Diana, ploile, trombonul si pitoanele

Masivul: Piatra Craiului, zona ref Diana
Perioada: 10-12 iulie 2012
Echipa: Paciu & Hiker
Film: http://www.youtube.com/watch?v=6cY3odCRoAs
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/RefDianaCuPaciu1012Iulie2012

Asadar ne "antrenasem" pe calcarul din Piatra Mare(vezi aici) si ne teleportam direct pe drumul forestier de Plaiul Foii. Este 10 iulie, cald, drum plin de gropi(si directionat pe la cimitir fiindca se va asflata iesirea din Zarnesti) si noi "super" antrenati si cu chef de a cara muulte bidoane cu apa. Multumim masinii si soferului care ne-a lasat la baza traseului spre Coltul Chiliilor.

Turnu si Piatra Mica

Primul obiectiv e sa ajungem la izvorul din poiana de la schit. Drumul e destul de rupt si se poate ajunge doar cu o masina mai inalta si pe uscat. Facem opriri dese la umbra si dupa 1h30 sosim la izvor unde ne vom aduna fortele..ce a mai ramas!
Aflam ca in ultimele 2-3 zile a plouat binisor prin zona, asadar hornurile negre sint umede si mai au de asteptat. Pina sa ne urnim din loc incepe ploaia si ne adapostim sub nylonul adus de mine. Dupa mai bine de 1h, cind stropii se opresc si dupa negocieri de a urca la refugiu si a nu bivuaca in poiana, pornim spre refugiul Diana. Ca de obicei, prima panta e solicitanta, ca si ultima de sub refugiu. Ochim si Santinela din Padina Inchisa care e pe lista noastra de joaca.

Sintem singuri la refugiu, si o parte fara chef de a mai catara ceva in Turnul Galben.

Am adus cu spatele 9 litri de apa...iar daca va fi cald sigur nu ne vor ajunge.

Mai sint ore bune de lumina si nu pot sta aiurea la refugiu asa ca plec in recunoastere spre Padina Popii.

Dupa ploaie e placut sa urci, doar cu aparatul de fotografiat. Pe Padina Popii nu am mai fost din 1996 si abia daca mai recunosc peisajul. Acum sint cu ochii pe trasee:

Vilcelul Trecatorii Fortate

 Imi apar pe rind Frontalul pe care am pus iarna o mansa(vezi aici), o grota de bivuac, Fisura Cenusie iar mai sus traseul Diana si Umarul din Padina Popii. Multe nu au nume si le zaresti doar pitoanele.

Dar pentru multe rute e nevoie sa stapinesti aventura in pereti, deci nu e loc de joaca sau antrenament. Aici te cateri cind stapinesti bine zonele super-pitonate, Costila, Prapastia Ursilor, etc.

Intr-un perete este o cordelina si probabil ca alpinistii s-au rapelat pe acolo negasind o linie buna. Aici, parerea mea e ca trebuie sa ai neparat ciocane si cuie....muuulte. Si scarite...

Urc incet cu ochii la trasee. Ce-as mai sta pe aici, in linistea muntelui...dar uneori se aud si ciinii si masinile din vale. Eh, nu le poti avea pe toate in Crai: salbaticie, liniste, apa...

grota amenajata de "bivuacari"

Vechea poteca urma marginea peretilor, insa acum e citiva metri mai jos.

Fisura Cenusie

 Fisura Cenusie o visam de citeva luni si eram nerabdator sa o si vad pe teren. Acum nu era pe lista noastra.

paradis de flori pentru botanisti

Peste tot apar la vederea ochiului flori, garofite, flori de colt, bulbuci, etc.

UPP

Depasesc un cablu(singurul se pare!) pus pe un pasaj aerian si poposesc la un panou de lemn al PN Crai. De aici porneste traseul UPP, iar mai sus sint inca citeva si apoi apare Strunga Izvorului si Creasta.

Padina Popii aproape de creasta

Timpul trece iar eu nu ma mai satur de privit. Miine ar trebui sa ajungem prin Trandafir daca vremea tine cu noi. E timpul sa revin la refugiu si la coechiepier.
Seara e senina si noi increzatori ca vom reusi sa cataram ceva urmatoarea zi.
Si...pe la 11 seara soseste un baiat cu bagaje...un instrument muzical(trombon), rucsacel, ceas desteptator de masa(cu baterie) si fara apa. Rusinos (?) incearca sa doarma afara dar in scurt timp intra in refugiu. Nu are nici izolier si nici sac de dormit ori patura. Ne amuzam...

