Meridionali 2011, a fi sau a nu fi

Ideea parcurgerii crestei Meridionalilor mi-a venit inca din 1997 cind, pustan fiind am plecat singur din Retezat catre Valea Prahovei. Nu aveam experienta turelor mai lungi mai deloc. Atunci am reusit sa fac Retezatul. La Paring renuntasem din cauza unor vise cu ursarimea ce ar putea sa apara pe Paringul mare. In Fagaras incercasem sa urc prin V Rindiboului unde negasind marcaj am mers prin Turnu Rosu. Situatia era asemanatoare, ghidul lui Cicoti-Balaceanu-Cristea nu ma ajuta prea mult. Asa ca acceleratul m-a lasat in Busteni pentru un circuit.
Au urmat alte incercari, majoritatea solitare, in dec 1999(https://picasaweb.google.com/hikerph/AparitiiMedia#5441408488759986306 oprit sub Berevoiescu),  in decembrie 2000(finalizata doar cu vizitarea cab Pietrele, cu o tura prin partea nordica a Bucegilor si o plimbare cu trenurile CFR-ului), in decembrie 2001(unde am traversat doar Retezatul invingindu-ma o raceala), august 2002(pornind din Bucegi m-am oprit pe la Bilea la invitatia unor prieteni facut pe munte), decembrie 2002(pornit din Zarnesti am cedat din cauza zapezii la Rudarita).
August 2003 aveam sa fac solo Sinaia-Suru via Bucegi-Leaota-Piatra Craiului-Fagaras in 7 zile. Era cea mai mare realizare, sa unesc 4 munti intr-o saptamina.
Iulie 2007, Sinaia-Rudarita...
Noiembrie 2007, Sinaia-platoul Bucegi....
Aveam mereu o idee fixa si asteptam momentul potrivit, chiar coechipierul. Doar ca nu dispuneam de prea mult timp. Stiam ca iarna, echipa lui D Chivu a acoperit traseul de cca 450km in 7 zile jumate, ca Lucian Clinciu(http://alerg.ro/un-alergator-traverseaza-carpa%C8%9Bii-meridionali.html) a facut traseul in luna mai.

schita traseului meu, Meridionalii

Iulie 2011, am plecat singur la drum, neantrenat, fara prieteni care sa ma ajute la transportul pe drumuri forestiere si sosele. Visam la un timp minunat, de competitie, 127 ore, adica aproape 6 zile. E vara, zilele cele mai lungi, nu am nevoie de sac de dormit sau arzator. Doar mincare simpla si energizanta. Imi lipseau muntii Capatinii, o parte din Paring si Godeanu.
Motto-ul meu: un picior in fata celuilalt, dupa un erou al lui Stan Lee(vezi discovery chanel)
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/MeridionaliAFiSauANuFi
Prognoza zilelor planuite: nu prea stralucita, condimentate cu ploi. Deci cade ideea mersului pe timpul noptii. Si asa luna era spre primul patrar, deci nu prea puternica. Asta e, e greu sa te lupti cu dorinta atitor ani.

Sinaia-Piatra Arsa-Padina-Strunga-Moieciu-sat Pestera

Inca din 2010 am conceput si o fisa tehnica care sa poata fi completata cu usurinta pe munte, in ultimul timp fiind lenes la completarea jurnalului pe traseu, orele ramanind in memoria pozelor imi notam acasa timpii.

fisa tehnica

Iata si primul film al turei pentru cei grabiti:






28 iulie 2011, joi
De acasa si pina la gara alerg usor vreo 3 km. Sosesc in Sinaia la 6AM unde profit de racoare si pornesc in pas alergator pe strazile orasului.

cabana Schiori

Fireste ca pe pante calul meu se caleaza repede. Alimentez cu niste napolitate si primul popas il fac la izvorul din Poiana Stinii(7:10). Trebuia sa-mi dozez efortul pentru a acoperi intr-o zi distanta pina in Plaiul Foii(3500m dif nivel pozitiva, tot atita negativa si cca 55km). In alte ture, cu bagaj mare parcursesem Sinaia-Podu Dimbovitei peste Bucegi si Leaota intr-o zi, insa din Saua Strunga nu se mai coboara. Leaota e un masiv lin. Vremea se anunta torida asa ca trebuia sa ma grabesc pe urcare. Era clar ca nu voi putea sa alerg la deal cu 15kg in spate, dar macar sa mentin un ritm alert. Un 14*C si 10 minute pauza la izvor sint binefacatoare la umbra. Pornesc atacul Piciorului Pietrei Arse, marcaj banda albastra. Un litru de apa e suficient pina la Padina.

