Joi, 16 mai 2013
Cocosul electronic e setat mai tirziu pentru turisti. Echipamentul este ud iar muschii tuturor sint obositi. Inca de seara, de la plecarea din Victoria am vazut citeva stele, semn ca cerul senin va pune stapinire.
Incepem ziua cu un urcus pe Clabucetul Predealului. Vremea tine cu noi si avem vizibilitate pina departe. Ploile din zilele trecute nu au fost prea intense asa incit sa-i vina de hac jeepului. Sus nicio schimbare, aceeasi cladire distrusa de foc in urma cu vreo 15 ani.
Ne indreptam in formatie intreaga(7) spre Canionul 7 Scari ce atrage numerosi turisti asemenea unui magnet.
E cald iar localnicii au iesit la cules de paducel. E pustiu pe aici asa ca intram repede in canionul rece si umed. Noam conduce grupul iar eu inchei plutonul! Vom face o pauza de ceai-cafea abia la iesire.
Planul zilei este sa coborim de la cabana Piatra Mare spre Valea Gircinului.
Scarile sint in stare de degradare dar cu atentie depasim zonele expuse.
Gilad
Imi amintesc ca pe aici am mers si cu un copilas de 4-5 ani asigurat in coarda! Acum mergem destul de repede si la intersectia marcajelor pregatim un ceai.
De fapt Alon fierbe apa si o transforma in ce vrea fiecare! Noam merge pe marcajul de ocolire iar noi continuam cale de inca un ceas spre noua Cabana Piatra Mare.
Urcam cam mult...dar peisajul pe care-l avem din poiana chiar merita! Aici n-am mai fost din decembrie 2000, dar numai eu stiu asta!
Stam, ne relaxam, admiram, vorbesc cu cabanierul, dau nota 10 micutei cabanei si sper sa coborim inspre Sacele. Linistea alpina e intrerupta de zgomotul unui motociclist ce urca spre virful mare. Marcajul triunghi galben arata o directie insa primul semn in padure nu se face vazut. Cabanierul imi spune ca ar fi cam jungla pe un traseu vechi. Dam roata lizierei si negasind nimic clar renunt. Sint inspirat si de asta data, e mai bine asa, nu-mi permit cu incepatorii sa merg aiurea. Vorbesc cu Noam sa anuleze cursa spre Sacele si sa ne astepte in Dimbul Morii.
Sintem pe Drumul Familiar, o plimbare pentru toata familia. Intilnim un biciclist ce-si impinge "calul" spre cabana. Timpul trece si incep zgomotele din drumul asfaltat.
Ne intilnim cu Noam, stringem echipamentul si plecam spre Sacele si asezarea Bradet unde-i o terasa cocheta de nota 10, nu prea scumpa.
Costila, Morar, Bucsoi
Incheiem ziua pe platforma Cabanei Trei Brazi admirind fata nordica a Bucegilor.
Iata si filmul zilei!
Traseul propus e simplu, Valea Simbetei-Portita Vistei-Moldoveanu-Bilea, planificat la jumatatea lunii mai.
Dupa numeroase zile senine, iata ca asosit si vremea capricioasa. O vreme de stat in casa, baut laptic cu biscuiti si dormit sau citit/vizionat. Album foto:https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/TrekkingFagaras1415mai2013GoWildVilaVitalis Filme:http://youtu.be/AhbMld85Qeo Luni, 13 mai 2013
Grupul de 4 turisti aterizeaza pe OTP, eu urc in masina de la Ploiesti, mai facem shopping in Decathlon si in alt supermarket si o intindem spre Predeal. Intre timp sintem surprinsi de o ploaie, ceea ce ma face sa tresar de bucurie. Seceta a incetat, pamintul avea nevoie de apa! Ura.
Seara facem o sedinta cu tot echipajul, impreuna cu ghidul israelian al celor 4. Prezentam traseul si echipamentul. Vremea se anunta destul de urita, cu ploi si putina zapada proaspata. Avem toti coltari(ghidul lor are niste gheara de pisica!). Marti 14 mai 2013
Incepem dimineata(mohorita) in fata aparatului foto.
Apoi plecam spre Tara Fagarasului, prin ploi. Aiurea sa incepi o tura cu umezeala.
