Svaneti, Caucaz, Georgia

Trecut-au anii si Caucazul ma rodea sa-l mai colind. Fireste ca iarna...A trecut si razboiul ruso-gruzin(august 2008) dar situatia e inca tensionata.
Coechipier?! Da, sigur ca am, in persoana lui Ciprian Teodorescu care-si dorea sa vada crestele semete si ghetarii.
Dupa indelungi cercetari pe la transportatorii ce au curse spre Istanbul, constatam ca au vacanta in perioada in care vrem noi sa ne urnim la drum.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/VisDeVacantaSvanetiMestiaGeorgia
Joi, 27 decembrie 2012, ziua 1
13:00 impreuna cu tovarasul meu de 35kg plec din Ploiesti cu un microbuz pina in Bucuresti urmind ca de acolo sa fim imbarcati intr-unul mare al Muratului. Prin oras inca este zapada dar s-a mai incalzit. Pentru inceput, calatorim inghesuiti, soferul turc fumeaza uneori si simt ca ma ia cu moleseala. Nu sint chiar imun si uneori pe sosea, cind nu sint sofer, mi se mai face rau. Noroc ca sint doar 60km....lungi mi se mai par atunci cind ametesc.
Bucuresti, garajul Murat, intilnire cu Ciprian. Ce situatie ciudata! Nu ne-am mai vazut din oct 2011, nu am facut niciun antrenament(eu de fapt am mai urcat) si tzop, in mega-excursia caucaziana s-a trecut pe lista. Vedem noi. Sintem nerabdatori sa plecm.
16:00 plecam spre granita bulgara
~23 granita turca, control amanuntit, aratam ce avem in bagajele grele.
Vineri, 28 decembrie 2012, ziua 2
~4:00 Istanbul, Laleli Cadesi, cald, cca 14*C, aranjam bagajele pe umeri si plecam spre Galata Bridge.

Plecasem cu ideea de a face autostopul de pe partea europeana a autostrazii ce trece peste Golden Horn, cam la 1h30 de tropait din Laleli. Insa Ciprian propune sa mergem la mega podul Bosphorus(1500m/34m). Pfff, fie, accept pentru a nu ne certa. Pornim pe linia tramvaiului si vegetatia mediteraneana ne intra in ochi.

Palmieri si alte specii exotice. Poposim ceva timp in parcul Sultanahmet, ne mai scoatem din haine si continuam. Coborim in zona turistica Eminonu si vedem gigantul pod luminat. E cam departe, vreo 5-6km pina la el. Acum speram sa nu ne ratacim prea mult pe strazi.
Traversam Golden Horn peste Galata Koprusu(490m, basculant cu 2 nivele) si apoi incercam sa tinem strazile paralele cu tarmul. Si mergem, si tot mergem pe o sosea marginita de platani cu trunchi alb. Ne incalzim, transpiram...Am 3 perechi de pantaloni pe mine...n-am unde sa-i mai agat pe rucsac.
Pe stinga este un deal cu strazi abrupte. Wow, cred ca este zona Taksim pentru care am luat citeva hosteluri. In niciun caz nu voi urca acolo la intoarcere. Lasam pe stinga un stadion iar pe dreapta Palatul Dolmabahce. Ne apropiem de tinta noastra, se lumineaza, trafic intens, agitatie, studenti ce merg la universitate. N-au vacanta?!

Bosfor bridge luminat

~8:00 ne aflam sub gigantul pod agatat la 165m pe deal si care ne va facilita(sau nu!?) accesul spre Asia Mica. O imensitate. Intrebam localnicii cum am putea urca pe el...Greu ne facem intelesi. Turcii cred ca vrem sa-l pozam. Ah, ce aiurea. Gasim 2 tineri cu care conversam in engleza. Ne conving ca nu e posibil sa oprim masinile. Ma albesc la fata. Ce prostie, sa faci autostopul intr-un oras cu peste 12mil de locuitori e greu, adica imposibil la marginea podului. Sigur era mult mai bine la celalalt pod de pe Golden Horn.
Nu avem lire, bancile sint inchise, sintem obositi, cheful de munti imi dispare si hotarim sa ne intoarcem spre Eminonu. Desigur, luam o pauza intr-un parc pe tarmul strimtorii in care eu dorm citeva minute pina ma cuprinde racoarea.

