Revelion 2021 Azuga-Neamtu-V Teleajenului

Se apropia finalul de an 2020. Mda, este pe duca! Planul initial si pe care mi-l doream sa-l urmez era Moldoveanu pe o ruta care se urca extrem de rar, insa impreuna cu un coechipier tare. Cum nimeni nu a dat semn de viata, am ales sa urmez un plan conceput cred ca de revelionul 2018 cind datorita bagajului greu si a zapezii mari am renuntat undeva pe traseu. Buun, ca sa va lamuresc, este vorba de un "U" urias, Posada-Baiului-Neamtu-Predelus-Grohotis-Valea Teleajen. De weekendul Unirii in 2020 nefiind zapada care sa impiedice mersul fara rachete, am reusit Posada-Muntii Baiului-Muntii Grohotis-Slanic, 3 zile si 80km. Ei acum am zis sa plec din Azuga si bine am facut fiindca trenul a intirziat 2 ore, deci mi-ar fi dat programul peste cap.

 Ziua 1, 29 decembrie 2020 , Marti

Lungime 14km, +920m

Bagaj 27kg cu tot cu apa si rachete, totul in rucsacul meu vechi, Salewa de prin 1996, 80Litri. Trenul (11,60Lei, Ploiesti-Azuga) intirzie si pina la urma ma sui in alt tren pe riscul meu, fiind dar de acelasi rang. Undeva la 10:40 cobor in statia Azuga unde sint intimpinat de citeva picaturi de ploaie pe fondul unei temperaturi placute, pozitive, de 8grade. La citeva minute soseste si trenul. "mocanita" pentru care eu aveam bilet. Zapada lipseste de aici asa ca sint nevoit sa leg rachetele pe rucsac si sa ingreunez bagajul. Am hotarit sa urmez traseul marcat cu triunghi albastru care porneste de la marginea sudica a celui mai inalt oras prahovean. 

la fostul observator

Dupa citeva minute poposesc la locul fostului observator. De la ultima vizita din ianuarie 2018 constat ca abia se mai vad niste placaje. Dupa o bomboana cu eucalipt, ajustez betele si pornesc la deal pe poteca de pamint moale, fiindca nu putem vorbi de zapada.

Este o atmosfera de primavara asa ca profit de asta  si dau din bascheti la deal. Aici pe munte timpul trece repede iar eu am pierdute aproape 2h . Traseul mi se pare destul de scurt, trec peste niste busteni care bareaza poteca si imi mai trag sufletul pe cite unul. Urc pe o zapada flescaita dar tot mai groasa si finalmente la iesirea din padure pot rasufla.

pe muchia sorica

Am gasit zapada de rachete si acum chiar le pot atasa pe bocancii vechi de plastic. Decid sa urc direct pe o panta mai abrupta, fara a face dreapta pe curba de nivel. Vintul incepe sa imi ureze bun venit insa abruptul Bucegilor imi cistiga ochii. In continuare aleg sa urmez cit mai mult zapada insa pe alocuri lipseste. In apropierea pirtiei dau de  gheata si turisti.

Nici vorba de schiori probabil din cauza ghetusului dar oricum suficienta miscare pentru o zi din cursul saptaminii. Saniutele s-au mutat aici sus. Rachetele ajuta mult pe gheata intrucit coltarii atasati talpilor fac aderenta buna. Iata ca mai sus ma intilnesc cu citiva schiori si o fata ma surprinde ca este in capul gol desi vintul si frigul isi cam faceau activitatea.

Restul schiorilor poarta casca. Eu nici pe bicicleta nu am casca...

vedere spre Muntii Neamtului

Multi turisti incep sa coboare pentru ca vintul se intensifica dar si a ghetusului.  Primul virf (Urechea cca 1705m) mai poate fi ocolit dar peisajul de sus este deosebit.

Cine este grabit si intirziat din cauza trenului, il va ocoli. Apoi dintr-o seuta incep a urca pe vf Dutca, putin mai inalt, cu o cruce.

Vintul sudic suiera sever iar echilibrul meu este pus la indoiala. Mai spre sud cine continua traseul principal poate ajunge in preajma Vf Baiul Mare insa tinta mea este sa ajung in partea estica la Orjogoaia. Acumulatorii aparatului Nikkon cedeaza dupa citeva poze. Culmea este ca in excursia trecuta de 9 zile, desi era "low battery" din prima zi, am tot tras de poze pina in ultima zi. Acum imi este clar ca trebuie inlocuiti. Pff, bine ca pot folosit telefonul.

Unghia Mare

Vederea bate pina departe catre Muntii Grohotis si Ciucas.