11 iulie 2012, miercuri
Sint matinal si prin seninul din zori! Dar pina sa terminam bagajul, pe la 9 apar norii. Turistul sosit noaptea trecuta si-a lasat bagajele si a plecat foarte devreme. Si mai apar citiva turisti in tranzit incercind Brina Caprelor. Stropii de ploaie bat in cupola refugiului. Grindina, suvoaie de apa/torenti si planurile noastre sint naruite. Nu as vrea sa fiu in perete...sau pe vreo poteca.
Dupa aproape 3 ore ploaia se opreste, si apar iar turistii. colegul nostru de refugiu a venit cu o geanta de voiaj si pleaca iar. Mai tirziu ne spune ca a cautat apa pe Padina Popii. Daca ne-ar fi intrebat il indrumam spre Gavan ori Schit. Noi ne-am facut ginduri negre, credeam ca e vreun sinucigas. In timpul ploii ii bagam la adapost rucsacul din care iese o carte de muzica a lui Iosif Sava. Negasind apa, ii dam 1,5 L...oricum noi coborim.
Noi motaim in refugiu, fara sperante. Uneori sosesc si alti turisti(belgieni, englezi) si mai socializam.
Soarele ne incalzeste iar gradele din termometru cresc pina la 55C in bataia soarelui. Tot sper sa-mi conving coechiperul sa intram macar intr-o mansa.
Finalmente catre seara plec singur iar spre pereti. Planul e ca in urmatoarea zi(ultima) sa plecam de noaptea spre pereti. Cel putin asta e planul lui Paciu. Foarte tare, ca-n povestile pionierilor. Oricum, pina la primul traseu avem doar 10min. Incep sa ma obisnuiesc cu pozitia traseelor, nutrind si mai mult la acest perete.

12 iulie 2012, joi
Ma trezesc la 5:30, e senin si lumina, o ora ideala de plecat vara. Il trezesc(incerc) pe Paciu la 6 dar mai vrea 30min. Si pune alarma sa sune la 6:35. Si se trezeste aproape de 8...pt ca telefonul era setat pe ora Europei Centrale. Asa ca eu nu sint deacord sa mai intram asa tirziu. Sa fim seriosi...nu sint Speedy Gonzales si nu cunosc traseul si retragerea. Ne ramine Santinela din Padina Inchisa.

Este un traseu de grad 4A cu 4 lungimi de coarda, despre care Emilian Cristea nu spune prea mult, doar ca frumusetea traseului ar fi stricata de cei citiva copaci.

Acasa, inainte de tura, am dat o cautare pe google si internetul m-a trimis la mine pe site sau pe alte pagini unde doar este amintit traseului.

regrupare intermediara in Santinela Padinei Inchise

Intrarea e foarte umeda, o fisura larga, deschisa in care nu se pot fixa frienduri. Plec echipat cu ciocan, pitoane , scarita si nu prea multe bucle fara planuri de a urca prea mult. Neasteptat de repede asigur la primul cui, apoi fixez o nuca si pe dreapta ajung la alt piton. Inca e zona umeda. Pun scarita si bat un piton de unde iar in scarita prind piton 3. De acolo gasesc un pragulet iesit pe care pun un anou si cistig inaltime cu ajutorul scaritei pina mai bat un piton. Prizele sint mici intre pitoane iar scarita e folositoare. Testez pitonul batut, repet pasii cu scarita si ajung la alta mica iesitura de pe care bat pitonul 3. Stinca superficiala se crapa dar cuiul meu intra, strimbindu-se usor. Se face o traversare de 1m la stinga. Cu mina incerc sa pipai inelul pitonului si sa asigur coarda inante de trecere. Ce pasaj frumos! Asigur in alt piton existent si sosesc la un conifer. Pina la urmatoarea asigurare mai am 2-3m, un colt minuscul ajutindu-ma sa ma inalt intr-un anou si batind un p-eu IUS. Chris Shaorma se ridica si se asigura in alt piton cu inel mare. Ar fi riscant sa cazi in inelele astea ruginite. Nu mai am expresuri si las cite o carabiniera in ultimele puncte. Pina la regrupare mai sint vre 8-10m dar teren greu si aerian pe care as mai bate inca 2 pitoane. Materialele s-au imputinat, si am urcat abia 25m in zig-zag.
Mai bat un piton si-mi chem camaradul in regruparea mea incomoda. Pe parcurs scoate cuiele batute de mine.
Decid sa coborim. Il las pe HMS pe Paciu pt a mai scoate un cui uitat. Pitoanele si anourile sufera datorita greutatii si cu ceva teama ma rapelez lasind acolo pitonul batut de mine(pe linga cel existent). Indata(ora 13) incepe sa tune, deci urmeaza dusul zilnic. Ce bine ca am coborit. Nu cred in presimtiri, ma las calauzit doar de Creator.
Stringem repede si o dam la vale, masina ne asteapta la 14:30. Finalmente se pornesc si stropii, doar ca nu prea intensi. Iar in poiana de la Schit este ciobanul cu oile deci ideea de a bivuaca in zona si mai ales lasatul catrafuselor prin padurea din zona e interzisa.
Tura noastra ia sfirsit aflind ca pe zonele joase din Tara Birsei a fost un mic potop.
Vom reveni...

