Obiectivele turei:
-vizitarea Manastirii Pestera si Pestera Ialomitei
-atingerea Virfului Omu
Coechipier: Noam Avnon
Perioada: 3-5 mai 2011
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/BucegiPesteraOmuHoroabeBolbociCuNoamAvnon
Ziua 1, marti, 3 mai 2011
Avusesem o noaptea scurta in Vila Vitalis din Predeal dupa plimbarea pe Clabucetul Taurului-Girbova cu un bagaj mare(cca 25kg). Ma gindisem ca 2 zile voi avea timp sa-l duc pe Noam la Omu si dupa accea as mai putea sa ramin in Risnoave ori prin Costila.
Dimineata mai verificam vremea de pe webcam-uri, facem sandwischuri si reusim sa plecam spre Sinaia pe la 8:30, destul de tirziu. Lasasem acasa GPS-ul lui Noam ceea ce ne va costa ceva nervi in plina noapte. Dar mizam pe viteza.
 |
| fratii: Caraiman si Costila |
Pe la Predeal e ceata densa insa de la Azuga cerul se lumineaza. Facem dreapta spre Tirgoviste pina aproape de Popasul Cota 1000 si apoi pe drumul proaspat asfaltat spre Cuibu Dorului. Stiu ca drumul spre Piatra Arsa ar trebui sa fie in lucru si ceva asfalt pe el. Vom vedea in ce masura. Avem totusi o masina de teren dar cu probleme la un...PIVOT !
 |
| Drumul Cuibu Dorului-Dichiu |
Drumul e destul de lat si bun mai sus de Cuibu Dorului dar ne intersectam mereu cu basculante, un sir lung care nu se mai termina. Noam e obligat sa faca manevre multe pentru a face loc camioanelor. Deci dupa cabana avem drum nemodernizat. Oricum e bine si asa dar mi-e teama de coborirea dupa Paduchiosu.
 |
| Saua Dichiu |
In saua Dichiu sint alte utilaje care mai mult strica drumul :)) intrebam acolo despre cum e coborirea. E putin mai greu dar merge pentru masina noastra. Pacat ca nu e soare. Atmosfera ar fi fost mult mai frumoasa pe astfel de meleaguri.
Merge...dar foarte greu si incet. Sint santuri mari, cu noroaie si pietre. Incep sa regret ca nu am luat-o pe drumul mai lung si bun prin Moroieni...Uneori cobor din masina pentru a dirija pilotul prin noroaie si hirtoape. Of, noroc cu tractiunea integrala. Iesim din sectorul asta putin minjiti :))
 |
| interctia cu drumul Moroieni-Pestera |
Intersectam finalmente(dupa vreo 4km din Dichiu) drumul principal care e mult mai bun. Mergem tot incet pentru a proteja masina cu al ei pivot. O tractare de aici ar fi scumpa. Trecem pe la Cab Zanoaga, drumul spre Scropoasa si poposim la Lacul Bolboci. Noam e interesat sa stie toate drumeagurile de bicicleta sau de picior. Ehe, trebuie sa stai aici o saptamina ca sa inveti zona. Nu e timp sa vizitam Cheile Orzei si alte stincarii-minunatii create de apele Ialomitei.
 |
| Lacul Bolboci |
Din pacate lacul are un nivel scazut, cu ceva urme de gheata si nu e prea interesant. Drumul continua de pe un mal pe celalat al unui afluent venit din stinga pe care s-a marcat un traseu in onoarea lui Nae Popescu. Dupa 8km de la baraj sosim in Cheile Tatarului, zona care pentru mine imi rascoleste amintiri frumoase din copilarie, cind cu frati, veri, matusi, unchi, parinti(8 pers) inghesuite intr-o Dacie 1300 plecam la Pestera.