Sarim peste vizita la Manastirea Brincoveanu si intram pe V Simbetei mergind cu remorca si masina pina unde se infunda. Undeva in pamint s-a montat o conducta iar in amonte este o instalatie hidroenergetica.
Ploua. Bem un ceai, aranjam echipamentul si incepem sa urcam pe versantul muntelui Catavei.
Echipa: 4 turisti israelieni, ghidul lor(Gilad Sade), Noam(care urca doar in Fereastra Mare) si eu, cu cele mai mari responsabilitati. Urcam destul de rapid, uneori prin burnita. Padurea are un verde aprins si acum dupa ploaie imi place s-o admir.
Poposim pentru un biscuite/fructe pe bancile cabanei Simbata.
Nu sint alti turisti, doar cabaniera si citiva ciini. Sint uimit de viteza de deplasare a grupului dar si de veselia lor desi vremea e teribil de urita.
Aflam ca mai este zapada, dar cabaniera nu stie prea multe detalii. Nu pierdem timp, fiind fortati si de temperatura scazuta sa pornim in mars!
Continuam pe vale si in scurt timp traversam la stinga peste apa. In sus incepe zapada pe firul vaii. Dar pe marcaj inca e bine. Grupului nu-i plac pauzele asa ca grabesc pasul. Mergem spre intersectia cu Cheia Bindei. In zona Simbetei am mai colinat de vreo 2 ori dar sint confuz pe ceata, noroc ca am simturile dezvoltate, desi nu am "mustati".
Sosim si la zapada continua. Este si ultima sursa de apa si propun sa alimentam. Zapada nu necesita coltari, dar putina atentie si baterea treptei. Panta creste, le spun ceva despre Matterhornul Romaniei, Balaceni si continui incecind sa gasesc o panta cit mai lina si sa bat urme solide.
Observ ca au ceva probleme la urcare si-mi zic ca ar fi fost mai bine sa utilizeze crampoanele. Stiu doar ca sint trekeri. Noam urca la urma, dindu-le explicatii in limba lor. Ciinii stau pe linga noi desi i-am alungat. Sosim im Fereastra Mare in bataia vintului. Ne luam ramas bun de la Noam si continuam spre primul refugiu, Fereastra Mica.
Creasta nu prezinta zapada asa ca avansam repede.
Vintul se mai domoleste. Ma echipez totusi cu suprapantaloni si manusi si pornesc mai departe.
Depasim coastele muntelui Slanina si coborim domol in Fereastra Mica la refugiu. Arat directia unui izvor si ne pregatim sa mincam. E umezeala mare si picura in interior, iar lumina si priza nu functioneaza desi un led al panoului este aprins.
Spatiile mari sint destul de racoaroase.Grupul vrea sa continuam desi apreciez ca vor fi necesare inca 4 ore(vara 2h). Urmeaza sa depasim Galasescu Mic, Mare, Galbenele si Hirtopu.
Zapada nu pune probleme dar unele fete inca prezinta strat discontinuu. Pentru citeva clipe zarim zona spre care ne indreptam. Se observa zapada iar Omri se ingrozeste. Dan, nu e prea ingust?
Dragusul si Muchia Dracului
Le dau curaj, avem echipament, traseul se face inclusv cu copii de 6 ani, chiar si noaptea, chiar alergind, chiar si in mijlocul iernii. La primul petic oamenii cer sa fie legati in coarda si sa monteze coltarii. Nu am timp sa explic oprirea in piolet. E foarte lejer de mers insa e primul contact al lor cu zapada pe un munte. Treaba asta nu o stiam! Nu avem timp sa revenim la ultimul refugiu.
Dan, cit mai dureaza? Simplu de raspuns, depinde de mersul vostru baieti! Mergem prin ceata si avem noroc ca nu ploua! Fac trepte adinci si pasi mici. Se apropie intunericul si se pare ca sintem blocati la un traverseu pe Hirtopu. Fagarasul are munti uriasi. Aici trebuie rabdare. Un timp nu mai vad marcajul si e un risc sa merg cu ei obositi aiurea pe traversati lungi. Continuam 6 insi intr-o coarda de 30m. Intilnim poteca si urmeaza Hirtopul ultimul bastion, paznicul refugiului. Trebuie sa trecem peste o limba lunga si abrupta. Ma gindesc, incerc sa fac urme si revin inapoi fiind prea riscant cu novicii. O dam direct in sus, depasim o creasta abrupta de zapada dar scurta apoi coborim lejer la refugiul Portita Vistei.