dezamagit...nici putere sa ma mai enervez nu mai am

Intre timp am schimbat ceva banuti. Am de toate in ranita asa ca nu-mi cumpar nimic. In zona podului Galata Ciprian isi cumpara peste si suc natural de rosie. Scump acolo.

unii in vitrina altii pe teren cu 30kg

Se face amiaza si sper sa ne incadram la orarul autogarii.

autogara din istanbul

18:00 masina ce ne va purta prin Asia Mica se urneste din loc. Pina ajungem la gigantul pod se intuneca. Trecem mai multe poduri, motaim si nu imi dau seama exact care-i Bosphorus. La fiecare 4 ore se face pauza pe autostrada, taxa wc 1 lira.

automat de incarcat telefoane...cine pierde timp daca esti cu autocar?

Simbata, 29 decembrie 2012, ziua 3
Rasaritul soarelui il prindem pe tarmul Marii Negre, in zona Samsun. Drum paralel cu marea...e primavara, asa cum am vazut si pe site-urile meteo. Spre prinz zarim Muntii Kackar...ah ce albi sint!

granita Georgiana

~14 granita gruzina, formalitatile dureaza, Ciprian are ceva probleme in sensul ca granicerii privesc cam lung pasaportul lui vechi.
Welcome in Georgia! Dam cesurile cu 2h inapoi deci am cistigat ceva timp. Incerc sa-mi conving coechiperul sa coborim in Tbilisi si de acolo am ataca mai repede un vf de 5000m. Pina la urma accept varianta lui, sa facem ceva nou pentru amindoi, Svaneti. Linga granita reusim sa schimbam niste bani.
Imediat dupa Batumi zarim Caucazul...e alb, asa cum ni-l doream.

gara Samtredia

~17:00 Samtredia, o localitate la intersectia cu Zugdidi. Coborim alaturi de alti calatori(unul e asteptat de niste golani si se pare ca vor avea ceva de impartit pumni) si urmam drumul garii. Stiam ca vom avea un tren la 3 dimineata insa fiind vacanta in Georgia lumea circula mult si nu gasim bilete. Totusi, oficianta de la ghiseu ma invita sa mai incerc aproape de ora respectiva, altfel sintem nevoiti sa asteptam amiaza zilei urmatoare ori sa iesim dimineata la autobuzele locale.
In gara Ciprian pofteste la niste gogosi si isi mai completeaza necesarul de apa, apoi ne refugiem pe un stadion sub un platan. Mincam ceva si motaim insa nu dupa mult timp ma trezesc cu fata umeda de la ploaie!
Hai repede sa stringem bagajele si la gara...
Duminica, 30 decembrie 2012
Marsaluim im gara pina soseste trenul. E mai scump decit ma asteptam fiindca locurile ieftine sint ocupate de studentele gruzine. Ploua...
7:00 Zugdidi, coborim si dau sa ma interesez de niste trenuri la intoarcere cind.....se face intuneric bezna. Pana de curent sau economie! Nu stiu! Afara auzim strigatele "Mestia-Mestia" insa noi mai avem de facut cumparaturi si cartele telefonica. Riscam sa pierdem masina...asta e. Intram in magazine sa luam piine, cartele nu gasim. E bezna, aprind frontala si incercam sa aflam drumul spre Turnul Svanet. Ploua, sintem in Ajaria la granita cu Abkhazia si ochi-mi rotesc la 360grade. Preventiv.
Sosim la Turnul Svanet. Microbuzul nostru nu a plecat. E gol iar soferul doarme. Il trezim, lasam bagajele si ne indruma la o circiuma.

Ciprian isi cumpara o ciorba foarte grasa cu ceva carne(5 GEL adica 10 LEI). Cei citiva consumatori ne privesc. Sintem la o masa centrala si primim 2 luminari aprinse. Pe la 8:30 revine electricitatea si Ciprian isi pune repede aparatul foto la priza. Uraaaa! Sintem cu ochii pe sofer. Daca pleaca cu bagajele noastre?
Afara incepe sa se lumineze. Sintem ora Bucuresti-2h. Afara ploaia s-a oprit insa sint balti si atmosfera mohorita. Ce va fi sus pe munte? Citiva palmieri ne reamintesc ca sintem totusi intr-o zona cu o clima temperata protejata de frigurile nordice rusesti.
Stam in microbuz, incepe forfota, se aglomereaza, bagaje, echipament sportiv(niste rusi cu schiuri/snowboard), copii, femei batrine si frig. Plecam pe la 11. Gata...sintem in drum spre locul in care visam de multi ani: MESTIA.