Urmeaza coborirea pe zapada inghetata spre Saua Ceausoaia. Vintul se mai domoleste odata cu pierderea inaltimii. M-as opri sa maninc insa dorinta de a sosi pe lumina la Stina Orjogoaia este prioritara, asa ca o bomboana ma va multumi. Micul adapost aflat sub poteca ar fi interesant insa zona nu are acoperire pe telefonul mobil.

Continui urmind numerosi stilpi cu cruce rosie(peste 15buc) si traversind pe versant sosesc deasupra micului Lac Orjogoaia, acum inghetat.

ora 17 Stina Orjogoaia

Cobor spe stina pe niste urme adinci si vechi de utilaj greu. Am sosit la timp la adapost inainte de o usoara ninsoare. Semnal este in apropierea toaletei.

sarmale cu mamaliguta si smintina

Tempertura in adapost este de +4 si nici urma de soareci. Cine vrea poate sa foloseasca saltelele ciobanilor. Sa nu uit, mentionez ca am sacul meu de dormit, de vara, cumparat in 1997 si folosit cu brio in 2 expeditii de iarna in Caucaz. Sint curios cum voi evolua, si fara vesta cu puf. Gata, pun alarma pe la 6 si ma culc cu ceva emotii si ginduri negre, amintindu-mi ca in ianuarie 2020 nu am putut continua peste Muntii Neamtului din cauza vintului. Luminitele dinspre Cimpina si Ploiesti apar in departare spre sud. Wow...uite si luna rasarnd insa vintul si negura acopera crestele. Peste nopate sint trezit de batai....Cine-i? Sint eu, VINTUL ! Ah, ce porcarie..imi piere tot cheful. Iar vint? Si toata noaptea aud table batind in acoperis. Hai ca voi incerca si pe vint sa ma risc!

Ziua 2, 30 decembrie 2020, Miercuri

17km, +1040m

Anul trece, e tot mai pe final si eu trebuie sa ma misc. Azi este o zi mai lunga pentru ca nu stiu cit va dura trecerea peste virfurile Neamtului. Ma trezesc repede si imi fierb budinca de orez si ceaiul. Gratie arzatorului MSR whisperlite, zapada se topeste repede, iar apa fierbe mai repede decit am eu timp sa fac 2 poze cu rasaritul.

Tentativa de Rasarit dinspre Grohotis.

Este mai bun decit DragonFly doar ca face funingine atunci cind il impachetezi. Si cel mai bine este sa fie desfundat preventiv la dezasamblare. Eu am tot ce imi trebuie, pina si banda de teflon.

Cistig inaltime dar intru in nori. Iata Lacul Orjogoaia

Las locul curat, leg rachetele si incep sa dau din picioare pe urmele facute de ieri pina la Lacul Orjogoaia. Odata ce incep sa urc pe imensul Munte Rusu, primul bastion al Neamtului, incep sa simt vintul dinspre Sud.

Muntii nu sint marcati prin stilpi insa vara este usor de urmat traseul. Dau din rachete prin ceata, mentinind linia unei vai din dreapta. Deodata simt ca este ceva ciudat. Cornisele de pe stinga imi spun sa fiu atent. Abia disting unde pun piciorul. Ah, belea...hai cu gpsul care-mi spune ca sint destul de departe de track. Revin cu vintul in fata pe linga cornise. Parca totusi nu este bine. Oare satelitii sa aive eroare? Urc o panta cu zapada moale si ajung iar la urme apoi continui in aceeasi directie.

Deodata ceata din vale se risipeste si imi dau seama ca am ajuns pe o culme sudica a Rusului. Creasta principala este departe. Sa renunt? Iata ca semnalul gps arata bine iar eu nu l-am crezut.  Urc inapoi pe creasta insa toata ratacirea asta mi-a furat 30-40minute.

Incepe sa se lumineze si realizez cit de mult m-am distantat de culmea principala.  Vintul bate moderat si incep a se vedea acoperisurile muntilor Piatra Mare, Postavaru, Bucegi si chiar silueta Magurii Codlea. Ceea ce am crezut ca este zona somitala a Vf Rusu, s-a dovedit doar baza acestuia. Virful seama cu un platou pe care te poti rataci. Mai departe continui catre vf Steviei si vf Dintre Piraie, o zona cu cornise mici, dragalase dar pe care urmele de urs sint prezente.

Spre Neamtu si Paltinu

Traseul este usurel pe timp de vara cu mentiunea ca  iarna trebuie mers pe creasta deci o diferenta de nivel mai mare. Per ansamblu daca nu ar fi vintul, mersul ar fi placut asa la rachete. Multe zone prezinta zapada inghetata facilitind urcusul.

Piciorul vestic al Muntelui Neamtu

Mai dar destepti sint ursii! Astia stiu punctele de trecere a crestei si nu au taiat  panta ca sa provoace o avalansa. Pina pe vf Neamtu nu este greu chiar cu vintul din spate.

