Vineri 12 august 2016
Sosim pe la ora 20 in statia Timisul de Jos si continuam spre nord, repede pe marginea soselei intrucit ploaia se accentueaza. Nu dorim sa ne apuce apusul soarelui si mergem cit se poate de repede. Rasuflam usurati cind parasim soseaua. Simt cum umezeala imi intra pe la umeri, hai ca mai avem putin, ne vom opri sub primul copac de pe Valea Sipoaia in Dimbul Morii.
Nici nu imi aduc aminte daca am montat vreodata cortul pe timp de ploaie. Hai ca vom reusi sa intram la loc uscat si sa mincam. Ploua marunt dar reusim sa ne asezam cum trebuie. Simbata 13 august 2016
Nu ne grabim sa ne trezim, azi ne vom odihni, vom cinta si daca vremea va fi uscata ne vom plimba putin. Inca de dimineata turistii se indreapta spre "magnetul" 7 Scari. Cerul se limpezeste si reusim sa uscam hainele.
Pe la 15:30 ne urnim din loc pe Drumul Familiar. Poteca este inca uda, pe alocuri noroioasa.
Intilnim citeva grupuri care acum coboara si sint putin mirati ca noi urcam la o ora tirzie,...dar eu am in plan un circuit frumos.
Dupa circa 1h de mers pe culme intilnim ramificatia care ne coboara la dreapta spre Prapastia Ursilor.
Ajungem la niste izvoare ce traverseaza un grohotis calcaros, apoi cu atentie tot pe triunghi albastru o luam usor la deal spre Canionul Sapte Scari.
Aliatul nostru este vremea racoroasa!
Sosim deasupra Canionului la 17:30 si inca se mai urca. Mai pierdem timp pina la ora 18 cind se va inchide accesul. Astfel vom putea sa coborim fara a impiedica pe cineva.
Recomand parcurgerea intr-o zi din cursul saptaminii si daca e posibil sa nu fie vacanta altfel riscati sa stati blocati pe scari mult timp.
Mihaela este entuziasmata iar eu sint incintat ca face fata traseului in coborire.
Un ultim grup ne transmite ca poarta a fost inchisa si va trebui sa gasim o solutie. In sensul coboririi am dat si de un israelian cu o fetita. Le spun ca trebuie sa sara poarta dar este periculos. Cred ca oamenii care risca in acest fel mai ales cu copii mici sint inconstienti. Fiecare pe barba lui dar mi-as dori sa ii pot ajuta insa mina lui Dumnezeu este peste noi. Angajatul de la Canion a deschis poarta pentru a verifica daca mai sint persoane. asa ca fara incidente ne coborim si noi cu gindul la celebra vulpe de linga cabana.
Pe la 7 seara sosim la tabara si ne gospodarim cum putem! Privim stelele si servim mamaliga cu unt si brinza de capra. Duminica 14 august 2016 Traseul tinta: vf Postavaru 1799m, din V Timisului. Ne trezim pe la 7 si fiind o zi frumoasa aminam plecarea pina la 9:30.
Hotarim sa bem un ceai cu fursecuri si sa luam micul dejun mai tirziu genul unui picnic.
Urmam DN spre Sud pina la statia CFR Timisu de Jos apoi intram pe drumul forestier la stinga marcat cu corcoduse coapte, O prima varianta urmeaza valea Lamba Mare dar care nu duce chiar in virf.
Continuam pe drumul paralel cu soseaua nationala pina in dreptul statiei Petrom unde facem dreapta pe linga firul unui piriias.
Cotim stinga pe un dig si intilnim marcajul banda albastra, calauza noastra.
Suim pieptis si tot speram ca va fi si vreo zona mai domoala. Incredibila ascensiune, cistigam inaltime iar zgomotele soselei dispar treptat. Marcajul este bine aplicat si dupa vopseaua de pe iarba deduc ca in primavara acestui an a fost remarcat.
Continuam pe pante abrupte si poteci inguste deci deloc placut a merge iarna!!!
Dupa vreo 2 ore de la intrarea in traseu sosim la o poiana unde probabil a fost o stina.
Avem priveliste catre masivul Piatra Mare. Ne aflam in padurea de conifere iar pe pajiste sintem inconjurati de coada soricelului, cimbru inalt sau menta. Patru turisti o dau la vale(2h-2h30 de unde sintem noi).
Gata, poposim pt picnic. Imi e foame si cred ca pe virf este aglomeratie.
Ultima parte marcajul ne conduce spre dreapta si in vreo ora iesim in saua Postavaru. Aici nu este indicator care sa indrume catre Timis. Ultimii metri pina la virf si uraaa.
Nu am mai ajuns pe virf din 4 ian 1997. Facem un tur si ne grabim sa coborim catre Cheile lui SOLOMON. Mergem spre Cab Cristianul si sint curios sa vad traseul spre 3 Fetite, dar din cauza gardului pt schi nu e nimic vizibil.
o luam prin dreapta lacului
Coborim spre Lacul de acumulare appoi trecem prin Poiana Ruia,
Undeva mai jos facem stinga pe punct albastru ce ne conduce la Pestera de Lapte 1305m, Ii spune de lapte intrucit daca atingi peretii atunci te faci ALB! Intram repede in ea insa fiindca bateriile sint epuizate iesim. Imi doream sa ajung aici de vreo 25 de ani... Continuam sa incingem muntele si sosim in Poiana Drester la o furcitura. de aici urmam banda galbena pe un drum de tractor utilizat in trecut la defrisari. Mai jos sosim la un drum bine intretinut, recent acoperit cu piatra si pe care se mai plimba oamenii desi este 6 seara.
Grabim pasul, intram in Cheile lui Solomon unde lumea face gratare.
Sosim la capatul autobuzului insa continuam pe jos pina in Piata Unirii unde trebuie sa rezolv o problema. Muchii si rabdarea noastra pe un traseu asa lung ne impinge rezistenta la limita. Trenul de 19:35 spre Timisul de Jos il vom pierde. Autobuzul 17B nu mai circula la ora asta iar alte autobuze merg doar pina in Cartierul Noua. Deacolo preferam un taxi(8 lei) pentru cei 3-4 km dar ora tirzie spre inserare(20:00).
