Salutare
de vreo 2-3 duminici promisesem citorva prieteni ca ii voi ghida intr-o zona noua pentru ei. Scapasem lui George despre planul meu iar acum trebuia sa ma tin de cuvint.
Echipa: familia Barbuta Dan-Camelia + sarbatorita Sara(14 ani), Roxana, Daniela Tapalaga, George Dogaru, Stefan Cirstea, Emi, Dan Hiker
Este duminica 7 noiembrie 2021, vreme calda pentru aceasta data Plecam , din Ploiesti, o masina mare, Defender si din Tirgoviste o alta masina.
Pe la 7:30 pe o vreme cam burzuluita, umeda, ne gasim toti la Gura Diham unde incerc sa ii servesc pe toti cu un ceai de la termos.
Oamenii sint nerabdatori si incep sa se intinda spre padure dupa George care nu prea stia pe unde sa urce, asa ca ma urnesc si eu. Vreau sa urmam poteca nemarcata spre cantonul silvic Coltii Morarului pe unde nu am mai fost de prin ianuarie 2010(probabil).
Traversam girla Cerbului si prindem un drum vechi de tractor care suie foarte usor. Pietrele si iarba sint ude.
Oamenii se repezesc sa mearga cit mai repede tot inainte ca si cum ar cunoaste drumul insa la un moment eu fac dreapta spre apa Morarului iar "fruntasii" sint nevoiti sa faca cale intoarsa si devenind ultimii in grup. Este ceata groasa si sint destul de nelinistit ca asa va fi si mai sus printre stincariile Bucsoiului.
Acum este o poteca care vireaza la stinga si incepe sa urce mai accentuat prin padurea de fag si molid. Pasim pe frunzele ude, intilnim inele poteci si mai nemarcate decit cea pe care mergem, trecem un vechi torent mai domol si la 8:50 poposim la Cabana de vinatoare Coltii Morarului unde intilnim vreo 3-4 cetateni care au dormit aici, notificindu-ne ca intretin aceasta locatie. Servim cite un nap porcesc din rucsacul meu. Din pacate nu mai exista izvorul pe care il stiam si in care imi puneam nadejde.
 |
Mai tirziu intersectam marcajul triunghi rosu, legatura Busteni-Malaiesti. Urmeaza sa traversam Valea Bujorilor din care nu vedem mai nimic din cauza cetii. Dupa alte 10-15minute ne oprim in Valea Morarului abia perceptibila pentru grupul meu.
Citiva au luat avans pe marcaj si sintem nevoiti sa strigam dupa ei. Aici sper sa le arat Bordeiul din Morar. Dupa citiva pasi descopar doar ruinele acestui bordei in care am dormit ultima data prin ianuarie 2011.
Prietenii mei incep sa cinte ceva frumos laudind pe Dumnezeu iar eu servesc un mar dorind sa le ofer cu aceasta ocazie o pauza inainte de urcarea finala. Continuam in amontele vaii Morar si traversam pe malul sting geografic adica pe flancul Bucsoiului. Apoi prin talvegul bolovanos. Ceata ingreuneaza orientarea. Sarim peste bolovani si la un moment dat strig ca trebuie sa facem dreapta catre Timbal. Ne regrupam si gasim usor poteca. Deodata ceata incepe sa se curete si le arat prietenilor uriasul perete si virf al Timbalului. Pare ca un cuib de vulturi balconul din Timbal. Raminem impresionati. Un brad imens este culcat si ne vedem nevoiti sa ne luptam cu crengile lui.
Sosim la o bifurcatie insa alegem sa mergem usor pe o curba de nivel. Zarim agatate chiar niste parazapezi care sigur ne indica traseul corect. Sintem la baza unui vilcel care urmat ne va scoate in Saua din Timbal. Am gasit multe descrieri despre acest vilcel declarat cam horror, friabil. Noua chiar ne-a placut.
Cerul se lumineaza iar odata ajunsi pe Balcon vintul ne saluta dar si Acele Morarului , creasta zimtata de peste vale. Pentru picnic cautam un loc ferit aproape de padure dar este greu de gasit si de mers prin iarba mare.
Initial planul era sa ne plimbam pina aici insa toti accespta propunerea mea, de a continua Aproape de ora 11 ne urnim din loc spre Creasta Balaurului.
Dupa vreo 30min ne oprim la soare si iar cintam. O sarbatorim pe Sara care isi serbeaza ziua implinind 14 ani.
Cit timp se mainca bomboanele, eu cu George exploram un hatas sperind sa gasim trecerea in Valea Morarului prin Briul Mare al Bucsoiului. Ne epuizam degeaba pe o panta accentuata dar ne tragem de jnepeni si iesim in vilcelul principal coborind la grupul nostru. Decidem sa urcam toti pe vilcel si sa mai incercam trecerea putin mai sus printre jnepeni pe sub un perete.
George alege sa inoate printre crengi si sa caute trecerea pe sub perete insa la scurt timp il strig sa ne urmeze intrucit noi vom depasi pasajul de jungla si iesim pe flancul Vaii Morarului.
Surpriza, aici sintem suflati de un vint rece in rafale. Sintem gata sa fim doboriti. Fundul vaii Morar este aproape sub noi dar ne despart citeva sistoace friabile. Desi am luat statii radio cu mine, George iar a plecat inainte pe brina sa caute o coborire. Comunicam foarte greu. Ii fac semn ca nu putem cobori asa aiurea pe vilcel.
Cautam putin mai departe dar panta deosebit de abrupta precum si vintul ne conving sa facem cale intoarsa spre Balaur.
Poteca marcata pe gps nu este reala. Intr-o descriere pe un blog citiva turisti au reusit sa faca traseul in sens invers. Ok, nu vreau sa expun asa mult grupul meu si vom cobori pe unde am urcat.
Pe la 15:30 sintem aproape de poteca marcata spre Pichetul Rosu. Se intuneca repede in aceasta perioada insa ne vom incadra.
 |
Ora 16 ne prinde la Cabana Poiana Izvoarelor unde mai degustam ceva din rucsaci. Roxana a pregatit citiva biscuiti vegetarieni home made foarte buni in drumetie. Citiva baieti cu bicicletele se dau spre vale. Urmeaza o coborire prelunga spre Gura Diham.
Poteca este preponderent mocirloasa si cu frunze care acopera pietrele ude ori vreascuri pe care te poti lansa.
16:30 citam un alt imn crestin. De mentionat ca Sara si mama ei, Camelia, sint in domeniu, avind premii nationale la pian. Pe ultima parte, Camelia are o deosebita energie si exerseaza din toti plaminii citeva note de rasuna padurea.
La ora 17 sosim la masini unde Dan Barbuta ne serveste cu un ceai super aromat. Ne despartim cu regret ca ziua a fost scurta.
Albumul foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu