Duminica 10 MAI 2015
Daca pe 1 Mai nu am reusit mobilizarea, ei bine, acum am strins 6 suflete care vor sosi in Azuga pe la ora 9 dimineata.
Ziua de simbata a fost cu vreme calduroasa insa dimineata de duminica este mohorita. Pentru vreo 30min ploua! Ah, am nevoie de planul b.
Ora 9, ma gasesc cu prietenii(Vasile, Claudia si Andreea, Gabi Herea, Beatrice si Dana) si citeva minute fac instructajul. Impart bete de trekking si destainui cam ce vreau sa facem azi.
Pe acelasi traseu, Ciprian Teodorescu a intilnit ursoaica cu puii aproape de culmea Sorica. Si noi vom urca pe jos!
Mergem citeva sute de metri pe marginea DN1 spre Busteni si apoi urcam pe un drum de caruta spre niste poieni aflate in lateralul drumului.
Avem parte de o fereastra catre valea Prahovei si raminem uimiti de turla inalta a unei noi biserici. Ne incalzim si simtim nevoia unei pauze dar, promit prietenilor ca ne vom opri in 3minute la punctul de observatie, o piatra de incercare pentru fete!
Curaj!
Pornim mai departe iar dimineata se arata placuta, calduta si fara precipitatii!
Voinicii!
Uneori sintem supusi la sarituri de obstacole, dar sintem mari si ne plac provocarile.
Sosim la golul alpin de unde zarim Bucegii in nori.
Nu-i nimic, vegetatia de un verde crud precum si cele citeva picaturi de ploaie ne dau puteri sa continuam spre antena. Brindusele sint la finalul vietii lor insa au aparut altele iar in scurt timp orhideea salbatica va invada toata pasunea.
Avem parte de zapada si de momente vesele!
Testarea rezistentei in zapada! Nimeni nu mai indrazneste sa urmeze exemplul, ceilalti stau cuminti cu haine mai groase si cu gindul la sandvisurile aduse de acasa.
Eu deja ma visez pe aici cu bicicleta in ziua urmatoare...sa vedem!
Nu ratam vizionarea unui nou episod, cum se merge prin apa, pe apa, noroi, putin dans...ha, ha
Prindem energie si continuam spre Culmea Zamora.
Trecem peste marturiile iernii trecute si imi readuc aminte de turele din ianuarie cind mergeam cu rachetele si eram la tricou.
Prin ceata, burnita si vint reusim sa ne fotografiem pe un virfulet la jonctiunea cu Valea Doftanei.
Cit de aproape de cerul albastru, de linistea si aerul dorit dar timpul trece si trebuie luata decizia de a cobori desi unii ar prefera sa mai continuam pe culmea principala spre Sinaia-Comarnic.
Aici sus poti simti pacea si slava lui Dumnezeu! Eu asa cred si nu ma mai satur!
Oricum targetul a fost atins: ne-am obosit putin, ne-am relaxat, ne-am udat, ne-am innoroit, am ris, am mincat impreuna, am mers pe un traseu nou(nu si eu!).
Trecem pe linga cabana Zamora si odata cu padurea de fag intram in ceata. Urmam drumul principal pe marginea caruia sint busteni proaspat taiati si devin intristat. Acesta e inceputul sfirsitului.
Cautamm metode de a trece prin si peste noroi si intr-o curba prindem o poteca ce ne scoate la Poiana Tapului. Cit de placut e sa mergi in padure atunci cind incepe covorul verde peste maroniul frunzelor uscate! Ati ascultat vreodata fosnetul si pasii unui om calcind peste o etapa trecuta a padurii?
Atunci cind nu e galagie de la tractoare sau drujbe, chiar merita sa va opriti si sa lasati o persoana sa mearga peste frunze!
Da, apar zgomotele orasului, trenul si masinile...mai aproape de casa si de aceasta civilizatie. Nu imi place revenirea in acest mediu mai ales cind sint insotit de prieteni. Am tot ce-mi trebuie aici si acum! Mai vreau sa stau! Nu ma deranjati va rog! Daca acest copac are 80 de ani atunci si eu pot trai ca el!
Ne facem un prieten nou si testam papadiile.
Chiar trebuie sa coborim? Timpul zboara ca un nor
Iata si filmul excursiei
Ninge, vreme in incalzire...
unde mergem azi, 19 ian 2012?
Hm...parca as vrea o catarare pe stinca....nu ar fi mai bine sa schimbam sportul?
Hai la schi/snowboard...
Bine, hai sa-ti fac pe plac. La ce sa ma astept?