Drumul urca pe un deal, burniteaza, vad ultimii copaci kaki(sharon). Oprim la politia dintr-un sat pt a lasa un bidon de ceva(alcool). In departari, prin neguri zarim zapada. Kilometri buni mergem pe malul unui lac(Jvari Enguri), mare pacat ca vremea e inchisa. Speram la intoarcere sa fie senin.
Drumul e presarat cu bolovani desprinsi din munte. E recent asfaltat aici si mergem repejor, poate si soferul e mai tzicnit, insa drumul e cunoscut ca fiind unul periculos cu accidente dese. Poposim vreo ora la un bufet in inima muntilor. Aici este zapada proaspata si e frigulet pentru un corp neodihnit si nemincat. Apa ce curge la robinet vine direct din riu si e la limita de inghet. Brrr, cum va fi sus? Asteptam cuminti in masina.

Urcam tot mai sus printre versantii prapastiosi. Un alt microbuz a facut pana din cauza bolovanilor. Ah, sa ajungem la destinatie. 150km pe un drum de munte cu riscuri. Lasam calatori in apropierea satelor pititte prin fundul vailor.

Trecem de Nakra apoi de Becho si Dolra. Soferul ne intreaba iar: Mestia?
Da...sintem cu ochii pe geam spre crestele noastre. Zarim Ushba...stia ceva soferul de ne intreba in Becho unde vrem a cobori. Se insenineaza, pe jos e zapada iar soferul nu da semne sa reduca viteza.
Stam cu inima la gura iar miinile ne sint amortite pe barele masinii.

turnuri svanete

Uf, se pare ca am ajuns. Sediul politiei ce aduce cu o banca, strada principala, multe turnuri ceea ce inseamna MESTIA!
Luam bagajele, e frig, sintem priviti de un politist. Aflam ca masina de intoarcere pleaca la 5 dimineata! Mare prostie! Intrebam unde-i drumul de Zabeshi(ideea mea ce vazusem pe o harta) si Tzaldashi(ce stia Ciprian) si saltam bagajele voluminoase si grele(35kg al meu si cei 2 rucsaci) si o luam spre un pod. Dintr-un magazin ciprian cumpara ultimele doze de bere(aflam mai tirziu ca sint expirate) si o ciocolata. Trecem de Hotel Tetnuldi si campam pe un platou. Pina aici am mers pe un marcaj dar mai sus drumul e suspect. N-avem sursa de apa asa ca vom topi. Bocancii de vara ni s-au si udat asa ca ne vom incalta cu plasticii. Avem nevoie de somn...in primul rind si sint primul care adorm  Pe intuneric un animal ne calca pe cort. Ciudat!
Ciprian are o harta maaare cu aproape tot Caucazul. Aceeasi harta o aveam si eu in format digital chiar segmentul ce ne trebuia il aveam printat in Romania. Nu se merita sa strici harta mare intr-o calatorie. 
LUNI 31 decembrie 2012
Ne trezim timid. A fulguit putin, e frig, sintem la  1500m inconjurati de peisaj alpin si turnuri svanete.

cu un gruzin ce ar fi urcat Ushba de 2 ori

In timpul demontarii taberii sintem vizitati de un gruzin cu 2 ciini malamut husky(ei ne-au ciocanit in cort aseara) ce se lauda ca a urcat Ushba de 2 ori. Aflam si drumul corect spre Tetnuldi, vreo 13km. Urcam incet pe carosabilul acoperit cu zapada. Un avion de mici dimensiuni aterizeaza in Mestiachala. Sintem greoi la mers si sintem depasiti constant de jeepuri(unele cu lanturi). Aglomerate, cu bagaje, frigidere, cadouri. Merg spre Ushguli si satele din jur. Asfaltul continua spre telescaunul din Hatsvali.