Piciorul Pietrei Arse

Tot pe aici au alergat si maratonistii Maratonului 7500, cea mai temerara competitie din Romania. Dupa iesirea din padure intru intr-o jungla de iarba inalta si uda in acea dimineata. Uff! Ies repede in platou si la 9:10 sosesc la Piatra Arsa unde sint 24*C la soare. Aici iau primele lingurite de miere.

spre Piatra Arsa

Pauza mea de 20min se termina repede si pornesc spre Pestera. Prin padure intilnesc si citeva firicele de apa pe care le credeam secate. Observ o modificare a marcajului care nu mai continua pe culmea despadurita ci o ia pe drumul de tractor(folosit la defrisare) catre Piciorul Babelor apoi revine la Hotelul Pestera(1610m).

schitul Pestera

Pe drum pornesc iar la alergare usoara, trec pe linga jandarmii ce pregatesc niste tiroliane in Vararii si urc la izvorul din Padina(10:50). Au trecut 4h50 de la startul turei...ma simt bine, sint putin plictisit stiind drumul. O pauza de 15 min imi reduce pulsul. Citeva persoane au plecat cu bagaje mici spre Strunga. Le urmez si eu. Drumul trece pe linga o tirla. Cea dea doua stina este parasita. Adapatoarea se alimenteaza de la in izvor anemic care in curind vor seca. Pina la refugiul Strunga voi mai intilni si alte firicele de apa. Este unul chiar la 100m distanta sub refugiu.

refugiul Strunga(12:15)

Cit de repede am ajuns aici. Este destul de cald iar pauza de 5 min sub soarele dogoritor(30*C) trece repede.

Valea Bingaleasa spre Moieciu

In aprilie 2001 am coborit spre Moieciu insa nu pe marcaj...era risc de avalanse si am prins o muchie ce cadea spre talvegul vaii Bingaleasa.

peretii Gutanu si Tapului

 Acum tin marcajul care merge in paralel cu cel de Gutanu, pe sub marii pereti ai Tapului si Gutanu. Sint oarecum stresat la coborirea ce va urma, mai ales la drumul forestier. Mi-e lehamite...

din v Bingaleasa spre Gutanu

Sosesc repede la forestier, dar cu un inceput de durere intr-un genunchi. Incerc amortizarea durerii folosind mai mult betele de schi. Intilnesc tot mai multi turisti ale caror masini au ramas dincolo de bariera. Si e cale lunga...cale lunga pentru picioarele mele. Dupa aproape 1 ora de marsaluit pe un drum de piatra ajung in zona vilelor, la asfalt si bariera. Din pacate nu reusesc sa opresc nicio masina care sa-mi usureze accesul spre DN. Soarele e tot mai arzator iar talpile mele isi doresc o baie rece. Malurile riului sint indiguite si dureaza o vreme pina reusesc sa trec la fapte, adica o pauza la o baita. Observ ca multi turisti straini merg pe jos. Dar ei nu au bagaj si nu se grabesc. Timpul trece si e clar ca azi nu voi mai ajunge la Plaiul Foii. M-as multumi daca as ajunge sus in creasta Pietrei.
17:10 DN in centrul comunei Moieciu. Simt ca ma misc ca un melc desi nu cred ca arat asta. Fac stinga spre satul Pestera sperind sa gasesc scurtatura de pe deal. Caut umbra...si nu o gasesc. Continui pe asfalt cu ochii dupa vreo masina. Aflu ca scurtatura pe care o stiam in 2001 a disparut din cauza vilelor dar sint indrumat pe alt drum. Fac dreapta pe un piriu(Strada cu Cale, parca) si gasesc intre finete niste pomi. Cu riscul ca nu voi ajunge nici pina in Grind 1 iau o pauza mai lunga pina la 18:30. Dorm 20min, fac o baie si maninc. Apoi avansez pe piriu, prind niste zmeura din mers si urc pe versantul sting pentru a ajunge la soseaua ce conduce spre biserica satului. Urcusul prin finete este cam abrupt. Ma intilnesc cu cosasi, experti in meseria lor de a cosi pe pante inclinate.

cu 12 ore in urma am plecat de dincolo de Bucegi

statuia lui Ghicuta Pestereanul

Ma asteptam sa gasesc asflalt dar vad ca acesta s-a transformat in drum pietruit. Curios...in septembrie 2007 se asfalta.

Depasesc drumul spre Pestera cu Lilieci. In urma cu citeva luni, cind nutream la Meridionali aveam planificat sa dorm in gura pesterii.

Se apropie inserarea si tare sint obosit. Racoarea serii imi face bine  Merg tot mai incet din cauza talpilor.
Of, si abia e prima zi. Mai inghit o napolitana si ceva ciocolata dar apa e pe sfirsite.

Drumul serpuieste pe dealuri printre case raspindite intre finete. E destul de pustiu. Si e limpede ca noaptea o voi petrece la marginea satului.

Abia astept sa ma trintesc pe iarba si sa-mi ling ranile.