Este aproape ora 22 si ne-a luat prea mult. Sint stresat si nervos dar nu las nimic sa se citeasca. Gilad, leaderul lor imi cere sa oprim tura. Nu as vrea sa revenim pe acelasi drum fiindca merg prea incet in peisajul alpin. Le-a placut, acum sint mai relaxati in fata refugiului. Aduc un vas mare cu zapada si obtinem apa suficienta pentru rehidratare.
Ceata, frigul si vintul au pus stapinire pe creasta dar gasesc semnal pentru a cere evacuarea in 24 de ore. Miercuri 15 mai 2013
Primul meu gind e sa fac rost de apa. N-am prea dormit din cauza stresului si fara izolier. Pe unde vom cobori?
Peste noapte a fulguit iar acum e ceata si vint. Din pacate nu vom vedea acoperisul Romaniei. Si ar dura o zi intreaga daca as urca cu ei pe Moldoveanu.Nu are rost sa plecam prea devreme stiind ca masina(Noam) va sosi dupa ora 8 seara in capatul vaii Vistea. Intre timp pornesc cu Gilad spre Portita Vistei pentru a-i arata coborirea. Sint urme vechi iar zapada excelenta de coborit pe calciie, chiar si fara coltari. Luam decizia de a cobori cu coltari si legati in coarda desi riscul unei alunecari ar putea antrena toata echipa.
Gasesc un firicel de apa destul de departe(sub Portita), si aduc vreo 6 litri!
Valea Rea si Iezerul triunghiular
Gatim, apoi la 10 ies in fata refugiului cu tot bagajul. Si stau si astept...vreo 20min pina iese echipa afara.
Vila Vitalis este la inaltime!
Sintem cu coltarii in picioare si pornim voiosi spre Valea Vistei. Omri se ingrozeste cind vede zapada, credea ca am terminat. El ma va urma indeaproape. Incerc sa fac urme cit mai adinci si sigure.
Abia vedem la 50m si poate ca e mai bine asa, sa nu vada lungimea vaii. Coborim incet, enervant pentru mine. Of, cita rabdare sa am? Le explic sa foloseasca greutatea lor si mersul pe calciie.
Deseori ne oprimpentru ca Gilad(cel din urma) sa-si ajusteze ghearele de pisica. Facem o traversare pentru a prinde o alta vale mai inzapezita. Monotonia e intrerupta de vocile echipei. Intorc capul...si un televizor mare(bolovan) vine spre mine. Trece la 1m...uf, incerc sa nu ma sperii. Sa le dau incredere. Se porneste si o mini-avalansa si Toata echipa amuteste. Le spun sa continuam si ca nu-i pericol. Poate a fost dislocat de vreo capra ori de dezghet. Ar putea veni si alti bolovani. Nu ma gindisem la astfel de pericol...Hai, baieti mai repede imi zic in gind.
spre Hirtopu Ursului
Mergem cumva pe directia unei muchii, mai protejati. Apoi sint intrepat cit mai dureaza. Poate 5minute dupa mersul meu,sau poate o zi dupa mersul lor! Cade mazariche si odata cu scaderea in altitudine incepe si ploaia. La ultima zapada din vilcea ne scoatem coltarii si string coarda. Tuna!
Traseul devine usor si toti rasufla usurati si revin la mersul normal, mai vioi.
Sosim in plina ploaie pe la ora 15 la refugiul valea Vistei. Avem de stat citeva ore. Discutam alternativele, mersul cu trenul, cu taxiul, stat intr-o circiuma din Victoria sau Simbata. Nu renteaza. Mai bine stam si ne odihnim si plecam pe la 7 seara.
La 18:30 incepem coborirea. Se mai lumineaza si se opreste ploaia. Conform prognozei, vremea se amelioreaza. Legea lui Murphy...