11:30 vf Neamtu 1923m

Aici teoretic as putea cobori catre Valea Azugii dar ca inca mai am puteri si nu face parte din planul meu. Cobor usor pe versantul nordic pina in saua Paltinului(cred ca asa-i spune). urmatorul virf, Paltinul, mi se paruse mai aproape insa este destul de departe.

acela-i Piciorul Predelus

Si ca sa fie bine vintul se inteteste. Nu este frig doar ca deranjeaza, mai ales daca vreau sa fac poze cu tricolorul. Vijjj-vijjj, si istoria se repeta, fara poze cu steagul. Doar un scurt film de la 1900m si hai la vale spre Predelus doar ca uraganul cum parca n-am mai prins niciodata sufla tare si merg aplecat ca un om beat.

Stai asa, fugi d-aici vintule...nimeresc pe o creasta cam abrupta in care coltarii rachetelor abia musca in zapada bine tasata. Mda, se pare ca de aici imi voi lua zborul involuntar. S-a zis cu mine...vintul ma vrea jertfa pe versantul nordic undeva in padurile ursilor. Ma voi rostogoli cu rachetele.  Nu e bineeee. Sa sui inapoi si sa caut o alta iesire? Nu voi rezista. Sub mine pare un tobogan doar ca nu am pozitie sa-mi dau drumul controlat cu 25kg in spate. Ah, cum trebuie sa-ti  platesc Serifule, Vintule? Gata imi vine o idee, string batul de trekking si incep sa sap din greu cu capul vidia. Fac prize pt mina. Picioarele abia se mentin. Ce bun era pioletul dar si coltarii!

coborirea din Paltinul, terenul meu de lupta cu balaurul

Cu rabdare si destul efort pierd din inaltime si cistig lupta! Probabil in conditii de zapada mai moale s-ar fi pornit avalansa dar acum in unele locuri pot vedea smocurile de iarba. Parca vad ca dupa ce cobor vremea si vintul se va potoli! Cineva ma pune la incercare si pina la urma accept provocarea. Daca abia ma puteam misca in voia vintului sigur prognozele s-au inselat.

13:20 am scapat de balaur!

Doar 40kmh? Doar atit sa rezist? Hai ma vintule! Ma lasi uriasule? Hai ca acum pot sta pe picioare si continua pe lungul picior al Predelusului cu usoare denivelari. Apare de sub zapada chiar marcajul banda rosie care-mi va fi ghid pina aproape de Vf Grohotis. Peste Paltinu am fost de 2 ori in 2010 si imi doream sa trec chiar si iarna. Uraa!

Intentionez sa gasesc semnal telefonic prin aceasta zona si merg cu atentie. Undeva pe versantul sting este o stina veche cam parasita iar pe picioarele scurte sudice se afla cite o stina la limita cu padure. Coborirea este relativ obositoare intrucit se coboara aproape 700m. 

Mi-as fi dorit sa am vreme buna si sa fac o mincare calda la aragaz, nu pentru ca mi-ar fi fost frig sau foame ci pentru a sta mai mult in acest colt.Urmez multe urme de lup iar intre ienuperi ma opresc sa gust niste biscuiti si sa comunic prin telefon cu restul lumii. 

Deodata un animal mare trece poteca in viteza dar undeva la 100-150m mai jos. Ptiu ce urs mare. Pe la ora 14 continui coborirea si trec de urmele proaspete.

14:40 Pasul Predelus

Apoi prin padure pe o zapada tot mai mica si chiar pamint sosesc in pasul Predelus. Vremea chiar s-a imbunatatit si ma imbie sa continui. In Predelus am fost de vreo 6 ori. Vara trecuta in iunie venind cu bicicleta dinspre Orjogoaia planuind sa trec Grohotisul intr-o zi urcind peste Sloeru insa ploaia nu m-a lasat. Ulterior in octombrie venind din sens invers am inteles de ce Dumnezeu si ploaia nu m-au lasat...traseul prea lung pentru o zi si neciclabil.

voios, victorios

Prind putina energie si pornesc spre Masivul Grohotis. Aici in Pasul Predelus la 1298m sint citeva urme de jeepuri dar si mult noroi.

15:07 pe marcaj

Intru intr-o zona in care primavara este deja sosita si pe care soarele topeste zapada ascunsa in vreun colt. Urmatorul adapost este la iesire din padure la mai putin de un ceas de mers.

Dinspre vale, pe drum se aude zgomotul turat al unui ATV.  Rachetele imi sint legate de rucsac asa ca bagajul este mai greu. Incepe putina morfoleala, noroi cu zapada dar si un torent. Decid sa nu iau apa de aci fiind cu siguranta cu multe sedimente.

15:47 pe muntele Prisciu

In sfirsit printr-o curba ies din padure si tot aici trebuie sa fie si un mic adapost. Vizitez bordeiul: are 1 loc insa incaperea nu este izolata, adica scindurile sint cam distantate. Pina la urmatoarea stina mai am vreo 2-3 km  si ceva de urcat.