Ziua 2, 29 iulie 2011, vineri

traseul zilei a 2a in Piatra Craiului

Sint insetat, abia am dormit din cauza latraturilor unor ciini si pornesc pe la 5AM. Aici in Crai nu e usor sa gasesti apa. Trebuie sa cunosti sursele de apa. A mea trebuie sa fie in Vladusca. Pornesc pe un drum de tractor pe sub care este o conducta de apa. Urc tot mai sustinut si ies in saua Joaca in apropierea unei stine. Parca si pe aici era in izvor dar imi continui drumul. Ziua se anunta senina.

spre Creasta Craiului

6:30 Vladusca, ma satur de apa rece si buna de padure...dintr-o padure defrisata. Dupa o pauza de 30min continui prin vegetatie spre ref Grind 1. Poteca e mai slab marcata dar imi aduc aminte traseul din prima zi a anului. Nu stiu de ce, insa drumul spre refugiu mi se parea inainte un calvar. Acum urc lejer, ce placut este! Am 2 litri de apa din care voi consuma jumate pina in creasta.

Grind 1

8:00 refugiul Grind 1, 1620m, 34*C in bataia soarelui si 16*C in refugiu. Dupa setea avuta de dimineata mi s-a redus capacitatea la efort asa ca pauza a ajuns pina la 50min.
Hai Dane ca mai ai 600m de urcat si apoi o lunga coborire pe Lanturi.

grohotisuri

Piciorul Gainii este destul de lung. Caut umbra si nu o gasesc. Toata umbra sa vina la mine!!!
Trec grohotisul si zaresc in creasta 2 caprite. Semn ca si aici e pustiu. Apare ceva ceata, mda, auzisem ca azi se va schimba vremea.

10:50 ref Grind 2, cca 2200m, 32*C, iarasi pauza de 20min trece repede.

Aici am facut Anul Nou! A fost cam frigulet ca la miezul noptii am mormait ceva prin refugiu coechipierului si m-am culcat. Imi plac noptile petrecute la rfugiile de pe creasta, mai ales atunci cind datorita viscolului simti ca esti blocat, te fitii stresat in micul spatiu gindind pe unde te poti retrage mai repede si cum iti poti scapa pielea. eventual mai gindesti urit despre vreun producator de primus, gaz sau benzina. Frumos iarna...abia astept sa revin pe aici.




Inca de la inceput trebuie sa te apuci de lanturi. Este un traseu tehnic, mai dificil cind esti obosit si grabit si mai ales la coborire. Mult mi-a placut iarna pe aici(http://hikerph.blogspot.com/2011/01/revelion-pe-lanturile-din-crai.html)

portiune domoala din lanturi

Zaplazul

13:10 Ref Spirlea, iau 15min pauza, 27*C, semne ca ploaia va veni curind. Cobor la izvor sa fac iar plinul. Nu am timp de balacit. Sper sa ajung la Rudarita fara a face un dus de vara al ploii torentiale. Genunchiul meu suporta sarcina destul de mare, coborirea rapida e cumplita si uneori in cap apare ideea unei retrageri spre Zarnesti. Cu fiecare pas sint mai aproape de visul meu, Herculane.

poiana si refugiul Spirlea, cca 1450m

14:30 Plaiul foii, cer inorat, corturi si masini peste tot. E inca cald, vreo 25*C. Decid si fac stinga spre Rudarita. Tuna, incepe sa picure. Si tot merg, un picior in fata celuilalt. La plan orizontal merge mottoul , la coborire la fel(cu sunete de "auchi, auch") dar la deal cind pulsul e prea crescut...nu pot aplica ideea.

drumul spre Rudarita

Forestierul de 10km parca nu se mai termina. Calciiele si pingelele mele au de suferit. Amin mereu pauza scurta cu gindul ca va porni ploaia si atunci voi sta. Da, si asa se intimpla. Ploaia porneste brusc, e una torentiala. Si am timp sa scot un nylon si sa ma imbrac cu jacheta waterproof. Dupa vreo 30min am o fereastra si continui insa la bancuta din Poiana lui Maican reincepe ploaia pt inca 1 ora. Stropii mari vor sa ma spele de pacate! Cu greu, printre noroaie si baraci ale forestierilor sosesc la Cantonul Rudarita.
Este 18:35 si drumul pina aici nu a a avut perspective. Am intirziat cu aproape 24 ore fata de planul stabilit. Am dormit cam mult noaptea, am facut prea multe pauze si am bagajul prea greu, 15kg.
Linga canton este un vagon cu 7 muncitori colorati tocmiti pt 3 ha de puiet la curatat iarba cu secera din jurul tulpinii. Sint invitat la foc si la o ciorba de fasole. Evident ca am mincarea mea si nu pot decit sa socializez cu ei. Daca vremea era mai buna as fi pornit sa urc pe Lerescu Mare. Acum apa e umflata si neagra si inca picura, iar pina la stina de pe Lerescu ar fi vreo 3 ore.
Peste noapte dorm pe terasa ocolului silvic. Dupa ploaie se simte ca s-a racorit. E un aer mai curat si dorm linistit desi e cam frig fara sac de dormit.

