Se afișează postările cu eticheta barajul paltinu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta barajul paltinu. Afișați toate postările

sâmbătă, 15 mai 2021

Traversare Muntii Neamtului 15 Mai 2021, 27km

 Plecam vineri 14 Mai dupa amiaza cu gindul de a inopta in masina in Bazinetul Vaii Negre. Pe drum sintem incetiniti sw 2 ploi torentiale, de necesitatile lui Darky dar si de drumul clasic prin Cimpina care se afla in reparatii, astfel  ca facem o bucla lunga pe la Fintina cu Ciresi, Muscel si Voila o sumedenie de curbe deloc pe gustul catelului nostru. Finalmente ne oprim in Lunca Doftanei si facem o scurta plimbare. Sintem toti bucurosi ca am iesit in natura.

La Barajul Paltinu 1971

Cerul pare sa se curete de nori aici sub Sotrile. Pina la Barajul Paltinul nu mai avem mult.


Odata ajunsi deasupra lacului coborim pina la lac insa o alta ploaie ne obliga sa alergam la unul din foisoaree contruite recent de unde admiram un curcubeu deosebit.

Dupa citeva minute ploaia se opreste astfel ca vom continua cu masina prin Traisteni si Tesila iar mai sus dupa un drum forestier de aproape 8km sosim la confluenta cu Musita. Din pacate nu putem ramine la Cabana Dascalu confluenta cu Valea Neagra intrucit nu avem semnal telefonic. Seara pe la ora 9 facem o scurta plimbare pina la Asezarea Vadul lui Zeghe. Dormim linga un stilp cu lumina.

Simbata dimineata 15 Mai 2021

Ne incalzim la un ceai si un mic dejun. Darky incepe sa ne pazeasca atunci cind trece o turma de oi cu citiva ciini.


Azi vrem sa urcam pe Musita si Valea Calda pentru a iesi aproape de Vf Rusu putin deasupra Lacului Orjogoaia si apoi sa facem toata culmea pina pe Paltinul si Saua Predelus.

Saltam bagajele si intram pe Drumul lui Iordache cu o usoara confuzie in alegerea drumului bun. Pensiunile sint inchise. Intram in zona forestiera unde mult material lemnos asteapta sa fie incarcat catre beneficiari.


Drumul prin padure este plictisitor, noroc ca frunzele inca nu au crescut suficient si mai vedem si noi pina in fundul padurii.

Sosim la o intersectie de drumuri de unde noi viram stinga. Mai sus trecem prin vad fiindca apa a erodat talvegul si a schimbat directia. Ne trezim ca urcam pe un drum de caruta pe un versant la dreapta. Sintem pe un drum nou, deci am ratat intrarea din Valea calda pe  Piciorul ce ar fi dus aproape de Orjogoaia.

Eh, cred ca este mai bine asa. Sintem intr-o padure de fag foarte draguta de unde putem culege leurda. In scurt timp iesim un golul subalpin pe la 1500m.

Cautam un loc ferit de vint si servim o gustare. Pe partea sudica a Piciorului de munte se gaseste o stina.

Ceva mai sus printre brinduse calcam si pe zapada.

Apoi urcam tot mai pieptis pina sosim in zona somitala a virfului Rusu.

Sintem rasplatiti cu panorama catre vf Ciucas dar si Bucegi.

Vitful Neamtu nu pare a fi departe. Avem de coborit intr-o sa dupa care Vf dintre Piraie poate fi ocolit,

Deasupra sta o cornisa care pare ca va cadea spre noi. Mergem prin ienuperi si incepem ascensiunea vf Neamtu 1923m care nu poate fi evitat.

Urcam incet in ritmul catelului batrin. La 15:30 fluturam drapelul Romaniei pe vf Neamtu, Ura!

Coborim catre Saua ce precede vf Paltinul 1900 pe care nu-l mai urcam. Pe la ora 16 incepem traversarea spre Piciorul Predelus pe linga un izvor de unde si reumplem bidoanele. 

Dupa aproape 2h de mers pe lungul Picior al Predelusului sosim in Pasul Predelus.


In urma cu citeva luni, pe  30 dec 2020 ma intilneam cu un URS local in alergare.

Hai ca il avem pe Darky acum.

Ne felicitam si incepem sa tragem de bietul Darky care la 13 ani se misca tot mai greu dupa 20km.

Avem de parcurs drumul de 8km care se doreste a fi legatura intre Cimpina si Sacele Brasov.


Luam o gustare si pornim la vale uneori pe scurtaturi tinind linia stilpilor de inalta tensiune electrica. Intilnim portiuni cu noroi insa nu de netrecut.

Mai luam pauze scurte, tragem de Darky, ne grabim in pasul ei si 9 seara dupa 27km sosim la masina.

Urmeaza masa de seara, sarmale, mamaliga si cartofi. Darky nu are pofta de mincare ceea ce ne da de gindit asupra traseului de duminica.

Somn usor!