La ceas de seara regasim cortul intreg pazit de Dumnezeu. Uraaa! Am reusit!
Urmeaza o portie delicioasa de paste cu brinzica de capra!
Luni 15 august 2016
Lasam turistii sa ia avans in traseele din Piatra Mare iar noi plecam pe la ora 13:30 spre Prapastia Ursului. Din nefericire trebuie sa mergem printre sutele de turisti pina la intrarea in Canionul 7 Scari de unde traversam stinga apa Sipoaiei. Urcam o panta si apoi ne oprim sub imensa grota din Prapastia Ursului. Datorita unui izvoras si a vegetatiei verzi locul are tintari, deci grija daca veti campa aici.
Hornul Frumos, grad 3A
Mincam si apoi ma hotarasc sa pun o mansa pentru coechipiera mea de nadejde.
Urmeaza si coborirea in salam!
Si stringerea corzii, apoi coborim grabiti spre cort pentru a prinde trenul de 18:35 in care gasim greu locuri! Alo, CFR este asa de greu sa atasati niste vagoane?
Iata si filmul realizat pe perioada 12-15 august:
Este final de martie 2015 si la poalele Postavarului s-a topit zapada cazuta saptamina trecuta. Peretele Animalelor este excelent acum primavara. Marti 31 martie 2015
Zi insorita si racoroasa la Predeal. Duminica ninsese peste Predeal dar solul caldut a topit zapada din zona statiunii. Sint aglomerat cu plati facturi, revizie la masina dar pe la ora 13:30 reusim sa coborim spre Risnov. Coechipier: Ciprian Teodorescu Film traseu: vezi ecranul in subsol
Sosim in canionul Risnoavei, adie vint dar la soare este placut! Mergem pina in Poiana Inului unde 2 muncitori cu excavator fac un sant adinc pentru cablurile electrice ce vor deservi cantonul Silvic.
Mincam, vorbim cu oamenii care ne cer apa, facem bagajul si plecam la deal.
Intram in traseu pe la ora 16, tirziu de tot, cu Ciprian cap pe prima lungime unde sint vreo 4-5 pitoane.
Urmez eu, intr-o lupta cu urmatoarele lungimi. traseul nu s-a schimbat, ultima data am urcat aici in septembrie 2011 cind am pierdut casca de constructor.
Lungimea 2 nu e prea grea cu exceptia traversarii pe pamint cu iarba si se regrupeaza intr-un loc mai strimt.
Lungimea 3 urca un horn unde trebuie bucle mai lungi, depaseste o burtica ce mi-a dat probleme fiindca nu imi calculam bine pasii apoi iese pe niste pragulete la o regrupare intermediara pe o placa expusa. Noi regrupam aici desi mi-am spus ca va fi ultima data. E posibila o continuare de inca vreo 8m pina la urmatoarea statie dar sint necesare inca vreo 4-5 expresuri. Din cauza cerului plumbuit ma tot gindesc sa rapelam. Ne fisticim pe placa asta, stam amndoi ancorati in 2 pitoane subtiri si vechi dar reusim sa schimbam materialele repede si sa plec mai departe. Citiva fulgi de zapada ne saluta in vazduh.
Urmeaza traversarea laterala in mersul piticului spre placa dinaintea pasului cheie al traseului. Dibuiesc pitonul de sus ce usureaza mult inaintarea si cobor linistit spre multele pitoane din regrupare. Ajunge repede si Ciprian, mincam ceva, eu doar un baton energizant si stresat de caderea noptii o dau repede, ma ajut de unele pitoane(primele 2 se misca), avansez repede pe pasajul de 6+ sau 7-, evit sa ating umezeala si intru pe linia dreapta cu iarba pe zona aproape verticala. ufff, gata, REGRUPAAAT!
Ajunge si Ciprian pe ultimele raze de lumina si insista sa scot frontala pentru ultima lungime foooaarte lunga, vreo 80m apreciez.
Nimeresc usor linia pitoanelor, folosesc frontala la maxim, vorbim intre noi. Pitoanele sint tot mai putine, e intuneric, merg pe linia creste pe trepte de iarba si stinca. Regrupez la ultimul piton si cu un anou lung asigur la un bolovan apoi anunt prin statia radio. Ciprian urca bine la frontala si in citeve minute ne vedem, bucurosi ca am scapat.
Ultima parte propun sa mergem in tandem insa precautia si catararea pe noapte ne indeamna sa pastram coarda. Eu urc la bocanci desi creasta nu e prea banala, ziua se poate merge cu bicicleta, un fel de prima lungime a traseului.
Ultima regrupare o facem la copac rupt de furtuni. Ce intuneric poate fi aici...nici vorba sa mergem pe briul subtire in retragere, asa ca punem coarda de 50m si dam vreo 5 rapeluri, primele 2 folosind pitoanele existente si de calitate buna, apoi la copaci. Ideea este sa nu rapelam prea mult in dreapta fiindca se pot intra in canioane adinci, greseala comisa in septembrie 2011, noaptea, cu Noam si Yiffat. Brrr, am rapelat de la 8 seara la 4 dimineata!
Acum gasim repede vilcelul si coborim abrupt spre Poiana Inului unde ajungem pe la ora 23.
Mincam si intram la pijamale! Multumim Doamne fiindca tu esti Atotputernic!
Urmeaza o noapte cu ploaie apoi oo trezire pe la ora 9 cind seful ocolului silvic ne face trezirea cu claxoane si intrebarea:
-Cu ce va ocupati?
-Cu stinca, raspund!
(ha, ha, ha...prelucram stinca!)
O tura mult asteptata, dezmortirea de primavara la stinca, la calcar! Visam si speram sa ajung de prin martie in aceasta zona pe care o cunoasteam de citiva ani. Aveam nevoie de exercitiu in trasee usurele si iata ca in ultima clipa(cu 6 ore inainte de plecarea trenului) imi gasesc un partener de miscare si relaxare. Nu era nimic aranjat dinainte...
Deci, Echipa: Dan Oancea, eu(Hiker) Perioada: 2-4 mai 2013 Zona: Poiana Inului si Cheile Rasnoavei, Postavaru fata sudica Film:http://youtu.be/oqSU2OqSlQo Album:https://photos.app.goo.gl/pTWzGw6Aaf42QRp97
2 MAI 2013, Joi
4:45 luam bilete dus-intors la prima mocanita de Brasov si ne suim repede in vagoanele vechi si "parfumate".