Fiindca e senin ma purced la drum catre Muntele Sloeru Marcusanu. In continuare apar urme de lup pe care le urmez fiindca corespunde cu poteca. Mersul prin zapada este greoi iar mersul pe pernitele de iarba este si el anevoios asa ca cel mai bine imi leg rachetele. Citiva stilpi de marcaj, din lemn, distantati imi sint de ajutor. Unele portiuni le-am coborit in viteza pe bicicleta si mi s-au parut scurte insa acum mi se pare o calatorie departata. Muntele Sloeru Marcusanu este imens si totusi nu se urca total.

17:13 spre Ciucas

Luna rasare de dupa Tesla Ciucasului si este un moment deosebit insa aparatul meu nu prea reuseste poze nocturne. Oarecum am ceva temeri fiindca fiind pe bicicleta in oct 2020 nu am urmat linia marcajului. Acum intru intre niste ienuperi uneori mai stufosi care lasa cu greu sa distingi traseul de pe versantul sudic al Sloerului. Haide, haide imi tot spun. Si cam pe intuneric, la ora 18 sosesc bucuros la moderna stina din Sloeru. Are multe cani, pahare, si ceva ramasite de la ciobani.

ora 19, limita inghetului afara

Urmeaza curatarea unui prici si pregatirea cinei prin topirea zapezii. A fost o zi frumoasa peste Neamtului dar cu unele riscuri.

Ziua 3, 31 decembrie 2020, Joi

8km, 330m

Ultima zi din anul de calvar(pentru majoritatea, desi  din unele puncte de vedere nu-i inteleg...vad pe facebook mereu poze si trasee). Pentru mine daca sint sanatos si am ce minca , am o perna, o patura si familie, atunci 2-3 ture in natura pot fi multumitoare. Prea sint exagerari....oamenii vor sa fie in fiecare weekend pe munte dar excursii de mai multe zile ori explorari de locuri noi nici nu se viseaza. De altfel eu am un motto: "Voi rideti de mine ca sint diferit, eu rid de voi pentru ca sinteti toti la fel". Inghesuiti-va la cabane si la gondole. "Junglele" astea trebuie sa ramina ascunse si salbatice. Tinta de azi? Vreau sa merg mai putin, cel mai probabil pina la Stina/Ferma din Valea Neagra aflata sub vf Grohotis. Inseamna citeva ore, max 4-5h.

La Stina din Sloeru Marcusanu

Luna plina a trecut spre vest si parca sta acolo asteptind sa fie pozata. Merge sa savurez putin peisajul linga un pahar de ceai si o prajitura cu prune din Madeira. Eh, pachetelul a stat cuminte in sacosa cu mincare timp pe vreo 2 ani, asteptind un moment/loc deosebit. Cel mai probabil in zona este si un izvor insa din cauza zapezii nu il vad/aud. Si nici in octombrie nu l-am descoperit. Vizibilitatea si vremea sint bune, neavind motive sa fiu tensionat. Poate acela ca voi merge prin citeva paduri apartinind animalelor salbatice si deosebit de salbatice. Sper ca fluierul si creatorul Universului ma vor ajuta.

Asadar marchez stina ca fiind de 4 stele chiar daca nu am facut focul in vatra si nu am gasit apa. Pe poteca regasesc celebrele urme de urs. Ah, nu scap deloc dar la ce altceva sa ma astept? De la stina se coboara usor pe zapada relativ inghetata pina intr-o poienita. Sincer nu-mi aduc aminte directia insa traversint luminisul zaresc marcajul la intrarea in padure urcind usor spre stinga pe un drumeag de caruta. Oricum ar fi iarna cam trebuie urmate urmele de animale 😁 Curind ies intr-un gol alpin unde marcajele dispar iar potecile sint destul de acoperite de zapada. In zona este un mic izvoras. Ma las pierdut catre punctul cel mai inalt, probabil pe Muntele Cioara.

9:15 pe Muntele Cioara

Ah, uite ca traseul este putin mai pe jos printre ienuperi. Mersul la rachete scoate zgomot care tine animalele la distanta. Regasesc marcajul care desi este rar, tot ma ajuta avind in vedere ca am mai mers pe aici. Vremea clara este esentiala, intrucit pe ceata doar cu gps-ul te poti orienta altfel cu busola si azimutul poti ajunge prin Babarunca.