Prapastia Ursilor

E vara si mintea fuge la coarda intinsa si stinca...
-Noi cind mai iesim?! Nu-ti e dor de ceva trasee si adrenalina?
-Oh, sigur...dar hai sa ne incalzim in Prapstia Ursilor...Si asa e teren nou pt tine Dane!
Hotarim cam ce avem de facut si ne dam intilnire in Dimbul Morii.
Perioada 8-9 iulie 2012
Echipa: Paciu si Hiker
Album foto:
Film: http://youtu.be/JYpJ2BtII1E

Duminica, 8 iulie 2012

7:30 ne unim fortele la fostul motel Dimbul Morii(acum dezafectat, si ce rau imi pare pt ca era un simbol al zonei) si pornim pe valea Sipoaia catre Prapastia Ursilor. Sintem destul de speriati stiind ca zilele trecute fusese canicula. Dar acum am ales o zona umbrita si cu apa din belsug, de izvor. Valea e plina de corturi, asa puse in bataia soarelui. Nu inteleg deloc.

Terminam forestierul si urcam agale apoi traversam apa pe podet si pornim piepts vreo 10min pina la grotele din Prapastia Ursilor. Aici sint mai multe sectoare cu numeroase trasee, de catarare, alpinism si drytooling.
Citeva grupuri au dormit aici, la cort sau direct in grote si acum Paciu se recunoaste cu unii din ei.
Ne desfacem echipamentul si Paciu hotaraste sa urc eu cap in Hornul Frumos.


Traseul este cotat 3A(3B cu vopsea) si are 2 lungimi de coarda. Preponderent este "mersul" cracanat, in sprait si ramonaj, dar nu este important stilul de mers.

Pentru sufletul meu incerc sa urc cit mai natural, fara a ma ajuta de cordelinele si asigurarile din traseu.
Este un traseu clasic recomandat incepatorilor. Pasul este depasirea bolovanului surplombant din zona mediana. Sint aproape de rotpunk. 

Nu ma intereseaza timpul scos si imi place sa migalesc pozitiile si prizele sperind ca Paciu, filatorul, va avea rabdarea necesara.


Nu am mai catarat de o luna, dar nu mi-am iesit din forma(proasta) pe care o au "halpinistii" de ocazie. Eh, finalmente am si niste spectatori care nu lasa niciun ban la spectacolul prestat de mine.

Hornul Frumos, 3A(3B)

Nu am idee daca mi s-au facut poze, dar nici macar aplauze nu am primit, probabil ca Paciu i-a trimis repede la vale, la o balaceala in apa rece de munte.

Las 2 carabiniere pt o mansa si apoi culeg buclele si revin pe teren mai plat. Cu ajutorul cordelinelor se poate trece destul de repede, cine se grabeste. Dar escalada trebuie savurata, unde spui ca noi ne antrenam pt trasee mai obraznice.

Urcam fiecare in mansa traseul, adica partea dificila si ne retragem la putina odihna.

Intre timp, grupul isi stringe cortul si se retrage spre caldura Brasovului.
Catre ora 14 cerul se picleaza si tuna infundat. Si nu se anuntase nimic!!!

Traseul cu Bavareza 6c

Privim niste trasee de drytooling si scarite dar parca nu ma atrag, efortul tractionarii si statul aiurea in scara ma oboseste. Si in ce traseu de alpinism voi merge zeci de metri numai in stilul asta?

Nuuu, nu-i de mine...alta data!

Sintem hotariti sa exersam plasarea asigurarilor mobile, nuci si frienduri in Traseul cu Bavareza, grad 6c si 25m.

Pun 2 frienduri si urc in bavareza pina la spit. Se trece apoi surplomba (pas).
Pe mine ma interesa doar pasul de jos la mobile si ma opresc la un piton vechi cu inel batut intr-o fisura oarba.
Las coarda intr-un piton pentru o mansa si luam iar o pauza dar intre timp activitatea norilor si a tunetelor evolueaza si alerg repede pe o brina pentru a recupera coarda.

Ne odihnim intr-o grota lasind turistii sa treaca la 1m de picioarele noastre. Multi sint uimiti si incep sa rida...Sintem 2 ciudati!

piese de muzeu!

 Paciu face o descoperire...peste 10 pitoane ruginite, un muzeu in aer liber, accesibil doar celor care fac bivuac aici. Nu am mai vazut asa ceva. Pozam si lasam cuiele in acelasi loc fiind poate bine ca cei care au murit sa-si intilneasca fiarele in mormint. Rugina le va macina in citiva ani! Acum este epoca SPITULUI!

