Centenar la Crucea de pe Caraiman

Discutam pe grup de vreo 2 saptamini despre asceasta excursie de 1 Dec, ocazie de a celebra 100 de ani de la Marea Unire. Si mi-as fi dorit sa mergem prin Fagaras insa fara masina la 3 zile nu este fezabil planul.
Raminem doar 22, eu cu Andi Eremie, frate-miu, asa ca
Vineri 30nov 2018 ma gasesc cu Andi dupa vreo 10ani in care nu am mai stiu aproape nimic. Este frig si uscat in Ploiesti, doar Bucurestiul are ceva zapada cazuta in zilele trecute. Reusesc sa imi pun in tren bocancii de plastic. Urmeaza la la 9:15 sa coborim din tren cu directia Munticel.

Este senin pe abruptul prahovean si avem speranta unei zile bune.
Pina la Garderoba/Troita reusim sa ne incalzim. Luam un popas in care reusesc sa inghit o parte din sandvis.

Intre timp ne salutam cu Lucian Apostu solitar spre o Albisoara. Nu avem parte de zapada deci vom avansa fara probleme.

Dupa izvorul din padurea catre Verdeata intilnim  zapada continua si inghetata insa momentan nu punem coltarii.

Admiram abruptul albisoarelor de pe prispele de linga La Verdeata. Spre Platou apar niste nori de zapada insa nu vom fi afectati.

Urcam anevoios la piolet si bat de trekking peste bolovani acoperiti cu zapada putina si datorita urmelor lui Lucian reusim sa mentinem un traseu bun.

La o saritoare mai serioasa ne legam coltarii. Avem parte de un mixt dragt mai ales ca rucsacii mari ne incurca miscarile.

Reusim sa ne mentinem in picioare. Saritoarea Cirnului se depaseste urcind un vilcel pe dreapa apoi o brina in zig zag cu cablu.

Iesirea se face pe o prispa cu zapada. Pioletii ne sint de folos si pe la jumatea vaii Albe ne oprim sa facem o supa.

Este destul de frig si ne gindim cum va fi peste noapte, cind prognoza arata undeva la -20 grade.

Ne incalzim stomacul, stringem repede si pornim spre o noua saritoare. Avem de traversat pe o fata cazuta acoperita de zapada. Este destul de incomod sa gasim alveole pentru coltari.

Partea finala a Vaii Albe este frumos acoperita iar noi ne afundam uneori pina la glezne. Pe ultimele fete stincoase ne reintilnim cu Lucian care a optat sa evite coborirea pe firul Vaii Albe.

Este un risc sa mergi pe versant nestiind ce este sub tine. Ii dam citeva indicatii reusind sa prinda scocul corect. Este ora 16 iar noi dupa inca 20minute sosim pe Platoul Bucegilor la ultimele raza ale soarelui.

Soarele nu mai are putere iar noi pentru a nu ingheta trebuie sa mergem.
Unde? La locul de bivuac de pe platforma Crucii Eroilor.

Sus de pe virful Caraiman avem o priveliste deosebita si ni se descopera ochiului chiar un adapost. Socotim ca muncitorii care au inceput renovarea Monumentului Eroilor au avut ceva confort si vreun vagom.
Coborim pe zapada inghetata in bataia unor rafale de vint.
Si avem o surpriza odata cu apropierea de locul de bivuac. Jos este un intreg santier ingradit de plase si niciun vagon sau baraca. Curatam zapada si intindem pe jos o foaie mare de rafie. Pregatim sacii de dormit si cei de bivuac asteptind gerul si mai napraznic.

Aprind primusul, topim zapada si bem supe. Gerul ne impinge repede in sacii de dormit intr-una din cele mai lungi si geroase nopti. Este trecut putin de ora 18 cind Andi face ultimele poze cu trepiedul. Temperatura este de -18-19 dar rafalele de vint ne face sa simtim gerul mai napraznic.
Adormim greu, eu fiindca nu ma simt prea obosit. Apoi auzim vintul si gheata cazind de pe brate crucii exact peste bivuac.
Pe la ora 22 citesc temperatura. S-a incalzit cu vreo 3 grade. Simbata se anunta o zi calduta cu mult soare. In departare se vede pina la Ploiesti. Ar fi placut sa admiri luminitele dar frigul nu ne dezlipeste de confortul sacilor.
Simbata 1 decembrie 2018
Catre dimineata nu mai am somn si sint nerabdator sa vina zorii zilei si SOARELE !
Primul este Andi care sare cu aparatul foto. Soarele rasare foarte tirziu, pe la 7:45.

