Piatra Craiului - Creasta Sudica
Impreuna cu prietenul Dan Oancea am parcurs traseul Zarnesti-Prapastii-Cheile Pisicii-Poiana Grind-Refugiul Funduri-Creasta Sudica-Ref Saua Grind-Piscu Baciului-Coltii Gainii-Ref Grind-Vladusca-Prapastii-Zarnesti
Albumul foto https://photos.app.goo.gl/C26tgaZFjxeL3ixs7
Luni 31 ianuarie 2022 sosim pe la ora 14:15 in gara Zarnesti iar pina la Botorog ne deplasam cu un taxi(20 Lei). Continuam pe zapada prin Prapastii si Cheiele Pisicii iar intunericul ne prinde in zona Martoiu-Vladusca. Sosim la Izvor pe intuneric iar in stina Grind pe la ora 19. 
Pina aici am avut sapate urme insa fara ele ne-am fi afundat cu putin deasupra gleznei. Peste noapte se lasa frigul in adapost(-6*C)
Pina aici am avut sapate urme insa fara ele ne-am fi afundat cu putin deasupra gleznei. Peste noapte se lasa frigul in adapost(-6*C)
Marti 1 feb, dimineata la 6 ma echipez si plec singur sa umplu cu apa 2 termosuri si un bidon. Este intuneric si frigulet. Cind se lumineaza pe la 7 sint deja inapoi. La ora 9 reusim sa ne urnim pe traseul nostru spre Poiana Lespezi si Poiana Funduri. Avem vreme senina si calda insa din Poiana Funduri(bif cu Brusturet) nu mai sint urme. Aici regret ca nu am luat rachetele. Sintem pe cont propriu, masini de spart urme. 
Facem cu schimbul insa linia potecii turistice este greu de dibuit mai ales acum cu crengile plecate la pamint. La iesirea din padure inca sintem pe traseul cel bun. Traversam la stinga si de mai multe ori deviem de la marcaj. Gps-ul ne ajuta si ne mentinem in apropierea marcajului. Efortul trebuie dozat iar planul de a continua spre Piscu Baciului iese din program. Dupa 6 h de la plecarea din Poiana Grind sosim la refugiul Funduri bine inzapezit. Aici am petrecut singur vreo 2 revelioane. Sintem suparati fiindca marcajul pina aici nu este deloc clar pe timp de iarna. Curatam zapada din dreptul usii cu pioletii, miinile si picioarele iar dupa o scurta pauza pornim spre creasta dar fara bagaje. Panta accentuata si zapada peste genunchi. La ora 17:30 parasim creasta care, se pare ca prezinta conditii ideale de mers.
Facem cu schimbul insa linia potecii turistice este greu de dibuit mai ales acum cu crengile plecate la pamint. La iesirea din padure inca sintem pe traseul cel bun. Traversam la stinga si de mai multe ori deviem de la marcaj. Gps-ul ne ajuta si ne mentinem in apropierea marcajului. Efortul trebuie dozat iar planul de a continua spre Piscu Baciului iese din program. Dupa 6 h de la plecarea din Poiana Grind sosim la refugiul Funduri bine inzapezit. Aici am petrecut singur vreo 2 revelioane. Sintem suparati fiindca marcajul pina aici nu este deloc clar pe timp de iarna. Curatam zapada din dreptul usii cu pioletii, miinile si picioarele iar dupa o scurta pauza pornim spre creasta dar fara bagaje. Panta accentuata si zapada peste genunchi. La ora 17:30 parasim creasta care, se pare ca prezinta conditii ideale de mers.
Miercuri 2 februarie
6:15 ma trezesc pentru a face ceaiurile. Am avut conditii bune, usor sub zero grade. La ora 8 inchidem usa refugiului si plecam spre creasta pe urmele facute de cu seara. Urmam marcajul punct rosu, facind cu schimbul. Peisajul este de vis, o iarna autentica, nici prea greu dar nici usor. Vedem spre Iezer-Vf Rosu-Papusa si spre urlea insa spre Est, Bucegii sint invaluiti deseori in nori. Vintul ne aminteste ca el conduce mersul lucrurilor doar ca pe fetele estice sintem mai protejati. O capra neagra paste linistita petice de iarba undeva prin Poiana Inchisa. Efortul prin zapada si crestele aeriene ne supun unei ture atletice. Daca nu sosim la ref Saua Grindului la 12 maxim 12:30 atunci eu nu voi fi de acord sa continuam spre Ascutit. 