Trei Crengute 5b+

Spre seara mergem la sectorul Grota(de jos) si incercam cap traseul 2 numit Trei Crengute 5b+ de 18m(batut de Dan Cristoloveanu). traseu de fata cu ridicari si miscari intinse. 

Dupa incercarile lui Paciu imi vine si mie rindul si mai avansez inca un spit. Scaritele noastre ne sint de folos insa picioarele noastre in papuci au de suferit. Cine vrea sa urce cap ar putea sa aive niste anouri mai lungi pe care sa le arunce dupa niste colturi(daca aveti tupeu). Apoi punem o mansa de sus si ma dau pina la extrem. 
Phew, mi-a placut, tare interesante exercitiile de respiraie. 1-2-3, 1-2-3.
E bun si Chris Shaorma la ceva, am observat ca daca urli in traseu dupa prize minuscule dai randament. !!!
As fi interesat sa incerc pe viitor traseul dar cu buclele puse in spituri.

Bivuacul din Grota

Agatam mincare in perete si incercam sa dormim in grota de la izvor insa incepe atacul insectelor, tintari, paianjeni, capuse, furnici si alte nevertebrate. Nu sint indicate bivuacurile pe sol dar asa e in viata, cum iti asterni asa vei dormi!
Luni 9 iulie 2012
Amindoi atipim catre dimineata. Nu a fost frig deloc desi nu aveam saci de dormit. Paciu cu o paturica iar eu un sac de bivuac. Sint matinal chiar daca as mai vrea sa dorm. Si constat ca piinea mea alba feliata s-a imbolnavit, si acum are diagnostic "mezentericus" (boala întinderii sau boala cartofului, în limba engleză=ropiness). Enzimele amilolitice şi proteolitice secretate de bacterii afecteaza amidonul şi proteinele din piine.
Timpul trece, turistii trec pe linga noi, fac glume si catre amiaza reusim sa ne inhamam lasind iar tunetele si norii fara ploaie!
Paciu e hotarit sa intre cap...il admir si sper ca daca a dormit pina tirziu sa fie refacut.
traseul vizat de noi e Creasta Frumoasa, grad 5c, 55m(gradatia veche 3A dar in locul multor pitoane au aparut citeva spituri). Traseul cere mult echilibru, miscari dinamice si forta...

Creasta Frumoasa 5c

Creasta Frumoasa 5c fost 3A

Ii multumesc lui Paciu pentru prima asigurare si e rindul meu sa intru. Uneori ma ajut de scarita si intr-o fisura fixez chiar un friend. Alpinistii moderni au scos unele pitoane punind spituri si crescind dificultatea. E cam aiurea. 
Ajung la 2 pitoane cu inel dar dorinta ma impinge spre topul traseului. Creasta se domoleste si sosesc la un spit in care....nu-mi intra nicio caraba. Intru putin in panica dar remediez situatia cu cablul unei nuci. Mai sus nu vad pitoane si mai am destui metri pina in regruparea cu cordelina. Ciudat, desi e teren usor vreau sa ma retrag. Ma aventurez la dreapta spre o surplomba(traseul Puiul de Urs 7b+) de unde atirnat intr-un piton vechi la buza unui tavanel Paciu ma lasa salam la perechea de cuie mai solide pt o mansa.

Urcam amindoi in mansa si ne descurcam bine. 
Hm, probabil ca sint deja obosit, fiind trezit de la 6-7 dimineata si fara chef. Ne intrebam cum arata un traseu vechi de 6A daca asta de 3A e taricel...ce conditie aveau pionierii.


Gata, mergem in Hornul Crenelat 2A, 2LC, cel despre care auzisem de vreo 15 ani.

Hornul Crenelat 2A, 2LC, retragere prin padure

E 19:30 si mai sint aproape 2 ore de lumina intr-un horn destul de intunecat. Escalada la liber intr-un horn adanc. Iesirea din traseu se face trecand printr-o fereastra. Se regrupeaza la pitonul 2 iar dupa ramonaj(4-5m) exista un spit. Nu am nicio problema doar ca nu am ramonat niciodata asa de mult. Mi-a placut, desi prea usor la ce aveam eu in cap. Cei plinuti sigur vor avea probleme. Pe horn au intervenit modificari, aparind bolovani pe talveg si marind dificultatea. La papuci a mers snur!
Ne retragem la stinga prin padure si apoi urcam la Grota de sus pentru inca o noapte.
Marti 10 iulie 2012
Adormim catre dimineata datorita discutiilor...politica, creatiune, religie si...etc ca intre baieti.
Dimineata la 8:30 sosim la Dimbul Morii, la caldura, si cu alta destinatie, mai inalta!