La cazaturi si vinatai. Super, dar nu sint nerabdator. Coechipier: Noam din Predeal
cerul se mai curata
Gata, dupa amiaza tirziu sintem la Sorica. Noam isi ia o placa si pornim spre pirtie. Eu sint cu claparii. Ma obisnuiesc destul de repede cu mersul. Merg direct pe pirtia incepatorilor sa vad ce (mai) cunosc.
E firesc sa iau cazaturi. Dar nu-i bai, mai primesc lectii de la ceilalti novici. Si asa invatam unii de la altii.
Lumea merge cu o banda 2 RON urcarea. Asta te scuteste cam 5 min de urcat un deal.
Sint si copii mici, unii fara bete de schi care imi cam dau lectii. Pfai!
Gata, m-am obisnuit ca la fiecare coborire sa iau o trinta. Fac repede viraj spre stinga dar la dreapta parca am lemn in loc de picior.
Noam pe placa
Ciudata situatie, cred ca sint prea incordat. Timpul trece, lumea dispare si de la 5:30 la 6 seara sint singur cu pirtie. E destul de intuneric dar observ ca nu mai cad. Aha...ce chestie frumoasa.
Cazacu din Sorica
Cred ca cel mai greu e sa urci in virful dealului. Dar nu ma las, mai vreau o cursa....Hai, asteapta-ma te rog!
E intuneric, ratrackurile se plimba pe unele pirtii si e cam pustiu. Plecam si noi....acum cind m-am indragostit de talpici.
Jumatatea lunii octombrie 2011 avem propusa o traversare Valea Prahovei-Baiului-Valea Doftanei-Muntii Grohotis-Valea Teleajenului. Echipa e formata din Emi, Ciprian Teodorescu, subsemnatul(Hiker) si Darky(catelusa labrador). Vremea se anunta acceptabila doar in prima zi urmind ca urmatoarea sa inceapa un cod de ninsori si ploi. Speram ca la inaltime sa nu ne ploua. Nu aveam sa stim ce ne asteapta :)).
Ciprian soseste in Ploiesti de seara pentru a reusi sa plecam cu primul tren de 4:20!
15 octombrie 2011
6:00 Azuga, este inca intuneric si a cazut bruma pe care o observam pe parbrize. Se fac ultimele cumparaturi si pornim in pas vioi spre baza pirtiei Sorica. Dupa 3 km adica pe la 7 dimineata ne pregatim sa urcam diferenta cea mai mare a zilei. Ultima data am urcat pe aici in 14 septembrie(vezi aici) cind a fost deosebit de cald. Acum urcam incet pe pamintul inghetat.
pe pirtia de schi Sorica
Ciprian alege sa urce pe linga padure iar eu, Emi si Darky pe centrul pirtiei. Lipsa antrenamentului dar si panta pronuntata ne obliga la scurte pauze si odata cu inaltimea simtim taria vintului si aerul tot mai rece.
la partea superioara a pirtiei
Avem parte de ceata si nu de un peisaj mirific catre abruptul Bucegilor.
Pirtia Sorica vazuta de sus
Miinile imi ingheata repede si nu am chef de prea multe poze. Ne imbracam, aruncam o privire spre Azuga si pornim catre Releul Sorica. Se aude ceva zgomot, semn ca se porneste instalatia. E ceata si cei ramasi acasa nu ne pot vedea pe webcam. Cautam un loc mai adapostit si mincam citiva biscuiti.
pe drumul alpin al Baiului spre Cazacu-Urechea
Atmosfera si fetele noastre sint triste. Vom vedea vreun peisaj? Ori numai ceata?
Zapada este bine inghetata asa ca planurile mele de a veni curind pe aici sint spulberate. Dar nu dupa mult timp zarim si virful Cazacu. Citeva secunde ceata se curata si prindem puteri noi. E bine!
Mergem pe drumul alpin si in mai putin de o ora de la releu gasim drumul spre Culmea Petru si Muntii Neamtului. Sintem la obirsia vaii Prislop, o vale lunga unde in iulie 2008, pe un versant am vazut un ursache.
Sosim la un izvoras. Are un debit scazut si planul meu de a poposi si a face un ceai aici cade.
sintem in Culmea Petru
Vara pe aici sa mergi singur sau neinarmat e un act de vitejie! Sint "turme" de dulai care pazesc turmele de ovine.
peisaj de toamna
Continuam pe sub culmi, cu vederi tot mai largi spre Muntii Grohotis, programati pentru a doua zi. Avem un ritm bun, drumul fiind in plan orizontal. Sintem cu gindul la o masa si pentru asta vrem sa cautam o stina.
stina Petru
Aproape de miezul zilei intram vreme de un ceas in stina Petru. In apropiere nu se gaseste apa dar noi folosim pentru ceaiuri bidonul de rezerva.
la un ceai
Pacat ca e frigulet si vint ca am fi stat afara sa ne saturam de peisaje. Padurea e deosebita, si nu se poate sa nu ii placa ochiului. Sintem oameni de munte si venim anual special sa savuram padurea.