9:28 cu Grohotisul in ultimul plan

Dupa o alta traversare sosesc in alta poienita. Continjarea este exact pe unde cade raza de soare. Din pacate marcajul este putin spre interior. Acum urmeaza o zona mai stincoasa, de fapt un virfulet stincos acoperit de padure. Traseul este evident, urmind urmele de urs si lup. Intr-o vilcea este un izvoras care probabil dispare pe timp de seceta. In citeva minute de traversare a padurii sosesc la un gol semialpin marcat cu o stinca calcaroasa cu santulete, un fel de lapiezuri.Are si marcaj aplicat cu banda rosie si un stilp de lemn. Peisajul si linistea sint maximale. Aici poate fi creat un sanatoriu, numai ca la cort. Pai nu va ginditi ca voi autoriza construirea de drumuri si cladiri. Alti vreo 2 stilpi de lemn sint cazuti asa ca incerc sa-i asez putin mai sus pe niste ienuperi. Macar sa nu putrezeasca si sa fie vizibili.

9:45 trag de rachete

Urmeaza o coborire prelunga .

Aici este o poiana mare cu o stina mica care probabil nu a fost inca finisata si folosita. In toamna trecuta o vulpe grasuta s-a speriat si a fugit spre codru.

Acum planuiesc sa stau la soare, sa citesc harta intocmita de Danut Calin, cea din revista Muntii Carpati si sa admir peisajul.

Stina pe Mt Cioara 1321m, ora 10

Eh, iata ca am sosit si la adapost care ar putea fi folosit ca un observator.  Aici poposesc vreo 45min. In departare se vede Muntele Zanoaga cu o fosta statie meteo. In iarna trecuta urcind pe Eforie am iesit pe Zanoaga Moritului. Aici de retinut este si un izvor care-si are originea in pasune. Gata, dupa aproape 1 ora de pauza ma apuc iar de mers pe rachete. Acum urmeaza portiunea cea mai lunga de padure. Peste tot urme de urs. Se coboara intr-o sa impadurita, si apoi incep a urca sever dar nu abrupt. Zona este bine marcata fapt ce ajuta mult pe turistii sositi prima data desi traseul este usor de dibuit. Padure de fagi, dreapta dar si uneori exemplare batrine. 

Final coutdown....ultima zi din an! Cit de salbatic pe aici, acum cind sint singur cu animalele! Sosesc intr-o poiana mica in care marcajul stilp este ascuns in zapada.

11:40

Nu pot decit sa-l sprijin de ienupar si sa sper ca voi reveni in luna mai cu 1 tirnacop. De aici culmea pe care sint coteste la dreapta prin padure pe o alee draguta care permite sa se vada pina departe catre Muntele Babes. Evident ca si ursul a trecut pe aici probabil catre izvoarele care se regasesc la golul alpin.

iesirea din padure

 Sint oarecum putin incordat si imi fac scenarii cum ca ursul ar aparea de dupa o culme. Sint in garda! ma gindeam pe unde ar continua traseul acum pe timp de iarna dar din nou Ursul dovedeste ca este un veritabil ghid turistic trecind la timp spre stinga fara a urca pe culmea din fata. Ok, am inteles directia. In 5 minute de la iesirea din padure sosesc la izvoarele de pe versantul nordic al Muntelui Vaii Negre.

ora 12

Ma fortez sa beau ceaiul din bidon si apoi reumplu cu apa proaspata, prima data de la plecarea din Azuga.

Este devreme si caut semnal telefonic pentru a comunica putin cu realitatea intrucit pe versantul sudic al Vaii Negre voi fi deconectat. Dupa o scurta pauza in locul unde si cerbii se racoresc, pornesc sa intersectez culmea Zanoaga. Vintul dinspre sud se inteteste si valuri de ceata acopera tot mai indraznet vf mare al Grohotisului.

vedere spre Nord catre Tesla, Ciucas si Valea Tirlungului +stina pe picior

Este 12:30 si timp ar fi sa-l trec insa stina Virfului Grohotis nu este prea aspectuoasa si izolata, plus ca nu am gasit apa in iarna trecuta. Reusesc sa gasesc semnal pe vodafone si sa gasesc un loc mai ferit de vint. 

Ferma

De aici de pe drumul de camion se zareste Ferma din Valea Neagra. Nu-mi ramine decit sa urmez drumul de caruta in vreo 2 serpentine si apoi sa trec peste un torent.piriu permanent, de fapt izvorul Vaii Negre de unde voi lua apa pentru Anul Nou.

13:20, Saua de unde am coborit

Aici este adapost iar vintul este mai domol. O alegere buna. Las rucsacul si fac o plimbare in lungul drumului.

canton 1330m

In vecinatate este construit recent si un canton dar bine inchis si dichisit. Este mult prea moale zapada si mocirls terenul pentru ca cineva cu jeep ori tractor sa urce aici pentru Revelion. Poate doar vreo senileta sa urce dar sper sa ramina liniste la noapte. Drumul coboara in padure si cel mai probabil ajunge la Cantonul Ciungi.

