Plimbare la Suru de solstitiul de iarna

21 decembrie 2016 (miercuri)
Solstitiul de iarna, deci hai la munte!
La munte este zapada de ceva vreme si ocazia Craciunului este binevenita de a cauta ceva sa fiu plecat de acasa si sa ma salbaticesc. Uneori prea mult parfum strica. Da, recunosc ca in ultimul am abia am numarat citeva iesiri dar asta nu inseamna ca nu mai am idei tineresti.
ora 3:20 telefonul imi da trezirea din somnul dulce sau mai bine zis somnul de iepure. Ceva emotii sint pe acolo iar bagajul cintarit imi sta la usa...25kg cu bocancii de plastic in mina.
Imi beau cana cu lapte cald de soia si o intind pe jos 2,5km pina la gara.
4:45 pornesc lent spre Brasov cu acelasi tren vechi care nu are prize electrice sau ceva caldura.
Pina luni cind se anunta viscol si cod de  vijelii trebuie sa profit de cer senin si acalmie. Hai baiete, se poate!
7:05 Brasov, ceata, chiciura si ger. Se anunta o intirziere a trenului meu pina in Fagaras. Intirzierea creste pina la 90min si 120 min la trenul care trebuia sa soseasca. Hoarde de tigani apar cu saci plini de visc si crengi de brad, deh acum ar mai cistiga si ei ceva bani la oras. Un tinerel se face proprietarul unei biciclete de copil abandonate si pazite de un om al garii fara adapost. Hm...Gara a ramas cu aceleasi probleme si inca una: a fost deschisa usa de sus venind in avantajul fumatorilor.

~10 sageata alabstra pleaca spre Fagaras. Yuheeei! Aflu ca la Sercaia s-a lucrat la un pod pe ger si intuneric..in RO se mai si munceste! Ardealul este in cod de ceata si gerulet! La noapte se pare ca voi dormi prin padure direct in sacul de bivuac.
~12 ma transfer in alt tren de Sibiu, de asta data sageata are ceva caldura mai buna
13:30 Sebes Olt...pornesc pe un drum nou, adica acum este asfaltat in comparatie cu mai 2009 cind am facut ultima trecere. Sint la baza Munilor Fagaras la cotul Oltului, zona unde turistii incep lunga parcurgere a crestei. Dupa 4km timp in care reusesc sa ma incalzesc putin, sosesc in satul Sebesu de Sus. Cimitirul este la intrare. Are pereti grosi de piatra. Urmeaza traversarea satului pe ulite uneori marginite de ziduri groase. Casele racordate la gaze sint pe model specific transilvanean si putine case tradeaza ca ar fi locuite: fum pe cos sau localnici. Magazinului satesc, mixt i s-a mai adaugat inca 1-2 puncte comerciale.
O localnica mai indrazneata ma intreaba ce fac singur ca in curind se intuneca, ce fac cu jivinele, cu zapada.
Apoi tanti, eu sint pe aici de 10 ori pe traseu. Haideti, sarbatori fericite, eu ma grabesc. Si uite asa ajung la Podul Moasei unde ma echipez cu ghetele de plastic si purced spre botul Plaietului pe urmele inghetate in zapada.
La inceput este "panta prostului", asta daca stiti traseul de la Gura Diham la Poiana Izvoare. Acelasi stilp micut ce incurajeaza turistul sa intre in padure pe canalele folosite la trasul lemnelor. Si urmez cam ultimul culoar din stinga care ma scoate intr-o padure de fagi inalti ale caror frunze inca se pastreaza neacoperite de zapada.
Sosesc pe botul dealului. Sint inca in ceata  dar pe masura ce urc negura asta cu chiciura, ceata se mai risipeste.

Izvorul cu Arini este firav ca in timp de seceta. Servesc tot paharul de iaurt si ma pregatesc de un mers nocturn. Initial credeam ca aici voi bivuaca dar curajul si stapinirea de sine dovedesc Muchia Moasei si la 18:30 poposesc la Cab Suru. Este pustiu si doar citeva luminite solare arata ca uneori mai vine si cabanierul.
Apa de la robinet este inghetata si nu imi ramine decit sa topesc zapada. Cerul se umple de stele dar secera lunii o voi vedea catre dimineata pe aceasta parte nordica a muntelui.
Cotetul Suru cum spunea cineva, a evoluat si a ajuns o cabanuta cocheta. Voi inopta pe terasa la -8grade. Liniste totala, ah, ba nu, uneori daca esti atent se aude ceasul de perete care e agatat aici in sopron. E folositor fiindca eu nu am ceas decit la telefon si aparatul foto dar acestea sint aproape mereu inchise.
Planuiesc o trezire pe la 5 dar fara alarma e greoi.