Echipa: Darky, Emi,Dan

Album foto: https://photos.app.goo.gl/U52erJ5eWAg7BLqg6

duminică, 11 noiembrie 2018

MTB Muntii Grohotis

Luni 12 Noiembrie 2018
Trebuia sa fie duminica insa ceva din planul meu nu a functionat. Si invitatia a fost deschisa dar cum in ziua de luni este dedicata muncii pentru majoritatea prietenilor, ramin singur. Ce, mai...duminica primul tren nu circula.
5:30 plec de acasa calare pe noua bicicleta primita cadou/donatie si in 15min sosesc la Gara de Nord a orasului Ploiesti. In citeva minute soseste trenul apartinind transferoviarcalatori. Mda, traseul meu incepe cu un mars de apropiere efectuat cu trenul pina la capatul de linie, Maneciu pe la vreo 600m
7:35 cobor din tren. Afara a cazut bruma, este senin si frig. Pe drum intilnesc mai multe magazine de unde ne putem aproviziona cu merinde. Pina in DN1A este o strada in panta usoara. Trebuie sa pedalez repede pentru a genera caldura. Virez dreapta si continui pe soseaua nationala pe care circula frecvent camioane. Undeva spre stinga porneste un marcaj cruce albastra.
Am vizibilitate si catre lacul de baraj Maneciu. Drumul continua cu serpentine in urcare pina la un Lukoil apoi se coboara pina la nivelul riului Teleajen. In unele curbe este umezeala si ma gindesc ca echipa drumarilor a stropit cu saramura. Nu stiu 100% pina nu gust asa ca ramine o enigma...poate fi de la topirea brumei.
Soseaua este buna si nu prea circulata, iar uneori ingusta daca vin vehicule din ambele directii. Privelisti catre Muntii Grohotis si Ciucas cu Zaganu si Bratocea. Ador zonele in care pedalez in soare intrucit frigul sau umbra patrunde in oase. Am sapca si gluga si manusi in mina insa e tot frig. Pe la Valea Popii fac o pauza la niste busteni. O bucata de ciocolata si biscuiti imi mai dau energie pina la locul meu de popas la intrarea in Statiunea Cheia.
Spre uimirea mea, pe partea drepta a drumului paste o turma de oi si preventiv padalez pe contrasens pentru a fi mai departe de ciinii ciobanilor. Pe o movila de pamint unde bate soarele si s-a topit bruma, aleg sa imi maninc  iaurtul de dimineata. Peisajul este de vis, cerul super senin.
In citeva minute sosesc la intersectia cu Cheia. Aleg sa intru in centrul statiunii. Pina aici am pedalat 20km si am urcat vreo 400m diferenta de nivel. Multe locatii, case, pensiuni sint de vinzare. Sint insa si gospodari care isi fac diverse lucrari la case.
Ar putea fi o statiune infloritoare insa ceva lipseste. Iata si merele de Cheia, gustoase, netratate si coapte.
Dupa aproape 2km de pedalat in statiune , asfaltul ia sfirsit. urmeaza 1km de piatra cu urcare in panta insa bicicleta face fata nefind nevoie sa ma opresc pentru pauza. Drumul intersecteaza soseaua nationala exact in dreptul noului asfalt ce duce la Muntele Rosu. Urmeaza inca 8km pina in Pasul Bratocea, drum intins usor ascendent precum si celebrele serpentine  de 5km ce pornesc in dreptul Piriului Berii.
Traficul este redus insa uneori sint nevoit sa merg pe macadam din pricina tirurilor din ambele directii. Dupa aproape 3ore de la plecare, 30km si 7-800m diferenta de nivel pozitiva, poposesc in Pasul Bratocea unde au fost sparte mai multe masini apartinind turistilor.
Atentie mare iata si o recomandare din partea politiei din Maneciu. Viata-i grea si aici raufacatorii au crezut ca au deschis raiul cu ciocanul. Cineva intr-o duba galben-portocaliu incearca sa vinda carburant.
Tot aici este si limita de judete si inca 30km pina la Sacele.
11:00, km 29+500, dupa o pauza scurta in care ma energizez, parasesc pasul Bratocea si intru in Muntii Grohotis iar prima parte urc, cobor si iar urc pe Plaiul Sterp.
Nu s-ar zice ca drumul va urca fiindca am portiuni de coborire periculoasa, pe frunze si santuri adinci.
Daca as putea regla mai bine saua bicicletei poate ca as reusi sa cobor pantele abrupte. Sint emotionat ca am ajuns sa fac Muntii Grohotisului dar in permanenta sint stresat. Ziua este scurta si inca nu stiu tot traseul. In aprilie 2012 am parcursa din Valea Neagra-Dinteasa-Zanoaga-vf Grohotis-Radila Mare-Valea Clabucetului-Stefesti, tot traseul pe jos intr-o singura zi.
Oarecum singuratatea dar si oboseala se simt asupra mea si nu am prea mult curaj in a cobori sleaurile acoperite cu frunze.
Dupa niste curbe reusesc sa vad nudul alpin al Coastei Cailor si incet patrund pe fata Muntelui Babes. Privelistea se redeschide catrea Coltii Bratocei. O curgere de apa a inghetat exact in poteca, semn ca a fost foarte frig dar sigur nu se va mai dezgheta pina in aprilie.
Stina in Coasta Cailor
Portiuni de drum nu sint practicabile pe bicicleta asa ca fac un push bike energizat de atmosfera placuta. Caut cu ochii drumul dinspre Muntele Zanoaga insa nu mai recunosc nimic. Acum atentia si efortul se indreapta ascensiunii Muntelui Bobu, un urias cu vederi ample.
Dedesupt sint vai adinci deci accesul pastoral se face pe culmi.
Din loc in loc zaresc si un marcaj de creasta. Sint zone plate in care nu pot pedala din cauza ierbii, parca as fi incepator. Sint dezamagit si dau vina pe lipsa de energie pe care o compensez cu biscuiti si ciocolata.
Dupa 1h3 de la plecarea din Bratocea, incep catararea Virfului Grohotis.
Privirea bate pina la Muntii Neamtului, Baiului dar si Bucegii marcati de releul Costila. desi realizez ca duc o lupta cu timpul, sint contracronometru, optez sa urc pe virful Grohotis 1768m. Pina la 50m urc pe bicicleta.
Km 39: Vf Grohotis
Iau o pauza de citeva secunde pe un loc plat si apoi pe 2 roti poposesc fericit pe virf.
12nov 2018, 13:40 cu Dan Oancea
apr 2012