Ziua 3, 30 iulie 2011,

traseul din Fagaras, zilele 3-6

Partea a doua a filmului:






Cine vrea sa doarma sa stea acasa....plec si eu ca boierul pe la 6AM. Ma salut cu muncitorii si plec inca cca 3km in sus pe drumul cu noroi. Ajung la bifurcatia marcajului. As avea posibilitatea sa continui pe drum si sa urc pe Lerescu pe o poteca ciobaneasca dar e posibil sa fie iarba uda si noroi asa ca voi urma marcajul.

Saua Lerescu Mic, cca 1400m

Alegere proasta! Pina in Lerescu Mic dau de citeva defrisari dar ajung repede, la 1h30 de la plecare.

spre Lerescu Mare, prin jungla

Ultima data am trecut pe aici in iulie 2007 si era cam la fel. Multe taieturi pe versantul vaii Dimbovita. Atentia trebuie sporita si e necesara ceva intuitie in gasire potecii. Iarba mare si uda nu e prietena mea. Deja m-am udat pina la briu si trebuie sa mut telefoanele mai sus. Domnul Lerescu si-a tras o jungla pe cinste. Parca ma refuza...in 11 ani m-am plimbat pe aici de 7 ori dar acum imi pare cel mai urit. Scutur cu bete de schi crengile sau iarba uda.  trebuie sa inainte si nu conteaza stilul de mers. Trebuie sa ajung a soare sa mi se usuce mai repede bocancii, altfel pielea se descuameaza. Zaresc si culoarul cu poteca ciobaneasca ce coboara in V Lerescului si in scurt timp sosesc la primul gol alpin al Fagarasului.

de pe Lerescu Mare spre Comisu si Lutele

9:15 Lerescu Mare, 1690m, 13*C, un cort cu 2 pustani nemti. Nu stau prea mult cu ei, le spun de sursele de apa si citeva cabane sau de prognoza.


Reintru citeva minute in padure, ultima data pina in capul celalalt al masivului, apoi urc domol Comisu.

refugiul Comisu

Constat ca s-a facut un refugiu. E minunat in conditiile in care stina Lerescu este cam deteriorata. Profit de soare si ma descalt pentru citeva minute, apoi stiind ca si azi vor fi conditii de ploaie pornesc spre Berevoiescu.

spre Lacul Pecineagu, acum aproape gol

Dealurile astea sint odihnitoare pentru talpi, numai pasuni. Uneori in departare vad cite o turma de oi. Insa situatia s-a schimbat. In urma cu 5-10 ani pe aici era multa agitatie: bovine, ovine, cabaline. Ce inseamna democratia...oamenii se reprofileaza, unii devin lenesi, altii se expatriaza sau devin oameni de vaza in tara, patrioti si gata sa moara in vreun guvern ca ei poarta greul tarii.

caldarea Groapele, prima mai fioroasa si adinca. Aici am pierdut o supramanusa in dec '99

E inca senin pe aici dar Iezerul e deja acoprit cu nori grosi. Merg cit se poate de repede si fara pauze. Vintul se inaspreste si imbrac hanoracul de vint.

urcus spre Berevoiescu

ref Bratila

Prind din urma o pereche din Germania si sintem apoi depasiti de un tinar cioban cu magarusul incarcat. El nu e afectat de vint ori frig.

12:10 platoul si izvorul din Berevoiescu, ca 2190m. Sint 19*C, vint, nori, e clar ca azi va ploua. Nu stau decit 10-15minute. Continuarea pina in Bratila e lejera, tot pe cimpie. Trec pe linga obuzul gasit in oct 2009 care serveste ca marcaj.
Ma apropii de Curmatura Bratilei si surpriza...vad un refugiu.

13:30 Curmatura Bratilei, 2125m, 13*C in interiorul refugiului, balamalele hubloului s-au stricat. Iau 30min pauza timp in care soseste si perechea de nemti.

Refugiul are niste priciuri de fibra dar mai trebuie amenajat. E perfect pentru cei care fac legatura cu refugiul Iezer, traseul putind fi facut intr-o zi.

Curmatura Bratilei

Continui spre Zirna urcind apasat pe un munte masiv dar cu panta domoala. Ploaia este iminenta. Picura apoi dupa citeva minute se porneste tot mai tare. E rece, iarba se uda. Aare ceata dar nu am probleme de orientare. Pantalonii si ghetele s-au udat iar basicile mele s-au umplut cu apa de ploaie. Abia calc, drumul spre refugiul din Zirna este un calvar. Capul parca imi explodeaza de durere. Dupa citeva sute de pasi niste basici cedeaza si se sparg. Ah, auch, ce durere....Imi vine sa ma trintesc. Treaba asta ma vlaguieste. In sfirsit, ploaia isi reduce din intensitate, opresc la izvorul din Fata Unsa(de pe poteca) si apoi continui. Poteca nu e bine definita si se merge haotic printre tufe de rhododendroni sau afin.

fostul refugiu Zirna

In refugiul vechi il vad pe englezul solitar. Merg sa-l chem la adapostul nou. E incintat.
15:40 ref Zirna, 2070m. Sint bucuros ca pot sta lungit si sa-mi cercetez picioarele. Englezul vrea sa campeze la Lacul Urlea, ii dau indicatii si dupa 1h pleaca. Si eu as pleca spre Fereastra Mica insa vremea e instabila. Ploua cu intermitente. Oricum, de la 6 seara as avea timp. Poate nu va mai ploua. Ma culc si soseste si perechea din Germania. Cum e urit afara, dorm aici...ce etapa scurta: Rudarita-Zirna...bleah. Noaptea sufla vintul si uneori ploua. Noaptea se fac 10*C in refugiu.

