Ehe, a trecut un an si n-am mai postat nimic. Am fiert, vara a trecut fara a-mi indeplini proiectul si iata ca in decembrie incep sa caut oarecum un partener dar mai ales timp. Planurile mi se rastoarna, nu iese asa cum doresc sa plec cel tirziu vineri pe 22 decembrie stiind ca in urmatorele zile trenul meu de legatura pe Valea Oltului nu va circula din pricina Craciunului. Se intimpla ca luni pe 25 dec merg la un prieten sa-i repar un lant la bicla si pe cimp ma agat de citiva arbusti de macesi de unde culeg vreo 5kg de macese iar urmatorele zile trebuie procesate. Da-i cu rabdare mare. Mintea mea fierbe... Miercuri va crcula trenul de legatura insa seara constat ca nu am timp sa pregatesc bagajul. Sint obosit si mintea mea nu se acomodeaza ca urmatorele n-shpe zile corpul meu va trebui sa doarma in nu stiu ce conditii extreme. Paralel si dezamagirea ca voi urca tot singur. Asa ca miercuri seara pe 27 dec 2023 indes multe provizii si echipament in rucsacul Cerro Tore de 75+20Litri si il cintaresc....hm, Hikere, ai de plimbat 27kg la care se adauga o traista cu bocancii de plastic si cevasandvisuri si un bidonas de apa. Ah.... ce prostie sa pleci in necunoscut.
Ziua 1, Joi 28 decembrie 2023, Ora 3:30 ma trezesc si fac ultimele pregatiri urmind sa merg 3km pe jos pina la tren. Cucoana de la ghiseul de bilete se blocheaza cind ii cer bilet pina la statia Lotru...Eu stiu ca la Podu Olt este o legatura la 6min si ca inainte de Craciun a fost o intirziere de vreo 3 ore dar a fost viscol. Eh, ma multumesc cu bilet pina la Brasov. Afara este putin peste Zero grade si senin urmind sa fie Luna plina. Incerc sa dorm putin pe tren in timp ce navetistii se foiesc in tren. Pe la 7:15 debarc in gata Brasov de unde in plina viteza merg sa cumpar un bilet pina la Lotru. Primesc biletul doar ca la legatura de ora 16:20 din Podu Olt si nu la ora 13:14....In scurt timp plec cu cursa Sageata albastra cu debarcare si stationare de peste 2h in gara Fagaras.
Se lumineaza. Un grup de colindatori se coboara in Codlea pentru a colinda la blocurile din micul orasel. Urmeaza trecerea prin Muntii Persani si un tunel lung. In multe zone crengile zgirie vagoanele si realizez ca atunci cind ninge va fi greu de trecut. Zaresc muntii Fagaras pudrati de zapada. Regret putin ca nu am planuit nimic acum nimic pe zona nordica, dar hai mai departe. Intru in gara Fagaras unde dupa putin timp soseste o alta sageata dinspre Sibiu. Conductorul ma invita sa merg in vagoane fiind mai cald. Oh, ii multumesc. Din fericire Sageata mea soseste in Podu Olt la ora planificata 13:15. Caut trenul care va pleca catre Rimnicu Vilcea. Oooo, ce uimit sint cind vad un automotor vechi si super desenat.
Sui repede fericit iar in citeva minute vagonetul meu porneste in trecerea Oltului spre Turnu Rosu. Celalalt calator, un navetist, imi spune ca merge foarte incet. Este o vreme de toamna tirzie cu cer senin, padurea fara frunze care lasa sa se vada in adincuri. Dupa Turnu Rosu, conductorul imi scaneaza biletul si rezultatul este ca voi calatori fraudulos, cu bilet pentru urmatorul tren care va fi peste 3 ore. Imi explica ca, CFR-ul nu vind bilete la trenuri cu legaturi de pina la 15minute, nedorind sa-si asume riscul. Bau-bau, de ce ghiseul din Ploiesti si Brasov nu mi-a explicat? Iata ca eu am prins trenul.... asta e, sint o exceptie. Timpul trece relativ repede si la 15:45 automotorul meu super pictat se opreste in statia Lotru. Pina aici biletul de tren a costat 58 Lei.