Oricum, poze deosebite inainte de aparita razelor.

Topitul zapezii, masa scurta si inghetata si impachetatul echipamentului ne ia timp pina dupa ora 9. Anii trecuti armata sau jandarmeria obisnuia sa aduca coroane de flori cu prilejul Zilei Romaniei.
Eu? Mi-am indeplinit visul de a dormi pe platforma Crucii Eroilor insa aventura trebuie repatata cind va fi si iluminat.
Mergem spre Vf Costila urcind prima parte vf Caraiman pe deasupra traseului Brina Caraimanului.

Avem de-a face cu niste placi de vint cu expozitie estica.

Pastram distanta intre noi si ii arat lui Andi cum se depaseste si evident ca daca totul era acoperit nu am fi urcat pe aici. Revenim in traseul catre vf Costila iar mersul pe platou este anevoios.

Ne afundam pina la glezna si uneori mai mult. Andi reuseste sa isi intepe putin pantalonul. Ufff.  Dupa ceva lupte cu poteca ne apropiem de Spinarea Costilelor pe sub care trec grupuri de turisti grabiti sa cucereasca vf Omu pe 1 Decembrie.

Noi facem citeva poze cu Acele Morarului si apoi printre bolovani decidem sa ne hidratam cu o supa.

Reluam traseul spre babele si Sfinx urmind sa bivuacam pe la Piatra Arsa.

Zeci de turisti sositi cu masina de la asfaltul transbucegilor fiindca telecabina este in revizie nedeterminata.

Acum e mai caldut si atmosfera e placuta pentru plimbarea aici pe platou.

Ajunsi la stina din Piatra Arsa avem program de voie, unul isi usuca echipamentul iar altul se gospodareste in alt fel.

Urmeaza o noapte calduta, citeva grade sub zero iar Andi este super bucuros cu pozele nocturne.

Dormim la limita inghetului.
Duminica 2 decembrie 2018
Ne trezim devreme urmind ca pe la ora 8 sa facem primii pasi.

Prindem niste cadre deosebite si mai zabovim sa privim marea de nori.

Aici pe platou nu este deloc frig insa stiu ca jos in ceata trebuie sa fie chiciura.

si iata-ma si cu tricolorul!

Vom avea invatarea si exersarea rapelului la o stinca din zona dar pina acolo avem inca 1h30 de dat din bascheti.

Portiuni fara zapada urmind ca mai jos in padure sa o regasim. Zadele si-au scuturat acele fiind singurul conifer cu frunze cazatoare.

Aproape de Poiana Regala il vad pe fesenistul si forta democrata Petre Roman urcind cu a lui madam. Nu au veun echipament deci sigur nu au tinte superioare.
Marea de nori s-a mai curatat insa a ramas frig.

Ne echipam la baza stincii si merg sa montez rapelul. Ii arat lui Andi pasii apoi mergem impreuna la statia de rapel repetindu-i pozitia corpului si a miinilor.
Dl Andi nu se mai satura  de rapeluri pe semicoada mea de 31m.

Merg la cascada inghetata si  ne hidratam cu o supa apoi la ora 14 coborim in viteza spre tren. Prindem un tren regiocalatori in care luam biletele chiar din tren in timp ce ghiseele CFR erau superaglomerate.
Iata inca o plimbare pe munte, timp in care nu am reusit sa ne indeplinim obiectivele(nu spun care) dar totusi fericiti. Ne-am bucurat de joaca cu pioletii, de zapada buna in Valea Alba, de rapelul exersat. Ne vor ajuta in urmatoarele ture.
Iata albumul foto https://photos.app.goo.gl/Akow5MFAbrB65iuT9

Costila-Galbenele, integrala de vara

Miercuri 6 septembrie 2018
sosim pe la ora 16 in Busteni, mincam si mergem in Cariera din Poiana Tapului. Sint doar eu cu George si pe o vreme instabila reusim sa intindem coarda mea Beal din 2009.
Propun sa incep cu ceva tare, adica plimbarea obisnuita in Dexter grad 6 pe care George mi-o refuza chiar in mansa.