Ziua 4, 31 iulie 2011, duminica

ref Zirna construit in 2008

As fi vrut sa plec la 5 dar vintul nu a permis realizarea ideii. Plec la 7 dimineata. Vintul sufla incotro vrea dar in special sint aplicate legile lui Murphy....adica imi bate de sus, in fata. Cerul incepe sa se limpezeasca.

urcus spre vf Zirna

Urcusul asta nu-mi prea place, e lung si trebuie sa urci vreo 300m cu acelasi peisaj. Afine nu prea sint asa ca nu am cum sa pierd timpul aici. In curmatura vad si un cort, probabil al pustanilor nemti. Iarba e uda iar ghetele mele refuza sa se usuce. Voi avea de suferit in programul meu.

Lacul Urlea

Sper ca undeva sa se opreasca si vintul. Abia acum incep crestele Fagarasilor! Dara e linga mine insa va fi aminata ascensiunea pe el. Acum adaposteste un petic de zapada. Zona somitala a crestei e acoperita de nori negri.

Fundu Bindei

Ocolirea imensei Caldari Fundu Bindei dureaza parca o vesnicie. Talpile ma dor in continuare si asta imi macina nervii. Daca as avea picioarele uscate as merge mai repede. Nu-i nimic, in curind dispare iarba si intru in imparatia stincilor.

Valea Simbetei

11:15 Fereastra Mare, 2188m, iau 15min pauza. Sint obosit, am facut mult din Zirna si apreciasem la vreo 3 ore. Ce mi se intimpla? Visez la o odihna in Fereastra Mica la refugiu. Abia m-am trezit, merg de 4 ore si sint obosit. Nu era in plan asa ceva. Pustanii nemtii m-au ajuns si vor sa cumpere mincare de la vreun refugiu. Le zic ca Podragu ar fi prima sursa de hrana. Au antrenament si spera sa ajunga acolo.

Coltul Balaceni

Arunc un ochi inapoi spre Dara. Cita imensitate au zonele astea domoale. Am trecut o singura data pe aici in mai 1999. O zi intreaga mi-a luat sa urc din Breaza la fereastra Vistisoarei.

Balaceni, Cheia Bindei, Urlea, Dara

Urc linistit peste Slanina si cobor domol la noul refugiu din Fereastra Mica. Incep sa urasc coboririle...abia calc si ma simt sfirsit.

noul refugiu(2010) din Fereastra Mica

12:15 ref Ferestra Mica, gata, ma descalt, stau la soare, maninc si dorm 2 ore. Intre timp aud voci de tineri romani care-si continua drumul.
Pe la 5PM plec si eu....odihnit. Si chiar simt asta! Picioarele s-au vindecat iar fortele mi-au revenit. Urc primul virf al Galasescului fara pauza. Ah, I love Fagaras!!! Simt ca un zmeu, zbor de pe un picior de munte pe altul. Rucsacul nu-l mai simt pe umeri.

jocul ceturilor pe galbena

E asa de bine daca n-ar mai ploua. Nici la coborire nu mai am probleme. Sint fericit aici...Pindesc un cadru catre Muchia Zanoaga sau Lacul Vistisoara insa nu am succes. Ei, lasa, ca mai am poze. Moldoveanu nu indrazneste sa sparga ceata dar il simt aproape.

lacul Galasescu sau Manastirii aflat la 123m mai jos

Intii trec pe deasupra Lacului Galasesc, loc in care m-am scaldat in august 2000. Este un loc romantic.
Apoi ma vad trecind si de Hirtopu Ursului si privesc in Valea Rea a Moldoveanului pe care am coborit in retragere in martie 2011(http://hikerph.blogspot.com/2011/03/transee-in-fagaras-sau-din-valea-vistei.html)

Valea Rea

E o vale meandrata in caldarea superioara. Dificulatatea e coborirea pe linga treapta glaciara ce formeaza cascade. Noi am mers numai prin ceata, cautind cite un stilp indicator si mereu testind zapada cu batul.

ref Vistea

18:30 Refugiul Portita Vistei, cca 2300m, ceata cu depunere de umezeala, aglomeratie. I-am prins din urma si pe tinerii romani(porniti din Simbata vroiau sa faca Moldoveanu si sa revina tot prin Simbata. Eu i-am directionat prin Podragu).
Seara sint 11*C afara insa in micul adapost este mult mai cald. Sintem 10 persoane. Este a 4-a noapte in care dorm direct pe lemn...nu e placut dar inghit galusca. Asa faceau si soldatii romani.