Finalmente, imi gasesc repede un tufis si.....ma usurez(scuzati!) pentru ca in cele 4 trenuri pe care le-am folosit conditiile au fost improprii !!! Un record batut de mine, mai bine de 12 ore desi am baut 2 pahare de ceai.
Eh, ma pun la drum catre orasul Brezoi stiind ca pina la intrarea pe traseu voi avea 12-13km.
Drumul meu traverseaza Oltul pe un pod acum pietonal care ma indreapta spre Drumul National Sibiu-Rimnicu Vilcea. Merg apoi spre sud citeva sute de metri, trec Riul Lotru si intru in centrul Tarii Lovistei.
Daca stationez simt racoarea de pe valea adapostita de munti nu prea inalti(masivul Narutu/Lotrisor la sud si niscaiva dealuri stincoase ale Latoritei), uneori zicind ca muntii se pot pravali spre case si blocuri. Multe nu s-au schimbat de la ultima mea trecere(dec 2016).
Ceva nou si bun este un Penny si un peco. Desi cu multa umbra iarna, Primaria si-a montat panouri fotovoltaice.
Drumul este foarte circulat, mai ales de pe sensul Obirsia Lotrului-Brezoi fiindca petrecerile de Craciun s-au terminat si multi se intorc acasa.
Ranita de 27kg si plasa cu bocanci ma obliga la citeva scurte popasuri printre care si in satul Valea lui Stan unde in dec 2016 am intrat in colonia conationalilor colorati , cu cai si carute.
Acum mi-am ales alta intrare, sper mai usoara. Marcul banda rosie care ar trebui sa porneasca de aici este de negasit deci sigur voi continua spre punctul Pascoaia.
La o curba a soselei zaresc o poteca ce coboara sub sosea dar deasupra Lotrului.
Netezesc si culc buruienile, deschid echipamentul de bivuac si imi pregatesc prima portie de paste cu putina apa pe care o am in bidon.
Pentru a fi cit mai discret incerc sa fac cit mai putina lumina asa ca ma culc repede in sacul de dormit si de bivuac.
Va urma o noapte teribil de lunga si luminata de luna.
Multa vreme aud zgomotul masinilor.
Ziua 2, Vineri 29 decembrie 2023
Pe la ora 6:30 alarma suna. Mai stau putin in caldura sacului dar resimt gheata de la gura celor 2 saci.
Fara un acoperis nu este deloc confortabil sa dormi afara atunci cind cade bruma, mai ales zapada. Dar asta este, voi impacheta sacii usor umeziti. Imi pun repede adidasii, beau o cana de ceai care este inca bine cald(de peste 30 de ore).
Fara manusi este imposibil sa impachetez obiectele mele. Sigur sint sub -5grade si daca as mai zabovi sa aprind primusul pe benzina as ingheta, Cumva reusesc sa plec pe sosea pe la ora 8.
Fiind pe vale si multa chiciura este destul de intuneric. In citeva minute reusesc sa ma incalzesc ceea ce este un mare avantaj.
Nu am nimic cu puf la mine din mai multe puncte de vedere: pentru ca nu se anunta mai frig de -10, fiindca nu am loc in bagaj, fiindca trebuie sa ma misc, fiindca am o sticla de metal unde pot turna apa fierbinte.
Dupa inca aproape 2km sosesc la un izvor de apa amenajat frumos si o statie de autobuz "Lunca" cu acoperis, masa si scaune unde as fi putut dormi. Reumplu sticla de metal si continui circa 100m pina unde spre stinga porneste un drum de taf cu bariera la marginea paduri.
Aici decid sa-mi pun bocancii de plastic desi nu este zapada deloc si sa maninc. Ceaiul inca rezista bine si sper sa-mi ajunga pina diseara unde sper ca voi avea zapada de topit sau chiar izvor de apa. La ora 9, dupa aproape 13km de la statia CFR Lotru ma declar la intrarea pe traseu, un drum de offroad cu pante accentuate, istovitor cu bagaj ca al meu. Alta varianta nu am, iar la tren nu ma duc inapoi. Deasupra vaii pluteste o ceata fina strapunsa de citeva fuioare de fum provenit de la incalzirea caselor din jur. Undeva mai sus, pe drum, deasupra frunzelor, gasesc o cirtita mica care sta ca moarta...
