Vreme uscata, fara zapada, frigut(dimineata inghet la sol), in Azuga 0 grade iar sus pe Sorica -3. Album foto:https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/MTBBaiului15nov2015
Ajung pe la 6:30 in cel mai inalt oras al jud Prahova. Este intuneric dar stiu ca am de pedalat vreo 3 km pe asfalt asa ca se va lumina. Va fi o zi lunga iar prima parte ceva no, pe un drum forestier Cazacu ce ar duce pina sus la releu. De pe internet am aflat ca jeepurile ajung sus pe acest drum. Interesant. Am avut jeep si nu am cercetat zona.
48km, +1000m urcare, 1300m coborire
Continui pe drumul de sub pirtia Cazacu si ajung la o bariera deschisa. Intru in padure dar acum s-a mai luminat. Costila se inalta semet pe un cer senin. Sint anuntate ceva bure de ploaie iar eu nu sint prea bine imbracat pentru frig asa ca singura solutie este sa pedalez ori sa imping la bicicleta grea. Urc usor prin padurea ce lasa sa se vada pina departe. O vulpe speriata fuge in inima padurii.
Urc spre sud pe linga firul piriului Cazacu. Este un drum lat....cum de nu l-am descoperit mai devreme? Citeva curbe ma ajuta sa cistig inaltime si sa zaresc culmea dezgolita a Urechii. Pina aici vine si o masina de sosea care parcheaza. Poate ca mai sus drumul e mai greoi. Hai sa vedem.
Inca o bucla strinsa la dreapta si apoi drumul e plat ba chiar coboara. GPS imi arata ca sint pe drumul ce duce la releu! Si cobor, prind viteza,, fac stinga si deodata apare fundatura. Drumul s-a terminat si nu e nicio poteca. In departare se vede telegondola. Ah, cine a desenat harta pe gps? Versantii sint abrupti, E imposibil de impins bicicleta pe aici. E prea devreme sa renunt.
Am o vaga idee ca de la curba cu masina parcata ar fi un culoar pe care s-au mai tras busteni dar nu ma mai intorc asa ca plec aiurea pe curba de nivel prin padure. Calc pe toate frunzele si crengile. Nu am nevoie de vreo pana sau defectiuni dar nu vreau sa merg pe acelasi drum.
Nimeresc o culme cu un marcaj forestier. Se pare ca e circulata dar impracticabila pedalarii.
Push bike pina in golul alpin. Am pierdut ceva timp pe drumul asta dar sint inca cu energie chiar daca gps-ul mi-a stors energie psihica. Sint aici sa explorez!
Ura, ma bucur de peisaj dar nu si de frigulet. Observ ca traseul ma conduce la o stina si apoi la releul Sorica. E prea frig sa dau telefoane pentru a tzopai in fata camerei video din jurnalul.
Gata sint in drumul principal Sorica-Secaria si pedalez incet pe pamintul inghetat. Vintul rece nu ma lasa sa stau prea mult la pozat si admirat. Mai tot timpul am degetele amortite. Ce as fi facut la stinca in Costila?
Seninul de dimineata e completat de norisori sau de cer plumburiu spre nord. Iata si dovada ca partial lacul a facut o pojghita de gheata. Gata, miscarea e termenul care imi va fi in minte tot timpul altfel inghet.
Culmea muntelui este usoara pentru cine poate schimba vitezele la bicicleta. Multe portiuni sint pedalabile chiar in urcus. Treptat pot intoarce capul pentru a vedea distanta acoperita.
Ehe, ce repede merge calul meu. Incepe sa se incalzeasca si caut o vagauna mai ferita de vint pentru a lua micul dejun. Imi amintesc ca aici am sapat iarna trecuta intr-un exercitiu ce avea in vedere obtinerea unei grote in care sa putem dormi, Deh, aveam lopata mammut si nu stiam ce sa facm cu ea!
Drumul spre Zamora si Busteni se face la dreapta. E inca timp suficient de pedalat iar bicicleta functioneaza in norme optime. Pe vreme urita te poti rataci pe aici, culmile sint asemanatoare. Dar eu savurez excursia visata de 2 ani.
Urmeaza un drum pe fata estica a insiruirilor de virfuri cu nume omonime, Baiut, Baiul Mare, Baiul Mic si priveliste spre indepartatul Ciucas si Grohotis. Satul Traisteni pare aproape insa nefiind inca un drum spre valea Doftanei cel mai usor e continuarea spre Secaria.