Timpul trece, pasajele expuse le trecem fiecare si la ora 13 poposim in Ref Grind iar dupa vreo 15 minute toata creasta dispare in ceata si vint. Nici macar nu gasim o fereastra de vreme mai buna pentru a urca pe Piscul Baciului. Hibernam si filmam soricelul care se catara pe rucsacul meu. Pina dimineata ascultam concertul vintului si viscolul. Temperatura -8*C in refugiu
Timpul trece, pasajele expuse le trecem fiecare si la ora 13 poposim in Ref Grind iar dupa vreo 15 minute toata creasta dispare in ceata si vint. Nici macar nu gasim o fereastra de vreme mai buna pentru a urca pe Piscul Baciului. Hibernam si filmam soricelul care se catara pe rucsacul meu. Pina dimineata ascultam concertul vintului si viscolul. Temperatura -8*C in refugiu
Joi 3 februarie
dimineata este viscol asa ca propun sa renuntam la Creasta Nordica. 
Este ceva normal. Am terminat ultimul plic de ceai si mai avem putina benzina(pentru un foc). Pe la ora 10:30 ne echipam, punem cagula si ochelarii de schi si iesim timid afara. Drumul pina pe vf La Om 2238m este un infern. Fiecare pas este calcat cu emotie fiindca nu distingem bine daca este aer, cornisa sau zapada stabila. Tinem muchia cea mai ascutita. Ochelarii doar protejeaza de vint insa nu vedem nimic prin ei iar fara ei ochiul sting ingheata. Lacrimez. La 11 sosim pe virf si facem poze asa cum putem. Imi este teama sa continuam spre Coltii Gainii pe acest viscol intrucit nu disting prea bine terenul. Dan incearca sa coboare primul iar eu aproape de el. Incerc sa urmaresc putin si traseul de pe gps. Ne mentinem deasupra prapastiei. Odata cu diminuarea inaltimii si aparitia primilor braduti prindem curaj iar vizibilitatea se imbunatateste. Dupa aproape 2km de pe virf si 2h de mers sosim la refugiul Grind vechi. Ninge linistit. Urmele vechi au fost acoperite. Poposim vreo 40min apoi continuam spre izvorul din Table. Padurea se regenereaza. In urma cu 20 de ani era foarte greu sa te orientezi pe aici. Jos prin poieni apar ceva urme de schi(pe drumul forestier). Alegem sa mergem tot drumul pe drum si intilnim utv de la Cabana Curmatura care urca cu saci de provizii. La ora 5 seara intram in orasul Zarnesti. Pentru vreo ora ne oprim la o autoservire(Pe insula) cu mincare buna. De aici pina la Brasov sintem dusi de Ovidiu, un prieten cu o casuta faina in Bran.
Este ceva normal. Am terminat ultimul plic de ceai si mai avem putina benzina(pentru un foc). Pe la ora 10:30 ne echipam, punem cagula si ochelarii de schi si iesim timid afara. Drumul pina pe vf La Om 2238m este un infern. Fiecare pas este calcat cu emotie fiindca nu distingem bine daca este aer, cornisa sau zapada stabila. Tinem muchia cea mai ascutita. Ochelarii doar protejeaza de vint insa nu vedem nimic prin ei iar fara ei ochiul sting ingheata. Lacrimez. La 11 sosim pe virf si facem poze asa cum putem. Imi este teama sa continuam spre Coltii Gainii pe acest viscol intrucit nu disting prea bine terenul. Dan incearca sa coboare primul iar eu aproape de el. Incerc sa urmaresc putin si traseul de pe gps. Ne mentinem deasupra prapastiei. Odata cu diminuarea inaltimii si aparitia primilor braduti prindem curaj iar vizibilitatea se imbunatateste. Dupa aproape 2km de pe virf si 2h de mers sosim la refugiul Grind vechi. Ninge linistit. Urmele vechi au fost acoperite. Poposim vreo 40min apoi continuam spre izvorul din Table. Padurea se regenereaza. In urma cu 20 de ani era foarte greu sa te orientezi pe aici. Jos prin poieni apar ceva urme de schi(pe drumul forestier). Alegem sa mergem tot drumul pe drum si intilnim utv de la Cabana Curmatura care urca cu saci de provizii. La ora 5 seara intram in orasul Zarnesti. Pentru vreo ora ne oprim la o autoservire(Pe insula) cu mincare buna. De aici pina la Brasov sintem dusi de Ovidiu, un prieten cu o casuta faina in Bran.
Cam asa s-a vazut muntele https://www.youtube.com/watch?v=ohuXnRX5aTQ
2 comentarii:
Dar pe secțiunea La Om - Refugiul Grind vechi nu e risc pronunțat de avalanșă?
Salut, sigur, zona nu se parcurge iarna dar exista un picior de munte care porneste din Vf La OM spre ref Grind, nu prea abrupt. In partea mediana unde incep brazii pe muchie , se poate intra iar pe marcaj. Deseori a urca pe acolo fara rachete implica un efort supraomenesc. Sint patit!
Trimiteți un comentariu