Chiar nu se misca deloc, desi corpul este moale. Drumul urca puternic in serpentine abrupte catre Gruiul Helesteului un mic picior de munte.
Defrisari sint vizibile aici la inaltime catre flancul vestic dar si spre versantul opus Vaii Lotrului. La un moment dat este o bifurcatie. Usor pacalit ma las prada unui drum mai domol. Ambele sint cu urme de cauciucuri. Dupa citeva minute bune verific trackul care-mi dovedeste ca m-am indepartat enorm. Consum energie aiurea...Revin la bifurcatie si sui pe drumul mai abrupt. Aici la circa 1000m se resimte vintul. Deja imi fac scenarii despre esecul nr 2 din Capatinii. Eiii, esti singur Hikere, nu conteaza daca vei ajunge la Herculane, Petrosani ori vei face doar putin din acesti munti. Aventura conteaza. Mai sus este acelasi tip de bifurcatie dar de asta data aleg din start varianta abrupta stiind faptul ca trebuie sa ajung cit mai sus fiindca asa este la munte. In unele curbe este zapada pe care vehiculele puternice nu au reusit sa o sparga, semna ca totusi s-au bagat pe drumul mai domol.
La ora 13:30 sosesc pe culmea principala, undeva sub vf lui Stan, cca 1450m, linga o banda rosie foarte veche.
Spre sud este probabil Valea Olanestilor. Undeva se zareste si releul de pe Cozia. Urmez spre vest drumul pe care se vad urmele recente de anvelope. Intr-o poienita spre stinga se formeaza mai multe drumuri. Pe la ora 15 ajung la niste ruine, probabil zona Cindoaia unde a fost un canton mare.
Nu-mi dau seama cum, de ce oamenii vor sa distruga asemenea cladiri din mijlocul muntilor.
Drumul continua cind pe stinga culmii principale, cind pe dreapta.
La un moment dat ajung la zapada mai mare pe care masinile nu au mai spart-o.
Imi pun parazapezile si incep sa sparg urme.
Aici imi erau de ajutor perechea de rachete insa la bagajul asa de greu nu se mai cadeau carate pina aici. Merg printr-o zona defrisata care imi permite sa vad Fagarasii sudici.
Vremea e senina. Din fericire prind semnal la telefon si vorbesc cu tata. Este extraordinar, dar mai departe nu se stie. Pe o zona in coborire avansez mai repede dupa care intilnesc iar drumul si urmele de masina.
In scurt timp, la 16:07 ajung in poiana cu Refugiul Folea pina la care sint urmele de masina.
Este liniste aici. Sint setat sa caut izvorul. Gasesc un bidon de 5L si impreuna cu termosul caut poteca pina la izvor. Zapada mare si zmeurisul ingreuneaza avansarea chiar in coborire. Trebuie sa ajung inainte sa se intunece fiind o zona cam salbatica. Nu-mi dau seama de ce acele persoane care s-au chinuit sa ajunga aici cu masina nu au facut urme pina la izvor....Alo, muntomanilor, schiorilor, mai sint zone frumoase si pe aici....Finalmente la ultimele sclipiri de lumina, revin la refugiul Folea fericit si cam obosit dar cu vreo 6L de lichid pretios, pur, din inima muntelui. Consider ca a meritat decit sa topesc zapada pentru care eram pregatit cu muuulta benzina(aproape 1,5L). Asadar la refugiu improvizez o canapea mai lata pe care voi dormi si apoi ma apuc sa fac pastele fierte si ceaiul pentru dimineata la termos. De altfel las la inmuiat si orezul care-mi va folosi la micul dejun.
Urmeaza o noapte lunga si luminata si usor sub zero grade. Nu am avut niciun vizitator, soricel, urs sau alta lighioana.
Distanta Lunca(valea Lotrului)-refugiul Folea 10km , 1300m urcati
Ziua 3, simbata 30 decembrie 2023
Am pus alarma pe la 6:00 dar intrucit catre dimineata nu am mai avut somn, acum doresc sa dorm. Putin cam lenes, incep activitatea pe la 6:30. Am luat cu mine telefonul vechi Sony Ericson pentru ca el poate suna alarma si daca este inchis. Plus ca am radio pe el. Telefoanele noi, "inteligente", sint inferioare din acest punct de vedere. Azi sper sa ajung pina seara la refugiul Caserie, daca zapada, vintul ori ceata nu-mi va pune bete in bocanci(roata) !