6:30 debarcam in Predeal, cel mai inalt oras. Nu e prea racoare dar ne punem repede in miscare. Citeva momente ne lasam fascinati de maretia vailor de abrupt marcate cu alb ale Bucegilor. Desi mi-am spus ca sezonul s-a incheiat, acum, pe o vreme senina parca as mai urca pe acele culoare.
Luam apa de la Cabana Vinatorul si depasim multimea de vile construite spre Trei Brazi.
Bucsoiul, Scara, Tiganesti
7:45 poposim la cabana pentru o sesiune de fotografii. Vreme superba, racoare. Continuam spre Cab Secuilor.
muchia cheii
Alte zone de pozat...Muchia Cheii. Abia e trecut de ora 8 si noi ne pregatim sa coborim catre Risnoave. Sintem nerabdatori sa revedem traseele si stinca de aproape.
9::00 Valea Risnoavei, apar corturi. Vacanta de 1mai se prelungeste cu Pastele evreilor.
Urcam catre Poiana Inului si prin soare nu ne mai place. Ufff.
Tabara
Zarim un cort sus in poiana aproape de intrarea pe poteca de Animale. Luam o gustare, pregatim echipamentul si plecam catre perete.
Urcusul nu dureaza prea mult dar e sustinut. Ne oprim la traseul Vinatorilor(5A) acum e redenumit in Muchia Caprioarei cu grad 4B si 6 lungimi de coarda. Hotarim sa plecam fiecare cu rucsacul lui. Eu mi-am pus jacheta si ghetele intr-un rucsac de 80L! Si pornesc in sus. Am constatat ca nu se mai zareste scrisul cu vopsea de la baza. Poate-i mai bine.
LC 1 din traseul muchia Caprioarei
Prima lungime iese repede in creasta matematica, are destule pitoane, eu mai montez un friend pt exercitiu si moral si dupa aproape 30m regrupez pe o platforma larga.
miscare
Lungimea 2 continua matematic pe muchie, are sufieciente cuie si dupa vreo 25-30 se regrupeaza ceva mai incomod. Preiau fiarele si plec repede. Cerul s-a inorat si e de ploaie! Brrr. Oricum avem 2 corzi la noi si ne putem retrage. Pe LC2 au fost la un moment dat 2 pitoane parind a fi o regrupare intermediara, dar mai incomoda.
regrupare
Lungimea 3 are vreo 2 pitoane si urmeaza creasta in trepte cale de cca 30m. Nici nu e nevoie de alte asigurari. Merg repede cu ochii pe cer! Cad citeva picaturi si tuna infundat pe dearte. Nu avem timp de poze.
Lungimea 4 seamana cu LC3 si dupa inca 25-30m sosim sub lungimea cheie a traseului. Nu avem timp de odihna, cad altte picaturi.
Lungimea 5 Sint destul de stresat si nu ma pot concentra sa fac pasajul la liber. Contra timp...nu am scarite.
lungimea 5, mai tehnica sub tensiunea picaturilor
Dupa spit, in fisura imi obosesc antebratele. Picioarele nu gasesc prize. Incerc sa ma odihnesc, sa trec cu un friend, sa fac o bucla de picior. Cerul ramine inorat. Respir si depasesc pasajul. Asa trebuia sa fac de la inceput !
Deasupra fisurii mai sint vreo 2 pitoane pina in regrupare. Vine si Dan destul de consumat dar totusi cu chef de poza pe un tanc expus.
Nu ne-a disparut zimbetul Ura!
LC 6
Lungimea 6 urca citiva metri drept, traverseaza stinga peste o muchie ascutita si apoi pe un teren tot mai usor presarat cu pitoane conduce dupa 30m sus la padure, la ora 16.
la finalul Traseului Caprioara
Intre timp am zarit si iesirea din hornul Iepurasului. Abia astept ziua de miine! Ne energizam, stringem bagajul si coborim. Hm, nu-i prea placuta panta.
Mielul cel Blind ora 17
Trecem pe la baza peretelui si vedem echipa lui Ceapone(totpedrum.blogspot) in Mielul cel Blind.
Revenim la tabara, stringem niste lemne de foc dar pe care eu le folosesc la construirea unui gard in jurul cortului. Perechea de la celalalt cort a plecat intre timp si sintem singuri acum.
Sintem destul de obositi.Si ne relaxam...paradisul!
heaven
Si din pacate izvorul din zona e secat si luam apa de linga stina.
Cade noaptea inseninata. Pe la ora 23 aud fosnete in padure. Cineva, ceva alearga acolo. Dupa grohait sint mistreti! Dau un fluier si se potolesc. Noaptea continui sa dorm iepureste. Ne trezim pe rind, cu ceva cosmar si batem in cort, fluieram, urlam. Cred ca-s in capul nostrul acei mistreti. 3 MAI 2013, VINERI
5:20 alarma mobilului suna, dau de citeva ori aminare. Oboseala din ziua precedenta si lipsa antrenamentului precum si confortul cortului ne mai retin. Eu am avut decit o foaie subtire de sac de bivuac, dar a fost ok, 10*C dimineata e prea bine!
Mincam si plecam iar spre peretele Animalelor. Hotarim sa lasam la baza rucsacul meu cu semicoarda si ceva haine. Azi e mult mai cald si soarele deja bate in stinca.
Iepurasul 5A
Intram in traseul Iepurasul, grad 5A, batut in 1975. Este 9:35 cind inca ne echipam la baza muchiei.
Plec, asigur anevoios in primul piton si continui. Zonele cu iarba si pamint sint enervante si periculoase. Si spre disperarea mea nu vad alt piton.