Treptat vintul aduce nori negri iar la ora 16 incepe ploaia in rafale. Ah, ce adapost bun am aici. Si citeva provizii de la ciobani: untura, cartofi degerati, fasole boabe, masline la bidon. Si daca miine nu voi putea continua trecerea peste munte? Nici nu as cobori intrucit pe 1 ianuarie nu ar putea circula autobuze din Valea Doftanei. Eventual sa mai astept o zi. Lasarea intunericului aduce astrul Lunii pe cer. Poate-i de bine!

Ma pregatesc cu apa si gindesc la meniul festiv. Din pacate nu voi putea pleca sa intimpin Anul Nou 2021 de sus din Saua de pe creasta. Este si mult noroi...Ascult la radio numaratoarea inversa. Apoi toti viseaza la NORMALITATE. Numai eu sint Gica Contra? Mda, mi-as dori, insa nu va fi nicio normalitate. 

Vaccinat se anunta anul, nu sint doctor sa va dau sfaturi, faceti cum va taie capul, virusul mai zaboveste, ia mai minati flacai, hapciu-hapciu. 

Nu, eu nu stranut decit atunci cind sint alergic.

La 11 seara ma pun pe bucatarit si condimentat bine ca sa simt gustul si mirosul. Hai, LA MULTI ANI CU GUST SI MIROS!

In niciun revelion gustul nu a fost mai important! Du-te dorule si urla, urla tare sa m-auda. 2021 imi intra sub piele si visez la buzele care sa-mi stinga setea si arsura piperului mincat. Sub Luna plina visez la fata care sa fie aici. Hai ca a mai trecut un an din noi, a fost si soare, au fost si ploi. Important este ca sint aici pe munte!

Ies afara, aud bubuituri si urlu si eu putin. Cred ca este limita inghetului. Foaie verde dor marunt, eu d-aicea nu ma duc! Frunza verde de artar, anul asta a fost calvar, mai DJ Vasile! Gata, pe la ora 1 dimineata merg la patul meu. Miine am de lucru fiindca este bine ca prima zi din an sa te gaseasca la munca!

Ziua 4, 1 ianuarie 2021

16km +  600m

La multi ani Vasile, poti sa bei o tuica in plus de la mine!  Trezirea la realitate....vremea pare acceptabila, zapada a mai inghetat atit cit sa nu rup crusta cu rachetele.

ora 9

Imi servesc budinca, fac ceaiul si o pornesc spre deal in ascensiunea Muntelui Vaii Negre. Pe la 8:30 dau din rachete insa in Saua muntelui vizibilitatea este scazuta. Sint pregatit cu cagula si ochelarii de schi. Cocoasa muntelui este punctata cu stilpi asezati rar, la oarece distanta. Ideea este sa ajung cit mai sus. Deodata vintul curata ceata. Ah ce frumos! Prind puteri si curaj.

iata  prima mea tinta, vf Grohotis 1768

Insa bucuria nu tine mult timp.

La multi ani ! Nevoiti-va sa fiti diferiti si sa intrati pe poarta cea strimta!

Bagajul s-a mai usurat fiindca m-am cam umflat de mamaliga, sarmale si smintina. Las' sa creasca baiatul mare! Larga si lata este poarta care duce la pierzare si multi sint cei ce merg pe ea. Mda, ma tot enerveaza declaratiile "desteptilor" si dorintele pentru "binele umanitatii". Nimeni nu mai are coloana vertebrala si astfel am ajuns sclavi....Nu-mi ramine decit sa dau din rachete si sa musc in gheata care s-a format noaptea trecuta. Timp de o ora intru in ceata laptoasa si incepe lupta de supravietuire. Imi este clar ca fara gps nu am ce cauta. Acum sint indraznet si urmez cu atentie trackul. Uneori abia vad unde pun piciorul; este greu de distins pe ce calci. Platouri largi, infinite. Mina  sta fara manusa si butoneaza telefonul si avantajul este ca nu este ger sau vint puternic. Sosesc la un stilp de unde gresesc putin directia. Ajung la un alt stilp dupa care mergind spre sud sosesc sub vf Grohotis. Reusesc sa vad unde sint insa acum nu este vreme pentru urcat pe virf. Ceata in valuri si mici rafale ma conving sa ocolesc vf Grohotis pe la vest pe drumul de caruta care este acoperit de zapada in totalitate insa acum nu este pericol de avalansa. Totusi urmele de urs ma fac mai atent pe unde merg.

10:30 vremea s-a stabilizat. Catre Setu

Nu aveam in plan sa traversez pe versant iar mersul este destul de obositor pentru glezne.

Chiar si ursul a luat-o tot pe aici. De acum sint sigur ca vremea buna chiar a sosit doar ca nu-mi permit sa las rucsacul pe traseu. Ajuns Saua Sudica a vf Grohotis, intr-un adapost al crestei iau o pauza pentru o gustarica.

