luni, 1 februarie 2016

De la Simbata la Podragu, iarna

Ianuarie 2016, pregatiri in toi, sosele viscolite, ger, postari pe facebook in care se spune ca zapezile sint pina la git, sarim peste tura de antrenament tehnic si soseste Ziua Unirii Principatelor Romane!
Film: https://youtu.be/8gCOE_1HCOg
Album:https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/FagarasSambataVisteaPodragu8ZileCuDanOancea
Coechipier: Dan Oancea
24 ianuarie 2016, Duminica, ziua 1
ora 7:30 plecam din Ploiesti, avem un drum destul de lung pina la poalele Muntilor Fagaras, dar ziua este senina, si...ger pe la -14. In zona de cimpie zapada e prezenta insa pe la deal e deja topita.  Fenomen frecvent. Pornim cu speranta...planuim sa incercam un urcus nocturn pina la ref Fereastra Mica.
10:45  intram pe drumul ce conduce la Manastirea Brincoveanu Simbata de Sus unde zapada e mai mare iar gheata de pe sosea nu e topita.
Multumim soferului, saltam rucsacii(28-29kg) facem pozele si plecam spre SUD(ajungem la Tropice?). Nu va mirati de greutatea bagajelor, am renuntat la rachete insa sintem pregatiti pentru o tura de 8-10 zile sus pe creasta inclusiv vremea nefavorabila. Si pina la finalul turei aproape tot a fost utilizat.
Urcam incet si sintem putin necajiti ca nu am continuat cu masina in marsul de apropiere. Se putea merge pina la Pastravarie. Eh...ne incalzim la soare si consider ca e f bine pentru ca va urma o noapte geroasa. Incep sa coboare turistii de la Cabana Valea Sambetei. Aflam ca nu sint urme spre creasta, salvamontul anuntind ca riscul avalanselor e crescut. Sintem baieti mari si vom lua decizia buna pe sus. Drumul este inzapezit si pe ultimii 3km de forestier sint urme doar pentru a calca. In zona lacului, pe poteca avem parte de gheata. Defrisarile de tip romanesc sint vizibile si dureroase.
16:15 Cabana Valea Simbetei, intram la un ceai si planuim marsul de seara. Si ni se cere un numar de telefon pt ca au mai avut probleme cu unii pe care i-au recuperat inghetati dupa 3 zile ca nu ajunsesera in Podragu. Hai sa le dam...e iarna, e risc de avalansa, macar ei sa stie de noi.
Update: 2 turisti au facut urme pina la stina din fundul vaii. Tot e bine si asa, cazarea la cabana se anuleaza, prima noapte la cort si repetarea activitatilor in conditii optime sint necesare. Mai avem maxim o ora de lumina deci lasam sala de mese inca cu ghirlande. Cladirea Salvamontului e in liniste, aham...
Hai sus...si ne luam adio de la refugiul de sus, cortul ne va fi adapostul primei nopti.
Fix la vreo 100m de stilpul ce arata directia de urcare gasim o platforma si instalam tabara. Peste noapte, sub lumina lunii imi apare renumita stina. Posibil adapost!?
Topim zapada, ne servim cu ceva supe si adormim repede intr-o noapte super calma. Cerul are o picla insa spre dimineata luna imensa ca un felinar ma ajuta la o fotografie nightlandscape! Nu avem semnal pe vodafone, poate exista pe alte retele.

25 Ianuarie 2016, Luni, Ziua 2
Dupa niste perioade de nesomn avute noaptea, ma reapuca somnul catre dimineata exact cind alarma suna, undeva pe la 6 asa ca abia la 7:30 odata cu zorile iesim din cort.
Ce puturos...si nu e prea frig, si avem chiar ceai caldut la termos ramas de seara. Asa ca acum mai topim putina zapada la Dragon Fly si stringem tabara in timp ce atmosfera se mai incetoseaza.