Se insenineaza tot mai mult si decid sa montez pe rucsac panoul solar de12V. Ziua trece vazind cu ochii numai zone frumoase. Trecem un pod peste valea Tsanner si apoi ni se arata semeata piramida a lui Tetnuld.

Tetnuldi

Se apropie seara si ne-am dori sa gasim vreo casa parasita. Cam greu in plin intuneric!
O localnica ne ofera gazduire...cum sa dormim peste noapte afara? Hm, nu aveam lari suficienti nici de intoarcere asa ca-l conving pe Ciprian sa se obisnuiasca cu ideea de a dormi numai la cort fiind criza mare!
Sintem la marginea satului Zabeshi, e Ajunul Anului Nou(nu si in Georgia!) si montam cortul dupa un gard. -10*C insa gatesc afara.

mamaliga cea de toate zilele

Nu simt prea mult frigul desi am un tricou, polarul si jacheta subtire cu goretex. Sarbatorim cu mamaliga si brinza si un somn buuun.
De remarcat ca in Georgia sarbatorile sint pe stil vechi, deci ei acum sint linistiti desi i-am vazut cumparind artificii.

anul nou in Svanetia

MARTI, 1 IANUARIE 2013
Reluam obiceiul...topim zapada, ne dezmortim, Ciprian asteapta soarele(!), stringem tabara, vin bovinele la adapat si la plimbare si noi plecam tirziu, la 12!

Un localnic se ofera pt vreo 5 lari sa ne duca sus pe munte cu caii. Ciudat, fiindca e zapada mare. Si pina unde?! repet lui Ciprian ca sintem in criza si ii dam pe jos. Ne afundam intr-o padure deasa de arbusti. Sintem pe un drum gresit, pierdem timp si resurse. Revenim linga gardurile oamenilor si prindem alt drum, mai bine definit. Urmele prin zapada conduc pina la o adapatoare. Mai sus dam de o casa de vara imprejmuita. E cam devreme, Ciprian ar vrea sa dormim acolo.

la confluenta Tsanner si Tviberi

Nuuu, hai mai sus dar inainte sa lasam bagajele inutile sub un bolovan. Urcam inca vreun ceas prin zapada pina la genunchi apoi montam tabara.
Constant, seara avem -10*C. Senin, stele.
MIERCURI, 2 IANUARIE 2013
Aceleasi obiceiuri, cafea(Ciprian), ceai pt termos, dezmortire....uf, haide ca eu plec sa fac urme!

comunitatea Mulaki

E ora 10 si continuam pe o poteca(buna pt vara) pe care o dibuim usor. Gasim niste izvoare, poposim, apoi intram mai adinc in padure. Tinta noastra e sa ajungem pe creasta Zagari. Zapada creste si iesim pe un platou unde vara aici ar fi prima tabara. E soare si avem apa de izvor! Propun sa facem o supa! Excelenta ideea mea.

cu panoul solar la bronz

Montez repede si panoul solar Brunton si mai incarcam acumulatorii. Ciprian isi cere energie pentru aparatul foto ce i se descarca repede. Inca din primii ani de mers/dormit iarna pe munte m-am obisnuit sa pastrez in permanenta toti acumulatori la piept. La mine asta e regula si din pacate el nu vrea sa-si protejeze bateriile. Peisajul si temperatura pozitiva ne-ar face sa mai stam insa calatorului ii sta bine cu drumul. Dar dupa 1h plecam.

Mestecenii, Comunitatea Mulakhi si Ushba

Tai urme, totul mecanic, mai usor acum, intrucit de jos a luat si Ciprian o parte din cort. Avansam de ore bune printr-o padure de mesteceni si alti copaci  Treaba asta ne macina ...  vedem niste creste, mereu Ushba dar avem doar o directie nesigura. Tot ce stim e ca trebuie sa iesim mai repede in zona alpina. Am depasit cred 2500m dar padurea si puietii de leandru urca tot mai sus.
Din pacate nu avem vizibilitate prea mare intrucit sintem intr-o padure prin care avansam greoi datorita crengilor si copacilor pitici. Nu exista crusta de zapada desi noaptea e ger. Piciorele se pierd printre frunzele inca verzi ale unor rhododendroni. Sint necesare parazapezi bune fiindca in felul asta mergem toata ziua, care trece repede.

