revelionul afara. Urmam urmele si dupa 20min ne dam mina pe vf ,la 2237-2238m.
La multi ani pe 2011 !

Culmea pe care se coboara in timpul sezoanelor de avalansa
Pe virf e un vint rece si sintem obligati sa coborim repede. Aleg sa coborim pe linga poteca marcata unde uneori apar si urme. Coborirea nu e periculoasa dar impune atentie.
coborire spre marcaj

la baza peretilor se gaseste marcajul
 Odata cu scaderea altitudinii incep si fac talpi de zapada in coltari. Abia astept sa ajung la iarba si sa ma dezechipez. Dar asta nu ma scuteste de atentie. Pe la 1700m sint semne de primavara si noroiul e in floare! Asa ca, iau o trinta in noroi pentru a colora putin echipamentul. Of, of, of...
Dinspre refugiu mai multi turisti urca incet. E bine si asa, las sa-si omoare plictiseala.
panorama de la ref Grind
La refugiu, cca 1620m, facem un popas de vreo 30min. E cald si bine si surpriza...port o conversatie telefonica placuta cu Ciprian Teodorescu care se afla in Baiului cu mai multi montagniarzi.
magnific, dupa citeva zile padurea inca isi mentine patura alba


Cheile Pisicii
Sint surprins sa gasesc in Cheile Pisicii vreo 2 linii de trasee de catarat pe niste fisuri destul de grele. Dupa cca 30min prin chei sosim la forestierul care trece prin Prapastii. Lume tot mai multa iese la plimbare...O cascada de gheata devine obiectiv turistic.
cascada in Prapastii

E destul de tirziu si la Gura Riului decid sa ma despart de Vlad. Eu ma grabesc spre gara si am alt ritm. Constat ca zapada din oras s-a cam topit si...sint multe cioburi si cartoane de la artificii.
Ora 18 tren spre Brasov. In ultimele 5 minute soseste si Vlad si ne continuam drumul impreuna in vagonul deosebit de cald(+23C)

In Brasov e harmalaie provenita de la aurolaci, puradei si oameni baturi de soarta. Vlad imi spune ca asa ceva nu exista in Timisoara.
La ora 20:05 urc in trenul personal spre Ploiesti Sud. Si aici e destul de cald, desi este un tren ruginit. Si o alta surpriza placuta....CFR-ul nu are intirzieri....SUPER

multumesc lui Vlad pt ca a fost un camarad serios si nu a renuntat la tura!