Uneori apa a creat santuri adinci ce pun in dificultate jeepurile mai mici insa pietrisul ma convinge sa fiu prudent. Nu vreau vreo pana ori sa cad aiurea pe panta abrupta. depasesc Culmea Ciinelui si inca e devreme sa cobor.
Ma apropii de regiunea sudica a Baiului de unde apar 2 jeepuri inalte. Peisajul este de poveste cu zadele pestrite. Ah, Doamne, opreste timpul...vreau sa mai zabovesc pe aici!
Stina unde am dormit in decembrie 2010(aici) este foarte aproape de culme insa nu face parte din plan. Am alte socoteli, alte drumuri de explorat. Frinele sint solicitate la maxim, la fel si multe grupe de muschi. Nu am casca deci nu riscul unei accidentari este crescut.
Incep munceii secariei, trec pe la izvorul acum cu debit redus, fiind seceta si sosesc in dreptul gradinilor. Citeva oi reamintesc ca sezonul pastoral e incheiat, altfel ar fi fost sus pe creste.
Iar catina si macesii din arbusti coloreaza placut peisajul. La marginea padurii vintul a impins multe frunze pe drum. As vrea sa ma filmez in timp ce pedalez pe acolo dar nu mai apuc ca derapez si cad...ghidonul sa sucit si sint suparat ca nu prea am scule de remediat.
Pina la urma trag fortat de el si il indrept. Ha, ha! Sper sa termin tura cu bine si in timp caci acum se intuneca mai repede si mai am vreo 10km pina in Comarnic. Dar ajuns la asfalt in centrul satului realizez ca mai am timp de explorari.
Un drum ingust spre satul Poieni dar pina acolo nu am cum trisa urcusul pe asfalt destul de anevoios acum la final. 2 fete cu mtb m-au prins din urma intr-o pauza de filmat. Si ele vin din Sorica dar au folosit telegondola. ele se opresc iar eu dispar imediat la stinga spre un satuc. Explorarea continua pe ulitele satului pina ajung jos in Comarnic in spatele FABRICII Vulturul linga statia peco.
Pina la gara ma desparte 1km spre nord. Este aproape ora 16 iar daca aveam o bicicleta mai zvelta sigur scoteam un timp bun. Dar nu a contat timpul, am savurat ziua, una din ultimele ale toamnei.
E posibil? POT si eu?
Sint super entuziasmat, e inceput de sezon, am facut in urma cu vreo 10 zile o tura traznet in Subcarpatii de Curbura(citeste aici) cu o bicicleta grea de 16kg si fara amortizoare. Dupa grupul de biciclisti Yochai, in care au realizat si ei Transbucegiul dar plecind de la Babele, traznitul de mine le zice ca vreau sa fac ceva mai tare decit ei.
Tot drumul Predeal-Omu-Predeal pe bicicleta adica trackul asta http://www.gpsies.com/map.do?fileId=wlnrgdvcpksoivfi
Asa ca ii las pe toti curiosi si cu gurile cascate. Grupul pleaca la Bucuresti cu Noam iar eu urmez a ma pregati. Sint putin descumpanit....+3000m diferenta de nivel pozitiva in 120km, plus teren accidentat. Sint gata si cu planul B sau C adica retrageri fortate.
Cu o zi inainte ploua de rupe pamintul pina spre seara. Nu gasesc pe nimeni sa ma insoteasca. Sint mare si ma voi descurca.
Ziua mare, ziua testului si desfiintarii mitului, JOI 11 IUNIE 2011
Ora 6 plec de la vila, traficul pe DN1 Predeal-Sinaia este redus, dau la vale. Este cam racoare si folosesc manusile dar urechile imi ingheata.
Urmez drumul spre Tirgoviste...gps-ul meu contorizeaza mereu si parasesc DN71 la dupa 25km pedalati. Urc incet pe un forestier vechi si impracticabil acum. In 1991 inca se mai urca pe el pina la Cuibu Dorului. Vegetatia incepe sa acopere drumul. Ochii mei privesc uneori cerul. Ziua asta de joi se anunta buna intre altele cu ploi. Oare chiar va fi uscat?
Ajung in drumul asfaltat ce duce la Cabana Dichiu. Schimb vitezele, pinioanele si foile. E destul de greu, nu am peisaj decit padurea de molid. In cursul weekendului este periculos pe aici cu trafic mare. Cistig inaltime iar peisajul mi se deschide. Niste motociclisti nemti depasesc bicicleta mea...astept pauza, muschii incep sa lucreze mai greu, parca ma gripez. Imi trebuie energie sa ajung la Omu si daca se mai poate pe distanta Bran-Predeal ar fi extraordinar.