Ora 8, cu vreo 30min intirziere, plec spre vf Gera. Urmele de masina dispar la prima panta in padure. Drumul este oarecum blocat de un molid uscat dar subtirel pe care il pot muta cu usurinta. Urmez traseul unul drum de taf care urca usor afundindu-ma tot mai adinc in zapada. Cerul este senin iar ziua se anunta de exceptie.
Este o zona in care nu regasesc marcajul si cu pomi mai rari intr-o fost defrisare. Nu-mi aduc aminte de aceasta zona. Stiu ca in 2016 am ajuns repede la un adapost folosit ca loc de inchinare la icoane. In poiana avansez foarte greu in zapada adinca si printre crengile ascunse.
Zaresc o cabanuta de vinatoare insa pina acolo mai fac urme timp de 15min. Din nefericire nu regasesc marcajul si nici urme. Sint totusi pe un drum trasat pe gps dar pe care nu reusesc sa-l continui. Hotarasc sa urc prin padure, pe cea mai mare panta, printre molizi in speranta ca voi iesi la golul alpin unde va fi mai putina zapada. Foarte grea portiunea mai ales ca soarele ma orbeste.
Dupa o ora de la cantonul de vinatoare ma odihnesc pe culmea ce suie pe vf Gera.
In apropiere se afla o stina si refugiul privat Gera dar nu am timp sa cobor la ele. Urmez drumul de tractor ocolind zapada mentinind un ritm constant, cu pozat si admirat vazduhul: Fagaras, Ciuha Mare, Buila, Lotrului, Cindrel.
Drumul trece pe sub Vf Preota si Ionascu pentru a continua spre zona Zmeuratul marcat de o Cruce mai mare, care totusi dupa unii nu ar fi vf Zmeuratul ci doar unul premergator.
Undeva mai inainte spre sud se afla vf Govora.
Adierea de vint este buna pentru a ventila hainele mele care oricum nu ar avea loc in rucsac. In conditii de avalnsa trebuie mers pe culme intrucit multe zone are drumului de caruta pot deveni tobogane. La 12:40 ma fotografiez pe vf Zmeuratul dar nu zabovesc intrucit sint in criza de timp.
Urmeaza o coborire de cca 200m diferenta mai mult prin padure printr-o zapada mare, anevoios a inainta. Aici totusi am parte uneori de urme de cerb si chiar de urs iar pe urmele lor este mai usor a avansa. Iata ca nici pe aici nu au venit schiorii si nici muntomanii.
Stati neica pe pirtie, mergeti la Malaiesti, Diham, Bilea si Simbata. Dupa cca 1h30 de lupta prin zapada sosesc in Saua Zmeuratului unde imi permit o pauza de energizare.
Aici am semnal si reusesc sa vorbesc cu familia. Totul ok pina aici numai ca zapada s-a inmuiat la bataia soarelui. La vreo 200m sud este o stina/canton mare si in conditii bune. Dupa un alt efort sosesc in Curmatura Rodeanu(14:50) de unde coboara un marcaj spre Stina Zmeurat, loc de adapost in trecut pentru cei care traversau Carpatii.
Spre sud sint drumuri care coboara la stine dar si in satele Vilcene. Cerul se picleaza si bate vintul. Ma adapostesc sub jagheta si ochelari si fortez ritmul.
Am citeva virfuri de urcat: Valeanu, Cocora, Murgoci dupa care sosesc la ora 16 in Curmatura Piatra Rosie.
Refugiul Ursu nu este marcat dar socotesc ca sint maxim 2km pe un drum de tractor suspendat deasupra Piriului Horezu. Pe un astfel de vint este extrem de greu de petrecut noaptea fara un adapost. Miinile imi sint deja amortite dar daca mentin ritmul alert nu voi ingheta.
Citeva pasaje cu gheata ma fac mai prudent. In departare mai pe inserat zaresc 2 constructii. Prima, cu acoperis in 2 ape din tabla noua este o cabana privata imprejmuita cu niste plasa. Umeaza un drumeag cu urme adinci intr-o zapada mare.