LC 1, Muchia Iepurasului
Pfff, gata, asigur tocmai cind Dan dorea sa-mi spuna ca n-am sanse daca pic. Continui spre baza traverseului dar cum sa plec fara asigurare? Caut o fisura si plantez un piton ucrainian. Sper macar sa ma infrineze daca alunec pe aici. Las si ciocanul in carabiniera intrucit avem doar unul. Pornesc sfios pe traversare, asigur la alte cuie si intru in hornul vertical, pasajul cheie al lungimii. Aiurea rau aici, pamintul de sub picioare si iarba inca uscata nu permit o inaintare lesnicioasa. Partea finala e si mai aiurea, trepte de pamint instabil. Stau cit mai cracanat in ramonaj cautind asperitati. Ura, regrupez extenuat!
Am o sete mare in mine si inima imi bate inca tare!
Urmeaza si Dan care incearca sa scoata pitonul meu. Decidem sa-l lasam acolo(15 lei bucata cumparat de la Galati) dar imi pare rau de locul amplasat, cam mascat in iarba.
11:15 Dan soseste in R1. Eu sint topit, din cauza caldurii papucii ma string si ma rod. Stam incomod intre musuroaie de furnici si sopirle! Stiu ca urmeaza o lungime curata de stinca, usoara dupa unii dar sint stresat.
LC 2
Vedem cam greu primul piton...plec, fac niste smecherii de asigurare in cordelina, asigur.
LC 2 Iepuras
Ajung usurel si la alte pitoane pe linia crestei, dar soarele si stresul avut dinainte ma blocheaza. Incerc de 2 ori pasajul si finalmente renunt!(12:15). Asa-i in alpinism, nu mereu poti urca ce doresti. Oricum e prea cald si nu-i niciun nor.
Sintem salutati de echipa lui Ceapone ce va urca in Pantera Roz. Sint supus unor manevre dificile pina in regrupare, coarda refuza sa vina asa ca impovizez niste trepte din cordelina pina detensionez coarda.
Apoi Dan rapeleaza pe un singur fir pe coarda de 50m iar eu voi mai face un punct de regrupat mai jos.
Sint fericit ca scap de papucei si ca simt pamint solid sub talpi. Ce senzatie, cita usurare. Tragem de sfoara si studiem Lupul, mai greu dar se pare mai bine pitonat, cu pasi de 6.
intrare in Lupul cel Rau
Cind soarele batea direct in Poiana Inului sosim si noi la cort si nu stim cum sa ne refugiem mai repede in padure la hamac.
privind spre Bucsoiul si zapada ramasa
Si intre timp apare si o capusa nazdravana. Uf. Si uffff ce gust amar am fiindca am renuntat acolo sus. Dar eu nu ma impac cu soarele.
Seara ne defatam la un foc si incercam sa ne odihnim mai devreme. Ne vom trezi devreme pentru Lup. 4 MAI 2013, SIMBATA
6 ies din cort si aprind aragazul pentru ceaiuri. Cerul e inorat. Si studiem prognoza de pe internet, hm, ploi intre 9-11 si mai spre amiaza. Asa va fi?
Mincam, pregatim echipamentul si pe la 8 incep picaturile. Si dupa un mic dejun copios nu avem alta alternativa decit sa ne punem la somn. Picura marunt dar inca ar fi timp sa urcam ceva in Chei.
11 stringem tabara si coborim. Soarele ne face cu ochiul. Pe vale sint multe corturi si masini si din pacate nicio pubela de gunoi desi s-au amenajat foisoare, scene si un gazon plat.
bolovanul prostului
E destul trafic in zona si pina ne echipam se linisteste putin zona de la piciorul Santinelei.
la R1 din Santinela
Cerul s-a inorat iar dar vom incerca sa urcam in Creasta Generalului.
nu arat muschii ci preluam buclele
Prima lungime de 40m o fac din 2 bucati cu regrupare intermediara in mijlocul "peretelui" din pricina ca nu am decit 9 bucle iar coarda s-ar freca.
lungimea 2
Prima lungime conduce la un cablu gen via-ferrata ce incinge muntele.
Picura si ii dam de zor la trasul sforii. Si ne hotarim sa coborim pe linga cablu spre dreapta inapoi in sosea.
Surplombele
Stringem bagajele si la 4PM plecam spre Poiana Secuilor pe o ploaie marunta. Tot e bine!
Intre timp a aparut noroiul de suprafata si noi ne orientam fortele catre marsul spre Predeal. Bucegii au caciula insa uneori distingem vaile nordice. Reusim sa ajungem la timp inapoi in statia cailor furate romane si spunem la revedere acestei zone.
Mintea mea deja coace o noua revenire pe acest tarim, pentru a repara greseala si a urca intreg traseul pe care l-am urcat secund in 2011(vezi aici)
La miezul noptii, prin Ploiesti, trecind pe linga mai multe biserici, lumea venea sa-si ia foc pentru luminari. Era Pastele evreilor si ortodocsii ieseau in numar mare blocind chiar si strada. Of, of, de ce n-ati iesit asa si la votare? Va era greu? Au fost 14 ore in care puteati merge sa stampilati si sa va decideti viitorul.
24 mai 2011, marti
Eram deja la Predeal fiindca fusesem cu o pereche tinara la catarat in Postavaru(vezi aici: http://hikerph.blogspot.com/2011/06/catarare-in-muchia-cheiipostavar-cu.html)
Dupa citeva ore petrecute in gara Predeal, inghetat, hotarasc sa plec pe la ora 4 AM spre Trei Brazi. in cartierul asta s-au construit muulte vile si acum citeva sint puse la vinzare. Imi amintesc ca ani de-a rindul veneam cu cortul la Cabana Vinatorul. Acum sint vile aici. Pe la ora 6, linga un izvor, poposesc si fac niste paste fainoase. Of, ce bine e sa maninci ceva cald.
dimineata insorita la Trei Brazi
7:00 Poiana Secuilor, dorm 15min pe o banca. Soarele incepe sa ma incalzeasca. E placut...Ma trezesc si plec spre Cheile Risnoavei pe triunghi galben. Intilnesc multe urme de tractoare si taff-uri. E groaznic cit se taie.
8:00 sosesc la drumul din Chei si pina ajunge si Paciu ma culc iar pe o banca. E pustiu la ora asta matinala. Imi doresc mult soare...de ce am luat 2 corzi si cort? Mai bine luam sacul de dormit.