Hai cu pauza inainte de Piatra Arsa la o mica cascada. Da, trebuie sa beau apa, singele sa circule, iar inima sa pompeze mai usor.
Vinturisu, Nucet, Blana, Laptici, Pietrosul si gata cu asfaltul! Halesc un sandvisch si plec spre Cocora si Babele.
Sint citeva petice de zapada veche ce blocheaza drumul alpin dar pe 2 roti este loc suficient. Motociclistii coboara. Ei nu stiu ca nu este permis cu vehicule motorizate?
Dupa 45 km de la Predeal sosesc la Babele si Sfinx! Alti 2 biciclisti, straini, sint pe aici si au acelasi drum cu mine. Le dau citeva indicatii dar eu sint mai fortos si pedalez repede spre Baba Mare. Sint nascut aici si cunosc terenul asa ca trebuie sa le demonstrez capacitatea mea cilindrica!
Multe zone de nisip pina in Saua Sugarilor. Sa continui pe sub Cerdac? DA! Tehnic adica foarte ingust iar unele pasaje nu pot fi pedalate. Cad...da, cad si ma opresc la limita. Eh, am cazut exact pe buza Vaii Cerbului. Ma grabesc aiurea si depasesc viteza legala de pe Cerdac. Ultima parte spre Omu e impracticabila, bolovanii mari care nu pot fi trecuti pe 2 roti la deal.
OMU, 2505m, la 51km de la Predeal. Scurt film, mesaj si plec pe versantul vestic al Bucurei, drumul de iarna.
Ultimii 100m pina pe Vf Doamnele merg pe linga bicicleta. Apoi.....savurez o coborire super frumoasa, cu viteza, pe pasunile de pe Drumul Granicerilor.
Trecerea prin padurea de jnepeni ai Gutanului implica mersul cu bicicleta pe o roata. Este haioasa deplasarea. Conversez si ajut 2 tineri turisti planificindu-le inca 2-3 ore de mers pe poteci incepind de la refugiul Batrina.
Dupa 61km de la Predeal ajung in Saua Strunga nu inainte de a fi latrat de niste ciobanesti. Pajistile sint pestrite, galbenul floricelelor provocind niste ginduri de a mai zabovi pe aici.
Gata, pedalez pe sub peretii verticali ai Tapului si Batrinei pina in Poiana Gutanu. Sint zone mai tehnice unde picioarele imi sint uneori sprijinite de bolovani. Bicicleta Specialized a lui Noam isi face treaba si nu am nicio problema chiar daca pedalele sint echipate cu SPD-uri.
Prind muchia ce duce in Simon pe Dealul Plesii, banda rosie. Crengile imi dau emotii si nu am nevoie de vreo pana!
Treaba grea aici, nemernicii au defrisat mult aici, sint citeva drumuri tentante pe versant dar eu sint atent la muchia mea si dupa multi km(adica 6 obositori) ajung la asfalt. Ii dau blana pina la DN73 din Culoarul Branului. Urmeaza pedalat pe linga masini, camioane! Mai am inca vreo 35km pina la baza din Predeal cu 500m de urcat. Seara este aproape si mai am inca 2 ore de lumina. Fac pauze tot mai dese, iar la o curba ascendenta am impins la bicicleta.
Piriul Rece este ceva placut mintii mele. Stiu ca de acolo mai am doar de coborit inca vreo 10km. Am grija la trafic si ma opresc atunci cind sint masini. Este deja intuneric iar cind e liber dau cu viteza!
Gata, dupa circa 14 ore de pedalat, la ora 22 ajung la vila, iar dupa vreo 15 minute soseste si Noam de la Bucuresti. Este incintat de realizarea mea.
O baita, o ciorba si la culcare pentru ca dimineata plecam la 6:30 spre Bucuresti !
Si daca a fost echinoctiul de primavara atunci s-a dat startul si la bicicletareala. Mda...Din toamna trecuta ma framinta un traseu de legatura intre Trei Brazi si asfaltul dintre Piriul Rece-Risnov.
