Tragedia de la 28 septembrie 2015

S-au vehiculat multe, s-au facut filme si declaratii ale salvamontului dar eu stiu cum a fost realitatea. E foarte greu sa povestesc, se fac aproape 2 luni. 
Era luni 28 septembrie 2015, zi ploioasa. Nu am avut sofer pt ca Oana(prietena lui Noam) era ocupata. Aflasem in dimineata respectiva de luni cu 30 min inainte sa plecam(ora 6:30) ca nu poate veni. Ploua insa noi ne doream asta adica sa avem apa mai multa in canion. Am plecat cu 2 fete si 1 baiat toti soldati(baiatul era pilot pe avion militar).

Bun, ajunsi cu masina pe transfagarasan am trecut peste valea noastra.

ACUM Valea lui Stan ERA NEOBISNUITA. 
Curgea apa destula si eram incintati. Traseu dificil acum si chiar ii spusesem lui Noam ca era bine sa folosim jeepul. Raminem in noroi dar impingem microbuzul si depasim zona.

Am plecat spre punctul unde se intra in traseu si ne-am echipat toti cu neoprene si hamuri, veste, casti, etc. Eu urmam sa merg cu masina la sosea si sa ii intimpin din directia opusa. Ploua marunt si era 12 ziua, inca in timpul obisnuit. Mincam putin fiindca avem lada frigorifica si tot ce trebuie.
A plecat grabit si cu teama ca eu si masina vom ramine in noroi. Tinerii m-au rugat sa nu ma impotmolesc, Nu au luat nimic cu eu, apa, ceai, sandvisuri sau lanterne, telefon. Oricum nu era semnal acolo. Urma sa ma gasesc cu ei in vreo 2 ore la un pod sau chiar mai sus unde noam dorea sa il ajut. Acum era prima data cind lucra singur. Am fost vara asta de vreo 10 ori plus anul trecut de 7-8 pe vale.

Eu mi-am dat seama ca apa e f puternica dar am avansat totusi pina unde am considerat ca imi ating limitele. Am dedus ca Noam se va retrage asa ca am plecat cu masina prin noroi in punctul de unde ii lasasem linga Cantonul Calugarita.

Am mers pe traseul lor pina la o cascada pe care nu o puteam trece fara coarda lunga iar intoarcerea era extrema. Asa ca am considerat ca NOAM e capos si a fortat limitele si ca va continua canionul sa il coboare si am alergat in partea finala cea de jos. Am condus iar prin noroi. Trecusera cele 2 ore. Mi-am fortat norocul si am ajuns la punctul unde stabilisem intilnirea dar mai sus chiar era imposibil.

Am vazut ca nu e nimeni si am zis ca poate Noam a facut vreo manevra gresita cu coarda si a pierdut-o sau chiar s-au retras pe acelasi drum. Am sunat un prieten de la salvamont pe la ora 6 seara cind am avut semnal. ploua mocaneste. Urma sa mai fac o urcare cu masina la punctul de start. Era intuneric, intr-o zona cu ursi, am urcat pina unde ar fi putut si ei sa urce fara lanterne. am fluierat si nimic atunci am mers repede la semnal si am dat alarma. Era vreo 8 seara, intuneric si ploua. Salvamontul nu vroia sa riste noaptea cu canionul umflat desi eu le-am spus ca plec iar singur. Intre timp am chemat un prieten de la predeal si pe oana care nu avea stare.
la 4:30 dimineata am plecat echipati in canion prin partea de sus. Am facut pana la roata jeepului dar nu mai conta daca ii scoteam intregi. 