9:00 dupa aproape 6 luni ma regasesc cu Paciu. Vrea sa cataram in Cheile Risnoavei si sa renuntam la Panseluta. Ok, nu ma deranjeaza, eu oricum nu sint bun de cap de coarda pe oboseala asta. Lasam bagajele la baza traseelor din chei si pornim in Pintenul Magarului.
Paciu intra cap in papuci. Traseul de 40m, grad 3A, are numeroase pitoane incercuite cu rosu. In partea de jos are citeva trepte de vegetatie apoi urmareste creasta. Se trece pe la o regrupare intermediara(incomoda) si se iese in virful Pintenului, la cablurile de via-ferrata.
Dar surpriza...cind Paciu soseste in top, se porneste o ploaie. Comenzile dintre noi nu se mai aud. Semnal la celular nu avem asa ca urlu si plec in bocanci. Stinca e deja uda si traseul imi pare greu. La fel si rucsacul, o banana(mica) speologica in care deja am pus o gramada de echipament. Pina ajung in Pinten iese soarele, acum sa nu va ginditi ca mi-a luat o vesnicie, doar ca pe munte vremea e tare variabila.
Imagine din Pintenul Magarului
Facem o pauza sa admiram drumul din chei si tiroliana. Si evident ceva tutun pt Paciu.
in topul din Pinten
Interesant poligon de antrenament mai au si vinatorii de munte...si ei urca pe aici in bocanci, traverseaza haul pe tiroliana si asta chiar iarna. Facem si noi stinga si coborim pe dupa un cablu, apoi pe o poteca ingusta si iesim la drumul din chei. Incepe iar ploaia si mai stam la copertine. Gata cu traseele noastre, sint ude. Mai tirziu mergem pina la Bolovanul Prostului sperind ca daca ploaia se va opri vom catara la bocanci o mansa usoara pe stinca umeda.
Si tot ploua si tuna si ma intorc de deasupra Bolovanului. Stam sub surplomba si abandonam catararea. Paciu se hotaraste sa plece acasa la Bv. Sint invitat si eu insa am plecat de acasa sa stau in natura, sa respir aer curat si sa ma obisnuiesc cu viata la cort. In fine, noaptea dorm in frunizs sub o surplomba. Si oricum ploaia s-a oprit destul de repede dupa plecarea lui Paciu.
De la ora 16 la 19 dorm apoi gatesc ceva mincare si iar ma culc pe la 10 seara. La miezul noptii aud camioanele cu lemne. Toata ziua au taiat iar acum transporta bustenii, interesant.
Sint vizitat de tot felul de lighioane: limax, melci, paienjeni, capuse, etc...sint in natura.
25 mai 2011, miercuri
9:00 Paciu soseste in Chei, adun repede bagajul si plecam in Poiana Inului. Azi vrea sa urcam in Caprioara. Eu mi-am revenit si planul e sa incercam sa facem cap-schimbat. Luam cu noi o semicoarda(pentru vreo retragere fortata), vreo 6 cuie, ciocan, frienduri, 14 expresuri, scarite, anouri.
In Poiana Inului
10:00 urcam pe pasunea din Poiana Inului. Iarba e inca umeda de la ploaia de ieri asa ca bocancii se umezesc repede. Prindem repede vilcelul si nu fortam ritmul. Va fi un urcus sustinut pina la baza traseului nostru. Urc si nu ma gindesc cine va fi primul in traseu sau ce dificultati vor fi. Paciu a mai urcat secund in Caprioara insa prin 2005. Iesim din vilcel, facem dreapta si ne apropiem de pereti.
startul in Caprioara: prin dreapta tavanului
11:00 sosim la baza Caprioarei, adica la degetele ei si ne echipam. Vad ca Paciu nu zice nimic de cap de coarda asa ca ii spun ca intru eu pe prima lungime. Ma impodobeste cu toate materialele iar el va veni cu rucsacul destul de greu(semicoarda, apa, ghete, haine, dulciuri).
11:30 plec cap de coarda in Caprioara(fosta Muchia Vulturilor 5A). Traseul are 6 lungimi de cite 40m, grad 4B, 5 impus cu A0. Asigur la un piton nu departe de la plecare apoi la iesire in creasta fixez un friend si atac un pasaj. Urmatorul piton se afla la 1m deasupra mea dar sint pe cale sa renunt. Paciu imi striga de jos. Nu-mi place pasajul, si am in gind sa descatar. M-am blocat pt scurt timp...dar asta pt ca am plecat grabit fara sa studiez prizele. Pai nu se procedeaza asa. Vreau sa fiu lasat in pace, imi gasesc repede alte prize si asigur la cui. Mai departe dificultatile scad, per total cred ca am gasit vreo 5-6 cuie. Intre timp norii se string pe Muchia Cheii. Vom vedea. Regrupaaaat! Hai, Paciule!
Regruparea 1(cca 12:15)
lungimea 2
Paciu a trecut in alt fel pasajul in care m-am blocat. Stam in regrupare sa vedem ce facem cu ploaia. Paciu baga tutun. Nu e foarte cald dar sintem presati de ploaie.
Pe la 12:30 ma echipez de lungimea 2. Daca ploua ne dam jos...
Hai ca ne-a lasat sa ajungem la gleznele Caprioarei. E cam dura cu noi astia tinerei. Incerc pe tot parcursul sa asigur si sa filez ca la carte. Desi terenul imi pare usor, respect cit pot de mult teoria lui Paciu.
Acolo unde coarda freaca de stinca sau ar face un zig-zag pun 2 expresuri inlantuite. Oricum avem destul echipament. Sint si eu curios de limitele mele...
Citisem citeva relatari despre Caprioara si am inteles ca e un traseu usor. Hm, usor pentru ei...Pentru mine voi vedea. In toamna trecuta aveam de gind sa urc pe aici cu Dan Oancea dupa ce urcasem Panseluta. Poate nu eram pregatit atunci...
Lungimea 2 are si ea un scurt pasaj mai tare apoi destul de usurel. Pai, sigur, Caprioara e sireata. Fiecare lungime te supune la o proba de lucru. Ne apropiem de "sholduri" si nimic nu e usor!