~2300m, o tabara intermediara

Ciprian propune sa campam intre copaci pe o panta slab inclinata fiindca poate mai sus, pe intuneric va fi mai greu. Isi lasa bagajul si pleaca sa mai cerceteze putin culmea pe care ne aflam. Se lasa iar frigul, -15*C seara(nu exagerez!) si el intirzie sa vina. Incep a desfasura cortul si platforma dar e mult de munca. As fi dormit direct in sacul de dormit fiindca e inca senin. Busola cea noua comandata de prin Taiwan(sau Hong Kong) a ramas uitata acasa dar faptul ca vad unde apune soarele imi mai clarifica putin harta din minte!
Soseste si Ciprian, destul de incintat ca a vazut Vf Tetnuldi si ca sintem relativ aproape de pasunile alpine, dar ca e greu de continuat cu bagajele.
Imboldit de faptul ca am vazut "iasca" si coaja de mesteacan, material ce se aprinde repede, incerc sa aprind focul. E greu...gerul parca stinge flacara, lemnele nu vor sub niciun chip sa se aprinda si demoralizat ca Ciprian a intrat deja la dormitor renunt. Hm, sint putin afumat si macar nu am inghetat pe linga flacarica facuta de mesteacan si "barba del vieho"!
Incep acivitatea la arzatorul pe benzina: topit zapada, umplut bidoane cu apa, supa, ceai!
O noapte lunga, iar gindul a ce va mai fi in sus nu-mi da somn prea curind. Asa sint eu, dorm iepureste si facindu-mi auto-masaj. M-am obisnuit ca iarna sa am aceasta activitate preventiva.
JOI, 3 IANUARIE 2013
Sint nerabdator sa plec insa impachetarea bagajelor dureaza mult. Ciprian prefera sa dirdiie afara pe izopren in timp ce-si face rucsacul. Nu e viscol ori ploaie dar tot nu-i usor la -12*C, si timpul trece si noi plecam la 11:30. Sint crizat insa nu ma pot manifesta dar nu stiu cit mai rezist sa plec asa tirziu. Distantele nu sint mari insa mersul prin jungla acoperita de zapada afinata si adinca ocupa mult timp. In aceste locuri se intuneca pe la 7 seara dar tot trebuie plecat mai devreme.

pe la 2700m, locul nostru de tabara

Mergem putin mai usor avind urmele facute de cu seara de catre Ciprian. Apoi continua tot el ceva timp pina il vad nervos intorcindu-se spre vale. Nu-l intelege, nu vorbeste si actiunea asta se lasa cu ceva scandal. Vreau comunicare si nu cearta.
Nu-i problema domnule daca te-ai saturat de sapat...eu abia astept coarnele plugului.
Schimb putin directia, dau din mini si picioare si sosim la soare pe un platou linga ultimii mesteceni. Este 13:30, deci dupa 2 ore hotarim sa montam tabara si sa mergem mai sus in recunoastere. Intelept e sa montam cortul acum.
Si asa procedam!
Apoi mincam ceva si la ora 15 plecam sa facem urme. Prindem un fel de drum de tractor ce urca usor. E mai placut sa mergi/sapi transeu in timp ce ai peisaj in departare.
Ne putem considera pe muchia Zagari.

In vale este Valea Tsanner cu satele adapostite sub padure.

plimbare la 3000

Dintr-un unghi recunosc Saua Ugviri aproape de 2000m. Noi sintem la 2800m si fiind soare puternic merg tot timpul cu panoul solar desfasurat pe ranita.