Cineva a fost de curind pe aici, la fel si vehicule insa in refugiu este pustiu. Primul gind este sa caut izvorul....si ce fericire nespusa atunci cind il gasesc neinghetat. Bine inteles ca sparg gheata din jurul robinetului si curat malul de zapada care aproape bloca usa refugiului. Hai ca se putea face! Urmeaza un ospat si un somn pe paturi omenesti fara a mai deschide salteaua mea. Inainte de culcare imi scriu poveste in jurnalul refugiului de la limita cu padurea.
Refugiul Ursu -km 32.2
Ziua 4, Duminica 31 dec 2024
Undeva pe la ora 6 suna alarma telefonului insa real ma trezesc mai tirziu planuind ca noaptea dintre ani sa o petrec in apropiere la refugiul Caserie, deci azi voi merge doar citeva ore la inaltimi de maxim 2100m. Se arata o zi placuta si dupa portia de orez plec pe acelasi drum urmind sa prind spre nord un picior de munte care urma spre vf Ursu 2124m. Asadar pe la ora 9, dupa ultimul rasarit de soare al lui 2023 dau din bocanci.
Pentru prima zi se intimpla ca aranjez mai bine rucsacul in care imi intra adidasii.
Pe traseu ma dezbrac de jacheta pe care o leg pe exterior.
Este o zi calda, senina cu vizibilitate foarte lunga pina la Iezer si Bucegi. Cind am trecut prima data pe aici in dec 2016 era ceata si viscol insa acum sint incintat sa asist la maretia acestor dealuri inalte. Paringul este in apropiere si ma asteapta insa din prognoza meteo rezulta urmatoarele zile cu vint si ninsori slabe. Offf, sper sa nu cobor la Vaideeni.
Creasta este aproape fara zapada fapt ce ma ajuta la inaintare.
Merisoarele usor inghetate sint un deliciu si acum in mijlocul iernii. Picioare de munte coboara spre sud, uneori pina la vreo stina, alteori pina in satele vilcene.
In aceasta zona apare marcajul crestei insa deficitar. Inspre nord este vizibila Piatra Tirnovului un munte mai putin umblat dar fotogenic din departari. Ma fotografiez pe vf Cosana dupa care urmeaza o coborire si o urcare pina pe Vf Capatina dar care pare a fi identic cu vf Balota.
De aici imi amintesc ca am avut pe ceata o trecere anevoioasa peste o panta cu bolovani si expusa avalanselor in conditii de zapada mare. Din acest motiv aleg sa cobor matematic spre Saua Funicelu insa in scurt timp realizez ca este deosebit de abrupt si instabil. Aici ratez poteca marcata si cobor pina a urma cu atentie printre pietre, zapada si crengi de jneapan.
Valea Balotei/Luncavatului este puternic afectata de defrisari. Urme in zapada se pot vedea dinspre directia refugiului Caserie. Am in fata un urias versant destul de inzapezit si de traversat.
Izvorul din Funicelu, acela cu troita este acoperit de zapada viscolita si nu-mi trece prin minte sa il dezgrop bazindu-ma ca la refugiu voi gasi apa. La ora 13:30 poposesc in Saua Lacurilor la adapatori care au izvoarele inghetate. Revin cu situtia si starea marcajelor deosebit de proaste. In Muntii Capatinii trebuie urgent remarcat marcajul crestei principale, indiferent ca vara in majoritatea portiunilor se urmeaza drumul de caruta. Dar pina nu vezi un marcaj poti fi derutat. Pina la refugiu avansez deseori pe zapada mare intrucit urmele nu sint mereu vizibile.
In 15min sosesc la Refugiul Caserie situat la limita padurii sub virfuletul Milescu. Este placut la soare insa in circa 2 ore soarele va cobori catre Rinca.
Aici sint nevoit sa adun zapada curata intr-o punga si sa o topesc. Relatez povestea mea in jurnalul refugiului unde aflu ca o patrula salvamont a trecut pe aici in urma cu 2 zile. Ma uimesc ca multi nu stiu ce sa scrie: spuneti domnule ce traseu ati facut...Asa a scris o fata care plecase singura din Herculane in vara trecuta si traversa Carpatii, un exemplu de urmat! Altii si-ar dori sa faca o camaruta plina cu icoane pt ca oamenii sa se inchine la idoli...😖
Asadar de la ora 14 pina catre seara admir peisajul si pregatesc masa de prinz urmind ca la 11 seara sa fac o budinca, sa dau niste petarde si sa ma culc repede stiind ca dimineata trebuie sa pornesc repede.