22 decembrie 2016, joi
Dupa lunga pregatire a bagajului si a hranei calde reusesc sa ma urnesc pe la ora 8. Renunt la o punga de orez pe motiv ca fierbe greu si necesita benzina, plus ca 500g atirna greu la bagaj, Se urmeaza poteca prin zapada motiv pt care multumesc inaintasilor. Erau vremuri (2001-2004) cind inotam singur pe aici. Nimeni nu mai urca iarna la grajdul Suru. Acum se urmeaza indeaproape patul potecii de vara cu mentiunea ca daca ai calcat gresit poti intra in zapada adinca.

muchia moasei si poiana cabanei

Gerul te forteaza la un mars cu opriri rare. Peisajul s-a schimbat, in 7-8 ani au crescut mai mult molizi fapt care va duce la stabilizarea zapezii.

Apar primele imagini cu creasta sau muchia Tataru ori Piciorul Racoviceanu/Comanesei.

Vintul rece si efortul pronuntat la bagajul de 25kg nu fac legatura buna. Zone dezvelite incurajeaza turistul sa urce si sa faca planuri marete privind parcurgerea crestei. Dar totusi vintul si absenta urmelor mai sus de Monumentul de pe Gorganu ma trezesc la realitate.

Se continua prin ienuperi pe muchia superioara fiindca troienele catre Gavanu impiedica trecerea in caldare si saua Suru. Turistii de weekend desi au avut vreme buna s-au oprit aici la monument. Ori poate ma insel si vintul nazdravan a acoperit urmele ceea ce ma va ingreuna. Hai ca nu imi mai place.
Timpul trece si sint ofticat ca sus pe creasta sint zone de iarba iar eu inot prin zapada.

spre chica pietrelor si zona sudica a greblestilor si ciinenilor

Dupa vreo 4 ore de efort ating creasta. Odata pe ceata m-am ratacit si m-am invirtit ajungind in acelasi loc. Cu vintul in fata dinspre est exact in directia mea de mers, nu prea reusesc a inainta repede chiar pe iarba sau zapada inghetata.

Dupa un total de 5 ore de la cabana adica aproape ora 13 sosesc in Saua Suru.

rosiile-budislavu

Totul e alb cu zapada adinca si cu vint din fata. Inainte trebuie urcat pe vf Suru si Capul surului, coborit n Curmatura Rosiilor, urcat pe Budislavu si Virtopul Rosu apoi jos la Lacul Avrig de unde cu ceva riscuri se urca in Ciortea, se trece peste Piscul Girbova si vf Scara-Scarisoara apoi jos la ref Puha. Toate astea nu se fac pe lumina iar perspectiva de a dormi in vint in sacul de bivuac nu ma incinta.
Incet voi lua hotarirea de a ma intoarce.

Am mai facut zona iarna, singur pe la 20-26 de ani si parca e mai intelept o intoarcere.Ce ar fi o coborire spre Turnu rosu?😇 Am fost vara spre Turnu Rosu si este de tropait mult ir acum prin padure nu sint urme si sigur va trebui sa fac priveghi sub vreun copc cu urechile la urs. 😱

Budislavu sudic

Asa ca ma duc spre cab Suru. Observ ca au aparut multe drumuri si zone defrisate pe piciorul nordic al surului in zona Racoviceanu. Nebunie...Asta ne dorim? Nu ati auzit de paulownia? Creste in 3 ani si da lemne de foc sau de constructii si sint destule zone de plantat in cimpie!

funicular

Unde gasesc adapost de vint fac pauze la soare. Jos la cabana ma dau in leagan si gasesc poteca catre izvor in felul asta economisesc benzina. Izvorul dateaza din 1940 si am inteles ca nu prea ingheata iarna! 😋 Urmeaza o cina cu orez fiert, stafide si alune de padure!

Cabana este dotata cu panou solar, masina de spalat, incalzire centrala cu calorifere moderne! Ardealul ramine ascuns in mare de nori iar linistea se pastreaza peste poienita in care soarele bate foarte putin.

23 decembrie 2016, vineri
Mic dejun cu fulgi de griu fiert si nutela, scortisoara, paste fainoase! Si la 8 cobor spre sat. Ramas bun cabana suru. Fac un inventar al turelor pe care le-am ajut aici: sept 1996(solo), nov 1998(m-am ratacit, solo), mai 2000(solo), aug 2000(echipa), feb 2001(solo), dec 2001(solo), aug 2003(solo), apr 2004(solo), dec2006(solo), apr 2008(solo), mai 2009(echipa) si acum dec 2016(solo)!

Soarele isi face simtita prezenta dar sint constient ca voi intra in curind in marea de nori. In sat povestesc localnicilor ca sus pe munte este de 10 ori mai bine, ca este soare de citeva zile!
In nici 4 ore sosesc in Podu Olt la tren.