Plecam pe la 9:30, tirziu dar zapada e uscata. Ne dorim sa ajungem pe seara in Portita Vistei. Urcam la stinga dibuind marcajul ascuns in zapada mare ce trece de genunchi. Impovarati si fara poteca urcam incet fara prea mult spor spre zona cu ceata. Nu am am trecut din mai 2013 insa instinctul imi este ghid.
Dupa circa 2h de la plecarea din fundul vaii sosim sub Coltul Balaceni si ne reamintim de temerarii zonei, Ionel Coman, Andrei Beleaua, Silvia si Catalin Pobega, Vlad Grigore si Mihai Sava care au facut premiere sau repetari in conditii neobisnuite.
Visez sa ajung pe aici la topirea zapezii si sa incerc macar diedrul. HAI tinere la deal mai cu talent.
Soarele sparge ceata, vizibilitatea creste si depistam mai repede traseul.
Sintem singurii pe aici dupa un weekend in care speam ca alti calatori cu bagaje mici sa faca urme. Dar noi sintem mari si cutezatori, ne asumam riscurile si vizam traseul cel mai sigur spre fereastra Mare 2188m.
16:00 ies primul in creasta principala. Efortul baterii urmelor a fost considerabil. Fiecare pas m-a convins cit de neinsemnat sint aici si ca nu este timp sa ajungem sub vf Moldoveanu. Mintea a fost incordata pe ultimele sute de metri, existind un risc de avalansa dar redus fiind pe fata nordica umbrita.
Vizibilitatea este buna insa in zare se vad nori ce prevestesc o furtuna amintita chiar de prognoze.
Acoperisul Moldoveanu in ultimul plan
Urmam creasta spre vest, urcam usor fara coltari pe vf Slanina unde zaresc prima data Acoperisul Romaniei si apoi continuam pe linga linia crestei printr-un cimp valurit si adinc de zapada si coborim la refugiul Fereastra Mica. In general zapada este foarte mare pe unele fete insa mai gasim zapada viscolita unde cei mai usurei pot merge fara sa se afunde.
Scoatem zapada de pe usa, din refugiu si de pe tabloul electric tapetat si ne gospodarim. Ard un incarcator de bricheta 12V fiindca nimeni nu a pus instructiuni de folosire. Incepe furtuna, white-out si vint puternic. Paturile sint facute din plasa sudata si doar pe 4 locuri exista niste placi de spuma poliuretanica. Fixam alarma la 4:30. In refugiu nu e semnal iar afara este viscol.

26 Ianuarie 2016, Marti, ziua 3
Vremea urita ma trimite in sacul de dormit.
Aparentele arata ca vom dormi azi pina mai tirziu. Geamurile sint inghetate si abia pe la 8:30 ne miscam si noi incalzindu-ne cu lopata si la un ceai. Vintul risipeste ceata insa rafalele  ne blocheaza pina la ora 13. Prin geamul refugiului incarcam telefoanele la aproape 100%. Deci panoul solar functioneaza neasteptat de bine. Si sa nu uit, seara am descoperit cum se aprinde lumina in refugiu. Uraaaa, dar de ce nu sint instructiuni?
Iesim afara gata de drum urcind incet un virf al Galasescului. Rafalele au incetat si treptat ne incalzim. E chiar tare placut la soare si undeva pe Galasescu Estic(adica primul virf) reusim sa gasim semnal. Cabana nu a trimis niciun SMS, ramine o taina pentru ei si pentru noi.
Pe virf ramin uimit...creasta prezinta cornise tot mai bine dezvoltate, peisajul este tot mai alb. Peretele nordic al Galasescului si Muchia Dragusului fac un unghi bun pentru fotografi si un proiect pentru mine.
Sintem constieti ca este tirziu iar traseul pina in Portita Vistei nu va fi usor... Intr-o tura de 1 iunie 1999 pe o vreme cu vint am fost intors chiar din Fereastra Vistisoare inainte de vf Galbenele.
inapoi spre Balaceni
Acum totul este tapetat iar cornisele albe nu te imbie sa le treci. Cit este ziua bag tare la spart transe. Ne afundam pina la genunchi maxim iar pe panta accentuata rachetele nu ne-ar fi ajutat. Urc primul.