Ziua 5, 1 august 2011, luni
5:00AM ma trzesc , string abagajul in liniste si in 10 min ies afara. Inghit ciocolata si napolitane si pornesc spre Acoperisul tarii. Inca sint zone de ceata si e frigulet. Urcusul dintelui Vistea este obositor. Oare de ce? Aha, cred ca e prea abrupt.

mare de nori spre Tara Fagarasului

 5:55 Vistea Mare, 2527m, 4*C. Las bagajul si pornesc spre Moldoveanu.

Rasarit pe Moldoveanu

Ca si in 25 octombrie 2010 vad releul Costila. Yuheiiii! Ce frumos este aici. S-a pus un stilp de citiva metri in care e arborat drapelul.



Sint pt a 7-a data pe acoperis. In martie mi-a scapat din cauza viscolului. atunci nu stiam cum sa ne scapam pielea.

6:10 Moldoveanu, pt citeva minute sint cel mai inalt.

Catre Nucsoara sint 15 ore, traseu frumos pe cea mai lunga culme sudica, peste Scarisoara si Malitele. Trebuie parcursa si aceasta ruta.

Mai multe poze sint pe albumul picasa:
http://picasaweb.google.com/hikerph



Revin la bagaj si incep coborirea spre Orzenele. Auch, iar apar dureri ingrozitoare la genunchi. Sa renunt pe la Podragu? Sau Bilea? Nu stiu...sint un om care suporta durerea si ambitios, voi vedea.

Vistea-Moldoveanu vazute dinspre Corabia

Bocancii incep iar sa se umezeasca de la niste iarba, ceata apare deseori de dupa creste. Intilnesc primii turisti plecati din podragu. Traseul decurge fara evenimente, din pacate ceata nu ma lasa sa fotografiez.
8:45  Podu giurgiului, si surpriza, din ceata apare si un refugiu mare!

Refugiul Podu Giurgiului

In firul vaii si pe malurile lacului inca mai este zapada. Mi s-a mai intimplat sa vad zapada in luna iulie. Geamurile de termopan sint fisurate si lipite cu banda adeziva. De usa sint bucuros fiindca se inchide etans. E un loc de hibernat aici iarna.
Intru cca 20 min si conversez cu turistii de acolo. Se pare ca ei asteapta soarele pentru a pleca si ramin uimiti de mine care am plecat de dupa Moldoveanu si ca am in plan sa merg azi pina in Scara.

Lacul si refugiul Podu Giurgiului

Versantul Mircii il urc fara pauze, destul de repede si ies in zona somitala a virfului Arpasu Mare. Astept putin pentru curatarea cetii sa fac niste poze.

Buda-Arpasu Mic si Parul de Fier in centru

Nu am explorat niciodata zona asta asta, cu Podragelul, Buda, Arpasul Mare/Mic. O turma de oi apare prin Caldarea de sub Nerlinger. Ce frumos poate fi aici atunci cind e senin, ca acum.

Lacul Buda

 Am observat ca de asta data nu sint corturi campate in jurul lacurilor mai indepartate de marcaj.
Imi aduc aminte ca de Sf Andrei in 2003 m-a apucat noaptea si viscolul in timp ce coboram de la nerlinger. Ce noapte umeda am indurat atunci fara un sac de bivuac. Desi aveam in plan sa-mi fac unul au trecut multi ani pina mi-am cumparat ceva bun. Nu e placut deloc in sacul de bivuac daca ploua ori ninge, dar in rest, e ok. Intru pe versantul nordic al Arpasului Mic si trec pe linga niste cabluri. Poteca este cam spalata si surpata.
Apoi depasesc zona 3 pasi de moarte si sosesc la fereastra Zmeilor(11:10).

Zmeu linga Fereastra Zmeilor

Incep sa se vada turistii ce vin de la Bilea. Nu stau mult fiindca ma voi "odihni" pe coborire, fireste cu dureri la genunchi. In poteca sint si citeva firicele de apa. In departare, la refugiile din Caldarea Estica Fundu Caprei nu se vede miscare.

Arpasel-Virtopel

Continui cu urcusul spre Lacul Capra. Vremea si ceata se joaca cu turistii. Voi ajunge in Caltun? Sau mai departe?
Pina la Lacul Capra traseul e o joaca, imi place sa urc. De citeva zile nu am mai vazut pe nimeni care sa mearga in directia mea.
12:30 Lacul Caprita linga izvor. Poposesc cca 20min. Este ceata dar vreau sa ocolesc Iezerul Caprei, un colos in creasta principala. L-am mai ocolit odata in 2004 insa din sens invers. Riscul ratacirii e mare si pot pierde timp, dar asta e, cit poate fi de greu? Tin o curba de nivel de la marcajul cruce albastra ce coboara la Cota 2000. In scurt timp sosesc in marcajul crestei, apoi linga steagul din Fereastra Bilei. E ceata si nu am la ce face poze.
Sosesc la izvoarele din caldarusa Paltinului, iau apa si pornesc pe lanturile Paltinului si Laitei. Intilnesc grupuri razlete de turisti, chiar si 2 fete. Nu ma ingrozeste deloc urcususul.