La intoarcere sper la un mic popas si vizitarea tunelului.
 |
| Cheile Tatarului |
Zona e fascinanta dar acum e putin intimidanta si te retine in confortul masinii la caldurica. Noam e tare incintat ca l-am adus aici desi masina are un consum foarte mare. Eu socotesc ca drum e foarte bun. Daca eram cu Loganul faceam raliu aici, bineinteles ca nu si pe sectorul Dichiu :((
 |
| Cascada pe Ialomita |
Trecem pe la cocheta Vila Coteanu(ora 10:45) apoi ne incadram catre Hotelul Pestera. Lasam masina la Hotel si pregatim bagajele. Doi turisti sosesc de la Babele. E mult noroi si ieri a plouat toata ziua. Ne punem parazapezile si o taiem in sus spre Piciorul Babelor(11:45).
 |
| pregatirea echipamentului |
Noam crede ca in mai putin de o ora vom ajunge la Babele. Ehe, avem 600m de urcat si doar fara bagaj am reusit odata sa ajung in 30-40min. Ne cam incingem si incerc sa-l conving sa o tina mai domol deoarece pina la Omu avem nevoie sa ne pastram energia.
 |
| Piciorul Babelor |
Ii prezint vaile si culmile din jur. E curios sa cunoasca drumurile de bicicleta. E zapada foarte putina si abia sus de tot sint citeva limbi de zapada. Uit sa caut Avenul din Babele care probabil e acoperit de zapada.
 |
| Aproape de Cab Babele |
Usile cabanei sint inchise dar cineva ne vede si ne deschide(13:30). Servim cite un ceai(3 Ron) si apoi plecam spre Sfinx.
 |
| Servim ceai la Babele |
Cabanierii nu vor sa ne dea un bidon de apa si ne directioneaza catre Baba Mare la Salvamont.
 |
| Panorama spre releu si Caraiman |
Din pacate nu avem suficient timp sa mergem la Cruce. Oricum e ceata si nu se merita.
 |
| Sfinxul |
Zapada e foarte uda si sint bucuros ca am incaltat plasticii. E o zona mlastinoasa. Vorbim cu Petrut de la Salvamont si luam apa de la el. Nu stie prea bine daca s-a deschis cabana Omu. Oricum mizez ca am putea sta la refugiul de la Omu daca vom putea sa-l dezgropam. In mod normal ar trebui sa putem sta acolo cit timp cabana e inchisa.
 |
| La Baba Mare |
Noam e curios sa vada interiorul Salvamont si le face baietilor cadou ceva noroi. Mare-i curiozitatea asta...
Plecam spre Omu. Avansam incet din cauza zapezii ude si mari si a pozelor!
 |
| Morar - Valea Cerbului - Costila |
Beneficiem de vizibilitate in dreptul Acelor Morarului. Isi doreste sa facem acest traseu. E bine. Vintul incepe sa se simta mai bine.
 |
| mai sus de container |
Nu sint urme pe traseul de vara asa ca vom urca spre Coltii Obirsiei. Ii explic ca sub zapada este un traseu de bicla. E tare curios dar trebuie sa mai astepte 2 luni pina la topirea zapezii. Sosim in Saua Vaii Cerbului. Mecetul Turcesc e acoperit de ceata. Nu e bai asa. Coborim pe o scurtatura prin horn unde ii ramine un picior in zapada. Pina vin la el sa-l ajut reuseste sa-si scoata ranita si sa iasa. Cit p-aci sa ramina fara picior. Ce zapada aiurea!
 |
| uimit si putin speriat |
 |
| ref Omu |
Avem un urcus sustinut spre Gavanele. Fiind prima data aici e nedumerit de locatia virfului mare, a celei mai inalte cabane din Romania.
Coltarii stau in rucsac deoarece zapada si aici e moale. Ocolim Bucura pe traseul de iarna, si finalmente sosim la Omu(ora 18:10). Cabana e deschisa dar noi mergem la refugiu.
Of, chiar nimeni nu l-a folosit si e zapada pe usa de aproape 2m. Scoate pioletii si capacul vasului si ne punem la munca. Intre timp incerc sa vorbesc cu cei de la cabana daca ne pot ajuta cu o lopata.
Un gras imi raspunde urit ca au treaba cu lopata, ca e inchis refugiul, ca sintem huligani si ca spargem usile si ferestrele cabanelor. Il salut si plec cu greata. Bine ca nu am avut pioletul in mina ca ii spargem niste geamuri. Ce oameni, numai dupa bani. Bai Basescule ce le-ai facut cabanierilor de nu mai au inima?!