Pun coarda in veriga rapida si cobor salam. Recuperam sfoara si incepe burnita. Propun sa mai asteptam si iata ca in vreo 30min ne vedem in Tuiti grad 5- pe care exerseaza si George de 2 ori.

Presati de alta repriza de ploaie marunta, fortez in alt traseu frumos, linga Dexter, cred ca ii spune Chick sau Cow(unul din ele) oricum cu o cotatie de 5+.

Din top apuc sa cobor salam si sa mergem jos la drum. Hai ca se intuneca, iar Dan, coechipierul 3 de mine, deja a sosit in Busteni.
Vremea pentru ziua urmatoare se anunta cu vint si racoare si zero precipitatii. Lasam sprayul si alifia de soare acasa!
Joi 6 septembrie 2018
5AM ma trezesc si dau o fuga afara. Seara si noaptea trecuta a cam plouat. Acum vad 2 stelute. Intru si vad ca baietii sint treji aproape cu ceaiul in ceasca. Servesc lapte cu cereale, aranjam bagajele, arunc ceva mai multa mincare in rucsac si la 6 plecam spre Caminul Alpin. Picura si sintem nevoiti sa urcam o parte in jachete. E inca intuneric dar lanternele ne vor fi de folos timp de vreo 40min.

Dupa 1h50min poposim la refugiul Costila unde servim micul dejun 2. Trebuie...mai sus nu ne permitem.

Mincam acum fiindca nu stim cind vom cobori. Punem hamurile si plecam spre Coama cu Jnepeni dinspre V Galbenele.

Crengile au inca apa si sint nevoit sa mai scutur inainte sa trec. Trecerea spre Galbenele nu este prea usoara, o prima treapta este cu pamint moale

Urcarea pe sub peretele de acces la Pintenul Costilei este anevoioasa mai ales pe stinca uda.
Urcam fiecare cum poate, mai pisiceste si regrupam la ultima zada solida de unde se poate urca asigurat. De fapt Dan, cel care ma fileaza, nu se mai asigura desi ma intreaba. George, furat de panta mai domoala a pintenului, a crezut ca vom urca la liber.
Si gata, pornesc legat cu 2 corzi, glbena George si albastru Dan Oancea.
Schita lui Mihai Daitoiu indica LC1 ca pt 25m, grad 4, pe mai multe ancore. Am parcars iarna Pintenul si intotdeauna nu ne-a ajuns 50m. Ancore sint, doar ca de data asta nu le-am vazut de prima data. Asigur la o zada mica si apoi mult mai sus gasesc un piton. Dupa vreo 50m sosesc la o ancora exact inainte de jnepeni si diedrul de sub Pinten. Dupa inca vreo 4m ma leg de niste crengi si regrupez. ii chem pe rind si pe tovarasii de coarda.

Statiile walkie talkie isi fac treaba.

Iata si echipa cu condamnatilor in regruparea 1!
LC2 conform schita grad 5+ cu 20m, traversare. Cunosc, am facut de 3 ori iarna pasajul. Pornesc barbateste, ma opintesc putin in traversare, parca nu imi dau seama cum am reusit la coltari si pioleti pe aici, bag miinile in fisuri, fac chei, aderenta la bocanci si tzopai in regruparea din 2 pitoane cu cordeline. Anunt comenzile prin statii, trag de corzi, blochez una si il filez pe George apoi pe Dan.

Vintul bate zdravan.
LC 3 , grad 1, vreo 60m dupa schita. Stringem corzile si mergem la coarda scurta mai departe pe zona friabila ce a fost afectata de prabusirea din 2010.

Zona e schimbata fata de iarna. Avansam pina la ciotul de unde am rapelat in iarna cu Cornel Sain. Caut cu ochii ancorele batute de Dan Vasilescu si le gasesc putin mai sus. Ma leg din nou si pornesc in sus pe o diretissima care se dovedeste grea. Zaresc la stinga un piton cu cordelina veche spre care traversez. Citeva picaturi de ploaie, de fapt o usoara burnita, imi retrag elanul si sint gata sa-mi anunt coechipierii despre o posibila retragere in viitorul apropiat. Imi spun ca ar trebui sa cataram si pe stinca uda, atit cit e posibil. Hai Dane, esti in forma buna...
LC4 are 55m grad4. Merg intins, pitoane rare, dar suficiente acum vara. Regrupez la o radacina solida. Ajunsi toti aici, pornesc mai sus si in citiva metri zaresc o platforma larga cu ancore si pitoane. Clar, aici este regruparea, asa ca imi chem fuga coechipierii exact sub intrarea in Domn Profesor.