Laitel 2390m

14:30, Laitel, 2390m, ceata, nu are rost sa fac pauza, ii dau la vale pe o "poteca" de grohotis. E aiurea tare, nu-mi place si parca mai bine urcam pe aici. Mai intilnesc alti turisti si sosesc la un mal de zapada de sub Creasta Crenelata.

refugiul Caltun

15:30 refugiul Caltun, sint doar 2 persoane sociabile si as putea ramine. Dar mai sint aproape 6 ore de lumina...Maninc o banana cu biscuiti si ciocolata si in 15 min pornesc spre Strunga Dracului.

o parte din Peretele Caltun

Urc bolovanii pina in Portita si apoi traversez pe sub pereti. E numai ceata. Ajung la primele lanturi din Strunga temuta si in 14 minute fara a ma ajuta de cabluri sosesc sus in creasta principala.

in strunga Dracului sau Hornul Turistilor

Dupa inca citeva minute, la 5PM poposesc in plina ceata pe Negoiu. Mai sint vreo 2-3 baieti care se odihnesc aici.

Cunosc peisajul dar, sincer, mi-as fi dorit sa vad abruptul caldarii saratii si al laitei.

Sint pentru a 8-a data pe acest virf, secundul Romaniei, 2535m. E o lume numai de stinca, epuizant de ajuns cu bagaj mare.

In trecut, Negoiu se numea Piatra lui Tunsu. Exploratorii credeau ca virful cel mai inalt al muchiei Tunsu este chiar vf Negoiu.

Dupa 5 minute pornesc spre Saua cu Popasul lui Mihai. Citeva serpentine si hornuri si sosesc linga virful Saratii.

Vf Saratii/Reisenberger si Custura

Intru in Custura Saratii pe care nu am mai parcurs-o din august 2003. Am inteles ca s-au montat multe lanturi ajutatoare. Sa vedem cum va fi. Traseul coboara pina in punctul cel mai de jos printre lespezi si cabluri. Haul nu este infiorator iar in multe locuri este iarba. Apoi linia rutei urca spre Serbota. Sint tot mai epuizat, merg incet, vreau sa ma descalt dar burnita e iminenta. Trec si pe linga pesterile cunoscute in turele mai vechi, ma mai ajut de cabluri si la 7PM sosesc pe vf Serbota.

Serbota in ceata

 Bateriile telefonului cu care fac poze ma ajuta sa fac ultimul cadru. Of...
Desi ar mai fi 2 ore de lumina, datorita cetii si norilor acum se lasa inserarea. Ratacesc putin coborirea de pe Serbota. Marcajul este tot mai prost aplicat. Burniteaza. Zaresc un cort, trec mai mult alergind, asa schiopatind.Oare cit mai e de mers pe Mizgavu? De obicei il faceam in 1h30. Daca fac acelasi timp sigur ma ratacesc in ceata. trec pe linga niste momii si stilpi, pe niste poteci slab marcate, prin pasuni umede. Bocancii mei sint iar uzi. M-a terminat traseul asta.
Moldoveanu si Negoiu in aceeasi zi cu aproape 15kg in spate!
20:00 Refugiul Puha. Acum este unul mare, nou, aglomerat. Sintem 21 pers. Refugiul vechi este transformat in wc. Rusine...
Niste nemti tineri de linga priciul meu ma servesc cu zagusca si paste. Un deliciu dupa atita miere si cereale.
Noaptea e ceata si burniteaza. E clar ca tura mea se va termina in Valea Oltului.

 
Ziua 6, 2 august 2011, marti

Desi m-am trezit pe la 5, mi-am dat seama ca e timp sa ajung la olt pina seara. Plec pe la 9:30 dupa primul grup bine echipat si cu bagaje imense ce se indrepta spre Negoiu. Vorba lor: se lumineaza de ploaie...Oare asa va fi? E ultima zi pentru mine, trag de talpi cit se poate si azi vreau sa fac Ciortea!