Un versant sudic cu mai multa iarba reusim sa il traversam pe linga poteca de vara dar ultima bucata de zapada ma indeamna sa ies pe o culme sudica ce coboara din Galasescu Mare.
Avem doua optiuni:
- sa urcam matematic pe o creasta alba si ingusta, varianta obositoare si inspaimintatoare
- sa coborim un cimp inclinat de zapada spre marcaj si vom vedea ce e sub noi.
Moldoveanu in ultimul plan
Cobor primul si ajung la pantele cu iarba si pina in Fereastra Vistisoarei e banal.
Ii arat lui Dan locul unde este inghetat Lacul Vistisoara si urc spre vf galbenul. O mica portiune conduce si
Dan insa cu bagajul greoi(avea agatat si cortul) nu avea randament asa ca pe ultimele clipe de lumina incepem ascensiunea. Il depasesc. Banuiam ca niste norisori vazuti peste zi vor prevesti inca o furtuna. Tinem linia crestei inca vizibila. Luna va rasari ceva mai tirziu dar pentru scurt timp caci norii nu vor lasa lumina sa treaca. Simt ca m-am blocat, Sap adinc, nu pot sa trec un prag abrupt iar prin dreapta mai pe linia crestei imi pare mai riscant dar poate viabil. Dan urmeaza creasta si imi zice ca a dat de stinca. Revin incet cu spatele pina in creasta. Dan lupta voiniceste cu pioletul si batul de trekking si...toata suprafata pe care eram in urma cu citeva secunde se duce la vale. O vedem la lumina frontalei.. Dupa inca un pas, fiind cu un picior pe stinca si cu altul pe ceva zapada iar Dan mai sus incercind sa urce, mai pleaca alta avalansa si simt cum piciorul sting nu mai are sprijin. Mi se cam usuca gura....sintem intr-un film. E adevarat? Riscul asta de avalanse pe timp de noapte, of, si mai avem de urcat pe Galbenul si Hirtopu. In scurt timp incep si fac iar urme. Tara Fagarasului este plina de luminite dar in scurt timp incepe vintul care spulbera zapada. Uneori cind gasim un loc fara vint ne relaxam cu o gura de ceai si un baton.
Urcusul nocturn pe Hirtopu Ursului este prelung si cu niciun chip nu ar putea fi traversat pe poteca de vara. Deci ii dam la deal, acum si prin ceata. Este mai usurel fata de vecinul Galbenul si avem parte uneori sa mai atingem si ceva stinca ascunsa bine in stratul de omat. Vintul incepe sa ne ameteasca. Sosim pe virf si coborim pe linia crestei. Atentie, versantul NV este inselator si ne poate impinge direct in hau asa ca facem o diagonala stinga spre poteca. Ma opresc caci occhii ma ustura din cauza viscolului. Nu reusesc sa-mi pun ochelarii de schi caci am supraminusile. Stau citeva clipe pina imi revin apoi alerg sa-l prind pe Dan. Am senzatia ca mi-am atins usor o parazapada cu un coltar dar nu mai conteaza. Rafale de vint tot mai puternice semna ca ne apropiem de imensa Portita Vistei. Vedem refugiul si rasuflam usurati.
Au trecut cca 6 ore de la plecarea din refugiul Fereastra Mica. Este 20:30 si dam zapada din fata usii. Ne gospodarim si planificam trezirea la 4:30.
Adapostul este bine izolat iar vintul nu se prea aude dar totusi e pacat ca nu avem semnal telefonic.