crestele de pe granita cu Rusia, 4800-5000m

E cald si am doar tricou si polar.
Dupa 3 ore de sapat, la ora 17 sosim la Statia meteo automata de la 3000m! Ura, vedem obiectivul nostru, Tetnuldi, o piramida de gheata.
O vreme ciudata, senin cit vezi cu ochii si nicio pala de vint! Iar zapada nu e umeda dar nici frig nu e! Sansa de a ajunge sus poate va fi de partea noastra. Nu avem pe nimeni care sa ne comunice prognoza pe urmatoarele zile. Ne vom baza pe ce vedem. terenul inca e usor, iar miine, cu noaptea in cap vom porni spre virf.
Coborim cam pe intuneric fara a fi necesare lanternele. Intoarcerea a durat un ceas! Sintem entuziasmati dar emotionati.
Aici incep gindurile noastre diferite. In cap ideea mea e sa plecam pe la 3-4 dimineata cu bagajul de virf. Vor fi 1800m diferenta de nivel si multi km la inaltime. Ciprian avea altceva in cap si ii aflu ideea prea tirziu: acela de a pleca tot noaptea cu cortul si sa punem tabara mai sus. Pentru ce sa ne chinuim cu tot bagajul cind proviziile erau pe sfirsite? Si benzina era pe drojdie? Avem nevoie si de resurse(mincare, benzina) si la coborire. Deci mai avem doar de vreo 2 zile.
VINERI, 4 IANUARIE 2013
Ora 2- ma trezesc si incep pregatirea ceaiului, echipamentului si maninc. Vad ca Ciprian nu se deranjeaza! Ce bine ca poti dormi in galagia mea! Dar cind vrei sa plecam?

4:45 parasim cortul. Frigul il simtim dupa vreo 20min. Mergem pe urme prin intuneric. De fapt este lumina de la luna. Incet, pas dupa pas, Ciprian e in fata mea. Prefer sa conduca el si sa merg in ritmul lui. Eu din pacate nu pot mentine un ritm constant ca al lui. Si mersul asta ma cam ingheata. Imi pun si supramanusile si am la piept un pet de ceai cald.
Pe la 7 dimineata(inca intuneric) ne punem coltarii. Am depasit demult punctul de 3000m si acum torul e necunoscut pentru noi. Mergem unde vedem cu ochii pe o crusta inghetata de zapada deasupra unui drum de tractor..

8:20 rasare soarele peste Tetnuldi. Facem poze inghetati. Ciprian are 2 sponsori: Imperbel si batoane energizante/proteice Redis. Apare un fuior de nor dar in rest e senin si ger.
Tentatia si teama e destul de mare. Cortul nostru nu e ancorat suficient si pericolul ca acesta sa dispara la vreo rafala de vint e mare. Insa nu e vint acum.

Ciprian, inghetat, decide sa coboare. E destul de repede sa ne retragem. Ii spun ca eu voi continua, sint hotarit sa urc creasta asta. Sintem la 3500m la o alta statie meteo automata aflata pe alt platou.
Ma afund iar in zapada, urc greoi, ceva imi pare ciudat ca sint pe un traseu fals. Pentru a ajunge in saua Kent la baza ghetarului ar trebui sa traversez imensa vale. E destul de mult de coborit la acest nivel iar sa tai panta de unul singur nu-mi place.

Cu Ushba in spate

Continui matematic pe creasta Zagari sperind sa ies la marginea ghetarului Nageb. Ocolesc citeva cornise situate la aproape 4000m. Adie vintul dar s-a mai incalzit putin. Spre Ushba e o picla de nori. Dupa o saptamina de vreme frumoasa vremea rea se poate strica repede.

Ma indrept spre o creasta stincoasa despre care nu stiu nimic din harta. Ghetarul Nageb e peste aceasta? Nu stiu.

Tetnuldi

Ar fi mai usor de traversat valea catre Saua Kent insa am pierdut multa energie pe aici. Am urcat doar un traseu fals. Sint dezamagit ca am fost abandonat...

Cobor destul de repede si pe la 3300m zaresc o trecere lejera catre Muchia prelunga ce conduce in Rockwell Kent. Acum realizez pe unde e traseul cel mai usor. Poate miine! Montez iar panoul solar pe rucsac.

spre ghetarii suspendati din Tviberi: Qvitlodi, Zinala, Bashili, Seri, Toti

Revin la cort, unde Ciprian si-a pus la uscat sacul de dormit. Ce placut e sa stai la soare pe izolier si sa privesti vaile si crestele, Tviberi, Ushba si multe puncte de pe harta!