Toamna
Zarim o scurtatura pe versantul nordic si continuam pe niste brine pina aproape de Saua Orjogoaia. Sint atent si cu mina pe camera foto pentru a "vina" vreo vietate salbatica: mistret, cerb, vulpe, urs. Sintem multi si galagiosi si ne evita.
Lacul Orjogoaia
Sosim in Saua Orjogoaia si privirea mea cauta un drum de masina. Exista o linie veche dar acum s-a transformat in sant adinc de 2 m ce trebuie ocolit. Nu avem prea mult timp ca eu sa memorez un off-road.
planul era sa coborim pe culmea Vaii Calde
Vintul incepe sa se simta tot mai bine si decidem sa coborim pe Culmea Orjogoaia. Linga lac sosesc citeva masini off-road. Hm, interesant...si ce pofta mi-a venit!
off-road
Ciprian merge sa vada de aproape stina Orjogoaia iar noi mai facem citeva poze.
Spre Piciorul Orjogoaia
Stiu ca din Busteni in Valea Doftanei peste Orjogoaia se fac vreo 7-8 ore. Acum sintem curiosi cit de bine/prost e marcat drumul si cit dureaza coborirea.
culoar in orjogoaia
Inca de la inceput vedem o tablita cu labuta de urs. Mi se pare amuzant plasarea unor astfel de semne. Bun, pai mai exista padure fara vietati salbatice? E regula sa fim atenti.
Si drumul coboara fara intrerupere si eu cu ochii dupa traseul de off-road. Si ne plictisim, si mai mincam si mai stam si ce drum lung mai e! Incepe sa se mai incalzeasca fiindca pierdem din inaltime. Offf, pe Piciorul Vaii Calde am fi coborit in 30minute. Nu-i nimic, e bine pe Orjogoaia fiindca eram prea curios sa vad drumul de jeepuri.
la copacul reper linga bifurcatia cu V Doftanei
Si pe la 5 dupa amiaza sosim in Valea Doftanei fiind la jumatatea distantei dintre satul Traisteni(4km) si Vadul lui Zeghe(4km). Facem stinga si mergem in amonte spre izvoarele Doftanei Prahovene. Si dupa citeva minute sosim la Izvoarele Eroilor, amenajate dar acum seci! Ne dam seama cit de jos sintem si cit avem de dat din bascheti. Incepe si fulguie. Trecem pe linga finete apoi lasam pe dreapta Valea Neagra pe unde vom urca miine dimineata. Curind poposim la izvorul cu debit bogat si umplu un bidon de 5 litri. Mai sus vedem drumul forestier Musita pe care am fi putut veni daca urmam Piciorul Vaii Calde! Inca 10minute si sosim la cabana unchiului meu. E aproape 6 seara si sintem pe drumuri pe 12 ore cu tot cu pauze. In urma cu o luna mi-a luat din Azuga la cabana cca 6 ore.
barbeque in plin viscol
Ninge tot mai puternic si ne intrebam fiecare in gind cum va fi a doua zi, pe unde vom continua. Pina dimineata se asterne un strat de aproape 3 degete grosime, insa nu si pe drum unde momentam e doar noroi.
16 octombrie 2011
Planul e sa plecam la 7 dimineata asa ca la 6 e trezirea. Ninge slab, e frig si mai viscoleste. Nu stiu de ce dureaza asa mult micul dejun si echiparea. Ne intindem sa facem curat si sa spalam vasele si pina ne hotarim incotro s-o luam se face 8AM.
echipa pe terasa cabanei
Iesim afara si ne decidem sa trecem inapoi peste Baiului. Nu cunoastem cite ore ne ia Grohotisul spre Crasna iar noi sintem obligati ca luni sa mergem la serviciuri.
zona pitoreasca cu altitudini de peste 1000m
Coborim vreo 5 minute si prindem Valea Musitei spre Pensiunea Iordache. Urcam incet si la fiecare bifurcatie importanta facem stinga pina ajungem in Valea Calda. O perioada de timp nu a mai nins si am vazut putin si soarele.