Drumul e destul de lung. L-am mai facut in 30 aprilie pe zapada. Mergem in sir indian si destul de repejor fiindca le este teama sa nu ne apuce noaptea.
Traversam de vreo 3 ori peste podete si apoi sosim la capatul forestierului(inca 9km pina in Victoria).
La amurg sosim la drumul dintre Victoria-Simbata. In vreo 30min va sosi si Noam cu remorca. Echipa e fericita, ne felicitam si asteptam masina. Avem drum lung pina in Predeal. E 10 seara cind plecam la drum spre Victoria si cerul incepe sa se insenineze!
Da, oamenii chiar au avut parte de aventura! Diferenta mare intre a merge in desert si zapada, a purta coltari, a merge la inaltime pe un munte mare si pe o vreme nasoala!
Iata si filmul!
O tura mult asteptata, dezmortirea de primavara la stinca, la calcar! Visam si speram sa ajung de prin martie in aceasta zona pe care o cunoasteam de citiva ani. Aveam nevoie de exercitiu in trasee usurele si iata ca in ultima clipa(cu 6 ore inainte de plecarea trenului) imi gasesc un partener de miscare si relaxare. Nu era nimic aranjat dinainte...
Deci, Echipa: Dan Oancea, eu(Hiker) Perioada: 2-4 mai 2013 Zona: Poiana Inului si Cheile Rasnoavei, Postavaru fata sudica Film:http://youtu.be/oqSU2OqSlQo Album:https://photos.app.goo.gl/pTWzGw6Aaf42QRp97
2 MAI 2013, Joi
4:45 luam bilete dus-intors la prima mocanita de Brasov si ne suim repede in vagoanele vechi si "parfumate".
6:30 debarcam in Predeal, cel mai inalt oras. Nu e prea racoare dar ne punem repede in miscare. Citeva momente ne lasam fascinati de maretia vailor de abrupt marcate cu alb ale Bucegilor. Desi mi-am spus ca sezonul s-a incheiat, acum, pe o vreme senina parca as mai urca pe acele culoare.
Luam apa de la Cabana Vinatorul si depasim multimea de vile construite spre Trei Brazi.
Bucsoiul, Scara, Tiganesti
7:45 poposim la cabana pentru o sesiune de fotografii. Vreme superba, racoare. Continuam spre Cab Secuilor.
muchia cheii
Alte zone de pozat...Muchia Cheii. Abia e trecut de ora 8 si noi ne pregatim sa coborim catre Risnoave. Sintem nerabdatori sa revedem traseele si stinca de aproape.
9::00 Valea Risnoavei, apar corturi. Vacanta de 1mai se prelungeste cu Pastele evreilor.
Urcam catre Poiana Inului si prin soare nu ne mai place. Ufff.
Tabara
Zarim un cort sus in poiana aproape de intrarea pe poteca de Animale. Luam o gustare, pregatim echipamentul si plecam catre perete.
Urcusul nu dureaza prea mult dar e sustinut. Ne oprim la traseul Vinatorilor(5A) acum e redenumit in Muchia Caprioarei cu grad 4B si 6 lungimi de coarda. Hotarim sa plecam fiecare cu rucsacul lui. Eu mi-am pus jacheta si ghetele intr-un rucsac de 80L! Si pornesc in sus. Am constatat ca nu se mai zareste scrisul cu vopsea de la baza. Poate-i mai bine.
LC 1 din traseul muchia Caprioarei
Prima lungime iese repede in creasta matematica, are destule pitoane, eu mai montez un friend pt exercitiu si moral si dupa aproape 30m regrupez pe o platforma larga.
miscare
Lungimea 2 continua matematic pe muchie, are sufieciente cuie si dupa vreo 25-30 se regrupeaza ceva mai incomod. Preiau fiarele si plec repede. Cerul s-a inorat si e de ploaie! Brrr. Oricum avem 2 corzi la noi si ne putem retrage. Pe LC2 au fost la un moment dat 2 pitoane parind a fi o regrupare intermediara, dar mai incomoda.
regrupare
Lungimea 3 are vreo 2 pitoane si urmeaza creasta in trepte cale de cca 30m. Nici nu e nevoie de alte asigurari. Merg repede cu ochii pe cer! Cad citeva picaturi si tuna infundat pe dearte. Nu avem timp de poze.