Valea Mulkhara si zona Ushba

Cum soarele trece peste culme, temperatura scade brusc la -10*C. Brrr, gata, nu mai e de stat afara.
SIMBATA, 5 IANUARIE 2013
Am hotarit cu Ciprian ca voi mai pleca inca odata sa incerc virful. Poate va urca si el mai pe lumina....vom vedea!

o incurajare

5 dimineata ies din cort echipat cu material tehnic. E senin insa se inoreaza. Incet, luna e acoperita de nori. Si parca nici asa ger nu mai este. Pina la 3000 m urc la lumina lunii. Putin mai sus e trecerea. Ma gindesc inca odata. Azi ar fi ziua ideala de a ajunge linga sat unde am lasat ceva provizii. Butelia mea cred ca mai are benzina doar de un foc. Vremea se strica, virful era de ieri acoperit partial de o corabioara ce parca era lipita de top!
Gata, cobor...de-am fi avut inca jumate litru de benzina eram mai indraznet. Ciprian a preferat sa-si aduca arzatorul de propan-butan pe jumate...eh, compatibilitatea nu e prea ridicata.
Cobor tot pe intuneric spre cort. Am in cap acum Kazbekul.
Intru in cort, ma relaxez putin si decidem sa stringem tabara.

directia de unde venim

Pina la marginea satului facem 3 ore! Recuperam proviziile ascunse si facem o mamaliga, ocazie cu care terminam brinza bulgareasca. Visam la o baie calda si la un magazin cu mincare. Dar sintem inca departe.

valea tsanner

Azi a fulguit putin dar e caldut. Sosim in satul Zabeshi la 1600m. Alpinista rusa, Lada Niva urca pe o panta inzapezita. Uimitor, nu-i dadeam sanse. Acum zarim drumul clasic de cai ce porneste din Comunitatea Mulakhi si duce peste Zagari in Valea Adishistsqali . Foarte aproape este o capela Laghvi a Sf Gheoghe si izvoare minerale.

printre localnici

Vorbim mai mult prin semne cu niste sateni ce ramin uimiti ca noi dormim in "palatku", la cort.
Valea Tsaner conflueaza cu Tviberi si formeaza Mulkhura ce mai jos poarta numele vestitului Enguri.
Norii au coborit cu putin deasupra muntilor. Ne dam seama ca s-a stricat vremea. E mijlocul iernii iar noi am fost foarte norocosi in ce priveste vizibilitatea. Mai coborim putin si in amurg poposim peste noapte.
Ora 18 satul Chvabiani, dormim la cort dupa un gard. Zapada e mica si nu necesita platforma. E inorat si amindoi spunem ca am coborit la timp.
DUMINICA 6 IANUARIE 2013
Ora 11 plecam spre Mestia admirind casele si turnurile Svanete.

aval de chvabiani

Pe la ora 2 ne oprim intr-un vagon si pregatim ceva de mincare. Eu nu reusesc decit sa amortesc putin apa fiindca arzatorul sau restul de benzina sa incapatineaza sa produca energia termica necesara. Sint suparat si abia astept sa cumpar benzina din Mestia. Lasam pe stinga drumul de telescaun din Hatsvali(asfaltat) si intram la ora 4 in Mestia.

versant cu bolovani in miscare

Stiam la la 5 dimineata este singurul microbuz catre Zugdidi si Tbilisi.
E duminica si casa de schimb valutar e inchisa. Incercam sa schimbam la Hostelul Seti din Parcul Central. Ar fi o solutie doar daca dormim acolo pentru 20 Lari(~40 Lei).

Politia Mestia

Aflu de la politie ca au un bancomat in sediul lor si ne incercam cardurile falite. Nu avem ce scoate dar un paznic imi spune ca azi oricum nu sint bani. Bleah! Mergem si la o banca mai spre aeroport si nici eu n-am sanse sa scot banuti pentru microbuz. Sintem cu ochii radar la figurile ciudate ale localnicilor. Sintem pe teritoriul lor si asta ne face mai atenti desi criminalitatea si tilhariile au scazut.

masina veche pentru interventii

Sintem in centrul atentiei...nu sintem invadatori in Svanetia, vrem doar sa plecam din zona cit mai curind fiindca daca vremea s-ar burzului am ramine bocati aici. Revenim   la hostel Seti si socializam cu oamenii de acolo ce stau in frig. Primim 2 paturi intr-o camera de 4 paturi suprapuse cu calorifer electric dificil de reglat, pregatim ceva la aragazul din bar si apoi mergem sa ne....SPALAM!