La ora 7 dupa ce am trecut de niste zone f periculoase am ajuns la grup. 3 erau in picioare si unul(Noam) culcat. Eram inca la distanta si am crezut ca are oase rupte. Am gindit ca au pierdut controlul plutirii si au zburat peste cascade si ca doar Noam a patit ceva cu oasele. Am coborit la el. Oamenii eau socati, uzi, tremurau. Nu am intrebat prea mult, Noam zacea acolo de la ora 5 seara. Tinerii au incercat resuscitarea(am vazut pe film) cu masaj cardiac.
 Nu a raspuns timp de 45 min. Am coborit cu cei 3 dupa inca 4 ore f grele prin torenti puternici. Mi-am dat seama ca nu as fi putut urca pe unde am coborit noi acum. 
In urma cu 3-4 zile fusesem cu copilasi acolo si abia era apa. 
Fetele nu au vrut sa mai faca rapel in cascada dar Noam i-am propus baiatului sa faca, si greseala lui Noam a fost ca l-a lasat sa coboare primul in cascada. Baiatul a avut problrme in apa cind s-a trezit cu coarda infasurata pe picior si a urlat. 

Noam a venit repede pe scari( nu s-a aruncat!) si l-a ajutat dar a intrat iar in apa sa recupereze coarda. Cascada puternica l-a invins iar valurile l-au scos la mal dupa vreo 5 min. Fara suflare. Mentionez ca eu i-am luat casca de pe cap si de aici salvamontul a zis ca era lovit la cap deci minciuna, nu avea nicio zgirietura sau os rupt. a murit inecat chiar cu vesta. 
Cel mai probabil ca in turbulentele cascadei el a pierdut controlul plutirii si a ametit, pulsul a crescut si nu a mai avut aer. 
Acolo se formeaza o spuma mizerabila, maronie. 
Salvamontul a ajuns acolo dupa noi si au inceput sa il scoata pe noam pe la 3 dupa amiaza deci la 22 ore de la tragedie. S-au luptat pina la 10 seara, iar noi am dat declaratii la politie. 
Oana a fost socata...toti. Au urmat telefoane de la presa israeliana, ambasada, familie, prieteni.
Nu stiu ce ati citit in presa dar el a murit dupa ce l-a salvat pe unul foarte curajos.

Ideea era ca lui ii placea sa faca lucrurile pe graba si mai gresea. am crezut ca poate lua o decizie buna, aveau parte de extrem dar fara peripetii si risc mare chiar daca evitau cascadele si mergeau pe linga balustrade 
Nu stiu cum puteam sa impiedic situatia, doar daca ma luam la bataie cu el....insa ma bazam ca e cu clientii si nu va risca. 
Retragerea, abandonarea nu e ceva rusinos.
In urma cu vreo 2 sapt noam cu oana au fost la canyoning in retezat si acolo noam a facut cam aceeasi greseala cu oana . A lasat-o prima, el nu era echipat, ea a avut pb cu coarda fiind incepatoare si oana putea termina cu viata.
Dar a reusit sa iasa. Noam impingea situatiile la limita si cu mine se credea invincibil. Cu jeepul nu ii pasa daca ramine in zapada sau noroi, el stia ca e cu mine. 
Mergea cu clientii prin ploaie sau zapada si le forta limitele fara rost.
Eram o echipa si in ultimii 5 ani cred ca vb cu el zilnic. stiam unul de altul, eram frati .

Pe de alta parte si cei 3 puteau suferi hipotermie sau altele. Ei au avut un telefon prin satelit cu buton de SOS si au actionat alarma pe la ora 5 seara. Dar cine a primit semnalul se putea face vinovat ca nu a anuntat clar autoritatile sa plecam imediat si sa ii scoatem pe cei 3. 
Era bun inotator si scufundator dar fara practica in ultmul timp, oricum pe cascadele alea chiar nu poti face prea multe. El trebuia sa coboare primul ca stia ce tb facut. A intrat in apa deja in stare de soc, sa il ajute pe baiat si de aici probabil s-a declansat si un stop cardio respirator. Avea optiuni la fata locului. fetele au evitat cascada aia si nu cred ca isi doreau sa faca altele. Niciodata ghidul nu lasa clientul sa faca coborirea primul mai ales in situatia asta extrema. 
Si erau cascade unde apa cazuta forma o fintina arteziana, deci avea un revers, o coloana de inca vreo 3 m in care nu ai ce cauta. A luat o decizie corecta cind nu a facut cascadele intermediare fiind inabordabile.
Si repet nu a fost viitura cum spune presa. era debit constant, eu asa am vazut in cele 2 zile .
Ne-a intrerupt toata activitatea, clienti pierduti, adio loc de munca.
Trist dupa 5 ani si citeva premii tripadviser...turistii veneau pt distractie si mincarea buna