10:45 pauza de castravete si ou

Sus pe virf este inca vreme urita.

ous si castravete

Urmeaza o lunga coborire intrerupta de usoare urcusuri mentinind directia generala sud.

Vf Grohotis cu piciorul estic ce duce la Casa lui Sultan(ruine)

Peisajul este de vis; lacul Maneciu, releul de linga vf Nebunu, Baiului si Neamtu.

Imagine spre vest

Tinta mea de cind am plecat de acasa era vf Grohotis pe Anul Nou, eventual noaptea cu bivuac la stina.

Spre Nebunu Mare

Mersul este placut, traversind cind pe o fata, cind pe cealalta.

Stina din Cucioaia

Vai adinci las in urma si ma apropii de Cucioaia si apoi usor de Vf Radila Mare, ultimul strajer al culmii lungi a Grohotisului. Aici pe Radila sigur trebuie sa fie semnal telefonic intrucit se vad localitati. Si da, nu ma insel.

padurea tot mai aproape de culmea principala

Primul apel telefonic din 2021 are loc de pe acest deal de 1400m. Vintul amiezii bate usor dinspre nord, majoritatea drumului a fost aliatul meu.  Urmeaza o coborire pe un drum de caruta, destul de erodat.

vf Mosa cu stina iar in fundal este Mt Trifoiul

Ma indrept spre Muntele Moasa/Mosa. Sint pe interfluviul Crasna/Clabucet.

De mentionat ca marcajul banda albastra aplicat pe pietrele de sub zapada m-a intovarasit dinainte de vf Grohotis. Acum apare si pe unii pomi.

Incerc sa caut zapada cit mai buna pentru rachete intrucit nu-si are rostul sa ma dezechipez.

seuta dintre Radila si Mosa. Nebunul Mare in plan secund

Vara este usor de urmat o linie a potecii insa acum mergi pe unde te taie capul. Disting un drum care duce pe versantul alb catre sud iar din acesta se formeaza drumul pina la Stina Mosa. Rachetele iar imi sint folositoare intrucit zapada s-a mai inmuiat acum la amiaza pe imensul cimp alb. Stina este de nota 10, izvor la 50m, vatra de foc, chiar si citeva lemne, toaleta, masa, priciuri, saltele pentru cine doreste. Chiar si un cojoc pentru cei frigurosi.

16:43 Apus de soare 1-01-2021

Urmeaza un apus de soare deosebit, primul apus si -4 grade. Urmeaza o masa de seara si apelul telefonic.

Cina in Stina din Mosa la -2,5*C, cartofi inabusiti, ceapa, masline, smintina

Luminile localitatilor, Cimpina, Ploiesti, Stefesti-Bertea vegheaza intinsele cimpii Valahe si  Subcarpatii.  Nici urma de soricei care sa ma deranjeze. Am gasit chiar un prospect al unui medicament de epilepsie. Noapte buna!

Ziua 5,  2 ianuarie 2021

21km+12km

Desi planuisem sa plec mai tirziu fiind ultima zi, o lunga coborire spre Valea teleajenului, respectiv satele Schiulesti-Homoriciu, seara am mai studiat odata traseul facut in ianuarie cind am inregistrat timpii. Concluzia luata a fost sa plec mai devreme, zapada fiind mai multa fata de ianuarie 2020(atunci era ca vara). Asadar pe la ora 6:30 sar din pat spre aragaz si toaleta.

vedere spre vf Radila Mare-Mica la rasarit

Afara este senin iar zapada foarte inghetata. Aici in adapost avem undeva la -2*C. Pe la ora 8:30 inainte de a sosi soarele la stina sau chiar pe culmea Moasa, reusesc sa-mi leg rachetele si sa plec catre vf Trifoiul. Intru pe traseul marcat pe sub zapada si ocolesc Vf Mosa pe curba de nivel. Odata ajuns la trecerea de peste Piciorul Mosa sosesc la soare.

Peisajul de vis pina la releul Costila si catre cimpie pina la Ploiesti.

Se merge pe la marginea padurii si apoi marcajul intra in padure alaturi de numeroasele urme de ursi, caprioare si altele.

urcare spre Trifoiul

Zgomotul produs prin mersul cu rachete cu siguranta sperie animalele. Mersul este placut, asemenea si temperatura. Dimineata pina sa incalzesc motoarele am prins curaj si am dat un plover jos de pe mine, chiar daca scria Himalaya. Urmele devin tot mai numeroasa odata ce ma apropii de poienile vf Trifoiul. Nu stiu cum ma pacalesc pentru ca virful il atac pe stinga taind  urmele ursilor.

Este o ascensiune pe zapada continua, inca inghetata si din fericire pt pielea mea, la umbra.