10:25 Curmatura Vestica a Girbovei, iau o pauza si ramin cu un bat de schi.
Urcusul pina pe Ciortea e usor, prin ceata. Pacat. Se urca prin iarba si foarte rar pe vreun horn. Am gasit si un semn roz pe stinca. De 2 ori am urcat iarna de la Lac la ciortea si mi-a placut.
Prin ceata, fiecare mamelon stincos imi pare a fi marele virf. Nu...e mult de urcat. Stinca e uscata ceea ce e bine printre bolovanii instabili.
11:05 Ciortea estic. De aici este o creasta lata, cu bolovani mari. Pina pe Ciortea Vestic mai fac 40minute. Uneori zaresc un marcaj vechi insa intuitia si vremea buna nu ar trebui sa lipseasca pe acest traseu. Coborirea spre Turnu Lacului este abrupta. Lespezile sint instabile si parca sint intr-un domino. Imi e teama ca nu cumva daca misc o piesa mica celelate sa o ia la vale. Cobor cca 20m printr-un horn. Betele nu sint de folos, aici doar echilibrul si aderenta te mai ajuta. Cu siguranta ca peisajul ar fi fenomenal. Citeva momente privesc peste ceata pin ain interiorul arcului carpatic. "Poteca" e tot mai stearsa, face dreapta. Eu aleg un vilcel, ma blochez pe o fata abrupta, revin intr-o furcitura de muchii si descopar traseul. Fac o mica momiie la o intersectie, apoi poteca coboara vertiginos pe grohotisurile din caldarea lacului. Intilnesc si 2 galerii, probabil cartate, sau nu, la cum evolueaza aici lespezile.
Hotarit lucru ca zona Turnului este cea mai accidentata. Se revine mai jos in creasta intr-o zona inierbata apoi se urmeaza linia matematica. Burniteaza si incepe sa ploua.
13:00 Saua Lacului, la marcaj, zona e slab marcata, cred ca e acelasi marcaj ca cel din 1996 cind am trecut prima data. Trec repede de Virtopul Rosu dar prin ceata urcusul pe Budislavu e interminabil, dar nu greu. Sint plictisit si cu ghetele ude.
Intilnesc turisti straini care abia au intrat in masiv. Unii au si copii mici, de vreo 15 ani.Si ploua marunt si e ceata.
14:35 Saua Suru, ceata, lipsa marcaj sau stilp. Nu voi cobori spre ref Suru. Continui pe fata nordica a Cocoriciului, mai pierd marcajul, il regasesc si continui spre Tataru. Marcajul si poteca sint mai slab conturate. E un drum lung, greu pt talpile mele. Este ziua a 6-a cind visam sa fi ajuns la Herculane....
Trec pe la un izvor, probabil Apa Cumpenita. Deseori ma opresc sa cercetez cu ochii directia marcajului sau sa storc ciorapii. Ufff. Cind nu te astepti, poteca schimba directia. E ciudat sa mergi prin ceata si sa nu te orientezi. Cale lunga mai e si imi e teama ca am trecut de Chica Pietrelor. Sint la o platforma de beton unde sint multi cai in libertate. Trec apoi pe ling amai multe izvoare si se ridica ceata spre sud. Este valea Coti in care se gasesc niste  pesteri. Intr-o sa este si o fosta stina. Continui pe marcaj si se risipeste iar ceata. Am vazut bifurcatia de pe Chica Pietrelor. Tare ma ingrozea gindul ca trecusem de Chica si ar fi trebuit sa cobor pe V Marului sau Rindiboului.
Fac o pauza pe Chia pieterelor. Ce bine este! Se aud voci, risete si glume. E un grup de straini. Coborirea mi se pare abrupta. Merg incet schiopatind....opresc la afine apoi intru in padure. Drumul l-am mai facut in aprilie 2010 cind din Chica furtuna ne-a impins spre Valea Curpanului. Nu aveam cort si speram sa ne adapostim in pestera din V Coti crezind ca am nimerit bine. Atunci au urmat 2 zile ude prin piraie si cacade pe o vale virgina pina in Riul Vadului.
In prima poiana fac pauza la soare; stau 1 ora si e tare bine intre cimbrisor si alte plante parfumate.
La 7PM cobor spre sat. Coborirea pina in saua de unde se vede V Strimbanu este domoala, apoi...incepe ploaia si noroiul pe o poteca abrupta. Vreau sa stau jos dar n am unde. Merg incet.
Sosesc la drum forestier, ploaia se opreste dar mai tuna. Maninc mure....
20:25 Manastirea Turnu Rosu, ramin in sopronul de la izvor. Noaptea ploua torential iar cind se opreste, pe la 4 dimineata trec niste persoane grabite, probabil culegatori de fructe sau maratonisti, gen Alin Tanase, hoinari, etc.
Ziua 7, 3 august 2011, miercuri
Pe la 6 AM plec incet spre sat. Halesc aproape toate murele de pe forestier, fac o baie in riu inainte de sat si pornesc spre Podu Olt. Sint uimit de padurea de pini inalti ce margineste valea Satului. Unii localnici au iesit sa mature mizeria oilor sau vacilor de pe asfalt. Aiurea...domnule primar, fa-le alt drum.
Trec Oltul...lat mai e...si ceata persista timp de citeva ore. Acceleratele nu mai opresc prin Podu Olt si stau pina la 12:30 cind este primul tren(sageata) spre BV. Cred ca-i voi face o reclamatie mare sefului statiei cfr ca pierde timp in bar, are vocabular trivial si de mahala cu subalternii si ca nu da biletele la timp.
20:30 sosesc in Ploiesti...uf, ce am obtinut fata de tura din 2003? Doar o zi mai putin si aceleasi basici, desi atunci aveam bagaj mai greu, cu un soi de cort si sac de dormit plus mincare mai multa....