Lungimea 4 seamana cu LC3 si dupa inca 25-30m sosim sub lungimea cheie a traseului. Nu avem timp de odihna, cad altte picaturi.
Lungimea 5 Sint destul de stresat si nu ma pot concentra sa fac pasajul la liber. Contra timp...nu am scarite.
lungimea 5, mai tehnica sub tensiunea picaturilor
Dupa spit, in fisura imi obosesc antebratele. Picioarele nu gasesc prize. Incerc sa ma odihnesc, sa trec cu un friend, sa fac o bucla de picior. Cerul ramine inorat. Respir si depasesc pasajul. Asa trebuia sa fac de la inceput !
Deasupra fisurii mai sint vreo 2 pitoane pina in regrupare. Vine si Dan destul de consumat dar totusi cu chef de poza pe un tanc expus.
Nu ne-a disparut zimbetul Ura!
LC 6
Lungimea 6 urca citiva metri drept, traverseaza stinga peste o muchie ascutita si apoi pe un teren tot mai usor presarat cu pitoane conduce dupa 30m sus la padure, la ora 16.
la finalul Traseului Caprioara
Intre timp am zarit si iesirea din hornul Iepurasului. Abia astept ziua de miine! Ne energizam, stringem bagajul si coborim. Hm, nu-i prea placuta panta.
Mielul cel Blind ora 17
Trecem pe la baza peretelui si vedem echipa lui Ceapone(totpedrum.blogspot) in Mielul cel Blind.
Revenim la tabara, stringem niste lemne de foc dar pe care eu le folosesc la construirea unui gard in jurul cortului. Perechea de la celalalt cort a plecat intre timp si sintem singuri acum.
Sintem destul de obositi.Si ne relaxam...paradisul!
heaven
Si din pacate izvorul din zona e secat si luam apa de linga stina.
Cade noaptea inseninata. Pe la ora 23 aud fosnete in padure. Cineva, ceva alearga acolo. Dupa grohait sint mistreti! Dau un fluier si se potolesc. Noaptea continui sa dorm iepureste. Ne trezim pe rind, cu ceva cosmar si batem in cort, fluieram, urlam. Cred ca-s in capul nostrul acei mistreti. 3 MAI 2013, VINERI
5:20 alarma mobilului suna, dau de citeva ori aminare. Oboseala din ziua precedenta si lipsa antrenamentului precum si confortul cortului ne mai retin. Eu am avut decit o foaie subtire de sac de bivuac, dar a fost ok, 10*C dimineata e prea bine!
Mincam si plecam iar spre peretele Animalelor. Hotarim sa lasam la baza rucsacul meu cu semicoarda si ceva haine. Azi e mult mai cald si soarele deja bate in stinca.
Iepurasul 5A
Intram in traseul Iepurasul, grad 5A, batut in 1975. Este 9:35 cind inca ne echipam la baza muchiei.
Plec, asigur anevoios in primul piton si continui. Zonele cu iarba si pamint sint enervante si periculoase. Si spre disperarea mea nu vad alt piton.
LC 1, Muchia Iepurasului
Pfff, gata, asigur tocmai cind Dan dorea sa-mi spuna ca n-am sanse daca pic. Continui spre baza traverseului dar cum sa plec fara asigurare? Caut o fisura si plantez un piton ucrainian. Sper macar sa ma infrineze daca alunec pe aici. Las si ciocanul in carabiniera intrucit avem doar unul. Pornesc sfios pe traversare, asigur la alte cuie si intru in hornul vertical, pasajul cheie al lungimii. Aiurea rau aici, pamintul de sub picioare si iarba inca uscata nu permit o inaintare lesnicioasa. Partea finala e si mai aiurea, trepte de pamint instabil. Stau cit mai cracanat in ramonaj cautind asperitati. Ura, regrupez extenuat!
Am o sete mare in mine si inima imi bate inca tare!
Urmeaza si Dan care incearca sa scoata pitonul meu. Decidem sa-l lasam acolo(15 lei bucata cumparat de la Galati) dar imi pare rau de locul amplasat, cam mascat in iarba.