Album foto  https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/TragediaDinValeaLuiStan
Clipuri media: https://www.youtube.com/watch?v=iPY6JczTpx8, https://www.youtube.com/watch?v=Ofh1-55fcx4, https://www.youtube.com/watch?v=28UUOmBi2kk, https://www.youtube.com/watch?v=oRkNAhYgPjc, https://www.youtube.com/watch?v=q84F0SfxXZ8

In memoriam Noam Avnon

MTB Baiului 15 nov 2015

Duminica 15 noiembrie 2015

Vreme uscata, fara zapada, frigut(dimineata inghet la sol), in Azuga 0 grade iar sus pe Sorica -3.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/MTBBaiului15nov2015
Ajung pe la 6:30 in cel mai inalt oras al jud Prahova. Este intuneric dar stiu ca am de pedalat vreo 3 km pe asfalt asa ca se va lumina. Va fi o zi lunga iar prima parte ceva no, pe un drum forestier Cazacu ce ar duce pina sus la releu. De pe internet am aflat ca jeepurile ajung sus pe acest drum. Interesant. Am avut jeep si nu am cercetat zona.

48km, +1000m urcare, 1300m coborire

Continui pe drumul de sub pirtia Cazacu si ajung la o bariera deschisa. Intru in padure dar acum s-a mai luminat. Costila se inalta semet pe un cer senin. Sint anuntate ceva bure de ploaie iar eu nu sint prea bine imbracat pentru frig asa ca singura solutie este sa pedalez ori sa imping la bicicleta grea. Urc usor prin padurea ce lasa sa se vada pina departe. O vulpe speriata fuge in inima padurii.

Urc spre sud pe linga firul piriului Cazacu. Este un drum lat....cum de nu l-am descoperit mai devreme? Citeva curbe ma ajuta sa cistig inaltime si sa zaresc culmea dezgolita a Urechii. Pina aici vine si o masina de sosea care parcheaza. Poate ca mai sus drumul e mai greoi. Hai sa vedem.
Inca o bucla strinsa la dreapta si apoi drumul e plat ba chiar coboara. GPS imi arata ca sint pe drumul ce duce la releu! Si cobor, prind viteza,, fac stinga si deodata apare fundatura. Drumul s-a terminat si nu e nicio poteca. In departare se vede telegondola. Ah, cine a desenat harta pe gps? Versantii sint abrupti, E imposibil de impins bicicleta pe aici. E prea devreme sa renunt.

Am o vaga idee ca de la curba cu masina parcata ar fi un culoar pe care s-au mai tras busteni dar nu ma mai intorc asa ca plec aiurea pe curba de nivel prin padure. Calc pe toate frunzele si crengile. Nu am nevoie de vreo pana sau defectiuni dar nu vreau sa merg pe acelasi drum.
Nimeresc o culme cu un marcaj forestier. Se pare ca e circulata dar impracticabila pedalarii.

Push bike pina in golul alpin. Am pierdut ceva timp pe drumul asta dar sint inca cu energie chiar daca gps-ul mi-a stors energie psihica. Sint aici sa explorez!

Ura, ma bucur de peisaj dar nu si de frigulet. Observ ca traseul ma conduce la o stina si apoi la releul Sorica. E prea frig sa dau telefoane pentru a tzopai in fata camerei video din jurnalul.