Seara ascult anecdote la radio si pun alarma pentru ora 23. Este senin si calm atmosferic iar avioanele brazdeaza cerul. Viziblitatea permite sa vad Manastirea Ana si artificiile din comunele de la poale. Dinspre Rinca aud doar ceva zgomote. Hai la multi ani si realizari in 2024 si gata cu fotosinteza pe 2023.
Refugiul Caserie -km 42
Ziua 5, Luni 1 ianuarie 2024
Ma trezesc greoi catre 6:30 .... fiindca am petrecut pina la ora 1. Visul meu pe ziua de azi este sa ajung pina in Pasul Urdele unde sper sa gasesc un fel de adapost/pod al soselei.
Urmeaza un teren necunoscut catre vest fiindca in dec 2016 din cauza vintului constant si puternic m-am retras spre Vaideeni.
Ora 8 prind rasaritul primei zile de ani dar aproape de Saua Lacurilor realizez ca am uitat cablul pentru telefon asa ca voi reveni si pierd in total vreo 25min si energie.
Pornesc pe drumul de caruta care urca spre vf Beleoaia si pe la ora 9 vremea se strica.
Intru in ceata si vint dar ma pregatesc cu ochelarii de schi. Nu as vrea sa renunt si as fi bucuros daca as ajunge in Oltet pentru a descoperi ceva nou.
Pina in apropiere de Beleoaia este un urcus prelung in care abia se mai vad niste urme vechi.
Se mai trece pe linga vf Dracului, Nedei si apoi Negovanu si Turcinul pe o lunga curba de nivel unde vizibilitatea mai creste si zaresc Vf Boul(Bobul) ultima proeminenta a Muntilor Capatinii.
Zapada nu este peste tot inghetata si deci in unele locuri piciorul scapa de mai multe ori. Ma intreb cui i-a venit ideea de a parcurge iarna Carpatii Meridionali, fie si in echipa.
Cu siguranta era zapada pentru schiuri, cercetasii erau buni schiori, oameni care mergeau pe munte saptaminal....in zilele noastre, cu sprijin din partea altor persoane, fara a gasi deschis traseul, mai ales cu mers din directia opusa vintului, este un basm.
11:25 ma aflu pe vf Bobul intrucit am decis ca este mai bine sa merg matematic pentru a evita zapada. In apropiere este o cladire din caramizi dar acum in stare de ruina.
Pina sa ma hotarasc daca voi poposi acolo, zaresc putin mai jos o cladire mai mare, semnul fostei statii meteorologice. Vintul sufla constant cu directie preponderent sud.
Hotarasc sa stau/alerg prin fosta cladire pina voi vedea ce mai face vintul. Semnalul este variabil dar totusi reusesc sa transmit vesti acasa. Sint uimit cita rautate au avut oamenii care au vandalizat aceasta cladire: soba darimata, usi, tocuri, sistem iluminat. Ceaiul din termos are efect bun asupra temperaturii corporale. Privelistea este dementiala de la 1800m: uriasul vf Micaia(strajer al Paringului) este dincolo de Curmatura Oltetului, iar spre nord se vad stilpii instalatiilor de la Domeniul Vidra-Obirsia Lotrului. Pe la 14:30 convins de taria vintului incep coborirea spre Stina din Oltet. Din pacate nu vad nicio poteca mai usoara asa ca ma duc pe culmea matematica peste bolovani si pante mai abrupte. Pe traseu mai vad inca 2 cladiri ruinate iar jos in Curmatura Oltetului realizez ca drumul ocolea vf Boul pe partea nordica.
De aici sint 6km drum spre Lacul Petrimanu si 25km pina aproape de Polovragi.
Citeva ATV-uri si SUV-uri au urcat din sat si pina in acest punct iar fumul inca se inalta de la stina din apropiere. Vintul se mai domoleste la nivelul padurii. Acum dorinta mea este sa gasesc izvor de apa, ceea ce se intimpla chiar linga stina unde voi inopta.