Regruparea 2, comoda pt 2 persoane! cca 13:30
Regrupaaat!
lungimea 3 vazuta din R2
Trasul restului de sfoara si amenajarea platformei dureaza citeva minute. Nu am emotii deloc, chiar imi place. Si sint curios cum va fi mai sus. Ma bazez ca avem 2 sfori si cuie destule dar nu mi-as dori sa ne ude pe aici sau sa tune/fulgere pe crestulita asta.
Il vad pe Paciu fara chef de a urca cap! E si normal cind te cateri cu o banana speologica si grea. Asa ca ii dau in sus.
Lungimea 3 este usoara, parca am gasit 1 cui. Este o creasta mai cazuta cu multe trepte. Parca am mai asigurat la un colt cu un anou, dar nu era necesar. Nu strica o asigurare in plus pt cei 30-35m. Ploaia ne ocoleste, cred ca ploua rau pe Clabucet si Azuga. Undeva stiu ca era un piton cam prea sus si a trebuit sa arunc un anou dupa cui pt a asigura.
Diseara va veni si Alex(20ani) si miine vom incerca Iepurasul.
Daca Paciu mi-ar fi zis sa renuntam cred ca eram primul cu miinile pe sus. Cel mai mult imi era teama de ploaie...
Lungimea 4 este si ea lejera, cu citeva cuie. Se simte presiunea Caprioarei. Ne apropiem de pieptul ei si ploaia incepe. Il chem repede si pe Paciu si scoatem din rucsac hainele de ploaie.
R4 linga pieptul Caprioarei, cca 15:00
Mincam cite ceva si bem apa sa usuram bagajul. Ma descalt si pun papucii sub haine. Ce atmosfera apasatoare. Gindesc ca nu ar fi prea rea o retragere de aici. Mai stam sa vedem evolutia vremii.
Paciu imi arata linia cuielor in pasajul tare
In dreapta se afla un horn si apoi muchia Iepurasului. Am tot felul de idei in cap, cum sa ocolim lungimea 5(cea tehnica) sa ne bagam in horn sau Iepure...
lungimea 5, cea mai tare
Ploaia se opreste(15:30), dezbracam hanoracele si pornesc in pasajul cheie al traseului. Am o scarita si frienduri, este si un spit pe acolo si teoretic ar trebui sa trec pasajul. Nu am mai folosit scarita asa ca nu ma bazez prea mult pe ea. Asigur repede in cuiele existente, Paciu stringe coarda, ma avint in sus si fixez un friend mare in fisura. In gluma ma intreaba ce gasesc in fidura: ceasuri, portofele, medalioane, etc. Ideea de a urca fara scarita e spulberata de revenirea iminenta a ploii. Asa ca, ma conformez si trec la artificial. Pun scarita in spit apoi mai sus in friend. Ma ingrijoreaza faptul ca friendul ar putea ramine intepenit sub greutatea mea...Asigur putin mai sus si ies iar in creasta. E foarte aerian, Paciu ma avertizase sa nu ma uit in jos in acel pasaj. Oricum nu am avut timp, poate data viitoare. Dupa citiva metri, timp in care coarda merge mai greu, asigur la un piton cu inel si la un colt mare cu un anou de vreo 2m. Desi avem doar 20m distanta intre noi nu ne auzim. Ciudat rau...Si intirzie mult in pasaj, cred eu ca la recuperarea friendului. Ce bine era daca avea ciocanul la el. Dar e la mine. Nu as vrea sa-mi las mobilele aici.
regruparea 5, dupa lungimea tehnica, 5 seara
Dupa lupte seculare, soseste si Paciu istovit...Sincer, pasajul merita inca 1 cui undeva prin fisura larga. De la regruparea noastra(intr-o strunga) vedem hornul final al Iepurasului.
hornul din Iepuras
Imediat mai sus, pe o treapta vad 2 cuie care trebuiau sa fie regruparea...nu-i nimic, raminem aici in strunga e mai comod. Ne odihnim, de fapt eu nu am nevoie...am vazut ca si ultima lungime are un scurt pasaj. nu vreau sa zic gata am facut traseul pina ce nu ajungem sus la padure. Dar cit poate fi de greu?
Lungimea 6 e frumoasa cu destule cuie si dupa circa 35m iese la padure. Acolo merg la un copac zdravan si asigur. Ma cam incurc in coarda dar reusesc sa-mi chem secundul. Ia-m depasit buzele si ochii. Frumos, mi-ai placut Capritzo.
Final de Caprioara
Ora 18, ne felicitam si stringem fiarele si sfoara. Alex e pe drum, deci traseul de miine e aranjat. Vom avea parte de adrenalina si miine. Doar vremea sa fie uscata! Ma simt in stare sa mai fac un traseu(Panseluta de ex)
Poiana Inului vazuta din Muchia Cheii
si filmul din traseul nostru de azi:
Retragerea spre Poiana Inului se executa pe o poteca firava si abrupta prin dreapta(in directia releului din Postavar). Pe la 8 seara ne gasim cu Alex. Montam cortul, aducem apa, mincam si stam la povesti.
Atentie ca au revenit musculitele care pisca rau. Anul trecut prin iunie era invazie...
Cina
Noaptea in cort se face cald si nu am nevoie de sac de dormit. Imi e deajuns sacul de bivuac. Tin frontala deschisa toata noaptea ca sa-i semnalizez ursului unde sintem si sa nu se-mpiedice de cortul meu. :))
26 mai 2011, joi
6:00 incep alarmele sa sune. Alex vrea sa sara din cort insa il mai retin. Nu e bine sa te trezesti brusc din pat. Asa ca mai stam vreo 10 minute. Ies sa fac ceaiul cu menta proaspata. Paciu e tare obosit si tragem mereu de el sa-l trezim...Pina la urma il mai lasam sa motzaie pina la 7:20. Vremea e inorata, adica sintem invaluiti in ceata.
Asa e la munte, nu putem avea mereu senin. Si poate ca e mai bine asa.
inca o dimineata in drum spre Peretele Animalelor
Iepurasul,5A, 4 A0 (6), 6 lc
Plecam pe la 8:30. Tinta de azi va fi Muchia Iepurasului. Am ceva emotii fiindca ieri am vazut-o de aproape,in Caprioara.
Arata mult mai subtire si mai abrupta. Dar e o vorba ca nu stii cit de dificila va fi escalada pina nu te freci cu nasul de stinca.