Gata sint in drumul principal Sorica-Secaria si pedalez incet pe pamintul inghetat. Vintul rece nu ma lasa sa stau prea mult la pozat si admirat. Mai tot timpul am degetele amortite. Ce as fi facut la stinca in Costila?

Seninul de dimineata e completat de norisori sau de cer plumburiu spre nord. Iata si dovada ca partial lacul a facut o pojghita de gheata. Gata, miscarea e termenul care imi va fi in minte tot timpul altfel inghet.

Culmea muntelui este usoara pentru cine poate schimba vitezele la bicicleta. Multe portiuni sint pedalabile chiar in urcus. Treptat pot intoarce capul pentru a vedea distanta acoperita.

Ehe, ce repede merge calul meu. Incepe sa se incalzeasca si caut o vagauna mai ferita de vint pentru a lua micul dejun. Imi amintesc ca aici am sapat iarna trecuta intr-un exercitiu ce avea in vedere obtinerea unei grote in care sa putem dormi, Deh, aveam lopata mammut si nu stiam ce sa facm cu ea!

Drumul spre Zamora si Busteni se face la dreapta. E inca timp suficient de pedalat iar bicicleta functioneaza in norme optime. Pe vreme urita te poti rataci pe aici, culmile sint asemanatoare. Dar eu savurez excursia visata de 2 ani.

Urmeaza un drum pe fata estica a insiruirilor de virfuri cu nume omonime, Baiut, Baiul Mare, Baiul Mic si priveliste spre indepartatul Ciucas si Grohotis. Satul Traisteni pare aproape insa nefiind inca un drum spre valea Doftanei cel mai usor e continuarea spre Secaria.
Uneori apa a creat santuri adinci ce pun in dificultate jeepurile mai mici insa pietrisul ma convinge sa fiu prudent. Nu vreau vreo pana ori sa cad aiurea pe panta abrupta. depasesc Culmea Ciinelui si inca e devreme sa cobor.

Ma apropii de regiunea sudica a Baiului de unde apar 2 jeepuri inalte. Peisajul este de poveste cu zadele pestrite. Ah, Doamne, opreste timpul...vreau sa mai zabovesc pe aici!
Stina unde am dormit in decembrie 2010(aici) este foarte aproape de culme insa nu face parte din plan. Am alte socoteli, alte drumuri de explorat. Frinele sint solicitate la maxim, la fel si multe grupe de muschi. Nu am casca deci nu riscul unei accidentari este crescut.

Incep munceii secariei, trec pe la izvorul acum cu debit redus, fiind seceta si sosesc in dreptul gradinilor. Citeva oi reamintesc ca sezonul pastoral e incheiat, altfel ar fi fost sus pe creste.

Iar catina si macesii din arbusti coloreaza placut peisajul. La marginea padurii vintul a impins multe frunze pe drum. As vrea sa ma filmez in timp ce pedalez pe acolo dar nu mai apuc ca derapez si cad...ghidonul sa sucit si sint suparat ca nu prea am scule de remediat.

Pina la urma trag fortat de el si il indrept. Ha, ha! Sper sa termin tura cu bine si in timp caci acum se intuneca mai repede si mai am vreo 10km pina in Comarnic. Dar ajuns la asfalt in centrul satului realizez ca mai am timp de explorari.

Un drum ingust spre satul Poieni dar pina acolo nu am cum trisa urcusul pe asfalt destul de anevoios acum la final. 2 fete cu mtb m-au prins din urma intr-o pauza de filmat. Si ele vin din Sorica dar au folosit telegondola. ele se opresc iar eu dispar imediat la stinga spre un satuc. Explorarea continua pe ulitele satului pina ajung jos in Comarnic in spatele FABRICII Vulturul linga statia peco.
Pina la gara ma desparte 1km spre nord.  Este aproape ora 16 iar daca aveam o bicicleta mai zvelta sigur scoteam un timp bun. Dar nu a contat timpul, am savurat ziua, una din ultimele ale toamnei.

Iata filmul