Continuam cu pioletii si se duce si Noam sa incerce la Statia Meteo pentru o lopata. Ii raspunde ca refugiul e deschis dar ca sa ne vedem de treaba si sa ne descurcam cum putem si sa plecam de acolo. Parca e o comoara ascunsa acolo. Dupa vreo ora de munca si tatonari, timp in care am dezgropat cam jumatate din usa si sa o miscam putin, hotarim sa plecam spre ref Scara(mai tirziu am aflat ca de fapt e in Saua Tiganesti! la peste 2 ore de Omu).
Stiam ca a 2-a zi urma sa revenim la Omu dar era timp suficient.
Alta varianta era sa coborim la Pestera la masinuta sau sa mergem la ref Batrina.
Vremea s-a inrautatit si noi mai aveam cam 1h:30 de lumina, timp suficient, credeam noi.
Nu avem ce cauta spre Cabana Malaiesti, e prea jos! Oricum e un traseu usor, cornisa se poate trece lejer.
 |
| Curmatura Hornurilor |
Urcusul pe Scara era tare, zapada uda, moale si noi cu bateriile pe sfirsite. Sosim la intersectia Ciubotea-Tiganesti(Clincea). Continuam la dreapta pe banda rosie pina unde, brusc, poteca se rupe si nu vedem continuarea. E 20:25, in citeva minute se intuneca. Incerc sa-l sun pe Ciprian sa ia legatura cu unul din prietenii care au fost la refugiul asta la inceput de iarna. Nu-mi raspunde la telefon, si impreuna cu Noam hotarim sa ne intoarcem la Omu. Daca as fi avut sacul de bivuac sau cortul ultra usor NorthFace al lui Noam ramineam undeva in zapada. Mergem inapoi pe urme, fortam. Ratacim urmele. Viscoleste. Luam niste glucoza sau dropsuri(nu mai stiu!). Verificam altimetrul, sintem la peste 2450m, merg incet tot in sus si atent la vreo cornisa. Nu vad decit 2m. Aprindem o lanterna si vedem in zare ceva urme de lumina. Nu e nimeni, doar luminile de la Brasov, cred eu. Regasim marcajul(care era mai jos putin pe fata vaii Gaura) si sosim la Cabana Omu(ora 23).
Oamenii(cabanierul gras si muncitorii) mincau si beau. I-am rugat sa ne lase in sala de mese. Aveau materiale acolo. Ne-au spus ca nu asteapta turisti, ca nu au ceai(desi le aratasem banii) sau apa calda. Nu eram bineveniti. Finalmente dupa ce ne-am schimbat de hainele ude ne-au bagat la priciuri pt 30 ron/persoana, dupa multe rugaminti.
Nu inteleg de ce nu au vrut nici pt bani(60 ron) sa ne lasa sa dormim macar in sala de mese! Cum poate sa se comporta asa cu un strain?! Recunosc ca nu s-a planificat bine tura, ca gps-ul a ramas acasa, la fel si cortul light si ca puteam sa coborim inapoi la Pestera. Oricum nu le mai calc pragul astora de la Omu!
 |
| la priciurile din Omu |
 |
| Patriot la Omu! Dar pina cind pinguinule Boc-ule?! |
Imi doream doar sa ma culc. Nu aveam pofta nici de apa si nici de mincare. Imi amintesc ca am adormit repede. La paturile de sus era galeti si lighene deoarece picura din tavan. Soba si-a facut datoria si am reusit sa uitam ca sintem niste "animale".
Ziua 2, miercuri 4 mai 2011
Ne trezim putin dupa 6 dimineata din cauza luminii de afara. Burniteaza. Ma simt iar in puteri si trebuie sa maninc pentru a-mi reveni total. Ce experienta urita!
Topim zapada in soba si facem niste ceai. Nu ne mai saturam cu ceaiul nostru gustos. Ieri nu prea ne-am hidratat si acum organismul nostru cere.
Ne mai culcam putin si plecam pe la 9 de la cabana. Bineinteles ca trebuie sa fac poza cu tricolorul.