27 Ianuarie 2016, Miercuri, ziua 4
Dorm cam greu noaptea avind in vedere ca nu am fost prea obosit plus ceva avalanse vazute pe intuneric. Ies de vreo doua ori afara si revin bosumflat. White-out. Azi ar trebui sa facem traseul pina in Fereastra Zmeilor 5:30 repet figura, white out
7:30 se luminea, white out, viscol, Pe final de septembrie 2013 am salvat pe 2 israelieni din acest loc https://www.youtube.com/watch?v=gfUkZq1g0lo
Se pare ca vom sta blocati aici asa cum mi s-a intimplat in martie 2011 cind fortati am coborit pe Valea Rea (aici este povestea)
Revin la somn si pe la 10-11 ne miscam si noi, topim zapada, mincam si ne cam plictisim. Problema ar apare daca vremea ar fi asa si ziua urmatoare. catre prinz apuc sa zaresc Valea Rea lucru imbucurator, semn ca vintul este bun la ceva. Pe fiecare directie a crestei zaresc cite un stilp. Seara ne culcam ceva mai devreme, pe la 9.
28 Ianuarie 2016, Joi, Ziua 5
Din pacate la ora programata trezirii este white out si ceva vint asa ca mai tragem de timp cu pregatirea. Vin de afara cu hainele pline de gheata si realizez greu ca este o ploaie inghetata. Deci s-a incalzit. Hotarasc sa iau eu cortul chiar daca voi bate urme mai multe.
spre Vistea
9:45 parasim Refugiul Portita Vistei. Avem ceva rafale insa vizibilitatea a crescut. Sintem obligati sa tinem creasta caci zapada pe pante este mare.
Urcam sustinut, incet si cu atentie cit mai aproape de linia crestei.
caldarea vistei mari
Vintul a creat in zapada o grota si am avut impresia ca cineva a dormit acolo. Aproape de virf zapada este viscolita iar stilpii sint imbracati in gheata.
valea rea
Abordez ultimul pasaj pe fata nordica iar Dan prefera pe cea sudica.
Sosim amindoi pe Vistea Mare 2527, facem poze, zarim Negoiu-Lespezi si asa cum am convenit nu urcam pe Moldoveanu.
spre Hirtopu Ursului si zona estica
Este 11:45 si trebuie sa parasim atmosfera inalta din pricina vintului si a timpului scurt.
muchia Vistei mari, girdomanu, tarita
Pina la Podragu sau Podu Giurgiului avem cale lunga. Coborirea spre Saua Orzanelei este usoara si rapida. Privesc Muchia Vistei Mari si vf Ucisoara, ehe, ce amintiri placute din urma cu o luna.
Moldoveanu
Conform descrierii lui Andrei Beleaua urmeaza o trecere periculoasa mai ales pe vreme calduta.
Intre cele 2 sei se afla un virfulet. Se trece aproape matematic. Apoi virful Ucisoara pare a fi mai usor de traversat pe linga marcaj. Plec inainte pe un cimp inclinat de zapada spre un stilp si ceva iarba si aud un trosc. Ma intorc incet pe teren sigur. Hotarim sa mergem putin pe creasta matematica pina vom gasi acces lejer spre iarba. Dupa nici 5 minute toata zapada pe care am stat o ia la vale. Se creaza o fractura lunga si incep si alte avalanse de primavara dar nu prea ude. Infiorator, nu este de joaca. Gasim o portiune sigura pe care traversam Ucisoara pe curba de nivel insa rafalele ne iau in primire.
sub Ucisoara unde erau rafalele, Dan este ghemuit
Reusesc sa trec de curent din a doua incercare insa Dan astepta culcat vreme de 10-15 minute. Il vad ca se ridica si vine clatinindu-se. Urmeaza ascensiunea pe Ucea Mare. vreme de fotografie, cald.
spre Ucea Mare
Urcam pe creasta. Terenul e accidentat ne obliga sa scoatem cordelina de 50m. Totul este nesigur, mergem aproape calarind pe o zona aeriana. Frumos, insa cu 28 kg pe aici? Regrupam pe un virfulet si ajungem la un stilp. Traseul de vara urmeaza curba de nivel. Noi ar trebui sa urcam matematic pe un teren alb si plin de cornise imense si fara stinca sau iarba.
ucea mare-girdmanu
Este prea cald, distanta este mare.