Valea Musitei
La finalul forestierului facem o scurta pauza. Vom urma culmea din dreapta incercind sa gasim marcajul forestier. Ninge si vintul e tot mai puternic iar zapada ajunge uneori spre glezne. Noi nu avem parazapezi ori bocanci de iarna dar diseara vom ajunge la trenuri. Panta abrupta ne obliga sa mergem incet ca sa evitam transpiratia. Ciprian e inainte si bate urme. Uneori se opreste si ne asteapta.
furtuna s-a dezlantuit
La golul alpin vintul e puternic si nu avem vreo protectie afara de costumele cu goretex. Deseori ne oprim pentru a nu ne dezechilibra vintul. E tot mai greu si singura solutie pentru continuare e sa mergem la stinga pe curbele de nivel. Stiu ca si pe timp uscat sa traversezi fata asta e periculoasa, grohotis instabil. Emi merge incet si pierdem timp pe traversare. Renuntam la brine si urcam iar spre creasta dar vintul e tot mai obraznic. Darky se impleticeste printre picioarele mele, se rostogoleste. E primul viscol, tremura dar e ciine labrador...venit din gerurile Peninsulei Labrador :))
Orjogoaia e acolo
Hotarim sa facem cale intoarsa. Ce prostie...mai aveam o ora pina in Orjogoaia. Coborim incet si atenti la panta accentuata. In adapostul padurii e alta atmosfera dar acolo sus domneste iarna si viscolul.
In scurt timp sosim si la capatul drumulul forestier pe V Calda. Ninge. Ne dorim sa gasim mai repede semnal la telefoane pentru a chema masina de la Ploiesti.
dejunul infriguratilor
Poposim la un saivan pentru a ne reface energiile. Inca sintem inghetati si nu zabovim prea mult. Drumul e banal si noroios. Seara la 6 sintem luati de tatal meu de la marginea satului Traisteni.
Iata ce a iesit cind nu am dat crezare unui cod de ploi, frig, ninsoare! E 4-a oara cind plec cu gindul sa traversez si Grohotisul si nu reusesc din diverse motive.
12 septembrie 2011, luni
Ma trezesc buimac si neodihnit la 6:50. Afara e lumina si e trafic pe sosea. Ptiu..am ratat trenul personal spre Azuga si sint nevoit sa plec pe jos. Noam doarme si hotarasc sa plec in tura mea.
7 AM parasesc Vila Vitalis de la marginea Predealului si continui cca 5 km spre Azuga.
Drumul National 1, luni dimineata
Profit de racoarea diminetii si mentin un ritm bun. Micul dejun il servesc la intrare in azuga linga izvorul soferilor. Urmeaza inca o zi cu cer senin sticla. Ma indrept spre Pirtia Sorica de unde voi incepe traseul meu spre V Doftanei.
Pina pe Urechea nu am nicio teama. Apoi as putea intilni turme si ciini periculosi. Voi vedea. Pornesc asadar la 8:35 de la baza pirtiei. In ultimele zile au fost spectacole fiind zilele orasului Azuga. Urc sustinut si fara pauze.
pe pirtia Sorica
Ceva ciudat ce imi atrage atentia sint citeva fire de cereale verzi, secara cred. Tot drumul am in spate Clabucetul Taurului si al Azugii.
9:30 sosesc in culme, la gol alpin.
spre releu la 9:40
Bucegiul ma fascineaza si imi aduc aminte ca in urma cu mai putin de 12 ore ma luptam cu jungla din Albisoara Turnurilor. Sint stresat ca nu am plecat mai devreme si ca tura mea "2 in 1" poate fi modificata. Esential e sa ajung la cabana unchiului din Valea Doftanei.
colaj spre Bucegi
Admir muntii din apropiere si ma bucur de liniste. Doar adierea vintului mai "strica" linistea. Urmez drumul alpin spre Urechea. Noam s-a trezit si ma suna: "esti nebun?! esti pe Sorica?". Interesant interogatoriu.
imagine spre Unghia si Muntii Neamtului
In stinga culmii si a drumului se afla odata un lacut, acum a ramas doar un gavan. Si iarba s-a uscat. Da, toamna isi intra in drepturi. Undeva in dreapta se zareste un jeep, este cel al Salvamontului. Continui in pas alergator, un jogging. In departare, deasupra bifurcatiei cu drumul forestier spre Neamtului este un cioban ce-si pazeste turma. In unele locuri iarba mare nu lasa sa se vada prea bine detaliile din jur.
in departare sint Bucegii
Ocolesc vf Urechea si cu atentie prind drumul alpin spre Neamtului. In prima curba gasesc 2 izvoare curate. Sincer ma asteptam sa fie secate in timpul verii. Apar primele probleme cu dulaii de la stina. Mai un "odir", un "na la oi", mai o fluieratura ori o injuratura cu o voce groasa reusesc sa trec de primii ciini.