LC5 care iese in creasta, 40m, grad 4+ conform schita. Pitoane bune, miscari lejere si sigure pina la ancora cu clapeta, celebra pentru retragerile din Peretele Costilei. Sint lovit iar de rafalele de vint.
Oare cum vom gestiona corzile usoare prin vint?
 Pe George il trimit la 2m mai sus intr-o ancora chimica iar pe Dan il regrupez in acelasi loc cu mine.

LC6, are 60m si grad 1 conform schita.
Aici gresim putin si pierdem timp, in sensul ca plec cap de coarda pe teren usor pina realizez ca este bulevard si strig sa imi lase corzile libere.

Mergem prin jnepeni si brine de iarba pina la urmatorul pasaj vertical unde este o ancora.
LC 7, grad 5+, vreo 30m, incepe o catarare interactiva, tot la bocanci, pe o fisura draguta si asigurata exact unde as avea eu nevoie. Sosesc pe o brina unde este amplasata o ancora. Nu ma opresc si continui. Doar ca semicorzile vin tot mai greu ceea ce imi ridica la maxim efortul depus.
LC8 grad 6+, vreo 25m, urca o fisura unde trag salbatic de corzi. Abia astept sa regrupez pentru o pauza meritata. George vine foarte incet, ramine in coarda mult timp, il aud suflind si aproape cade in regrupare. Ii spun ca a fost pasajul cel mai greu si il las la relaxare.

LC 9, 35m, grad 5. Zaresc la stinga un piton in care asigur. De acolo ma inscriu pe o fisura deschisa formata de un colt de stinca puternic fisurat. Sint ingrijorat mai ales ca mintea imi fuge la recenta prabusire din Peretele Vulturilor. Colegii de coarda stau asigurati exact sub acest bolovan imens. Daca as vedea urmatorul piton as sti sigur ca pe aici e linia traseului. Aleg sa cobor si sa citim schita. O avem si in telefon. Incerc sa merg pe o brina situata pe stinga dar dedesubt se afla peretele Costilei, amenintator. Revin in regrupare unde zaresc un piton batut in dreapta. Pornesc acolo dar mai sus iar nimic asa ca revin in regrupare si in impas... ne riscam baieti? Pleaca coltul sau nu pleaca?
Gata, sint hotarit sa incerc iar pe partea stinga a coltului. Pasajul nu e greu deloc doar ca acest colt este desprins de perete si se vede pe sub el, iar coechipierii sint ancorati exact sub el. Urc ca pe oua...Asigur apoi fac o traversare la stinga conform schitei. Urmeaza o fata cazuta unde un piton se misca de nebun. Stau agatat in mina stinga si incerc sa il bat cu ciocanul. Nu stiu daca e strimbat in fisura dar dau cit pot in el. Putin mai sus asigur in alt piton mai bun apoi urc pe un diedru unde asigur intermediar de un coltisor care se misca. Regrupez si obosit la cit am tras de corzi incep sa imi filez secunzii.
LC 10 ar avea vreo 50m cu grad 3 si 2, prin ceva vegetatie. Merg destul de repede.

LC 11 grad 5+, 25m, urc atent si ma blochez sub un bolovan unde ma asigur intr-un piton. Mai sus nu pare a fi traseul asa ca linia trebuie sa fie pe dreapta. Intind mina si ma asigur in alt piton aflat in partea dreapta a coltului. Las doar o semicoarda prinsa in pitonul de jos si alta coarda in urmatorul. Totusi corzile freaca si duc o lupta grea pina in regrupare.
LC 12, grad 2, vreo 35m, urc pe brine de iarba mai abrupte, si reusesc sa asigur in vreo 2 pitoane.

Coarda ar mai fi dar am banuaiala ca trebuie facute niste traversari spre stinga. Regrupez si pe George il las mai jos de un hornulet. Pe Dan il asigur in statia mea, e pitoane solidarizate de anoul meu insa mai la dreapta sint si 2 ancore.