Alternativa? Nu vreau sa riscam. trebuie gindit de 2 ori, sintem 2 creiere.
fracturile avalanselor
Optiuni:
-trecerea in sens invers a custurii aeriene si revenirea la refugiu Portita Vistei, cu ceva Culmea Scarisoara in ziua urmatoare
- gasirea unei linii de coborire in Caldarea Orzanelei Mari, bivuac si continuarea pe muntele Podu Giurgiului spre Creasta.
spre vf Ucea Mare
Conturam o linie de coborire si facem un rapel dulfer dupa un bolovan. Facem o diagonala in rapel intrucit pe linia normala este o fractura unde alta placa sta sa pice. Peste tot sint urme de avalanse sau teren nesigur. cautam stinci sau iarba.
noi am venit din stinga. ce se vede este Ucisoara partea sudica
Sub zapada scursa se afla o zapada inghetata si placuta la mers insa inca sintem sub pericolul iminent al placii de sus. Pina jos in caldare mai avem cale lunga.
avalansele de primavara de ianuarie
Dan este primul la coborire, eu urmind sa string cordelina ce ne-a ajutat. Mentinem ceva distanta intre noi si ne lasam catre fundul vaii. Am in minte ideea unei retrageri spre Transfagarasan si Valea Budei pe care banuiesc ca vor fi urme pe drumul forestier. Pe sus este prea riscant si aici nu ne jucam. Nu avem acces la o prognoza, macar de ar ingheta mai bine zapada.
Odata cu caderea serii sosim pe patul vaii la vreo 100m de finalul avalanselor. Pe stinga viscolul a creat um mal abrupt de 4-5m inaltime. Gasim o platforma si dam la lopata pina scobim vreo 60cm apoi montam cortul. Intr-o clipa de neatentie vintul il smulge, il rasuceste si aproape ca il pierdem dar il prind. Ancoram bine apoi ne punem pe gatit in mica supratenda.
Ca noutate si binecuvintare: avem izvor de apa la citiva metri.
Studiez harta si gpsul telefonului. Se pare ca am avea numai 18km de drum forestier pina la asfaltul DN7C.

29 Ianuarie 2016, Vineri, Ziua 6
Sintem confunzi, nu prea avem plan insa cu jumatate de gura sustin ideea de a urca spre creasta. Se anunta caldura mare. Asta era ideea vintului de aseara, dar cortul si peretii inalti de zapada ne-au adapostit.
Plecam aproape de ora 11 cautind o culme in care sa predomine zonele stabile de stinca, iarba, ienuperi. Urcam pe un picior sudic ce ne scoate linga vf Corabia. Inainte de sosirea in creasta mai facem mici traversari pe cimpuri de zapada si de la 10grade cu soare ne trezim in white out pe creasta. Pentru putin timp sintem confunzi pe Corabia insa vintul risipeste putin perdeaua de ceata si gasim directia.
Urmeaza o urcare pe un virfulet mai stincos si o coborire matematica tot pe zone cu piatra si iarba in timp ce stilpii sint la cca 100m sub noi. Se insereaza si incepe viscolul de seara. Sintem trecuti de Piciorul Podu Giurgiului si constatam ca totul este alb si sintem ametiti de furtuna. Am avut impresia ca am sosit in Saua Podragului insa doar in cap este stilpul indicator.
Dane, propun sa facem bivuac aici, este o platforma mare in saua asta, strig la el.
Aproba si folosim la maxim lopata. Sapam cu stoicism cam 1,5m pt a ne adaposti cortul. Viscoleste puternic. SIntem pe creasta undeva sub vf Tarita. Facem transeu pe linga cort. Dan intra in cort cu echipamentul urmind mai tirziu si eu. Nu avem loc amindoi deodata si in premiera nu mai gatim fiindca in terasa viscolul albeste totul repede.
Totul este cu zapada in cort, peretii sint uzi, hainele sint ude. E abia 9 seara si Dan verifica pe internet prognoza.