Sint pentru a 3a oara din saptamina asta pe acest vilcel ce conduce la baza peretilor. Stiu ca in 3 oameni va dura mai mult, dar noi avem toata ziua la dispozitie.
Alex a vorbit cu un prieten de la centrul meteo si a aflat ca nu va ploua. Momentan toti peretii sint in ceata groasa. Pai e normal daca ieri a dat citeva bure de ploaie.
Paciu a mai fost in urma cu vreo 5 ani in acest traseu, dar secund. Stim ca prima lungime va fi cu multa iarba si pamint iar capul va trebui sa aive un psihic bun. E bine ca primul piton il vedem de jos. O sageata cu vopsea ne indica directia spre primul piton.
Alex pleaca primul si lungimea asta ne maninca mult timp. Mai sus de primul piton fixeaza un friend mediu si apoi se angajeaza pe niste trepte inguste si instabile de pamint, iarba si stinca.
Mai sus, se asigura la inca un piton apoi se traverseaza usor spre stinga. Gasim alte pitoane si sosim la marginea hornului(partea stinga). Aici va fi pasul dificil al lungimii. Un picior trebuie sa caute aderenta pe peretele hornului pamintos si cu iarba.
Alex trece pe linga 1-2 pitoane pe care nu le vede. Intr-o spartura a peretelui din stinga cineva a pus o cordelina pt asigurare. Ce idee buna, pt urmatoarele ascensiuni. Finalmente, Alex ajunge la un balcon suspendat unde asigura la vreo 3 pitoane.
Urmeaza Paciu, secundul doi. El trebuie sa puna a doua coarda in buclele din traseu.
Dupa citeva minute pornesc si eu si inchei plutonul. Scot usor friendul, insa lungimea nu o prea agreez, fiind si cu rucsacul. Acum, fiind in 3 avem doi rucsaci. In horn vad mai multe cuie. Sint fortat sa ma tin de iarba si copacelul existent.
in regruparea 1, balconul cu iarba
In regrupare e destul loc, doar ca Alex(capul) sta putin mai sus. Paciu vrea sa renunte la traseu fiindca se resimte dupa ziua de ieri, din Caprioara, de cind a scos friendul din lungimea tehnica. Insist ca el sa continue si nu as vrea sa continuam fara el. Dar asta e...in 3 persoane din care unul merge "shontic" vom pierde mult timp. Vremea incepe sa se lumineze si sintem nevoiti sa-l lasam salam pe Paciu. Ii dam o coarda si noi mergem doar cu una. Pitoanele ramin in rucsacul lui. Speram sa nu ne retragem.
LC 2, 20m
Lungimea doi este mai scurta si dupa parerea lui Paciu este mai usoara. Nu pare deloc usoara. Alex isi gaseste mai greu prizele si nestiind linia traseului e destul de greu. Nu e bine sa ajungi intr-o zona spalata mai ales cind ai sub tine citiva metri si doar o asigurare. Se vede si in imaginea de sus. Se mentine creasta.care mai sus devine mai cazuta si cu pietricele.
Regruparea este mult mai aeriana si cu rucsacul in spate am ceva emotii. Treaba a fost ca am urcat mecanic si cit s-a putut de repede. La munte nu stii cu evolueaza vremea.
Sincer, cu rucsac in spate si prima data pe aici nu mi place lungimea.
Urmeaza o pauza pentru tutun. Alex chiar daca nu are coechipier cu astfel de obiceiuri nu uita sa inhaleze doza de tutun necesara fiecarei lungimi.
Lungimea 3 are tot vreo 20m. Din descrieri lungimea este tot usoara...grad 4. Ne-am convins ca nu e adevarat. Se urmeaza creasta, ingusta, aeriana, cu ceva pietricele si pitonata slabut. Fisuri pt frienduri nu gasim, si nici colturi. Regruparea este la fel de ingusta, dar ne-am obisnuit. Sintem intr-un traseu de alpinism nu intr-o poteca nemarcata.
Muchia Caprioarei parcursa cu o zi inainte
Lungimea 4
Zarim regrupari din Caprioara sau din Lupul cel Rau. Alex e tentat de Lup. Am o schita la mine dar sigur ramine pentru alta ocazie. Continuam fara sa ne grabim prea tare.
Adica, regruparile le respectam si le cinstim cu pauze lungi.
In unele regrupari sint nevoit sa incalec creasta ca sa pot sta mai comod, in fund.
Lingimea 4 se anunta a fi una tare dupa spusele lui Paciu sau din descrieri. Din regrupare se urca cam 1m dupa care se traverseaza la dreapta muchia spalata. Pe fata opusa se asigura la un piton si se face un mic pendul(eu asa am facut) si am prins o serie de fisuri adinci si mari si trepte de stinca si iarba. Intilnim alte pitoane, urcam drept in sus si iesim iar in creasta unde regrupam intr-un loc destul de comod pt 2 persoane.
Mie mi-a placut lungimea, dar a fost mai greu la trecerea peste creasta. Deh, rucsacul imi strica echilibrul si a trebuit sa fac niste pasi mici la aderenta. Oricum, o lungime parfum fata de primele.
Regruparea 4 dupa lungimea "tehnica"(dupa unii)
Se pare ca am terminat dificultatile majore ale traseului. Mai avem o lungime pe o brina si apoi putem iesi prin Caprioara(ultima lungime). Conform schitei este o lungime mai scurta si inierbata. E vorba de o creasta cazuta si inierbata, foarte lejera, cu un arbust la care Alex asigura. Eu gasesc si pitonul, dar e prea tirziu sa mai punem vreo bucla. Terenul e usor. Pe stinga e Caprioara cu lungimea 5, cea tehnica dar care nu se vede fiind pe fata opusa. Acum vad citeva pitoane, se pare ca e o linie a lui Enache. Oricum intre Iepuras si Caprioara e un horn inierbat si lejer.
regruparea 5 pe o brina
Sosim la o brina unde asiguram la 2 cuie existente. Este chiar cea mai confortabila regrupare. Dimineata vorbisem la telefon cu Ciprian Teodorescu si-mi recomandase sa incercam hornul din Iepuras fiind cu suficiente cuie.