Am la mine doar un capat de bat. S-ar putea sa ma coste si sa ma lupt cu asemenea exemplare inalte nu stiu cum va fi.
Curind ajung la o alta turma dar ciobanul il tine de zgarda pe cel mai periculos patruped.
11:50 Lacul Orjogoaia
Sosesc in zona Orjogoaia. In zona sint turme de vaci si alte izvoare. As fi fost interesat sa cobor si pe Valea Orjogoaia pe marcaj dar acum sint stine active si drumul m-ar lasa cu 4km mai la sud decit cabana unchiului. Cunosc zona intrucit am fost in aprilie 2010(vezi aici). Iau o pauza de 30min si apoi continui spre Muntii Neamtului unde observ ca ar fi o poteca destul de abrupta ce duce intr=un picior din apropiere.
lacul orjogoaia vazut dinspre culmea principala a Neamtului
Cu atentie sosesc pe un picior abrupt. Acum nu ma intereseaza sa fac si celelalte virfuri, Rusu, Unghia, Neamtu ori Paltinul.
cobor pe culmea din dreapta, la nord de Orjogoaia
Si aici e seceta mare, pamintul e uscat, la fel ca si atmosfera. Sosesc repede la nivelul padurii si urmez un marcaj forestier. La inceput "drumul" e bun pentru ca apoi panta sa se inaspreasca. Cu ajutorul crengilor imi mentin echilibrul. In partea dreapta aud un riu. Acolo vreau sa ma indrept. Pe vaile vecine se aud clinchete de oi.
Valea Calda, 12:45
In 30min ajung la un drum forestier in Valea calda. Sint urme de utilaje, anvelope abandonate. Ma racoresc putin si pornesc pe vale.
panou ce avertizeaza asupra unui parchet in lucru in V Musitei.
In scurt timp din stinga apare alt drum. Mai jos alte 2 drumuri. Pamintul este umed in unele locuri si treaba asta nu mi-o explic.Defrisarile sint in floare: utilaje, oameni, cabluri, funiculare! Misto treaba!
Ma intreb cind vor fi in floare si reimpaduririle!!!
in Valea Musitei, ora 14
Sosesc in zona de case si vile din preajma pensiunii Iordache, zona de referinta. Undeva mai jos gasesc gunoaie in padure. In scurt timp ies la DJ102I legatura Cimpina-Sacele, acum probabil doar de biciclete in zona Pasului Predelus.
Vadul lui Zeghe
14:20 Cabana unchiului de la Vadul lui Zeghe. Hotarasc sa renunt la continuarea traversarii in Grohotis. Deja e prea tirziu si nu-mi permit sa fac experiente fara sa stiu drumul.
la spalat de vase
Asa ca ma apuc de treaba.
paste, brinza, sos de rosii, ceapa si usturoi
Apoi de mincat...
poze de maimutareala
si de pozat cu diverse obiecte vechi: pusca, animale impaiate, obiecte taranesti
Banuiesc ca la 18-18:30 am un autobus asa ca pt cei 8km plec la 16:20.
In 15minute sosesc la un izvor de pe marginea drumului plin de praf. Mai jos se face bifurcatia cu Valea Neagra, Continui prin arsita, las Valea Orjogoaia cu marcajul spre Busteni si poposesc la 17:10 la cele 2 izvoare ale eroilor.
la Izvorul Eroilor
In Valea Seaca, fiind prea devreme, fac o baie la picioare. Aflu ca IRTA spre Cimpina este la 7 seara asa ca e timp destul.
gunoaie sub soseaua din Traisteni
In satul Traisteni a inceput depozitarea gunoaielor sub sosea intr-o zona abrupta. Domnule primar Mosor nu va autosesizati?! Abia au plecat voluntarii de la Viitor Plus si gata localnicii isi fac de cap???
Sint in statie...si astept autobuzul pina la 21:30...mi se acreste ca spre Ploiesti nu am curse iar ultimul tren e posibil sa-l pierd. Cursa Traisteni-Cimpina, cca 35km costa 9 lei...ma uimeste! In urma cu un an costa 7 ron.
22:15 Cimpina, alerg spre gara...traversez DN-ul si fac cu mina trenului meu. Gata, s-a dus!
Ce mult mi-as fi dorit o intirziere a trenului. In urma cu 1-2-3 ani trenul obisnuia sa intirzie 1-1h30.
Ma culc afara pe o banca desi nu-i prea cald sau confortabil.
Filmul zilei:
13 septembrie 2011, marti
cca 5:50 parasesc Cimpina cu trenul personal de Bucuresti...finalmente, uf