Hostel Seti cu apa de ghetar

Cum? Nu merge apa calda? Ba da, ni se spune...dar nu stiu la ce robinet. Asa ca avem doar apa de...ghetar!
Prioritatea 1 e barbieritul...si ma chinui cam o ora cu apa rece si o lama noua luata din Istanbul in 2008! Si plictisit de atita dat pe fata imi las o mustata! Prima data in viata cu mustata!

Mai rezistati?

Si apoi iesim sa facem piata prin magazine. Oamenii sint amabili si bucurosi fiindca e Ajunul Craciunului iar orasul e imbracat in sarbatoare. Si...acum ninge ca in povesti! E frumos, ne pierdem si noi pe strazile cu zapada proaspata dar speram sa nu se blocheze drumul de Zugdidi si asa destul de periculos.
LUNI, 7 IANUARIE 2013
Ne trezim pe la 4, destul de buimaci si framintati. Cum e afara? Ninge slab. La 5 sintem la microbuzul de Zugdidi si suim bagajele pe acoperisul masinii. Il vedem si pe soferul cu care am sosit, el fiind pe alta cursa azi. Dirdiim, incercam sa motaim si masina intirzie sa plece! Se aglomereaza si la 6:30 masina porneste si pleaca dar in directia opusa pentru a lua un pasager de acasa! Wow!
E intuneric, drumul de munte acoperit cu zapada si periculos. Ne dezmeticim cind cineva striga "VNIMANIE" adica atentie si ne oprim intr-un perete de stinca. Am derapat si ne-am ciocnit uso. Masina nu are nimic, pasagerii o imping putin. Ciprian s-a lovit rau de un cadru metalic al scaunului din fata. Ah...ce aiurea pe gheata. Ne-am cam speriat. Mai departe se intimpla ca drumul urca putin si masina se opreste brusc. Coborim s-o impingem, apoi incepe sa se lumineze si zapada sa se inmoaie. Sintem pe malul lacului de culoare verde format de Inguri si torente glaciare.

Lac pe Inguri

Muntii sint acoperiti de zapada proaspata. Inca odata ne felicitam si continuam mai putin stresati ca n-am ramas blocati. Urmeaza o pauza scurta aspoi drumul duce in Zugdidi. Vremea e mohorita dar nu ploua. Coborim la gara si aflam ca trenul(cel ieftin) nu circula. Ni se recomanda unul electric dublu la pret. Nu avem ce face, sint oricum ultimele locuri(e vacanta) si nu am dori sa mai dormim aiurea pe aici.

Zugdidi

E 10 ceasul, sintem iar la palmieri(ce diferenta)si mergem spre centru unde descoperim case de schimb valutar.  Imediat sarim in piata unde ne cam facem poftele. Rasuflam usurati ca am scapat teferi si fara sa ne apuce vreun front atmosferic in Mestia. Multe din produse sint ca la noi, doar fructele sint ceva mai ieftine. Apoi luam bilete la trenul de 7 seara si ne plimbam cu schimbul. Zona pietei e pazita cu muulti politisti comunitari! Asa se procedeaza de sarbatori? Sintem la citiva km de granita cu tinuturile de raufacatori ale Abkhaziei.

Zugdidi

Bodega cu ciorba buna e inchisa asa ca ne multumim cu altceva...
Mincam multe mandarine fiind tara lor, asa cum numisem eu Georgia in 2005 si ne pregatim pentru noul munte, Kazbekul, din Osetia de Sud, o zona fara palmieri!

E racoare si ne adapostim in sala de asteptare a garii. In fata sint si cursele de Tbilisi care pleaca odata ce s-au umplut cu pasageri. E cam la acelasi pret insa noi preferam trenul fiind mai comod si cald!
19:00 suim in trenul de Tbilisi. Cald, confort, apa plata la 0,5L gratuit si dupo vreo 4 ore sosim in capitala. Nu apucam sa coborim ca personalul trenului stringe protectiile textile din dreptul capului de pe fiecare scaun! Uimitor! Europa stie acest lucru?
Am o idee unde am putea motai fiindca gara e inchisa noaptea. In plus s-au facut multe schimbari si nu mai recunosc intrarea. Acum sint mall-uri si multe firme de comert. In schimb piata si zona din fata gara au ramas fara modificari.

Iata si un filmulet din Svanetia:
Si unul din Istanbul
Va urma un articol despre Tbilisi si continuarea spre Muntele Kazbek!