Hornul final(stinga) si fisura dificila(dreapta)
La ora 18 ii dam startul pe hornul final. Avem un piton cu inel exact la baza lui. Cred ca acest inel serveste la rapelul pentru alpinistii ce vor sa faca fisura de deasupra unui pom mare.
Revenind la horn: Alex monteaza un friend in peretele sting, urca apoi greu pina la alte 2 pitoane(unul e subtire, indoit si se misca) si e nevoit sa faca dreapta. Hornul e spintecat la jumate de o lama verticala cu roca friabila si cu proeminente taioase. Asadar ducem o lupta pentru a trece pe peretele drept unde aflam alt piton. Depasirea pasajului trimite corpul in afara stincii, pasul fiind usor surplombat. Efectuind o miscare acrobatica cu picioarele in peretele sting si atenti sa nu dislocam vreo piatra ce ar putea sustine cumva o alta stinca, asiguram la alt cui din stinga. Treptat dificultatile scad si iesim (pe hornul din stinga!) in traseul Muchia Caprioarei. Alex nestiind locurile si fiind mai mult oprit de frecarea corzii regrupeaza la un colt. Sintem la jumatea corzii de 50m si cred ca ne-ar ajunge sa finalizam traseul insa coarda se poate bloca cu usurinta.
Plec si eu pe horn. Trecerea prin hornul ingust este si mai dificila cu rucsacul in spate. Nu am motive sa ma blochez pe ultima lungime. Am urcat pina aici cu rucsacul, voi fenta si hornul asta. Nu esti om daca nu treci cu teama pe sub bolovanii ce stau sa zboare. Sosesc in regruparea ad-hoc cu hanoracul cam sifonat si zgiriat si hotarim sa plec eu cap pe ultimii metri. Las rucsacul lui Alex si ma avint spre topul aflat in padure.
Alex iesind din traseu
Regrupez la un copac si trebuie sa trag vreo 35m de coarda. Nu-i nimic, asa se fac muschi! :)
Moldoveanul si valahul :)
Se apropie ora 8 seara, stringem echipamentul si-l sunam pe Paciu. Iese din cort, fluturam diverse obiecte dar nu reuseste sa ne vada. Doar noi pe el...La proxima ocazie luam un binoclu pentru cei care ramin la odihna la cort! Coborirea o efectuam destul de repede inspre Fata Inalta. Urmeaza o cina indestulatoare si o noapte placuta in cort.
Somnorosii
27 mai 2011, vineri
Creasta Generalului
Destul de tirziu reusim sa plecam si noi spre Cheile Risnoavei. Azi ridicam tabara si vom pleca catre casa. Dar mai e timp sa facem Creasta Generalului.
Vom urca in echipa de 3, cu Paciu cap de coarda.
Creasta Generalului sau Santinela Cheilor (sau Traseul nr 5) este un traseu celebru din zona, grad 3B cu 10 lungimi. De obicei se fac primele 3 lungimi, acestea find si cele mai pitonate. Pe urmatoarele panta scade insa roca e mai friabila.
Nu ne-am propus sa-l facem pe tot fiindca la mersul nostru ne-ar lua prea multe ore si nu doar 3 ceasuri care-i timpul recomandat pentru 2 membri antrenati.
regrupare 1 din Creasta Generalului
Paciu urca asadar primul si plaseaza suficiente bucle. Comunicarea cu el este slaba datorita riului care curge pe la baza. Sint nevoit sa ies in drum la acoperis si sa vad miscarile capului. Finalmente regrupeaza si se pregateste si Alex care urca cu inca o coarda(pentru mine). Coarda cu care voi fi legat are 41m si e posibil sa nu se ajunga. Nu ar fi bine...si posibil sa fie necesara o regrupare intermediara si eu sa plec concomitent cu secundul. Ca o masura de precautie leg capatul corzii de primul piton de jos si ies in sosea sa vad miscarile coechipierilor.
Coarda se ajunge, dar intinsa la maxim. Pentru a face nodul pe ham trebuie sa urc aproape 2m fata de plecare. Am in spate rucsacul speologic al lui Paciu, destul de incomod. Noroc ca nu avem mult de catarat iar terenul nu e dificil. Adun repede buclele si ma vad sosind in regrupare, la soare. Pitoanele sint incercuite cu rosu, insa sint si citeva pete rosii si fara pitoane! De asta imi era teama in general sa intru in acest traseu. In urma mea vin alti doi baieti in traseu.
Regruparea e pe o brina larga, prevazuta cu cablul de via-ferrata. Se sta foarte comod. Mie mi-a pierit cheful sa urc in 3, mai ales ca intre noi comunicarea e slaba. Paciu a obosit la filat 90m asa ca nu mai doreste sa fie cap. Analizind ca noi pierdem mult timp in echipa de 3 renuntam la continuarea crestei. Vad ca lungimea urmatoare este usoara, poate doar cu un pas de 5 care nu cred ca e prea tare avind in vedere ca vinatorii de munte urca la bocanci pe aici. Ne retragem din soarele ucigator pe cablul din dreapta pe sub Traseul Jgheabului(Cezar Manea 4B) si inca unul nou batut(Crida VI+). Punem zelbul pe cablu si coborim spre baza peretilor. Trecem pe la o grota imensa si pe la indicatorul de via-ferrata.
Apoi luam bagajele si mergem la Bolovanul Prostului, Paciu si Alex sa mai faca miscare acolo iar eu sa plec spre Poiana Secuilor.
Poiana Secuilor invadata de papadii
Drumul forestier spre Secui a fost pietruit. Totusi mai exista si noroi fiindca exploatare nu s-a terminat. Constat ca se taie chiar de linga Cabana Secuilor. Ar fi fost mai usor ca bustenii sa fie furati pe drumul spre Trei brazi-Predeal. Dar e mult mai usor de trecut camioanele prin Risnov....
vaile nordice ale Bucegilor
Este soare si prea cald. Nu-mi place...si au aparut multe gratare si masini, si ATV-uri si enduristi, si praf si poluare. Asa e turismul motorizat.
Traseul tinta: vf Postavaru 1799m, din V Timisului. Ne trezim pe la 7 si fiind o zi frumoasa aminam plecarea pina la 9:30.