E duminica, 23 martie 2014
Pozele sint aici https://picasaweb.google.com/hikerph/MTBPredealTreiBraziRasnovDihamClBradetPredeal46km
apoi vine povestea....:-)
Peticisem de curind niste camere de bicileta, strinsesem toate sculele intr-o geanta speciala si caut repede o casca, ceva manusi cam jerpelite, pompa, o rezerva, linguri pentru vreo blestamata de pana, adeziv, lipici, 2 sandvisuri, o banana coflecita, un mar si un bidon de apa.
Gata, la 8:30 pornesc spre Cabana Trei Brazi, o incalzire imi zic, asa vreo 8km cu aproape 200m de catarat.
Doar ca dupa Hotelul Orizont dau tot mai greu la pedale. Imi zic ca n-am uns lantul dupa toata iarna, ba ca saua nu imi vine bine, ca nu sint antrenat, ca nu vreau performanta si ma opresc gifaind. Of...e tot mai cald iar in bidon am apa de citeva luni. Oac, oac...
Linga Cabana Vinatorul pun apa proaspata de la izvor apoi urcusul e tot mai usor. Prind viteza, scot aparatul de filmat si pedalez usor.
9:20 Cabana Trei Brazi, un individ in etate face plaja pe un sezlong. E soare puternic si sanatos.Imi fac curaj sa intru pe "single" adica pe marcajul turistic.
Cobor pe o pasune inclinata, uneori mlastinita sau cu santuri. Sint pe marcaj printre niste ciulini. Saua aluneca mereu iar bicicleta ma zdruncina binisor.
Trec peste un vad sec si peste radacini. Ajung intr-o poienita. Panta accentuata si relieful dificil ma obliga sa folosesc cite un picior la echilibru ori sa descalec fieratania.
Crengile copacilor cazuti ma cam zapacesc, oh tare as fi fericit ca rotile mele sa fie crutate...
Fundul meu e tot mai afectat de pe urma acestui cutremurat. Ratacesc marcajul care sigur e pe stinga dar o dau tot de vale pina gasesc urmele de tractor. Si stai asa baiete....o dau pe niste urme adinci si denivelate ce parca se razbuna pe ...fundul meu. Uneori de inguste ce sint santurile ca imi tin picioarele mai sus. Sper doar ca pamintul sa nu-mi puna frina la vreo pedala!
Traversez un Piriul Mic si ajung la drumul forestier linga o bariera. In zona e Manastirea Sf Nicolae.
Prind viteza pe sub pirtie de schi a statiunii Piriul Rece si dupa vreo 2km ajung in asfalt.
Ce mizerie...am de pedalat si suportat masinile vreo 6-8km pina la Risnov. Nimic special, doar o turma de oi si biciclisti localnici.
Ajuns la marginea tiganiei fac repede stinga pe cimp pina prind drumul catre Glajarie. Acum e asfalt citiva km. Iau o pauza pentru banana si citeva mesaje scurte.
Trec pe linga o microferma apoi lasat la tricou intru in padure. Partea cea mai dejos este la 650m(la asfaltul tiganiei) asa ca pina la 1370m am destul....rabdare baiete!
Un tractor, citeva masini, curbe, gafaiala, pauza de sandvish si prind din urma un grup din Bucuresti. O vreme urcam impreuna apoi constient ca mai am multe treburi de facut acasa pedalez repede spre Diham!
E cald, frumos, priveliste. Pe aici am fost doar cu jeepul.
Sui deasupra cabanei Diham si fac o pauza pentru poze. Alti turisti sint asezati la picoteala. E vreme...
Gata, un salut si urc spre releul din Saua Diham. Apare zapada, pedalez, filmez si buf...prima cazatura! Trece!
Fata nordica a Muntilor Bucegi e acoperita de zapada. Stiu ca e vremea traseelor alpine dar de vai m-am saturat. Depasesc Saua Baiului si cu aparatul in mina trag o cazatura....mare bou...nu stiu de ce am frinat brusc pe roata din fata in plan drept. Ah...cred ca am si spectatori la vreo 100m . Ei si? Macar am incercat involuntar sa le ofer spectacol gratuit.
De la Cabana Steaua fac dreapta spre Culmea Bradet-Leuca, alt "single" absolut nou pentru mine.
Fiecare trosnitura ma sperie. Ah, dragutele mele cauciucuri sa ramineti intacte!
O ramurica s-a intepenit undeva pe linga lant si iar cred ca sint pe pana. Sint ultimele minute la coborire...frinez usor si gata! Am reusit, sint la asfalt linga Sanatoriu.
Pina la Vila Vitalis mai sint vreo 3km.