Doamne ajuta, puterea ta este mare, se anunta vreme senina miine dar acum avem ce invata. Zapada apasa pe peretii cortului deci transeele mele au fost acoperite. Apasam cu miinile pe pinza pt a indeparta zapada. Dar nu e deajuns. Dan se impraca si iese afara sa lupte. Este 2 dimineata si tot ce arunca cu lopata se depune inapoi. Dar, dar se zareste luna, un miracol, si un petic de cer cu stele. Uraaaa, Dumnezeu m-a auzit.
Ma asteptam ca viscolul sa tina mai mult.
Urmeaza o noapte putin mai linistita, doar cu vint.

30 Ianuarie 2016, Simbata, Ziua 7
S-a luminat afara dar cum stau eu cu capul in sacul de dormit care este ud,  este tot intuneric asa ca imi zic sa mai stau dar Dan imi da trezirea....
Hai ca e lumina!
Chiar? De ce este asa puternica lumina?
Apoi iesi afara....
Am o urgenta personala, un pipilica, dar trebuie sa ma incalt si sa curat zapada. Of, ce complicat.
Si ma echipez aproape de plecare si trag fermoarul cortului si ce vad?
Mda, iluzie, macar e buna vederea asta. Senin sticla. Si doar cortul nostru si nicio fata in piscina.
Pun panoul solar la soare si incep sa ma incalzesc cu lopata. Apoi string echipamentul, topim zapada si ne aminunam.Nu ne plictisim aici iar Dan ar mai sta o noapte.
Mircii-Arpasu mic-podragu
Stim ca vor urma niste zile super urite asa ca dupa uscarea echipamentului la soare, incalzirea oaselor, umplerea termosului si un mic dejun consistent urcam ultima creasta pina in Tarita.
Bat urme cu emotii, stiind ca este ultima zi pentru noi in creasta.
cele 2 acoperisuri gemene si Corabia
Creasta e valurita, totul este magnific, caldut iar zapada inca nu este uda. Este ora 12!
Poza de pe vf Tarita apoi coborim pe fata sudica spre marcaj fiindca niste cornise sint prea periculoase apoi lejer poposim in Saua Podragului.
coborire de pe tarita
Scot batonul Fagaras cel Mare si declansam aparatul foto.
Mircii-Arpasul Mare-Creasta Podragel-Vf Podragu
Apoi il delegam pe Dan sa faca primul coborirea spe cabana Podragu.
Mentionez ca a continua spre Mircii-Arpasul Mare situatia este super roz. Totul este in soare si sta sa plece iar cornisele ingrozitoare pe vremea asta calda. Acum realizez de ce Silviq a facut Fagarasul de Anul Nou...zapada a permis multe traversari.
Se urmeaza patul potecii de vara si dupa vreo 20m Dan coboara drept pe un scoc larg care imi da mie probleme. Pamintul este inghetat iar pioletul refuza sa se infiga. Sint putin speriat dar si suparat pe linia aleasa
partea finala a muchiei Tarita
Bomban si il strig pe Dan sa ma ajute dar nu prea ar avea cum....asa ca dupa inca un pas rezolv problema asta de copil.
omul de neanderthal si vf Tarita
Intram in vasta caldare nordica, umbrita, inghetata unde caciula este obligatorie. Dan face urme la coborire intrucit nu poate merge pe urmele mele. Si nimereste intre bolovani si ne dam pe pante inclinate indesate cu zapezi de 1m.
Erau bune rachetele...Ma tot astept sa vad oameni in zona cabanei, ca turistii de la Turnuri sa iasa la plimbare.
Cabana Podragu, inghetata, inchisa, doar cu o camera deschisa in Magazie. Poze, inghitim si bem ceva si coborim spre firul vaii dar ne confruntam cu zapezi mari si razboi cu bolovanii.
Si ca un facut, se indoaie un bat de trekking nemaifiind de ajutor, iar celalalt este blocat asa ca cedez lui Dan un bat quechua iar eu merg la piolet de 70cm si la bat.