Timp de inca aproape o ora voi fi in soare, timp in care amenajez locul de dormit intr-o incapere de nici 4mp dar cu geamuri pe toti peretii.
Sper totusi ca vintul sa inceteze si sa pornesc dimineata spre Paring desi progonza actualizata anunta vint, zapada proaspata si temperaturi de sub -15*C. Asadar si azi a fost o zi scurta dar in care am mai reusit sa eliberez din rucsac, sa-l usurez. Seara desi nu prea inorat, vintul aduce fulgi care intra in adapost. Sint fortat sa ma acopar cu sacul de bivuac.
Curmatura Oltetului(stina) - km 52,5
Ziua 6, Marti 2 ianuarie 2024
A fost o noapte cu multa galagie in care boxele naturii au cintat intr-una. Vizibilitatea este inca buna dar afara nu este chip sa iesi fara ochelari de schi si bine acoperit de jacheta.
Urmeaza inca o portie de orez, impachetarea si la drum. Apa din vasul cu orez a inghetat destul de bine fapt care imi demonstreaza ca sint -3*C in adapost. Singurul regret este ca nu am reusit sa plec in excursie inainte de Craciun. As fi prins vreo 10 zile stabile, propice de colindat. Explorator cum sint, aleg coborirea catrea salbatica vale a Latoritei, veselie mare pina dispar urmele rotilor imediat sub Curmatura Oltetului, la prima curba.
Hoooo, ce zapada mare! Ma concentrez la cei 6km de zapada mare prin care voi fi nevoit sa fac singur urme. Am uitat cit de greu este chiar la vale sa mergi prin zapada peste genunchi. O curba reusesc sa o fentez, 100m conteaza. Reusesc sa scap de vint insa nici sa spargi in zapada nu e usor. Imi amintesc de luna martie 2011 cind coboram de la Stina lui Burnei vreo 6km fara urme si in zapada pina aproape de solduri. Atunci in 2 persoane a durat citeva ore bune. Deodata observ ca pe marginea drumului ma afund mai putin, probabil fiindca acolo sub zapada sint crengi si putin adapost de la molizi. La un mic luminis unde se afla un adapost de nylon pentru tapinari si cai, zaresc Lacul Petrimanu! Oleee! In amontele vaii sint Cheile Galbenului. Hai, la vale! Scurtez o alta bucla a drumului apoi mai jos intru pe un drum secundar de taf care pare ca va scurta mai mult. Treptat zapada este tot mai mica insa pe drumul principal in functie de expozitia versantului zapada mare apare iar, facind coborirea greoaie. Desi soarele luceste, atunci cind stationez ma racesc repede.
Sper sa dau de urme pe valea Latoritei unde se gaseste si o cabana/pensiune.
10:20 ma aflu pe Valea Latoritei intre Lacul Galbenul(3km) si Lacul Petrimanu.
De acum sint urme dar zapada este tot mare. Dupa vreo15min urmele de roti sint inghetate si ma hotarasc sa-mi leg coltarii. Putin mai jos trec prin fata unei pensiuni unde petrecaretii au venit cu jeepurile. Sint multumit cu coltarii fiindca fara ei as fi fost demult cu oasele rupte.
Urmatorii 10km ii parcurg cu ghearele coltarilor. Trec pe la Barajul Petrimanu iar mai jos Cascada Apa Spinzurata si Cascada Verde.
Umez stilpii de curent electric care sint marcati cu numere. Desi frumos, drumul lung de 20km pina la Ciunget devine plictisitor. Doar 3 masini urca...oameni fara cap pe o astfel de gheata. Zapada dispare destul de jos. Pomisorii din preajma drumului dar si cei din zona riului sint taieti.
Sosesc la o acumulare de apa bine imprejmuita. apoi pe linga o galerie inchisa cu porti mari.
15:00 intru in Ciungetu , altitudine 600m, kilometrul 77,6 , de la urcare a din statia Lunca. Iau apa de la un izvor si trec prin fata hidrocentralei. Este o vreme de toamna cu soare pe creste. Sint uimit ca tot drumul de la Lacul Petrimanu pina aici, cindva demult a fost asfalt si chiar bordura. Kilometri de amenajari ai versantilor....cita munca manuala au depus muncitorii anilor 1950-1970, aici in plin codru. Dupa inca vreo 6km inainte de lasarea intunericului poposesc la Gura Latoritei.