Ma topesc din cauza peisajului!!! Spre Sud de virf, muntele scapa o panta abrupta pe care nu ma incumet sa cobor pe cal.
spre sud cu drumul ocolitor
Asa ca ma sui pe bicicleta si cobor pe unde am urcat cu rotile intr-un sant al potecii si cu grija la picioare. Prind drumul ce merge spre sud pe sub Vf Grohotis. In citeva sute de metri intilnesc o zona consolidata cu pietre de granit si cu citeva incercari de izvoare. Banuiesc ca de acum voi avea numai de coborit.
versantul sudic al Grohotisului
Si pedalez insa incep sa urc un muntisor. Hei dar ce se intimpla?
Timpul trece si eu urc alt muntisor.  Si parca satul e tot mai departe. Cit vezi cu ochii sint numai munti.
Si de pe un "deal" aud niste voci apoi in motor de camion. Ei, ce sa caute prin santurile astea?
 pe Radila Mare
Dar iata ca merge foarte repede dar eu credeam ca nu ma va ajunge....nu, nu pot tine pasul cu mastodontul asta, in plus este 4x4 iar soferul apasa cu un picior o acceleratie. Parca imi face in ciuda. Este ora 15 si sint in razboi cu TIMPUL...urcarile parca nu se mai termina. Marcajul rar, schimbat in  banda albastra imi spune ca nu am gresit linia traseului.
Verific uneori si gpsul. Si ne aropiem de apus.
Culorile dinspre Valea Negrasului ma lasa cu gura cascata. As sta aici peste noapte....Continui drumul cu suisuri si coborisuri, interminabile!
Urmeaza Radila Mica si o intersectie cu traseul de enduro spre Pietriceaua si Lutul Rosu. Hai, trebuie sa ajungi pe lumina la Tesila. Urmeaza inca o pauza de biscuiti cu ciocolata si o noua urcare prin padure.
Nu s-ar zice ca voi cobori fiindca tot urc cite ceva. Dar treptat, prin bolovanis incepe o coborire periculoasa. Nu mai am putere sa ma concentrez, decit sa prind nadejde ca marcajul foarte rar imi spune ca sint in drumul spre satul Tesila.
Imi este greu sa mai frinez, tricepsii parca au slabit. Cine zicea ca a cbori este usor?
Este uimitor cum a mers camionul pe un astfel de teren, fie el si uscat. Tai citeva serpentine in zona unor asezari pastorale imprejmuite si cistig teren.
Sincer acum cobor pe linga bicicleta. E foarte riscant altfel. Vad satul tesila, sint tot mai aproape si voi ajunge la caderea intunercului. Sosesc la asfalt in Tesila.
km 63 centrul satului Tesila, se intuneca, ora 17 trecute si ma echipez cu licuricii, cagula, vesta reflectorizanta si pornesc iar pe asfalt spre statia de tren din Cimpina.
NU imi ramine decit sa pedalez cu grija pe intuneric. Pe sensul meu este trafic scazut asa ca pot mentine o viteza constanta.
km 90, 19:30 statia CFR Cimpina, pina aici am oprit citeva secunde la Barajul Paltinul si apoi la o toaleta in padure. Este ceata si am terminat traseul  la fix. Probabil ca pe timpul verii as avea timp sa mai fac inca 30km pina in Ploiesti.
Uf, am facut-o si pe asta!!!!
Daca tot s-a remarcat, oare de ce in sat nu sint indicatoare?

Iata albumul zilei https://photos.app.goo.gl/KJHrB2vuj6SheqVR6