Luni 3 octombrie 2016
Plecam pentru citeva zile sa facem catarare. Vremea? Se anunta ploaie si chiar zapada. Hm
Oprim sa facem o incalzire la Cariera din Poiana Tapului.
Vremea pare stabila, punem ceva echipament pe noi si in sacose si urcam pieptis pina la trasee.
Stinca este perfecta, calcarul suficient de aderent si uscat. Urc in Dexter grad 6, ah ce placere ca pierd primul spit iar coechipierul Dan Oancea nu apuca sa comenteze ca eu am si asigurat la al doilea. Traseul este usor cu exceptia ultimilor metri unde trebuie sa faci miscari intinse ori sa te tragi in bucle si sa fii inalt. Recunosc ca in graba mea m-am atins de ultimele 2-3 spituri.............Asigur, revin salam lasind buclele in perete si urmeaza Dan sa urce in mansa.
Foarte distractiv. Intre timp soseste si un grup de tineri care urca in Joni Bravo. Noi ne hotarim sa continuam cu Didi din a carui intrare s-a desprins placa pe care scria denumirea traseului.
Aleg o intrare cu pasi mai grei si pina asigur la primul piton parca imi ia o vesnicie. Pasi draguti care te incurajeaza. Iesirea este la fel de tare ca in Dexter. Pina trec coarda prin asigurarea finala incepe ploaia asa ca hotarim sa culeg tot echipamentul de pe traseu. Stam la baza unui copac pina inceteaza ploaia.
Apoi dupa zvintarea stincii, propun sa reluam catararea. Urc mecanic in cap de coarda, mai mult ajutind-ma de spituri. In acest fel, reuseste si Dan sa faca traseul. Apoi stringem si coborim la masina.
Montam cortul in Valea Cerbului. Marti 4 octombrie 2016
ne trezim hotariti sa urcam la refugiul Costila. Mincam de graba, stringem cortul si plecam spre Caminul Alpin, dar....acolo incepe ploaia care ne retine pina la ora 9.
Prognoza arata ca azi vom avea si o fereastra uscata asa ca pornim cu ultimele picaturi. Dupa aroape 2 ore sintem in zona Vilcelului Pietros unde incepe grindina.
Ne echipam repede si plecam insa, spre bucuria noastra, ploaia se opreste definitiv!
Ajunsi la refugiu, ne echipam si pornesc cap de coarda in traseul Fisura Intrerupta, grad 4A
Ajuns la primul piton decid sa revin la baza stincii si sa imi pun ciorapii. Este prea frig pentru a catara direct in espadrile. Ultima data am urcat lungimea prin august cind mi s-a parut usor. Acum aderenta e scazuta.
Asigur piton dupa piton si fac repede traversarea spre regrupare. Se pregateste Dan care urca in mare parte la liber.
Ne inghesuim in regrupare si ma pregatesc pentru lungimea 2, visata din nov 2011.
Merg spre spituri dar mai sus incep niste pasi mai grei care cer o calculare a miscarilor si balans. Stau si fac calcule. Nu sint pregatit pt unele miscari. Calculez...si cind sa dea eroare, prind o priza si ma asigur in alt piton.
Urmeaza o traversare ascendenda diagonal stinga spre fisura finala. Nu imi vine sa cred...ceva din mine vrea sa renunte!
Aranjez coarda printr-un piton cu inel si cobor in regrupare. Sosim la platforma, dam rapel, stringem bagajul si coborim la Busteni.
Stim ca miercuri va fi ploaie si zapada prin Bucegi asa ca ne deplasam in Cheile Risnoavei. Miercuri 5 octombrie
Azi am in plan sa urcam Pintenul Magarului si Creasta Generalului dar pe la 8:30 incepe ploaia care se transforma pentru timp scurt in lapovita.
Fac o plimbare spre Poiana Inului sa admir padurea imbracata in straiele toamnei. Intre timp vin 2 baieti care scot mult echipament pentru ziua urmatoare cind vor avea un team building. Ploua tare, e frig iar planul nostru s-a naruit.
Plecam spre valea Prahovei iar in Pasul Risnoavei conducem pe ninsoare. Iarba e albita de primii fulgi. Veselie mare si aranjam ca vineri sa facem o bicicleala in Tara Luanei.
2 comentarii:
poza aia cu covrigul e geniala :))))
ar fi trebuit regizat putin si sa urc un covrig la un spit sau in regrupare
Trimiteți un comentariu