Mult mai tirziu realizez ca traseul este pe dreapta si ar fi condus pe la un izvor bun prin partea de sus a unei stine. Dar am iesit tocmai bine intr-un punct de belvedere.

ora 10 Vf Trifoiul

Ah, ce unghi deosebit. Chiar se merita o excursie de citeva ore pina aici. Urmeaa intrarea in padure pe un drum ingust, pietros cu urme de jeep. Timp de un ceas se urmeaza un drum de tractor pe versantul estic pe care marcajul este destul de rar insa suficient. Din lipsa zapezii imi dezleg rachetele si merg la bocancii de plastic.

ora 11 Defrisari pe V Bradet

Curind ies la marginea unei zone defrisate aflate linga Saua La Cordun(ora 11). De aici de la indicator este un traseu cu banda albastra ce coboara pe V Bradetului si Stefesti.

Saua La Cordun

Descopar alt indicator, pitit in spatele unor pomi grosi de unde ar pleca, teoretic, marcaj punct albastru spre V Crasnei. Eu continui spre sud in urcus usor. Dupa niste doborituri reapar urme de jeep sau taff dar si celebrele urme de urs. Traseul duce intr-o poiana lunga in care este o pepiniera ingradita.

Catre finalul traversarii aud niste fosnete la intrarea in padure, exact intr-o zona cu jungla cu pomi desi si ienuperi inalti. Brr, dau un fluier scurt si apoi bat un bidon de plastic gasit linga gard. Ah, ce jungla urmeaza, sint intre ciocan si nicovala insa nu trebuie sa pierd timp. Hai Hikere in jungla. Urmeaza o traversare prin padure ce se termina intr-o alta poiana in care miroase a primavara.

11:50

Citeva floricele mici asteapta sa fie pozate. Acest virf ar putea fi urcat pina in virf asa cum am facut in ianuarie 2020 sau probabil ocoli pe stinga pe un drum ce duce la o stina. Acum prind un drumeag la dreapta care duce la niste urme vechi de tractor, niste santuri cu balti inghetate dar si urme de urs inghetate. Si deodata in departare 2 tapi ma vad si fug in padure. Apuc sa le fac o poza cu zoom. Wow, ce minunatie.

Cervide

Reintru in traseul facut ultima data exact linga un molid cu podoabe insa doborit de vint.

12:25 molidul impodobit si rasturnat

Sa fi falnic si sa te mindresti cu inaltimea si frumusetea ta. Ce pacat.

12:35. Pauza. Energizare

De aici se merge pe un drum destul de lat si in scurt timp ajung pe vf Mare Bechet unde pe vremea Austro ungariei a fost un pichet pentru supravegherea zonei.

De aici cobor pe Plaiul lui Serban, adica pe niste drumuri de culme, noroioase si cu urme de atv. De fapt 2 atvuri urca din greu. Probabil oamenii sint mirati sa vada un turist cu rachete.In zona este si un izvor insa prefer sa nu mai opresc la el.

Este o coborire lunga(45min conform indicator) si la un moment dat in valea Crasna(stinga) apare splendida manastire Crasna.

Eu aleg niste poteci care sa ma ocoleasca de satul Schiulesti. Aproape de Sat mai cercetez odata harta si consider ca traseul pina la halta Izvoarele ar fi mai scurt fata de halta Homoriciu. 

Dintr-o data schimb directia, intru in Schiulesti, salut oamenii cu La Multi Ani si cobor catre albia riului Crasna. Exista o poteca abrupta ce duce la o punte insa un localnic ma indruma pe un drum de masina, mai lung, dar care duce tot acolo.

Valea Crasna

Reusesc sa spal de noroi bocancii si sa trec puntea peste vijeliosul riu Crasna apoi urmeaza o urcare catre niste livezi de nuc si mur.

Sosesc pe drumul bolovanos Izvoarele-Crasna. De aici pina la gara mai sint aproape 3km. Oameni pe la porti, pe drum sau chiar unii muncind la un gater.

casa futurista

Cineva ma intreaba care-i situatia ursilor. Avem, avem! Si iata ca la ora 16, cu vreo 30min inainte de sosirea trenului privat, poposesc la halta Izvoarele.

O zi calduta, perfecta de colindat dealurile din zona. Inse de miine vor incepe ploile.

A fost o calatorie de 88km, cu peisaje deosebite. Regret ca nu am gasit pe cineva interesat sa realizeze cu mine marele U. O calatorie cu echipament mai vintaje, bocancii de plastic, rucsacul, jacheta, sacul de vara, cu orez, malai si sarmale. Cu 7 lei sosesc acasa la Ploiesti unde orasul este luminat ca pentru sarbatori. Voi reveni in zona cu bicicleta sau odata cu brindusele.

Album foto https://photos.app.goo.gl/dHjLj46oxCYHZFwEA

Filmul aici https://www.youtube.com/watch?v=dTxFl6t5B6w