LC 13 grad 5, 30m, traversez la stinga conform pozei de mai sus si merg pe un prag apoi ies in creasta unde dau de o ancora si cutia cu impresii. Pentru a nu risca frecarea sforilor, imi chem secunzii. Intre timp imi scriu si eu mesajul. Creasta a luat sfirsit, partea tehnica. Urmeaza vreo 300m inceputul fiind prin jnepeni pe o panta mai abrupta. Inca sintem legati. E tirziu si merg cit se poate de repede. Regrupez la niste radacini. Mai facem inca o lungime pe lumina, pina la o radacina de jneapan. De aici in sus il las pe Dan sa mearga tragind o semicoarda. Eu string cealalta sfoara si merg in tandem cu George. Aprindem frontalele. Dan striga sa ne dezlegam dar insist sa fileze coarda macar sa nu ne impiedicam. Este foarte greu sa ne dam seama daca am iesit in Briul Mare al Costilei. Este o brina mica la dreapta....nu cred ca este iesirea din Hornul Coamei. Continuam inca o lungime legati urcind la aderenta pe o fata cazuta. Eu inchei plutonul. De undeva de sus Dan ne striga clar sa mergem nelegati tot in sus. Luminile din valea Prahovei arata perfect, dar cine are timp sa le vada?
Sosim la o brina larga unde facem stinga gindind ca am intersectat BMC. Terenul e usor insa dupa scurt timp intram iar in partea finala a crestei Costila-Galbenele pe care mai mergem citeva minute pina zarim la lumina frontalelor o momiie. Aha, acum sintem pe BMC si luam decizia unanima de a cauta noaptea iesirea prin Gelepeanu. Facem stinga si urmam poteca lejera. Trecem peste niste vilcele ale Costilei si Lespezilor apoi observam celebrul Horn Gelepeanu! In citeva minute iesim in Platoul Bucegi dar in plina ceata! In aprilie 2010 am parcurs H Gelepeanu si inca stiu directia generala. In citeva sute de metri sosim la gardul releului Costila. Intre timp trimit un mesaj unui salvamontist cu speranta ca vom primi gazduire la Salvamont Babele. Aproape de miezul noptii sosim la Salvamont, lumina este aprinsa dar nu ne raspunde nimeni. Plecam spre cabana Babele unde stiam ca nu prea vor turisti. Si mi se confirma...nici la Babele nu sintem primiti asa ca ne vom ghemui pe trepte. Mincam ce mai am eu prin rucsac si incercam sa ne conservam caldura.
Vineri 7 septembrie 2018
~6:20 ma trezesc ... baietii si-ar dori sa coboare cu telecabina. Sintem inghetati si pe fetele noastre nu se poate citi bucuria ascensiunii de ieri.

Eu sint pentru continuare per-pedes. Si...in citeva minute sint urmat  de Dan si George.

Pina la fosta Cabana Caraiman ne incalzim.

Coborim Jepii Mici pe linga zecile de capre iar mult in aval ne intersectam cu primii turisti.
pe la ora 9 sosim in Busteni. Nu, nu ma simt mai barbat dupa experienta de ieri. Ne-am implinit un vis....

Paciu, in oct 2004 ne-am impotmolit prin Valea Galbenele . Ulterior mi-am dat seama ca nu eram pregatiti pentru o asemenea creasta clasica.
Dan Oancea, impreuna ne-am masurat fortele de 3 ori cu iarna din Costila. Impreuna am reusit. Dumnezeu ne-a dat vreme buna...
George Dogaru, te-am obosit, te-am luat prin surprindere, ai putut! Multumesc pentru sustinerea ta. O aventura pentru tine, sper sa continuam astfel de trasee.
Un traseu frumos, bine asigurat pentru catarare de vara, oricind as reveni.

Album foto: https://photos.app.goo.gl/vvEUXf1iycrTXYRK9
ECHIPAMENT folosit: 2 semicorzi de 60, hamuri, dispozitiv de rapel/filat si casti pentru fiecare. 15 bucle expresuri, 4 anouri pt zelb si regrupari, 1 ciocan. Am avut dar nu am folosit: 3 pitoane, frienduri, papuci.