Ii propun lui Noam sa mergem pe Drumul Granicerilor desi e ceata si va fi ceva mai greu. Vom incerca macar pina pe Virful Doamnele.
 |
| Bucurosi ca plecam de la coteata cabanierului gras |
Zapada e tot mai uda si inca burniteaza. Dar dupa Gavanele, picaturile se opresc si mergem spre Doamnele.
 |
| f_ _ _ snow |
Fac urme adinci si trag tare pina pe Doamnele. Deja ne-am incalzit. E ceata groasa dar avem numerosi stilpi de marcaj. Treptat, cerul se mai lumineaza. Dar ne afundam groaznic si in ritmul asta traseul de 2-3 ore ne poate lua o zi. Cu rabdare si odata cu pierderea altitudinii zapada se micosreaza si sosim la Padurea Gutanu.
 |
| Padurea Gutanu |
Mi se rupe o chinga de la parazapada si hotarasc sa facem o pauza de cusut! In scurt timp iesim la un parapet de zapada pe care-l cataram si sosim la refugiul Batrina.
 |
| Refugiul Batrina, montat in toamna 2010 |
Ne felicitam si intram la adapost. Timpul trece repede, topim zapada si facem mincarica.
 |
| Gulas cu paste |
Noam incearca sa mai incarce telefoanele de la panoul solar de 16V insa in refugiu nu e lumina suficienta.
Avem bocancii destul de uzi si sintem in dubiu daca sa raminem o noapte aici.
Pe la 3PM reusim sa plecam. Intre timp se ivise si o raza de soare si burnita s-a oprit. Vom cobori pe Valea Horoabei. Mergem repede intrucit pe fata sudica a Batrinei nu e zapada. Ii povestesc ca ar trebui sa facem un rapel intr-o cascada10m si e tare nerabdator sa folosim coarda.
 |
| Valea Batrinei la obirsie |
Citeva brinduse de primavara ne intimpina in zona stinei. Vizitam stina si Noam e incintat fiindca e prima data intr-un astfel de loc. Ii place si ar dormi aici la nevoie. Este multa liniste si te imbie la un popas, dar noi ne grabim spre apa. Pasim fragil pe unele poduri de zapada. Este primvara si parcurgerea vaii se face cu riscul de a te uda prin spargerea unui pod. Oricum avem incaltari la masina.
 |
| Valea Horoabei |
 |
| Descult |
Valea e lunga si oarecum plictisitoare cind te lupti cu zapada uda si podurile fragile. In scurt timp sosim la un obstacol. Un lapiez ce trebuie depasit. Nu avem decit sa trecem descult sau cu bocancii in picioare.
Imi fac curaj stiind ca altii fac bai reci si trec descult. Pentru citiva metri nu e mare greutate. Noam trece cu bocancii prin apa dar nu ia apa. Incercam sa ne filmam si pozam reciproc.
Aventura e mare si trebuie pastrata si aratata prietenilor. Sint pentru a 7-a oara pe aceasta vale si tot imi place.
Ma bucur ca am posibilitatea sa arat si altora valea. Timpul trece si tot nu ma crede ca terminam valea pe lumina. I-am zis ca pe la 8 seara vom sosi la Pestera(si asa a fost). Doar ca Noam merge mai incet si facem multe poze.
Pasajul nu se termina deoarece trebuie sa mai facem o traversare pe perete. Apa este prea adinca(peste 1m) asa ca inventam cu cordelina o traversare. Sint descult si incerc sa studiez prizele. Fixam cordelina cu un nod inr-o fisura, traversez fara rucsac si agat cordelina de un jneapan. In felul asta putem sa tracem mai usor rucsacii dupa ce ii mai usuram. Noam arunca de pe rucsacul meu plasticii(care se aleg cu o zgrietura pe coca), pioletul, coltarii. Sint nevoit sa sar descult in zapada ceea ce nu e placut. Una e sa intri in zapada umeda si alta sa intri intr-una pulver.
Vedem niste turnuri nu foarte impresionante dar fotogenice. Sint cu ochii in toate colturile deoarece in zona sint si ursi.
 |
| Turnuri |
Continuam coborirea pritr-o saritoare cu capac. Folosim pioletul si sapam urme in zapada.
 |
| Saritoare cu capac |
Trecem pe un versant drept si coborim pe un cablu. Urmeaza canionul...
Nu mai avem mult din Horoabe. Zapada e tot mai putina, zarim ceva marcaje(cruce verde) si urme de urs.
Incepem sa ne grabim insa micile dificultati si pozele ne tot intirzie aici in zona strimta.