Gura Latoritei(confluenta cu Lotru)- km 84
Aici este si o statie de microbuz, dar fara un program. Socotesc ca dimineata vor circula microbuzele de la Voineasa spre Vilcea. Sub pod cineva si-a amenajat cu fir electric un tarc pentru vaci. Urmeaza sa fac o ultima portie de paste cu 4 brinzeturi si sa ma culc in sacul de bivuac, numai ca imi vine ideea de a dormi sub acoperisul statiei in dorinta de a ma feri de bruma. Sint 2 scinduri adica vreo 40cm latime, destul de incomod. Mai tirziu, proprietarul vacilor, Cristi, intra in discutie cu mine. Ma invita la coliba lui care este in apropiere dar il conving ca nimic nu ma mai misca de aici. Ii povestesc traseul parcurs fiindca este cunoscator al muntilor si intelege ca are in fata un mic aventurier. Ii promit ca-l voi vizita cu urmatoarea ocazie la vacutele lui care maninca intr-o zi 1000kg de fineata uscata.
Toata noaptea ciini latra pe drum dar nici urma de urs si culmea este ca vineva a aruncat un cap mare de crap iar ciinilor nu le place, dar nici ursul nu-l miroase. Pe la 6:40 aud ceva zgomot si da, iata ca un microbuz dinspre Ciunget(locuinta soferului) se opreste aici lasind un pasager cu care am discutii din care aflu ca in vreo 30min va trece masina dinspre Voineasa. Incep sa impachetez echipamentul si sa ma pregatesc de lunga calatorie catre casa. Este putin sub zero grade, cu bruma.
Ziua 7, miercuri 3 ianuarie 2024
~7:20 ura, sui in microbuz si cer bilet pina in Brezoi(18,50Lei). Este inca intuneric cind trecem prin mici localitati dar si Barajul Bradisor, Malaia si gura Bucureasa drum catre cascada Ciuca. Cam dupa 0 ora, in centrul localitatii Brezoi, sint invitat sa cobor...oh, n-am stiut, eu vreau la DN, dupa circa 1km. Ma debarc la aceeasi masinuta de la intrarea in oras, statie numita Gura Lotrului. De acolo pina la statia de tren Lotru nu mai am decit vreun km si peste 1ora de pierdut. Dupa trecerea Oltului vad niste conducte de apa potabila din care picura exact ceea ce-mi trebuie mie pentru ceai.
Ma opresc pe dig si aprind aragazul. Citeva rate se balacesc inaintea barajului iar zgomotul soselei nationale imi readuce aminte ca sint intre jungla urbana si natura la poalele Coziei.
9:52 sui in sageata albastra cu geamuri pictate cu grafitti.
Fiind un peisaj spectaculos in Defileul Oltului aleg sa stau in picioare.
Multe halte sint bandonate. Turme de oi ierneaza in lunca...porumburi neculese, case construite intre natura si sate, culmile Fagarasului inzapezite dar sub negura, vreme posomorita, numai ca nu ploua.
11:30 debarc in Podu Olt, unde revad automotorul meu cu care am ajuns. Pina la urmatorul tren catre Brasov mai am de asteptat 1h timp in care angajatii cfr ma invita sa stau la adapost in sala de asteptare insa eu profit sa admir peisajele catre Chica Pietrelor si Suru adunind macese de la marginea cimpului. Nu ma mai satur de privit desi norii acopera creasta muntilor.
La ora de urcare constat ca va fi aglomeratie mare insa dupa citeva statii reusesc sa stau pe un loc. Trenul pina in Brasov face destul de mult pina la aproximativ ora 16 cind pierd un tren particular spre Ploiesti. Nu-i problema intrucit in 20 minute am legatura cu alt tren cfr. In total pina la Ploiesti biletele de tren(super aglomerat!) ma mai costa in 59Lei.
A fost o calatorie faina si nu-mi pare rau ca nu am ajuns la Petrosani...Repet, ideal ar fi fost sa plec inainte de Craciun.
Album foto https://photos.app.goo.gl/woPZrg3TAq1QPXzv6