Hotarim sa urmam firul vaii si nu alte marcaje si decizia este una buna. Sintem amindoi prima data pe aici. Intram intr-un mic canion cu saritori la care apa se aude pe sub zapada. Coborim rapid si ajungem la o cotitura a vaii unde traseul punctat pe gpsul telefonului arata o poteca pe stinga vaii. Dupa citeva dispute continuam tot pe fir urmind ca mai jos sa intilnim poteca. Nicio urma de turist. Pe dreapta spre padure vedem citiva stilpi vechi ce ar conduce in Muchia Tarita. Hai sa ii urmam la vale si trecem pe linga crucea/monument al lui Popa Iulian decedat prin 1980 apoi vedem cabana.
Pare pustiu si este seara. Nu ies turistii la o mica plimbare, bulgareala?
Coborim in serpentine, nici urma de marcaj, apoi partea finala gasim un culoar de avalanse si ne dam la vale pe acolo iesind in poiana cabanei Turnuri. Este aproape 6 seara, ne dam coltarii jos si sintem intimpinati de Sigy, cabanier la Turnuri. este singur din Noiembrie. Nu a urcat nimeni, doar Corina Iosif in urma cu citeva zile. Desi poteca de acces a fost curatata in urma unei furtuni din noiembrie, cabana nu a avut oaspeti nici de Revelion. Groaznic cind te gindesti ca Negoiu si Simbata sint pline la final de saptamina. Semnal bun doar de telekom si ceva orange. Vdf este fals, doar de pe culmea taritei!!!
Omul porneste generatorul doar cind sint grupuri. Are o ciorba de fasole fara afumatura si o tocana cu cabanos. Eu il recomand, nu ezitati sa stati pe la Turnuri, povesteste multe din experienta acumulata pe munte. Un pat este 35 lei, poate cam scump, camera nefiind incalzita, dar nu a fost nici frig afara, pe la  0 grade. si pe seara se mai schimba putin vremea. Nu are ciine asa ca este liniste. Doar uneori mai trece ursul.

31 Ianuarie 2016, Duminica, Ziua 8
Ne trezim pe la 6:45 pentru a pleca la 8 insa abia la 9 reusim sa parasim cabana.
Rafale de vint cu ceva lapovita. Urmam urmele facute de Sigy si trecem apa Podragului de vreo 3 ori. Pina la drumul forestier este cale lunga, vreo 3-4 ore de coborit, urcat si iar coborit... insa zapada dispare in unele locuri. Stare de greata la vederea zecilor de drumuri de taf, a noroiului, a zonelor poluate cu ulei, a indicatoarelor SIT NATURA 2000.
Forestierii au odihna duminica si stau in vagoane. Incep si urlu la ei, la guvern, Iliescu, Basescu, Iohannis, Uniune. Romani, dormiti...este prea tirziu. Haiducie? Putem incerca insa jeandarmul isi pune cagula pe fata si te acuza si te infunda, pe tine dacule, ca vrei sa aperi natura. Si nu te apara nimeni, Dacule!
Drumuri stricate de utilaje, partial cu gheata si noroi ce ne picteaza pantalonii, parazapezile. BLEAH, inghitim ca vrem sa mergem repede.
panouri fotovoltaice...oare ce a fost aici inainte? Cimpuri? Parca asa ca nu am mai trecut din decembrie 2003. Multi ani!
Sumerna, combinatul chimic si restaurantul celebru din Victoria unde este statia microbuzului doar ca desteptii golani au sters mersul. Aflam ca este la 14:30, ce bine.
Urmeaza un tren inter-regio pina la Ploiesti(55 ron) pt ca mocanita spre Brasov e anulata azi si ar fi trebuit sa iau spre PLOIESTI un autobuz CDY, deloc rentabil. Si seara ninge la greu pe Valea Prahovei...
ne-am intors, acum totul e istorie, putem repeta, stim, avem putere, sintem tineri...dar de ce nu pe ceva mai tehnic? Custuri, cascade?
multumesc coechipierului de nadejde, Dan Oancea, un viteaz! Filmul