Din pacate unde faceam rapel odata, acum era zapada(ca si anul trecut
https://picasaweb.google.com/hikerph/VCostileiVSugarilorVHoroabeBabeSchillZamoraPetreOrjogoaiaNeamtuPaltinuPredelusDoftana#)
 |
| Rapel |
Se aude apa, semn ca sintem la cascada finala. Facem de forma si un rapel dupa niste spituri desi nu e nevoie. Trecem prin tuneluri(2), picura si trecem pe brina cu cablu gen via-ferata. Urmeaza o coborire abrupta prin padure si iesirea in Poiana Colti. E 8 seara, luam apa si stringem echipamentul. Recuperam masina de la Hotelul Pestera si la 9 seara poposim linga cabana Diana. Cit timp gatim sintem vizitati de jandarmeria care ne anunta ca sint ursi in zona. E ok, nu montam cort.
Ziua 3, joi 5 mai 2011
Dimineata devreme zona este albita de zapada proaspta. Nu am chef de poze si mai motai pina la 8 cind deja zapada e topita.
 |
| Mic dejun |
Pregatim micul dejun si plecam in alergare la Manastirea Pestera. Noam participa la maratoane si de la ultimul din Ierusalim(aprilie) cind s-a accidentat nu a mai alergat si e dornic sa prinda viteza. Alergam impreuna.
 |
| alergind spre Manastire |
La intrarea in Pestera manastirii incepe si urla de bucurie ca vede ceva frumos. Un preot/calugar il cearta si pina la urma intelege. Ajung si eu si imi pare rau ca nu am apucat sa-l atentionez sa pastreze linistea. Intrarea e 10 lei, si pt vizita trebuie minim 4 persoane. Trecem pe linga niste calugari si intram cu lanternele.
 |
| pseudo-speolog |
Nu vedem prea multe dar pe final calugarii aprind lumina si vin dupa noi sau sa goleasca cosurile de gunoi.
 |
| noi prieteni |
La iesire ne imprietenim cu preotul manastirii care locuieste acolo. Nasul lui de botez este ambasadorul bisericii ortodoxe din Ierusalim. E incintat sa ne cunoasca. Mergem la masina si plecam spre Bolboci.
 |
| tunelul din Ch Tatarului |
Ne oprim in Cheile Tatarului sa vedem rutele dificile ale lui Victor Maciuca si tunelul care e inundat cu apa pina la glezna. Il vom parcurge alta data.
Pe la lac incepe sa ninga. Ciudata vreme. Pe Valea Seaca a Tatarului a aparut un marcaj ce conduce in 3 ore la ref Strunga. Am explorat si eu zona prin 2003. Este un paradis: stinci calcaroase si flori!
Continuam spre Moroieni si vedem din departare Cariera de pe Lespezi. Drumul e mai bun decit pe Dichiu. Trecem pe la Sanatoriu si sintem uimiti de culorile verzi ale padurii. Oare cit va mai tine padurea asa? E tare frumos. E realitate!
In Sinaia oprim la un restaurant si luam o pizza mare de 500g si o cola pe care le impartim frateste. Cost 20 ron. Sosim la Vila Vitalis, facem dus si ne apucam sa vedem pozele si filmele.
Seara la 20:45 am un tren spre Ploiesti.
A fost o calatorie frumoasa cu experiente de neuitat. Nu poti uita "amabilitatea" cabanierului gras de la Omu.
Filmul meu este aici:
iar filmul lui Noam este aici:
Depasim zone cu cabluri si scari si sosim la locul tragediei. Dupa vreo 4 ore de munca in stinca deosebit de dura dezvelim monumentul. 
Turistii sint curiosi. Altii isi aduc aminte tragedia. 
Noam a avut multi "prieteni" romani sau israelieni de pe facebook, aici in Romania insa iata doar Ronen a participat. 
trist...Aici in Canion ii placea foarte mult. 
Facusem impreuna cu el si cu alti turisti de vreo 10 ori. Echipati si cu comenzi precise. Fara evenimente. Cel mai tinar a fost un baietel de aproape 7 ani. 
Multi insistau sa coboare neasigurati insa eu aranjam corzile in asa fel incit ei nu stiau ca sint extra-asigurati.
Seara ne oprim in Oiesti la monumentul alpinistului Emilian Cristea de unde aflu ca moartea a fost provocata de el si nu de camion. Nu a murit pe loc...