11:15 Dan soseste in R1. Eu sint topit, din cauza caldurii papucii ma string si ma rod. Stam incomod intre musuroaie de furnici si sopirle! Stiu ca urmeaza o lungime curata de stinca, usoara dupa unii dar sint stresat.
LC 2
Vedem cam greu primul piton...plec, fac niste smecherii de asigurare in cordelina, asigur.
LC 2 Iepuras
Ajung usurel si la alte pitoane pe linia crestei, dar soarele si stresul avut dinainte ma blocheaza. Incerc de 2 ori pasajul si finalmente renunt!(12:15). Asa-i in alpinism, nu mereu poti urca ce doresti. Oricum e prea cald si nu-i niciun nor.
Sintem salutati de echipa lui Ceapone ce va urca in Pantera Roz. Sint supus unor manevre dificile pina in regrupare, coarda refuza sa vina asa ca impovizez niste trepte din cordelina pina detensionez coarda.
Apoi Dan rapeleaza pe un singur fir pe coarda de 50m iar eu voi mai face un punct de regrupat mai jos.
Sint fericit ca scap de papucei si ca simt pamint solid sub talpi. Ce senzatie, cita usurare. Tragem de sfoara si studiem Lupul, mai greu dar se pare mai bine pitonat, cu pasi de 6.
intrare in Lupul cel Rau
Cind soarele batea direct in Poiana Inului sosim si noi la cort si nu stim cum sa ne refugiem mai repede in padure la hamac.
privind spre Bucsoiul si zapada ramasa
Si intre timp apare si o capusa nazdravana. Uf. Si uffff ce gust amar am fiindca am renuntat acolo sus. Dar eu nu ma impac cu soarele.
Seara ne defatam la un foc si incercam sa ne odihnim mai devreme. Ne vom trezi devreme pentru Lup. 4 MAI 2013, SIMBATA
6 ies din cort si aprind aragazul pentru ceaiuri. Cerul e inorat. Si studiem prognoza de pe internet, hm, ploi intre 9-11 si mai spre amiaza. Asa va fi?
Mincam, pregatim echipamentul si pe la 8 incep picaturile. Si dupa un mic dejun copios nu avem alta alternativa decit sa ne punem la somn. Picura marunt dar inca ar fi timp sa urcam ceva in Chei.
11 stringem tabara si coborim. Soarele ne face cu ochiul. Pe vale sint multe corturi si masini si din pacate nicio pubela de gunoi desi s-au amenajat foisoare, scene si un gazon plat.
bolovanul prostului
E destul trafic in zona si pina ne echipam se linisteste putin zona de la piciorul Santinelei.
la R1 din Santinela
Cerul s-a inorat iar dar vom incerca sa urcam in Creasta Generalului.
nu arat muschii ci preluam buclele
Prima lungime de 40m o fac din 2 bucati cu regrupare intermediara in mijlocul "peretelui" din pricina ca nu am decit 9 bucle iar coarda s-ar freca.
lungimea 2
Prima lungime conduce la un cablu gen via-ferrata ce incinge muntele.
Picura si ii dam de zor la trasul sforii. Si ne hotarim sa coborim pe linga cablu spre dreapta inapoi in sosea.
Surplombele
Stringem bagajele si la 4PM plecam spre Poiana Secuilor pe o ploaie marunta. Tot e bine!
Intre timp a aparut noroiul de suprafata si noi ne orientam fortele catre marsul spre Predeal. Bucegii au caciula insa uneori distingem vaile nordice. Reusim sa ajungem la timp inapoi in statia cailor furate romane si spunem la revedere acestei zone.
Mintea mea deja coace o noua revenire pe acest tarim, pentru a repara greseala si a urca intreg traseul pe care l-am urcat secund in 2011(vezi aici)
La miezul noptii, prin Ploiesti, trecind pe linga mai multe biserici, lumea venea sa-si ia foc pentru luminari. Era Pastele evreilor si ortodocsii ieseau in numar mare blocind chiar si strada. Of, of, de ce n-ati iesit asa si la votare? Va era greu? Au fost 14 ore in care puteati merge sa stampilati si sa va decideti viitorul.
